Factorii geoecologici din atmosfera

Factorii geoecologici din atmosfera

Aerul pe care il respiram, este o parte din atmosfera, amestecul de gaze ce acopera globul pamantesc. Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele daunatoare ale soarelui. Atmosfera este mentinuta de gravitatie, astfel incat nu se poate dispersa in spatial cosmic.

In fiecare zi milioane de oameni strabat atmosfera cu diferite aparate de zbor, de la baloane la avioane. Se pot deplasa pe jos, bicicleta, cu masina, cu trenul , cu metroul, cu avionul, cu vaporul.

Atmosfera, cuvant compus de origine greaca ( athomos=aer si spherein=sfera), desemnand invelisul de aer, al Pamantului,

Atmosfera planetei noastre este practice 100% gazoasa, continand insa si urme de substante solide.Compozitia atmosferei s-a schimbat de-a lungul celor aproximativ 2,5- 2,8 miliarde de ani de cand exista, de la o atmosfera primitiva, la cea actuala, trecand prin mai multe faze intermediare, in decursul carora atmosfera si-a schimbat nu numai compozitia chimica, dar si alte caracteristici precum ar fi densitate, grosime,trasparenta si altele.

Atmosfera este numita in vorbirea curenta si aer.

1. Formarea

Procesele de formare a atmosferei sunt legate in compozitia sa chimica, care la randul sau a influentat procesele climatice. In

urma cu 4,56 miliarde de ani, cand a avut loc formarea globului pamantesc, hidrogenul ( H2) si heliul (He), erau deja prezente.

Ulterior, datorita densitatii scazute a acestor 2 gaze, ele nu vor mai putea fi atrase de planeta disipandu-se progresiv in spatiul cosmic.

Datorita procesului de racire lenta a Terrei, respectiv a activitatii vulcanice, au fost aduse la suprafata diverse gaze, care rezultasera din reactiile chimice ale straturilor interne ale globului. Prin aceste procese a luat nastere o atmosfera cu o compozitie de circa 80 % vapori de apa (H₂O), 10 % de bioxid de carbon (CO₂) si 5 pana la 7 % hidrogen sulfurat. Aceasta combinatie de gaze poate fi si astazi intalnita in emanatiile si eruptiile vulcanice.

2.Dimensiunile

Nu numai de forma atmosferei atarna climatologia, ci si de dimensiunile ei. Daca ne inchipuim Pamantul cu aceleeasi continente, ca si cele de azi, dar cu o atmosfera mai groasa ori mai subtire, filtrarea luminii si caldurii s-ar

face cu totul in alte conditii, iar climatele ar fi imediat schimbatoare.

Pentru o atmosfera de 35 ori mai groasa decat cea de azi, Soarele abia s-ar vedea la amiaza ca o pata rosie, iar insolatia ar fi aproape nula. "Norii de argint" care se vad in timpul noptii ne dovedesc inaltimi de aproape 80 km, iar alte fapte ne permit sa afirmam prezenta atmosferei chiar dincolo de 250 kim.

3.Situatia

Odata cunoscute dimensiunile atmosferice ale paturilor ei si ale maselor destul de individualizate e necesar sa precizam si asezarea lor in spatiu. Determinarea pozitiei pune imediat probleme foarte importante .

Ar fi destul ca patura azotului sa ia locul troposferei si toata viata ar inceta.

Cand vedem ca unele mase de aer prezinta un fel de stabilitate si devin "centre de actiune", examinarea lor capata o insemnatate imediata pentru prevederea timpului.

4.Temperatura

Din punct de vedere utilitar, mai interesanta decat forma si dimensiunile atmosferei e temperatura.Dar descrierea acestui caracter a fost neasemanat mai greu de realizat decat determinarea formei, a dimensiunilor si a situatiei.Acestea sunt fapte ( un simplu amanunt, cum de exemplu stingerea meteoritilor la o anume inaltime, poate arata dintr-o data marginea superioara a etajului de azot al atmosferei si deci ceva precis cu privire la dimensiunile ei).

Evul Mediu nu ne-a putut procura o descriere mai exacta a temperaturii.Nici chiar arabii, cu toata intinderea exploatarii lor, n-au adus mai multe precizie. Ca si geografii antici, ei se serveau tot de plante pt a arata distribuirea temperaturii.

5.Desimea

Imediat dupa temperatura atmosferei, este desimea relativa a aerului si deci greutatea lui in fiecare regiune. Aristotel stia ca aerul e greu - facuse chiar unele incercari de cantarire,Dar abia in timpurile moderne s-a gasit un mijloc sigur de a masura greutatea atmosferei , cand s-a descoperit barometrul ( 1644). Cea dintai aplicare efectiva la geografie e facuta din Podisul Central al Terrei. Aerul, fiinde invizibil si impolpabil, se parea aproape imateriabil.

6.Compozitia

Dupa ce am urmarit temperatura atmosferei, ca o urmare a caldurii primita de la soare in raport cu miscarea de rotatie si de revolutia Planetei, au urmat de la sine desimea sau rarirea relativa a aerului ca un efect imediat al diferentei de temperatura. Un alt efect imediat este mai departe compozitia. Gazele de azi ale Pamantului sunt dependente de conditiile actuale ale temperaturii, de care se bucura inca planeta.

Din punct de vedere al compozitiei, trebuie sa facem loc si unei trepte de tranzitie. Dincolo de troposfera, in care vanturile pot duce inca aburi de apa si pulberi ridicate de pe fata Pamantului, este o putere planetara, care poate inalta cel putin temporar cantitati considerabile de pulbere. Este vorba de vulcani.

Exploziile puternice ( Krakatoa) pot ridica chiar peste nivelul troposferei pulberi vulcanice, care plutesc uneori, timp indelungat in marea linistita a stratosferei.

Daca atmosfera impregnata de apa nu cuprinde decat jumatate din inaltimea troposferei, cauza e temperatura.

7.Culoarea

Culoarea variaza cu altitudinea. Cand urcam pe munte, cerul devine tot mai albastru, pana ce se aproapie de cobalt si de negru. Aerul e un corp, incolor, iar culoarea ii este imprumutata de razele spectrului. Cele care au unda scurta, indata ce se izbesc de moleculele de aer, se risipesc foarte usor dind boltii cerului o culoare albastruie.

Culoarea trebuie urmarita si in sensul latitudinii. La Ecuator, unde sunt multi aburi, cerul are o culoare mai estompata - uneori chiar alburie sau laptoasa. Sub tropice insa, unde domneste seceta, gasim un cer de o intensa albastrime, iar spre regiunile temperate intensitatea acestei culori scade pana in tinuturile polare, unde rosul, galbenul si portocaliul sunt atat de abundente incat, o mare parte din timp , ai impresia de aurora.

Ploaia Acida

Actiunea corosiva a   ploii acide provoaca pagube incomensurabile mediului inconjurator.Problema incepe

cu producerea dioxidului de sulf si  a oxizilor de azot produsi prin arderea conbustibilului fosil.

 

 

 

Dioxidul de sulf si oxizii de azot apa, si alte substante chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric, acidul azotat si alti poluanti. Acesti acizi poluanti ajung pana in atmosfera, unde calatoresc, sute de kilometri, si, in cele din urma, se intorc pe pamant sub forma de ploaie, zapada sau ceata.

 

 

Urmari ale ploii acide pot fi observate mai ales in estul Americii de Nord, in Europa, in Japonia, China si Sud-Estul Asiei.

2. Formarea Ploii

Acide

Procesul care duce la formarea ploii acide incepe cu arderea combustibililor fosili. Arderea este o reactie chimica in care oxigenul din aer se combina cu carbon, azot, sulf si alte elemente chimice din substanta care este arsa. Noii compusi formati sunt gaze numite oxizi. Cand sulful si azotul sunt prezenti in combustibil, din reactia lor cu oxigenul rezulta dioxid de sulf si diferiti compusi de oxid de azot. Oxizii de azot ajung in atmosfera de la mai multe surse, primul loc fiind detinut de motoarele vehiculelor.

Miscarile Atmosferei

a.)          Directia

In descrierea vanturilor a fost directia lor, cum era si firesc intr-o epoca de navigatie cu panze, la poporul de marinari, unde s-a nascut geografia stiintiifica.

Progresul descrierii miscarilor atmosferice n-a fost posibil pana ce n-a avut sub ochii harta de izobare pentru suprafete din ce in ce mai intinse.Ele erau destinate in chipul unor curbe concentrice imprejurul centrelor de mare sau mica presiune.

b.)          Intensitatea

Daca directia vanturilor fusese urmata de oarecare masura si empiric, asupra intensitatii nu s-a stiut nimic precis pana in secolul trecut. Abia dupa ce au aparut hartile de izobare s-a facut lumina si cu privire la al doilea caracter insemnat al vanturilor - intensitate. Abia hartile de izobare au inlaturat toate ipostazele eronate cu privire la intensitatea relativa a vantului in diferite sectoare ale unui ciclon sau anticiclon.

In locul simetriei, de la care pornisera cele dintai descrieri ale maselor ciclonate, am ajuns sa vedem ca si ciclonii si anticiclonii sunt de obicei asimetrici. La cicloni, partea cea mai calda e cea anterioara, la anticicloni este partea posterioara.

c.)          Ritmul

O intelegere a ritmului general al vanturilor nu putea fi posibila pana ce dinamica atmosferei n-a fost urmarita intr-un orizont mai larg decat cel mediteranean.

Atmosfera cuprinde peste tot o cantitate oarecum de umezeala.

Partile componente ale atmosferei

Atmosfera terestra are o masa de cca. 4,9 * 10 la a 18 kg si este alcatuita in functie de temperatura din mai multe straturi:

Traposfera ( intre 0 km deasupra muntilor inalti si 7 km in zona polara si

7 km la tropice, partea superioara a fiecarui strat se termina

cu o zona de "pauza")

Stratosfera ( intre 7 - 17 pana la 50 km)

Menosfera ( intre 50 - 80 km)

Termosfera ( intre 80 si 640 km)

Exosfera ( intre 500 si 1000km pana la cca. 100.000 km cu trecere la

Spatiul intraplanetar)

Dupa procese fizico - radiologice atmosfera poate fi subimpartita:

1.Ionosfera

2.Magnosfera

3.Ozonsfera

4.Hemosfera

Dupa gradul de amestec a gazelor:

1.Homosfera

2.Homopauza

3.Heterosfera

Dupa starea aerodinamica:

1.Stratul Prandtl

2.Stratul Ekman

3.Stratele Prandtl si Ekman

4.Stratul atmosferic liber.

Clasificarea in atmosfera

In ziua de azi, cu mijloacele de investigatie care ne-au prmis o descriere destul de amanuntita a invelisului gazos, putem afirma ca in atmosfera se pot desparti "blocuri" de aer - macar ca termenul pare impropriu. Ne punem intrebarea, ce este un nor? Este un bloc de atmosfera, pe care il pune in evidenta o mare abundenta a apei in stare gazoasa si astfel da regiunii respective un fel de individualitate in spatiu si o fizionomie destul de precisa uneori. Masele de aer imbinate de multi vapori, au si capatat numiri deosebite. Se clasifica in 4 forme fundamentale:

1.cirrus

2.stratus

3.cumutus

4.nimbus

Combinarea lor a dat inca 6 forme intermediare:

Cirro - Stratus

Cirro - Cumulus

Alto - Stratus

Alto Cumulus

Strato - Cumulus

Cumulo - Nimbus

Terra

Aproximativ 12 % din suprafata de uscat a globului terestru este inca neexplorata.Sa ne punem intrebarea: Mai exista pete albe pe Terra?

Intr-adevar, descoperirile geografice nu reprezinta astazi un capitol incheiat, din istoria cunoasterii Pamantului. Numeroase regiuni ale uscatului terestru sunt inca putin explorate, ascunzand enigme a caror dezlegare va imbogati inca multa vreme istoria geografiei. Insa putin cunoscute sint unele locuri si populatii din Amazonia, din Mato Grosso si din alte tinuturi ale Americii de Sud; abia in ultimul deceniu cercetatorii au inceput sa actioneze sistematic pentru a deschide drum spre inima "infernului verde", cum este denumita padurea Amazoniei. Necucerite au ramas unele piscuri ale muntilor Himalaya si Karakorum ( KaraKoram) din Asia, ca si ale Cordilierei andiene din America de Sud.

Un sfert din Australia si mare parte din insula Noua Guinee sunt incomplet cunoscute. Si in Noua Zeelanda exista regiuni putin cercetate, mai ales din punct de vedere, etnografic, la fel ca si in insulele Kalimantan ( Borneo), Noile Hebride.

Cel mai important element a ceea ce numeam redescoperirea Pamantului este alcatuit insa de rezultatele investigatilor tot mai profunde efectuate in lumea invelisurilor concentrice ale planetei noastre, corelate azi cu observatiile facute asupra Terrei din spatiul extraterestru. Omul poate sa domine natura, dar pentru aceasta el trebuie s-o cunoasca sub toate formele ei de manifestare.

Se stie ca Terra, ca sistem material, este alcatuita dintr-o seriede invelisuri naturale concentrice ( geosfere) dispuse in ordinea densitatii: la partea superioara se afla invelisul gazos ( atmosfera), urmat apoi de cel lichid ( hidrosfera), cel solid (litsofera) si ai vietuitoarelor ( biosfera), sub scoarta terestra urmand mantaua si apoi nucleul. La suprafata globului, invelisurile naturale ( atmosfera, hidrosfera, bisofera si litosfera) vin in contact intre ele, intrepatrunzindu-se si influentindu-se reciproc si formand mediul natural.

Aerul Atmosferic este prezent, in mari cantitati, in hitrosfera, mai ales in apele agitate; in anumite situatii sint prezentate in ape si unele gaze nocive cum este cazul hidrogenului sulfurat din unele bazine acvatice neaerisite, de genul Marii Negre. Aerul atmosferic nu lipseste nici chiar din scoarta terestra,unde patrunde prin porii si fisurile solului si ale rocilor, contribuind la alterarea acestora din urma. La randul sau, corpul organismelor vii contine gaze atmosferice, indispensabile vietii, care patrund prin procesul respiratiei. Influenta atmosferei asupra celorlalte invelisuri naturale ale Pamantului se manifesta si prin actiuni mecanice; asa , de pilda , aerul in miscare actionaza asupra scoartei terestre prin coroziune, deflatie, transportul si apoi depunerea unor particule mai fine, toate aceste procese soldandu-se cu modificari aduse alcatuirii scoartei.

La randul lor, vietuitoarele de la suprafata terestra patrund cu corpul in partea inferioara a atmosferei, in hidrosfera, in litosfera, contribuind si ele la modificarea proprietatilor acestora.

Factorii Geoecologici

Notiuni introductive:

Mediul georgrafic reprezinta un macrosistem alcatuit dintr-o serie de componente (relief, apa, aer, sol, vietuitoare, omul) in care exista o serie de relatii, pe care le observam in peisajul geografic.

Mediul inconjurator reprezinta spatiul geografic in care componenta de baza este omul.

Este alcatuit din:

mediul natural

mediul antropizat + mediul antropic

Componenta relief

Elemente morfometrice

o            Favorabilitate:

altitudini joase (dezv. asezari, exploatari agricole)

pante mici

expunerea suprafetelor de teren la incidenta radiatiei solare creeaza potential energetic.

o            Restrictiviitate:

Atitudini inalte

Pante inalte, abrupte

Forme de relief

o            Favorabilitate:

Campiile si podisurile

Culoarele de vai cu terase; depresiunile; fasiile litorale joase;

o            Restrictiviitate:

Regiuni montane, dispar in etajul alpin

Chei, defilee, canioane, deserturi, tarmuri inalte, stancoase.

Alcatuirea petrografica si continutul in resurse de subsol

o            Favorabilitate:

In reg. Montane si deluroase: resurse minerale si de combustibili

Diverse tipuri de roci pentru materiale de constructii si arta.

Dinamica proceselor de versant si de albie

o            Restrictiviitate:

Alunecari de teren; torente; siroiri; revarsari

Degradarea terenului

Componenta aer

Potential energetic

o            Favorabilitate:

Radiatii solare;

Deosebiri zonale ale mediului si posibilitati diferite de habitat

Regimul termic

v         Indicator al posibilitatilor de viata si locuire prin cunoasterea temperaturii

Regimul precipitatiilor

o            Favorabilitate:

Scurgerea raurilor

Panza freatica

Solurile

Determina conditii diferite de viata si de utilizare a terenurilor

Regimul de manifestare a unor fenomene meteorologice

o            Favorabilitate:

Roua, ceata, briza pentru umiditate

o            Restrictiviitate:

Grindina, tornadele, viscolul, poleiul, chiciura

3. Componenta apa

a. Regimul scurgerii raurilor

Pentru cunoasterea intervalelor de timp in care debitele produc revarsari si inundatii

Calcularea potentialului hidroenergetic

b. Lacuri

Resurse importante pentru habita

Turism, navigatie, alimentarea cu apa

c. Panzele de apa subterane

Izvoare

apa potabila - pentru populatie

minerale si termale - pentru tratament balnear

nepotabila - apa industriala

4. Marile si oceanele

a.) Asigura medii diferentiale de viata pt. un nr. mare de organisme importante pt. om

b.)       Resurse minerale si combustibili

c.)Potential energetic putin folosit

d.) Cai de navigatie

5. Componenta biotica

a.)  Rezervor de hrana pentru om

b.)       Materiale de constructie si combustibili

c.)        Vegetatia - oxigenarea atmosferei si mentinera umiditatii aerului

d.)       Valorificarea animalelor si plantelor a impus activitati economice

e.)        Distributia plantelor si animaleor impusa de comditiile de umiditate, temperatura, lumina, continutul de saruri din apa

6. Componenta edafica

a.)        Solurile - element de favorabilitate

b.)       Humus - fertilitate de care depinde productia de biomasa agricola

7. Componenta antropica

Asezari

o          rurale - presiunea exercitata de om este redusa

o          urbane mici - putini locuitori, activitati economice reduse, unele schimbari in mediu

o          marile centre urbane - mediul natural complet schimbat

Agricultura

o          Extensiva:

Defrisari masive

Destelenirea stepei si silvostepei

Introducerea culturilor cerealiere

o          Intensiva:

Cresterea productiei agricole

Mecanizare, chimizar, irigatii, desalinizare, desecare, soiuri cu productivitate crescuta

Cresterea animalelor

o          Pastoritul nomand si de transhumanta

Resurse de hrana limitate

Resurse impuse de conditii climatice

o          Intensiva

In statele dezvoltate economic

Ferme moderne

Hrana abundenta

Rase de animale selectionate

Organizarea in spatii amenajate, bine intretinute

Industria

o          Modifica negativ prin: excavatii, extractia petrolului, baraje si lacuri hidroenergetice, platforme industriale, diguri, bazine portuare, noxe, deseuri, constructii abandonate etc.

Omul

o          A creat forme de relief: halde, diguri, canale, taluze, ramblee, cariere

o          A nivelat ondularile reliefului

o          A crescut riscul producerii de alunecari, surpari, torenti, ogase

o          A schimbat complet medil terenurilor mlastinoase

o          Poluarea aerului si solului

o          Cele mai importante transformari s-au produs in regiunile de campie prin inlaturarea vegetatiei spontate si introducerea speciilor de cultura.

Redescoperirea Pamantului

Padurea ocupa pe glob o treime din intinderea uscatului, fiind insa inegal raspandita; 42% din intinderea terenurilor forestiere se afla in Uniunea Sovietica si in America de Sud.Cea mai mare suprafata impadurita din lume se afla in U.R.S.S. , intre 55* latitudine nordica si cercul arctic.Padurile de rasinoase ocupa pe glob 1216 milioane hectare, concentrate mai ales in emisfera nordica, in tarile puternic industrializate. Mai mult de doua treimi din intinderea totala a padurilor este ocupata de arborete de foioase.

Padurile tropicale ocupa aproape jumatate din suprfata fondului forestier mondial.

Haina forestiera a Terrei hraneste pe om la fel ca marea si campul. Fructele de padure, ciupercile comestibile, stuparitul pastoral, vanatoarea au constituit intotdeauna o importanta categorie de surse pt alimentarea omului, iar aceste surse sunt atat de variate si mai bogate, cu cat padurile sunt mai apropiate de Ecuator. Padurea constituie cel mai important factor natural, foarte eficient, stabil si inepuizabil.

Rolul protector al padurii este foarte divers.Doua treimi din oxigenul planetei noastre, consumat de industrie, autovehicule, animale si microorganisme este furnizat atmosferei de arbori si arbusti.

Padurea alcatuieste un exigent filtru natural, retinand in coroanele arborilor particule fine de praf,cenusa.

Distrugand padurea, omul a deschis calea ariditatii, a secetei si a favorizat instalarea dezolantarea peisaje desertice pe vastele intinderi ale Africii, ale Orientului Apropiat si ale altor parti ale suprafetei globului. Padurea trebuie deci protejata pentru a-si putea manifesta si dezvolta rolul ei protector. Romania a fost, in 1955, intre primele tari din lume cu fondul forestier integral amenajat pe baze stiintifice.

Cel mai greu de razbit au fost padurea tropicala umeda si cea ecuatoriala. Chiar azi sunt tinuturi intregi de paduri tropicale umede in care omul nu a putut patrunde si care-i ascund inca detaliile. Pentru ca padurile tropicale sunt deseori de nepatruns nu numai datorita vastitatii lor, dar mai ales datorita paienjanisului planetelor care le formeaza. Daca ar fi sa luam ca etalon de densitate vegetala padurea tropicala atunci padurile noatre cele mai dense sunt aidoma unui parau fata de un fluviu.

Chiar acolo unde omul si-a facut cu greu loc, padurea nu cedeaza lupta. Bunaoara, in zonele de unde padurea s-a retras fiind taiata sau arsa , vegetatia revine, fiind scurta, dar densa, putind fi descrisa prin termenul de jungla.

Din toate padurile tropicale si ecuatoriale cea amazoniana, sau, mai simplu, Amazonia, este cea mai profunda, mai variata, dar si cea mai putin cunoscuta in detaliile ei geografice. Ea isi dezvaluie inca greu misterele,desi dincolo de marginile acestei paduri virgine, care pastreaza nealterate vestigii ale preistoricului,orase mari ca Rio de Janeiro, Brasilia- faimoasa si tanara capitala braziliana- Sao Paulo, La Paz, Bogota, etaleaza viata trepidanta a cestui ultim sfert din secolul marilor explozii, revolutii si crize.

Primul fluviu al lumii, dupa marimea bazinului hidrografic, Amazonul isi trage izvoarele din Anzii Peruvieni, unde si-a sapat printre munti o vale intortocheata, purtant acolo numele de Vilcanota si apoi Ucayali pana patrunde in Brazilia, unde capata numele de Solimoes, pentru ca abia de la confluenta cu apele limpezi, dar intunecate, ale principalului sau afleunt, Rio Negro, sa capete numele de Rio de Las Amazonas.Din cei 6280 kmcat masoara in lungime, doua treimi revin Braziliei, alcatuind sectorul navigabil pentru nave de mare tonaj, ceea ce explica prezenta la cheiurile orasului Manaus a navelor transoceanice.

In sezonul ploios , Amazonul si afleuntii sai isi ridica nivelul cu peste zece metri, asaltand locuintele fragile si rare ale bastinasilor si smulgand insulele plutitoaredin maluri, cu animale si uneori cu oameni cu tot.

Intre ramurile uriasului sistem hidrografic al Amazonului, padurea luxuriana inalta puternice si dese ale copacilor, aidoma coloanelor care sustin edificiile antice. In nici un alt continent padurea ecuatoriala nu se extinde pe suprafete atat de mari ca in America de Sud, unde cuprinde in intregime bazinul Amazonului si al fluviului Orinoco. Vazuta de sus si de departe, bolta padurii impresioneaza prin vareitatea culorilor frunzisului, prin multitudinea de nuante verzi care alterneaza pe suprafete imense, in largul carora arborii, apartinand celor mai felurite familii de plante ( leguminoase, lauracee, palmieri, graminee) isi etaleaza in tot timpul anului flori albe, galbene ,rosii sau frunzele tinere adesea de un rosu viu ori galben-portocaliu. Sub bolta aceasta mai sunt inca 2-3 straturi de arbori mai scunzi, legati si ei prin liane, iar la cativa metri deasupra solului arbustii si lianele ierbacee formeaza pe alocuri un ultim strat vegetal. Pe solul afinat si gol, datorita actiunii foarte active a termitelor, ciupercilor si microoraganismelor de tot felul care descopun resturile vegetale, copacii isi latesc radaciniile pentru a-si asigura o rezistenta temeinica. Palmieryl regal se distinge prin trunchiul sau slefuirea si culoarea unei culoane de beton. Pe solul umed, ferigi mari, arborescente, dau impresia unor uriase evantaie, in timp ce sus de tot, pe ramurile care razbesc spre lumina alte epifite isi deschid florile bizare si crude fie sub mingaierea razelor fierbinti de soare,fie sub stropii mari ai frecventelor ploii torentiale.

O extrem de variata lume animala completeaza peisajul biogeografic al padurii ecuatoriale sub-americane, fiecarui etaj forestier corespunzandu-i o anumita fauna.

Bogatia arborilor roditori, a faunei din padure si a pestilor ofera celor ce nu-si pot cuceri o palma de pamant pentru a cultiva porumb sau orez minimul alimentar necesar vietii, insa un minim inca dupa standartul preistoric.

La inceputul anului 1974, e expeditie alcatuita din 14 oameni de stiinta a pornit din Caracas spre interiorul padurii de pe teritoriul Venezuelei, la nord de Amazonia, in bazinul Orinoco. Expeditia a urmarit timp de o luna lumea vegetala si animala din doua pesteri situate la o adancime de 300 metri, unde sau descoperit cateva forme de viata asemanatoare celor preistorice.

Am oferit cateva informatii despre investigatiile mai recente din Amazonia din doua motive: In primul rand pentru ca aici sunt consemnate unele dintre cele mai spectaculoase noutati de aceasta natura si in al doilea rand pentru ca padurea reprezinta poate acel element al uscatului terestru care trebuie sa se afle azi si maine cel mai mult in centrul actiunilor menite sa protejeze mediul ambiant si insasi viata.

Terra este redescoperita din Cosmos

Geologii afirma ca cel mai inalt varf muntos din lume, Everest  ( Chomolungma), a mai "crescut", iar in viitor isi va continua "ascensiunea".Calculele specialistilor au stabilit ca in ultima suta de ani acest munte s-a inaltat cu 3 metri, masurand acum 8 848 metri. Cauza o reprezinta miscarea subcontinentului Indian, care continua deci inaintarea sa in masa continentului Asiatic, exercitand asupra acestuia o presiune , ceea ce face ca Everstul sa se inalte. Se pare astfel ca inaltul munte "doreste" sa nu I se mai puna la indoiala prioritatea intre marile cote ale globului . Varful Chimborazo din Anzii Ecuadorului are o inaltime geoidala cu 7058 picioare ( 1 picior - cca 0,30) mai mare decat varful Everest. Inaltimea geoidala se raporteaza la o suprafata ipotetica de referinta, care este obtinuta prin nivelarea globului, adica prin umplerea , pana la echilibru, a formelor depresionare ale releifului cu volumul inaltimilor.

Forma Pamantului este o problema elucidata? Este o intrebare care a fost pusa de curand datorita masuratorilor geodezice realizate cu ajutorul satelitilor artificiali. Este una din numeroasele laturi applicative ale observarii Pamantului din Cosmos. Cu alte cuvinte, Terra este redescoperita din Cosmos si aceasta cu atat mai mult astazi si maine, adica in noua etapa a astronauticii - etapa statiilor orbitale locuite.

Patrunderea directa sau indirecta a omului in spatiului extraterestru si explorarea Pamantului din Cosmos au dovedit, prin rezultate concrete, multiple utilitati. Este vorba atat de mai buna cunoasterea a planetei, cat si de desfasurarea mai eficienta a unor activitati economice cu caracter global legate de prospectarea, evaluare si valorificarea resurselor terestre.

Din spatiu se poate vedea mai adanc in ape decat din oricare punct.

In 1975- 1976 , o echipa de cercetatori, condusa de Jaques Yves Counsteau, directorul Muzeului Oceanografic din Monaco, a efectuat cu nava "Calypso" ample investigatii, calatoria intindandu-se din gheturile antarctice pana in apele tropicale ale Floridei. O atentie foarte speciala s-a acordat studierii zonei marine din fata gurilor fluviului Mississippi, cea mai populate dintre marile artere hidrografice ale globului.

Cea mai spectaculoasa colaborare dintre nava si satelit sper stabilirea unei metode pestru cartarea precisa a fundului marii, deocamdata pana la adancimea de 30 metri. Se stie ca de fapt ca aceasta este si adincimea care conteaza in navigatie.

Satelitii pot fotografia in numai doua saptamani toate coastele Oceanului planetar se pot tine continuu la zi hartile navigatiei; cu mijloacele clasice asemenea actiune este foarte costisitoare, lunga si grea.

Observarea Pamantului din spatiu este menita totodata sa dea informatii despre fondul forestier, sa evalueze utilitatea lucrarilor de imbunatatiri funciare, sa evidentieze marile concentrari urbane, distribuirea pricipalelor semanaturi.

Daca intre doua placi exista o miscare divergenta, adica de departare, intre ele tisneste magma incandescenta din adancurile Pamantului, din mantaua terestra, construind lanturile de munti vulcanici de pe fundul oceanelor.

Pe suprafata de separatie dintre placi, care sunt verticale, iau nastere cutremure numeroase de mica adancime, adica pana la 70 km. In zonele in care Placile se misca convergent, o palca intra sub alta prin subductie de-a lungul unor plane inclinate, denumite plane Bnioff, dupa numele unui reputat seismolog; pe planele Benioff iau anstere cutremurele mijlocii si profunde, adica intre 100 - 700 km adancime. In sfarsit, daca doua placi aluneca un ape langa alta , fara sa se distanteze sau sa se incalece, in lungul planuluide alunecare au loc cutremure superficiale, ca cele din largul fracturilor orientate perpendicular pe dorsalele oceanice, fracturi care au primit numele de " falii transformate". O statisca a U.N.E.S.C.O. arata la inceputul acestui deceniu ca in medie pe an cutremurele de pamant provoaca circa 14.000 de victime si distrug bunuri in valoare de miliarde de dolari.

Cutremurul din 1977

Cutremurul din 1977 (Cutremurul din '77) a fost un puternic cutremur care s-a produs la ora 21:22 in data de 4 martie , cu efecte devastatoare asupra Romaniei. A avut o intensitate de 7,2 grade pe Scara Richter si a facut in timp de circa 55 de secunde, 1.578 de victime, din care 1.424 numai in Bucuresti. La nivelul intregii tari au fost circa 11.300 de raniti si aproximativ 35.000 de locuinte s-au prabusit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la Bucuresti unde peste 33 de cladiri si blocuri mari s-au prabusit.

Tot orasul Zimnicea a fost distrus, si s-a trecut la reconstruirea sa din temelii.

Desen : Pamantul

Marele Canion

Grand Canyon, conform denumirii complete, [The] Grand Canyon of the Colorado River (in romana, Marele Canion sau Marele Canion al fluviului Colorado) repezinta un canion foarte lung, sinuos si adanc sapat de fluviul Colorado din Statele Unite ale Americii intr-un platou inalt (Platoul Colorado, conform Colorado Plateau) alcatuit in special de roci sedimentare, dar avand prezente si ceva roci metamorfice, care se gaseste in nordul statului Arizona. Marele Canion este de fapt rezultatul eroziunii de milioane de ani a fluviului, partea sa inferioara de astazi fiind de fapt albia majora a fluviului Colorado.

Grand Canyon se regaseste aproape integral ca parte a Parcului National al Marelui Canion (conform originalului, Grand Canyon National Park), unul din primele parcuri nationale create in Statele Unite.

Presedintele american Theodore Roosevelt, care printre altele a contribuit foarte mult la dezvoltarea ulterioara a statului Arizona, a fost unul din marii iubitori si sustinatori ai conservarii si mentinerii zonei Marelui Canion, fiind deseori prezent fie ca sa se bucure de peisajele uluitoare fie ca sa vaneze in sezoanele deschise vanatului lei de munte (conform originalului mountain lion).

Canionul, creat de fluviul Colorado River prin saparea unui canal de eroziune a platoului inalt Colorado, este de circa 447 km lungime (aproximativ 277 de mile), variaza in latime intre 400 de metri si 24 de km si atinge o adancime maxima sub nivelul platoului de pana la 1.600 de m (circa o mila). Aproape 2 miliarde de ani din istoria petrografica a planetei noastre sunt expusi asa cum fluviul Colorado si afluentii acestuia au erodat si indepartat straturi dupa straturi de sedimente pe masura ce, simultan cu procesul de eroziune fluviala, Platoul Colorado s-a inaltat mereu in timp, ajungand la altitudinea medie a sa de azi, de circa 2.000 de metri.

Oceanul Pacific

Oceanul Pacific are o forma eliptica: mai deschis spre sud si aproape inchis spre nord. Este cuprins intre ASIA, AUSTRALIA SI AMERICA, avand ca limite: la nord - Marea Bering, la sud apele continentului ANTARCTICA, la est - tarmurile Americii, la vest - tarmurile Asiei si Australiei. Oceanul Pacific impreuna cu marile sale ocupa o suprafata de circa 179 680 000 km², fiind cel mai mare ocean. Comunicarea lui este mai intinsa cu Oceanul Indian, in schimb cu Oceanul Arctic, prin Marea Bering ( adanca de 50m ), nu stabileste decat un foarte slab schimb de ape intre cele doua oceane. De asemenea, legatura cu Atlanticul se face prin canalul Panama ( lung de 81 km, lat de 91m si adanc de 12,5m) ne existand un schimb de ape cu acesta, deaoarece canalul are ecluze.

Spre deosebire de Oceanul Atlantic care era foarte putin cunoscut pana la calatoriile lui Cristofor Columb, Oceanul Pacific a fost strabatut de bastinasi cu mult inainte de sosirea europenilor.

Oceanul Pacific, cu toata denumirea sa de ocean "linistit", cuprinde zone de foarte mare instabilitate. Numele de Pacific a fost dat de primul european ce a ajuns aici, navigatorul portughez, Ferdinand Magellan in 1520 in prima calatorie din jurul lumii. Astfel in cea mai mare parte a sa, este o imensa placa tectonica ( placa Pacifica ), compusa din mai multe fragmente aflate in deplasare. Tarmurile sale sunt presarate cu numerosi vulcani stinsi sau activi ce alcatuiesc "Cercul de Foc" cat si numeroase insule . De fapt Oc. Pacific este oceanul eruptiilor vulcanice, al sesismelor, al insulelor coraligene si invaziilor marii.

Cele mai importante elemente ale reliefului oceanului le constituie numeroasele gropi abisale si existenta in sudul si estul sau a unor dorsale intinse - Dorsala Pacificului de Sud spre Antarctica care se continua cu Dorsala Pacificului de Est, spre America. Gropile abisale inconjoara oceanul in est, nord si vest sub forma unei uriase potcoave. Adancimile cele mai mari, sunt aproape de tarmuri, adesea la baza lanturilor muntoase. Ele se gasesc la est si sud de insulele Mariane si la est de insulele Filipine. Adancimea medie a oceanului este de 4 028 m. Printre marile adancimi ale Oceanului Pacific se numara:

Atacama 7 634 m situata la baza Anzilor. 

Groapa Guatemala 6 488 m

Groapa Kurilelor 8 576 m

Groapa Japoniei 10 553 m

Groapa Marianelor 11 034 m

Groapa Filipinelor 10 789 m

Groapa Tonga 10 882 m.

Spre vest multimea insulelor si fundurile inalte ale oceanului se grupeaza intr-o prelungire ce formeaza o adevarata punte intre Asia si Australia, alcatuind asa numita Oceanie.

Arhipelagurile componente Oceaniei insumeaza o suprafata redusa, de 1 250 000 km², dispersate pe aproximativ 80 000 000 km² , insulele mari ca numar fiind putine: Noua Guinee, Noua Zeelanda, Noua Caledonie Hawaii s.a. In total in Pacific sunt peste 30 000 de insule, majoritatea ( atoli ) dintre ele, fiind grupate in arhipelagurile: Kurile, Aleutine, Nipon, Indonezian, Filipinez, Solomon, Fiji, Cook, Galapagos, Zeelandez, Kiribati etc. In partea de est a oceanului, de la sudul peninsulei California incepe o dorsala ce taie Ecuatorul, cuprinde insula Pastelui, de unde se indreapta apoi spre SV catre Antarctica. Din aceasta dorsala principala se desprinde una care cuprinde insulele Galapagos si se intinde catre Panama Dorsala Cocos. De la insula Pastelui se desprinde o alta catena, spre est si apoi se inconvoaie spre sud, spre America de Sud, Dorsala Chile.

Principalele mari ale Oceanului Pacific sunt:

Marea Bering - situata intre pen. Kamciatka, stramtoarea Bering, Alaska si insulele Aleutine intinzandu-se pe o suprafata de circa 2 304 000 km². Ea are o adancime medie de 1 598 m si maxima de 4773 m.

Marea Ohotk - situata la vest de Kamciatka si separata de Pacific prin insulele Kurile. Este o mare subartica, cu o suprafata de circa 1 590 000 km² si cu adancime medie de 859 m iar cea maxima de 3657 m.

3.) Marea Japoniei - cuprinsa intre insula Sahalin, Asia,Coreea si tarmul vestic al Japoniei; adancimea medie este de 859 m, maxima de 4 036m iar suprafata de 978 000 km².

4.) Marea Galbena - are o adancime maxima de 106m, medie de 40m si o suprafata de 417 000 km² cuprinsa intre Coreea si China de NE.

5.) Marea Chinei de Est - se intinde la sud de Marea Galbena, intre Asia, Taiwan si insulele Riukiu, pe o suprafata de circa 752 000 km². Adancimile medii sunt de 349 de metri, iar cea maxima de 2 717 m.

6.) Marea Chinei de Sud - se intinde intre insulele Taiwan, Luzon, Palawan, Borneo si tarmul de este al pen. Malacca. Partea de N reprezinta adancimi mari de pana la 5 420 m, in timp ce partea de sud, care formeaza platoul continental al Indochinei, are adancimi mai mici de 50-80 m. Aceasta mare are legatura cu Pacificul prin stramtoarea Bataan, situata intre Taiwan si Luzon. Cu Marea Sulu este legata prin stamtoarea Mindoro, cu Marea Iava comunica prin stamtorile dintre insulele Sumatera si

Borneo, cu adancimi de 50 m, iar cu Oceanul Indian comunica prin stramtoarea Malacca, cu adancimi de 18 m.

7.) Marea Sulu - are o suprafata de 348 000 km², intre insulele Palavan, Borneo, Mindanao si arhipelagul Sulu, avand o adancime de maxim 5 119m si medie de 1 591 m.

8.) Marea Celebes - este cuprinsa intre insulele Borneo, Celebes, Mindanao;ea prezinta adancimi medii de 3 645m si maxima de 6 220m.

9.) Marea Djava - intre Borneo si Djava, comunicand prin stramtoarea Sunda cu oceanul. Are o suprafata de circa 480 000 km²; adancimi medii de 45 m si maxima de 89 m.

10.) Marea Banda - situata la est de insulele Celebes cu  1 227 000 km² si adancimea maxima de7 260 m.

11.) Marea Arafura si Golful Carpentaria se gasesc in nordul Australiei.

12.) Marea Coralilor - cuprinsa intre Noua Guinee, Australia si Noua Caledonie. Comunica cu Marea Arafura prin stramtoarea Torres. Suprafata acestei mari este de 4 791 000 km², adancimea medie de 2 394 m si maxima de 9 140 m.

13.) Marea Tasmaniei - este situata intre Noua Zeelanda, Noua Caledonie si Australia avand o adancime maxima de 5 940 m.

14.) Marea Californiei - este o mare interioara nu prea intinsa, in vestul Americii de Nord. Are suprafata de circa 117 00 km², cu adancimi medii de 818 m si maxima de 3 127 m. Se leaga de ocean printr-o larga deschidere intre Capul San Lucas si Capul Corrientes.