Obiectul anatomiei functionale. Definirea termenilor anatomici. Partile componente ale organismului uman. Organizarea corpului uman: celula, tesuturi, organe, sisteme, aparate. Functiile oaselor, clasificarea oaselor. Conformatia exterioara a oaselor.

Obiectul anatomiei functionale. Definirea termenilor anatomici. Partile componente ale organismului uman. Organizarea corpului uman: celula, tesuturi, organe, sisteme, aparate. Functiile oaselor, clasificarea oaselor. Conformatia exterioara a oaselor. Structura oaselor. Periostul si functiile acestuia

Anatomia omului este stiinta care se ocupa cu studiul formei si structurii corpului uman.

Compararea asemanarilor si deosebirilor dintre partile componente ale organismului uman si animal a pus bazele anatomiei comparative.

Anatomia functionala este un concept care inlatura simpla memorare a formatiunilor anatomice din structura corpului uman si care a pus bazele determinismului cauzal al faptelor de observatie macro- si microscopice. Totodata ea permite analiza legaturii dintre structura si functie.

Terminologia anatomica

Primele incercari de exprimare a termenilor anatomici s-au conturat prin folosirea celor doua limbi clasice, greaca si apoi latina. Denumirile formatiunilor anatomice se dadeau in acea perioada dupa asemanarea lor cu obiectele din jur. De exemplu

crista galii - creasta cocosului

pisiform - in forma de bob de mazare

sesamoid - ca o samanta de susan

artera - "canal de aer" - se sustinea ca prin vase circula aer

Termenii utilizati in prezent sunt aprobati de Comitetul International pentru Nomina Anatomica. Limba de comunicare internationala este limba latina.

Partile corpului

Corpul uman este format din: cap, gat, trunchi si membre.

Capul si gatul alcatuiesc impreuna extremitatea cefalica a corpului.

Capul este alcatuit din doua parti:

una craniana, situata superior si posterior, corespunzatoare neurocraniului sau cutiei craniene

alta, reprezentata de fata, asezata anterior si inferior.

Gatul este partea corpului care leaga capul de trunchi. El are:

o regiune posterioara sau nucala, alcatuita din vertebre, articulatii si muschi

o regiune cervicala anterioara care contine muschii, fascii, osul hioid, dar si organe ale gatului: laringe, trahee, esofag, tiroida, etc.

Trunchiul este format din trei parti suprapuse: torace, abdomen, pelvis. In interiorul lor se gasesc cavitatile viscerale: toracica, abdominala, pelvina.

Cavitatea toracica este despartita de cea abdominala prin muschiul diafragma. Cavitatea abdominala se continua caudal cu cavitatea pelvina, care este inchisa inferior de diafragma pelvina si de diafragma urogenitala.

Peretii trunchiului sunt formati din elemente somatice: oase, articulatii, muschi, fascii, vase, nervi. Peretele posterior al toracelui si abdomenului formeaza spatele. Anterior si lateral se afla peretii anterolaterali ai toracelui si abdomenului. Peretele anterior al toracelui contine glanda mamara.

Membrele

Membrele superioare se leaga de trunchi prin centura scapulara. Partea libera a membrelor superioare este formata din: brat, antebrat si mana.

Membrele inferioare se leaga de trunchi prin centura pelviana. Partea libera a membrelor inferioare este alcatuita din trei parti: coapsa, gamba si picior.

Partea somatica a corpului cuprinde totalitatea formatiunilor anatomice, cu exceptia viscerelor. Ea este constituita in special din organele aparatului locomotor, a caror masa reprezinta aproape 2/3 din greutatea corpului.

Viscerele sunt organele interne ale corpului.

Organismul ca un tot unitar

Organismul uman este un sistem biologic deschis, alcatuit din subsisteme. Este alcatuit din celule, tesuturi, organe, aparate si sisteme. Trasatura dominanta a organismului, ca sistem biologic, dar si a partilor sale componente o constituie unitatea indisolubila dintre structura si functie.

Organele (= viscerele) sunt grupari de celule si tesuturi care s-au diferentiat in vederea indeplinirii anumitor functii in organism, functii care se reflecta fidel in forma si structura lor. Organele nu functioneaza izolat in organism, ci in strasna corelatie.

Aparatele sunt grupari de organe cu functie principaa comuna, desi structura lor morfologica este diferita. Ele sunt unitati functionale ale corpului, de unde deriva si denumirea lor. De exemplu:

Aparatul locomotor, alcatuit din oase, articulatii si muschi, cu functiile principale de sustinere a corpului si de locomotie

Aparatul digestiv, cu functie principala de digestie

Aparatul cardiovascular, cu functie principala de transport a sangelui si a limfei

Sistemele sunt unitati morfologice si functionale alcatuite din organe care au aceeasi structura, sunt formate din acelasi tesut. De exemplu, sistemul muscular, sistemul osos, sistemul nervos.

Organismul uman, sistem biologic deschis are capacitatea de autoreglare, autoorganizare si autoreproducere. Autoreglarea se efectueaza prin conexiune inversa sau feedback, datorita ei realizandu-se homeostazia.

La realizarea homeostaziei organismului uman participa in principal sistemul nervos si sistemul endocrin. Baza functionala a sistemelor biologice o constituie mecanismele de receptie, transmitere a mesajelor integrarea acestora si raspunsul catre efectorii din tesuturi si organe.

Organele si aparatele corpului uman pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere. Una din clasificari le imparte in:

organe ale vietii de relatie

organe ale vietii vegetative

Organele vietii de relatie efectueaza in principal functiile vietii de relatie sau de legaturi cu mediul. Din aceasta grupa fac parte:

organele aparatului locomotor, care formeaza partea somatica a corpului, avand ca functie esentiala locomotia

organele de simt si sistemul nervos, care coordoneaza atat relatiile cu mediul inconjurator, cat si functiile tuturor organelor interne

Organele vietii vegetative la animale mai sunt denumite organe interne sau viscere. Din aceasta grupa fac parte:

organele aparatelor digestiv si respirator cu functii principale de import a substantelor nutritive si a O₂ - deci functii predominant metabolice

organele sistemului cardiovascular - organe de transport a sangelui si a limfei

organele de excretie - cu functie de export sau de eliminare a produsilor rezultati din metabolism - aparatul excretor sau urinar

organele aparatului de reproducere sau genital, care asigura perpetuarea speciei

organele sistemului endocrin, cu rol in reglarea functiilor organismului prin hormoni, produsi de secretie a glandelor endocrine.

Axe, planuri, pozitii segmentare

Omul - corpul omenesc, se studiaza in pozitia anatomica: in ortastatism, cu privirea orizontala si palmele orientate anterior (in supinatie).

Prin corpul omenesc se pot duce 3 axe, care se intretaie in unghi drept si care corespund celor trei dimensiuni ale spatiului

axul longitudinal sau al lungimii

axul sagital sau al grosimii

axul lateral sau al latimii

Axul longitudinal are doi poli: superior (cranial) si interior (caudal)

Axul sagital are doi poli: anterior (ventral) si posterior (dorsal)

Axul lateral are doi poli: drept si stang.

Prin cate doua din aceste axe se poate duce cate un plan

1. Planul sagital principal (mediosagital) trece prin axul longitudinal si divide corpul omenesc in doua jumatati asemanatoare: dreapta si stanga.

Toate planurile paralele cu el se numesc sagitale.

2. Planul frontal trece prin axul longitudinal si prin cel transversal. Imparte corpul in doua portiuni neasemanatoare: dorsala si ventrala.
3. Planul orizontal (transversal) trece prin axul sagital si prin transversal. Imparte corpul in doua portiuni: superioara si inferioara.

POZITIILE sunt termeni anatomici care definesc locul unui organ sau segment al corpului uman, in raport cu planurile mentionate mai sus.

median

medial-lateral (intern-extern), radial-ulnar, tibial-fibular

superior -inferior

cranial-caudal

proximal-distal

interior-exterior - la cavitati

profund-superficial

anterior (ventral)

posterior (dorsal)

mana - fata palmara si fata dorsala

picior - fata dorsala si fata plantara

Miscari

flexiuni - extensiune - ax transversal

rotatie exterior-interior - ax longitudinal

abductie - adductie - ax A-P

circumductie -flexie, abductie, extensie, adductie si revenire

pronatie - supinatie

Intrebari:

Definiti urmatoarele notiuni: anatomia omului, anatomia comparativa si anatomia functionala

Care sunt partile componente ale organismului uman?

Ce intelegeti prin extremitatea cefalica si care sunt organele situate la nivelul acesteia?

Ce intelegeti prin organe, aparate si sisteme? Prezentati cateva exemple.

Care sunt organele vietii de relatie?

Care sunt organele vietii vegetative?

Descrieti pozitia anatomica a corpului omenesc.

Precizati care sunt termenii anatomici care definesc locul unui organ sau segment al corpului in raport cu planurile teoretice care traverseaza corpul uman si semnificatia acestor termeni.

Functiile oaselor, clasificarea oaselor. Conformatia exterioara a oaselor. Structura oaselor. Periostul si functiile acestuia

Oasele sunt organe dure, rezistente, de culoare alba-galbuie. Ansamblul lor constituie scheletul.

La om, oasele sunt situate in interiorul patilor moi carora le servesc drept sprijin. Uneori ele formeaza cavitati pentru adapostirea unor organe. Ele servesc ca insertii musculare si in acest caz devin parghii actionate de grupe musculare.

Functiile oaselor

Oasele formeaza axul central al corpului.

Determina forma, dimensiunile si proportiile corpului si ale diferitelor sale segmente.

Servesc ca sprijin pentru intregul corp si pentru partile moi.

Alcatuiesc cavitati ce protejeaza anumite organe.

Servesc ca element de insertie pentru muschi.

Constituie rezerva calcica a organismului.

Clasificarea oaselor

Unui os i se descriu 3 dimensiuni: lungimea, latimea si grosimea.

Dupa dimensiunile lor, oasele se clasifica in: lungi, plane si scurte.

Forma unor oase este insa neregulata si pentru aceasta se utilizeaza alte criterii de clasificare: caractere arhitecturale sau situatia lor in organism. In acest fel se adauga inca trei categorii de oase: pneumatice, sesamoide si suturale.

Oasele lungi. La acestea, lungimea depaseste latimea si grosimea. Un os lung este format dintr-un corp sau diafiza si doua extremitati sau epifize. Se gasesc la nivelul membrelor. Ele indeplinesc rolul de parghii de viteza in diferite miscari.

Oasele plane. Lungimea si latimea sunt aproape egale, dar depasesc grosimea. Sunt oase turtite si prezinta de studiat doua fete, margini si unghiuri. Ele au doua roluri: servesc la formarea cavitatilor de protectie sau dau insertie unui numar mare de muschi.

Oasele scurte au cele trei dimensiuni aproape egale. Au forma aproape cubica. Se gasesc in acele regiuni (coloana, carp, tars) unde este necesara o mare soliditate si unde exista miscari foarte variate , dar de amplitudine mica.

Oasele pneumatice sunt oase neregulate care contin in interiorul lor cavitati pline cu aer (maxila).

Oasele sesamoide se dezvolta in vecinatatea unor articulatii sau in tendoanele unor muschi (rotula).

Oasele suturale se dezvolta din puncte de osificare speciale la nivelul suturilor sau la nivelul fasciculelor.

Conformatia exterioara a oaselor

Oasele sufera influenta organelor vecine: tractiunea muschilor, presiunea unor organe, pulsatiile arterelor si actiunea fortei de gravitatie.

Suprafata exterioara a oaselor prezinta un numar variat de elemente morfologice. acestea se grupeaza in proeminente, cavitati, gauri, canale.

Proeminentele sunt:

articulare;

nearticulare.

Cavitatile sunt determinate de forte de presiune. Ele sunt:

articulare;

nearticulare.

Gaurile si canalele sunt:

de trecere;

de nutritie.

De trecere sunt strabatute de elemente anatomice. Ele sunt:

hiat = orificiu neregulat;

foramen = gaura;

sant;

canal;

fosa = groapa;

fossula = gropita;

incizura;

apertura = deschizatura.

Structura oaselor

Substanta osoasa este albicioasa, de consistenta dura-lemnoasa. Ea se prezinta sub doua aspecte: compacta si spongioasa.

Conformatia interioara a unui os lung, apare clar pe o sectiune longitudinala.

1. Corpul osului este format dintr-un cilindru de substanta compacta, strabatut in tot lungul sau de un canal central, numit cavitate medulara. In cavitatea medulara se afla maduva osoasa.

2. Extremitatile sau epifizele sunt formate dintr-o patura subtire de substanta osoasa compacta la periferie, care imbraca o masa de substanta spongioasa. La batrani substanta spongioasa a extremitatilor se resoarbe partial, iar cavitatea medulara a diafizei se extinde pana la acest nivel.

Conformatia interioara a oaselor plane. Ele sunt formate din doua lame de substanta osoasa compacta, care cuprind intre ele un strat de substanta spongioasa. La marginile osului lamele compacte se unesc.

Conformatia interioara a oaselor scurte

La exterior sunt formate dintr-o lama subtire de substanta compacta, care inveleste o masa de substanta spongioasa. In cavitatile acesteia se afla maduva osoasa.

Periostul

Este o membrana fibroasa care inveleste osul pe toata suprafata sa exterioara, cu exceptia suprafetelor articulare acoperite de cartilaj articular si a unor insertii musculare.

La nivelul articulatiilor, periostul se continua cu capsula articulara.

Microscopic, periostul este format din doua straturi:

stratul superficial, periostul fibros;

stratul profund, periostul osteogen.

Rolurile periostului sunt:

v    in perioada osteogenezei participa la formarea de tesut osos;

v    la adult are rol in nutritia osului;

v    are rol in formarea calusului in caz de fracturi.

Intrebari:

Care sunt functiile oaselor?

Clasificarea oselor : criterii de clasificare

Precizati care sunt elementele morfologice prezente pe suprafata exterioara a oaselor.

Cum sunt dispuse cele doua tipuri de substanta osoasa in oasele lungi, plane si scurte.

Periostul: situatie si structura.

Care sunt rolurile periostului?