Muntii Poiana Rusca - ZONA PADURENILOR

Civilizatia umana este o parte integranta a lumii naturale si depinde de conservarea naturii fata de perturbarile care i se pot aduce. De-a lungul timpului, interactiunea complexa dintre evolutia naturii si adaptarea omului a oferit fiecarui loc de pe Pamant un set unic de calitati care il face diferit de celelalte locuri. Cunoasterea caracteristicilor unui loc permite valorificarea optima a acestuia, astfel incat sa poata asigura necesitatile oamenilor, fara insa a fi create dezechilibre.

Intr-o epoca in care tehnologia ne conduce viata din ce in ce mai mult, este de o importanta vitala conservarea naturii, precum si a obiceiurilor si traditiilor vechi.

Intr-o etapa de continua dezvoltare a societatii umane confruntata cu diverse fenomene de la criza resurselor pana la cea a locurilor de munca, turismul poate deveni nu numai un fenomen social dar si o importanta ramura economica.

In acest sens, zona Muntilor Poiana Rusca dispune de un potential natural si antropic foarte diversificat, insuficient exploatat pana in prezent, precum si o gama deosebit de bogata de traditii populare.

Ca urmare, zestrea acestei zone trebuie cunoscuta si exploatata cu ingeniozitate si eficienta, conform cerintelor actuale ale pietei turistice.

Muntii Poiana Rusca constituie partea de nord-vest a Carpatilor Meridionali. Situati intre paralelele 45°55' si 45°30' latitudine nordica si meridianele 22° si 23° longitudine estica, ei se intind pe o suprafata de 2640 km².

Totodata masivul Poiana Rusca poate fi considerat ca o punte de legatura intre Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni, deoarece spre nord se extind pana in lunca Muresului, care intre Deva si Ilia separa Muntii Poiana Rusca de Muntii Metaliferi, in timp ce spre est si vest intre Carpatii Meridionali si Muntii Apuseni se interpun zonele joase Lugoj, Strei si depresiunea Transilvaniei. Catre nord, Muntii Poiana Rusca se invecineaza cu Muntii Metaliferi si cu dealurile Lipovei.

Limita nordica urmareste lunca Muresului intre localitatile Deva si Dobra, de unde continua spre vest- sud vest in lungul vailor Ohaba, Icuta si Bega pana in apropierea Lugojului.

La vest, masivul Poiana Rusca este marginit de depresiunea Caransebesului. Limita este marcata de lunca Timisului, de la localitatea Maciova pana la comuna Costeiu, situata la nord de Lugoj.

Spre sud, limita urmareste valea Bistra, de la localitatea Maciova pana la Portile de Fier ale Transilvaniei.

Limita estica este marcata de zonele depresionare ale Hategului si Streiului urmand o linie care ar uni orasele Hateg, Calan, Hunedoara si Deva. In aceasta regiune relieful muntos al masivului Poiana Rusca coboara treptat printr-o zona de dealuri pana in luncile Streiului, Cernei si Muresului.

Ca si in cazul mai multor localitati din jurul Muntilor Poiana Rusca, situate in aria principalelor centre dacice si romane de la inceputul primului mileniu al erei noastre, se pare ca toponimia masivului muntos este de origina latina si deriva din "Poiana Rustica".

Semnificatia denumirii ar echivala cu locul despadurit, poiana de la "tara", din afara urbei, sau din aria taranilor.

centrului urban Sarmizegetusa. Denumirea "Poiana Rustica" s-a referit, probabil, intr-un stadiu initial la platoul despadurit din partea de est a Muntilor Poiana Rusca, locuit de taranii bastinasi.

Rezervatia naturala e situata in raza comunelor Lunca Cernii de Jos si Toplita, pe teritoriul judetului Hunedoara. Rezervatia naturala a fost constituita in scopul conservarii biodiversitatii, zona reprezentand un peisaj de o deosebita varietate

In prezent, suprafata de pe teritoriul Rezervatiei Naturale Cheile Cernei este inclusa prin prevederile amenajamentului silvic in categoria rezervatiilor naturale, fiind exclusa orice interventie. Turismul poate fi practicat doar in perioada de vara, deoarece zona cheilor este inaccesibila in perioada de iarna.

Aria naturala protejata ,,Codrii Seculari de pe Valea Dobrisoarei si Prisloapei" este situata in Muntii Poiana Ruscai, pe versantul nord-estic al acestora.

Intreaga suprafata a rezervatiei este acoperita cu padure. Pe perioada de iarna se pot amenaja partii de schi, terenurile fiind propice pentru practicarea acestui sport.

Desi rocile carbonatice si relieful carstic au o raspandire larga in partea de est si de nord-vest a Muntilor Poiana Rusca, pana in prezent se cunosc putine pesteri. Dintre acestea, cea mai mare si interesanta pentru turisti este cea de la Romanesti, sau "Pestera cu apa" (dupa toponimia locala). Pesteri, mai mici, sunt Pestera din Stanca a lui Florian, in apropierea fabricii de sticla de la Tomesti; Pestera din Cioaca Birtului, la jumatatea distantei intre Valea lui Liman si primele case ale localitatii Luncani; Pestera din Piatra Fetii, localizata in versantul drept al vaii Caprisoara, pe care urca drumul spre Ruschita. In afara celor mentionate, mai exista pesteri necercetate in partea de nord si cea de est a muntilor Poiana Rusca.

Pesterile mentionate sunt neocrotite si neamenajate, fiind vizitate mai ales de localnici. In trecut, pestera de la Romanesti a facut obiectul unei mici exploatari cu caracter local. Drumurile si potecile care duc la aceste pesteri nu sunt marcate pentru turisti.

Lacul de acumulare Cincis

Satul Cincis este asezat pe un deal in apropierea lacului care-i poarta numele, la 7 km distanta de municipiul Hunedoara. Zona este de un pitoresc deosebit si atrage multi turisti. Lacul este o amenajare cu suprafata de 867 ha. Pe malurile lui, au aparut numeroase cabane si hoteluri particulare.

Una dintre cele mai pitoresti zone ale judetului Hunedoara si-a dobandit renumele prin tributul greu platit de locuitorii satului Cincis. Dupa o existenta de peste 1000 de ani, in 1962, vatra satului a fost stramutata pe culmile unui deal din apropiere, iar oamenii izgoniti din casele stramosesti, priveau cu ochii inlacrimati cum apele acopereau pentru totdeauna mileniul lor de existenta. Pe locurile unde altadata se aflau godpodariile lor, acum se intinde luciul unui lac de acumulare care da un plus de atractivitate acestor locuri. Frumusetile au fost platite de cinciseni cu pretul propriului trecut care mai dainuie doar in amintirea catorva dintre cei ramasi.

Satul Cincis, prin cnejii (mici suverani locali) sai, a avut stranse legaturi de rudenie cu familia Corvinilor. Localitatea este mentionata in documente de la 1360. Satul a fost stramutat in 1962, cand apele lacului Cincis au acoperit vechea vatra, pe care se gasea si o biserica din secolul al XV-lea (1450). In verile secetoase, turla bisericii tasneste din oglinda apei, ca un semn vesnic al credintei in Dumnezeu.

Se spune ca numele satului se trage din expresia romaneasca 'Cinci insi' => Cincis. Cei 'cinci insi' au intemeiat satul, facandu-si 5 case. Se mai spune ca cei 5 (bunicul, fiul si 3 nepoti) erau luptatori viteji si l-au salvat pe imparatul lor din prinsoarea turcilor, intr-o lupta data la locul numit astazi Poiana Turcului.Drept urmare,ei au primit ca rasplata plaiul Cincis.

Biserica de pe fundul lacului dateaza din jurul anului 1360. Primul preot amintit, Popa Stan, a facut parte din armata lui Mihai Viteazul. Urmatorii preoti, Mihai si David Popovici, au fost sfintiti in Tara Romaneasca in 1782 de catre Filaret, viitorul Mitropolit al Tarii Romanesti.

Din 1943, pana acum, biserica satului a fost slujita de o singura familie: Rudeanu, in care preotia se transmite din tata in fiu, familie ce isi are radacinile in sat.

Biserica din Roscani, purtand hramul "Bunavestire" este inclusa in lista monumentelor de cultura sub numarul 1458 si reprezinta o constructie extrem de interesanta din punctul de vedere al istoriei arhitecturii si artei eclesiastice romanesti.

Monumentul a fost mentionat in general tangential in lucrari de istoria artei sau in rapoartele de inventariere ale Mitropoliei Sibiului. Biserica poate fi datata pe baza catorva elemente la sfarsitul secolului al XV-lea, desi a suferit o restaurare radicala in anul 1766.

Aspectul general este cel al unei biserici-sala, cu turn clopotnita pe latura de vest si absida semicirculara spre est.

Lungimea totala a monumentului, masurata in exterior, intre paramentul de vest al turnului clopotnita si extremitatea estica a curburii absidei altarului, este de 22,25 m. Latimea maxima masurata pe latura de vest a monumentului este de 8,65 m. Inaltimea maxima, marcata de baza crucii din varful turnului clopotnita este de 23,19 m iar coama invelitorii de sindrila a acoperisului navei se ridica la 10,65 m de la nivelul de calcare exterior. Aceste dimensiuni confera monumentului un caracter echilibrat, bine proportionat si un aspect exterior armonios.

In jurul bisericii se remarca unele vechi monumente funerare din piatra. Multe au inscriptiile distruse de intemperii, dar prin realizarea artistica denota grija si respectul locuitorilor acestei asezari pentru cei trecuti in nefiinta. Cea mai veche cruce de piatra identificata in prezent pe baza inscriptiei este cea ridicata in amintirea Mariei Toldi, sotia judelui regal Domsa sau Tomsa, in anul 1831. Inscriptia in limba maghiara este inca destul de bine pastrata, doar cateva litere de la marginea campului inscriptiei fiind distruse prin actiunea coroziva a agentilor de mediu asupra gresiei destul de sfaramicioase din care a fost cioplita piatra. Pe alte cruci din piatra mult mai arhaice si probabil mai vechi dar fara elemente clare de datare, se pot distinge urme de grafie chirilica.

Pe peretele de vest, deasupra intrarii s-a pastrat un tablou votiv reprezentand pe ctitorii bisericii, membrii familiei Caba. Imaginea reda o familie nobiliara in costume tipice pentru Transilvania secolului al XVIII-lea, puternic influentate de moda Central Europeana a vremii.

Barbatul poarta un costum de inspiratie militara, cu cizme negre de calarie prevazute cu genunchiere rotunjite si inaltate. Femeia poarta o rochie lunga pana la pamant, de culoare albastra,ca vesmantul sotului, inchisa in fata cu un snur de incorsetare in zig zag ce strange rochia pe tors si in talie. Manecile trei sferturi sunt largi iar peste fusta larga a rochiei ce pare a fi sustinuta de o crenolina sau de un jupon cu balene, femeia poarta un sort alb cu pliseuri si dantelat la margini. Cu exceptia sortului - ce pare a reprezenta o influenta locala venita probabil din portul popular transilvanean - rochia se inscrie in linii mari in moda europeana a celei de-a doua jumatati a secolului al XVIII-lea, dominata de rochia " l'anglaise". Pe cap femeia poarta un acoperamant greu de identificat datorita deteriorarii picturii.

Localitatea Ghelar este atestata ca o asezare din care oamenii munceau la exploatarea fierului inca din anul 215 conform unei inscriptii din 'Corpus Inscriptionum Latinorum'.
In acele timpuri se extragea magnetita care are un continut de peste 75% fier si care se gasea la suprafata zacamantului, fiind relativ usor de exploatat.
Minereul de fier a fost exploatat din zona Ghelar Teliuc timp de aproape 2000 de ani.

Prima atestare a unei biserici ortodoxe exista inca inainte de anul 1700. Cea mai veche asezare de cult a crestinilor ortodocsi despre care avem cunostinta era amplasata in locul numit Valea Caselor. Ulterior in secolul XVIII este contruita o biserica in zona Deal fiind construita de un George Berencz, feudul din Govajdia, un sat vecin, drept multumire adusa lui Dumnezeu pentru vindecarea sotiei sale de o boala grea. Acesta desi era de cult calvin a ridicat o biserica credinciosilor ortodocsi drept multumire pentru vindecare in urma unui maslu slujit de preoti ortodocsi.

Aceasta cladire, care poate fi vizitata si in prezent, fiind bine ingrijita, este ridicata din piatra si a fost sfintita in anul 1770. Pictura are o semnificatie aparte, imaginile ilustand scene din Saptamana Patimilor, iar ostasii ce-l batjocoresc pe Hristos poarta straiele popoarelor, care au asuprit poporul roman din Transilvania de- a lungul veacurilor.

In anul 1939, noul preot al Ghelarului, Nerva Florea, avand in vedere numarul in crestere al locuitorilor satului a inceput constructia unei mari si monumentale biserici. Acest preot, Nerva Florea, era originar dintr- un sat din Muntii Apuseni. Sfintia Sa marturisea ca in 1927, cand a terminat Institutul Teologic din Sibiu, dupa absolvire stand pe o banca a institutului a avut o revelatie: un glas exterior constiintei lui a grait spunandu- i: ''unde te duci sa zidesti o biserica mareata''. Dupa aceasta, profesorului Nerva i s- a ivit in vis intreaga constructie pana in cele mai mici detalii arhitecturale. Ajuns in Ghelar, isi pune in aplicare ''porunca divina'', in septembrie 1939 apucandu- se de constructia a ceea ce dansul numea dupa viziunea avuta ''o biserica mareata''. Preotul Nerva Florea a fost acela care a realizat proiectul, a supravegheat ridicarea bisericii, totul facandu- se conform revelatiei divine. Asa se explica faptul ca a fost singurul ''inginer'' al santierului de constructie.

Biserica a fost ridicata pe locul numit Deal, in centrul satului, langa vechea biserica din piatra. A fost nevoie de 100 kg. de dinamita pentru a nivela locul de constructie, acesta fiind muchia unui deal de piatra. In septembrie 1939 se pune piatra de temelie a bisericii, sapandu- se fundatia. Din nevoie de bani, s- a organizat in comuna un cor mixt care impreuna cu fanfara Ghelarului, infiintata la sfarsitul secolului al XIX- lea a facut un tur al tarii, pe la marile intreprinderi pentru a strange banii necesari constructiei.

Biserica a fost terminata in 1973 cand, pe data de 3 noiembrie, a fost sfintita.

Arhitectura imbina mai multe stiluri, specialistii neputandu- se pronunta. Este un stil propriu. Biserica are sapte turle, doua in fata cu o inaltime de 47 m., cel mai impunator fiind cel din mijlocul bisericii- cupola.

Biserica '' Adormirea Maicii Domnului '' din Lapugiu de Jos, a fost construita in anul 1777 de catre Bogatul Tomescu, originar din aceasta parohie, pe cheltuielile sale proprii. A fost sfintita in anul 1778 de catre Epicopul Vasile Moga si este una dintre cele mai vechi biserici din judet, de o deosebita valoare.

Biserica este construita din piatra, fundatia din piatra, care acum este aproape inexistenta. Soclul are o inaltime de aproximativ 30 cm si este invelita in sindrila . Tavanul de pe partea femeilor si in altar este orizontal, iar in nava, bolta in semicerc, pe arcuri de scanduri si padimentul este din dusumele.

Interiorul bisericii este pictat pe un strat de ipsos, in prezent deteriorate si au nevoie categoric de reconditionari.

Exista pe plaiurile de la poalele Muntilor Poiana Rusca, un monument unic in lume, un monument care indeamna pe om sa-si iubeasca patria, sa-si iubeasca semenii, sa ocroteasca tot ceea ce natura, dar si omul, a creat. Este vorba despre,, Monumentul Turismului'' ridicat sub egida Clubului Turistic Banatean din Caransebes si inaugurat la 1 august 1937.

"Monumentul Turismului ", este amplasat in punctul numit ,, Sapte Izvoare ". Acest monument este situat pe drumul turistic ce leaga localitatea Ruschita de locul numit ,, Taul Ursului'' si mai departe Varful Pades. Monumentul este izvorat dintr-un sentiment unicat in lume, fiind de fapt o expresie a unui adevar de mai mult atestat si anume ca "romanul este frate bun cu codrul", atat de bine sintetizat in versurile de pe frontispiciul monumentului, apartinand inginerului silvic Magdas Vasile:

Monumentul este ingradit de un gard de lemn, in stil banatean, in spatele lui, pe versant, au fost plantati puieti de brad, iar in fata lui au fost amenajate straturi de flori.

Intreg monumentul are o inaltime totala de 3, 40 m. Acest simbol din marmura al turismului, unicat in Europa, este legat de aspiratiile locuitorilor de aici. El ramane peste timp o invitatie permanenta la drumetie prin aceste minutate locuri bogate in frumuseti inedite

Din anul 1997 se organizeaza anual "Ziua Monumentului Turismului", zi dedicata sarbatoririi turismului. Cu acest prilej, s-a amenajat zona inconjuratoare fiind construita o mica parcare si un loc de recreere pentru copii, dotat cu banci si leagane in jurul monumentului.

Monumentul Turismului

Cetatea Devei este o cetate aflata pe un deal vulcanic de pe teritoriul orasului Deva Ea dateaza din anul 1269. In anul , in timpul rascoalei lui Horea, stapanii cetatii au opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Muntii Apuseni

Aceasta este asezata pe dealul la poalele caruia se intinde orasul Deva. Castelul a fost ridicat in secolul 13 pe un neck vulcanic inalt de 184 de metri. Este mentionat documentar in 1269 sub numele de Castrum Deva si a fost un puternic punct de sprijin al luptei antiotomane din Transilvania. In august 1849 a fost devastata de o puternica explozie la depozitul de munitie. Ca urmare, cetatea a fost abandonata si astazi exista doar ruinele cetatii. Recent a fost amenajat pentru turisti existand chiar si o instalatie de transport pana in varful Dealului Cetatii unde se afla cetatea.

Sub dealul cetatii se afla Palatul Magna Curia (azi sediul Muzeului Civilizatei Dacice si Romane), construit in secolul XVI cu aspect de bastion Transformat de Gabriel Bethlen in 1621, Magna Curia a dobandit o infatisare prevalent baroca in sec. XVIII, cand i se adauga o scara monumentala dispre parc si un balcon.

Tinutul Padurenilor cuprinde satele de pe versantul estic al Muntilor Poiana Rusca, intre Valea Cernei si Valea Muresului, nu departe de Sarmizegetusa Regia, fosta resedinta a regilor daci.

Zona a exercitat o atractie pentru cercetatori, datorita numeroaselor vestigii antice sau medievale precum si a conservarii modului de viata traditional. Inca de la sfarsitul secolului al XIX- lea, autori maghari isi indreapta atentia asupra Padurenilor Hunedoarei, studiind documente din secolele al XIV- lea si al XV- lea, referitoare la organizarea cneziala si la viata sociala a locuitorilor. Ulterior Emmanuel De Martonne, S. Moldovan, R. Vuia si multi alti cercetatori au studiat si au publicat in lucrarile lor, informatii referitoate la Tinutul Padurenilor, relevand mereu alte caracteristici ale culturii populare, fara sa se poata spune ca au reusit sa epuizeze aspectele complexe ale acestui mod de viata arhaic.

Din punct de vedere etnografic, Tinutul Padurenilor are un caracter distinct, ''granite'' precis delimitate si o personalitate etnofolclorica pronuntat diferentiata fata de zonele etnografice invecinate. Granitele etnografice sunt mai pregnante decat cele geografice care sunt constituite dintr- o centura de paduri, vai si dealuri.

Padurenii constituie o populatie omogena sub toate aspectele, atat materiale cat si spirituale: asezari, gospodarii, case, ocupatii, mestesuguri, port popular, folclor muzical si coregrafic, obiceiuri, credinte, religie, mentalitate si nu in ultimul rand, constiinta apartenentei locuitorilor la zona respectiva. Padurenii Hunedoarei sunt o comoara etnografica unica, o arhiva de documente vii, cu un trecut pe care nu am reusit sa il dibuim in intregime.

La inceputul secolului II e.n partea de est a Muntilor Poiana Rusca se afla in aria principalelor centre dacice si romane. La poalele masivului, in depresiunea Hategului, era asezata capitala provinciei Dacia Ulpia Traiana Sarmisegetuza. O parte din daci se retrasesera in muntii invecinati. Pozitia geografica a asezarii padurenilor le-a permis, probabil secole de-a randul, o izolare partiala fata de influentele externe mai tarzii, ceea ce explica conservarea, in graiul actual, a unor expresii de origine latina, cum ar fi de exemplu, "a vulnera", pentru "a lovi" si pastrarea unor entitati particulare ale portului. Totusi, influenta slava a reusit, mai tarziu, sa patrunda in tinutul padurenilor. Marturii au ramas, intre altele, in grai, si in denumirile unor localitati, cum sunt, de exemplu, Ruda, Dobra, Sohodol.

Prima atestare scrisa a unora dintre aceste asezari dateaza din 1297, si anume, printr-un document in care satele Zlasti si Ruda sunt mentionate ca supuse ale parcalabului de Hunedoara. Ulterior, in secolele XIV si XV gasim mentiuni despre toate asezarile cunoscute astazi si despre altele, care, probabil au disparut cu timpul.

Padurenii se inscriu in tipul dinaric,cu cap rotund (brahicefal), fata lunga (leptoprosop), si nas proeminent. Gospodariile sunt imprejmuite cu gard de nuiele acoperit cu paie. Casa este asezata in fundul curtii, intotdeauna cu fata la drum, iar sura e in apropierea drumului. Casele padurenesti traditionale au planul simplu: una sau doua incaperi - casa propriu-zisa si camara.

Ceea ce este cu adevarat spectaculos la Padureni este portul popular, de o covarsitoare personalitate. Este un costum care din punct de vedere structural se inscrie in tipologia costumului de Transilvania, dar are o linie unica: silueta dreapta, ce rezulta din linia celor doua " oprege' negre, sobre, care invelesc strans trupul femeii, in contrast cu camasa voluminoasa, care abunda in culoare si décor. Multe din aceste elemente pot fi vazute in Muzeul Padurenilor din Poienita Voinii, amenajat in casa natala a regretatului interpret de muzica populara Dragan Muntean.

Portul femeiesc este cel ce da note distinctive portului traditional padurenesc, de neintalnit in alta parte. Portul femeiesc este diferentiat, in primul rand, dupa statutul civil: fetele umbla cu capul descoperit , parul lor fiind impletit in doua cozi, sau poarta batic colorat, de preferinta rosu, facut din casmir cumparat de la magazine, iar femeile, maritate sau vaduve, intotdeauna poarta un batic alb, o carpa alba.

De asemenea, portul femeiesc se diferentiaza dupa varsta. Fetele si nevestele tinere poarta camasi cu rosu, unde randurile (broderia) de pe maneci, de pe guler si piept este cusuta cu arnica de culoare rosie. Femeile trecute de prima tinerete poarta camasi cu negru, eventual negru amestecat cu vanat, asa spun padurenii culorii bleumarin, denumirea fiind data de broderia de pe guler, piept si maneci realizata cu arnica de culoare neagra. Atat camasile cu rosu cat si camasile cu negru se deosebesc intre ele prin motivele de pe maneci, in general geometrice, carora padurencelor le zic "forme" sau "modele". In picioare, femeile poarta, ca si barbatii, opinci de plotog cu gurgui inalt, cu deosebirea ca acest gurgui, la femei, este decorat, uneori, cu tinte de cositor si chica, adica o impletitura din cureluse. Fetele si nevestele tinere poarta numeroase podoabe din cele mai diferite materiale. La gat au margele, letitari, pe piept o latita cu colt, numita siptari si latita de bani cu mai multe baiere de monede mari de argint.

Portul barbatesc padurenesc are trasaturi comune cu portul din zonele invecinate si chiar cu cele mai indepartate, piesele de baza fiind camasa si izmenele. Camasile sunt lungi, asemenea celor din Tara Hategului si Banat, ajungand pana la genunchi.

Palariile padurenilor au avut o evolutie spectaculoasa. La inceputul secolului al XX- lea, se purtau palarii negre cu beaca ( borul ) rasfranta in sus de jur imprejur, unde barbatul fumator isi tinea, invelit in besica de porc, tutunul, iasca, eventual pipa. Intre cele doua razboaie mondiale se renunta la acest tip de palarie in favoarea celor cu borul intins, iar dupa 1940 isi face loc in portul de sarbatoare o palarie asemanatoare cu cea a fostilor vanatori de munte, din armata romana, cu un bor ridicat la spate si cu un pamatuf, peana cum il numesc padurenii, in partea stanga.

Ocupatia lor consta in cresterea vitelor, cultivarea unor suprafete restranse pe terase nivelate in jurul asezarilor, sculptura in lemn, tesatorie si broderie, toate in limitele necesitatilor de trai propriu. In ultimul timp, mineritul si lucrul in padure au devenit preocuparile de baza ale padurenilor. Albinaritul este o activitate cunoscuta din timpuri imemorabile. Flora si clima permit cresterea albinelor in zona. Se practica o apicultura primitiva, care presupune distrugerea a una, doua familii de albine inainte de extragerea mierii.

Painea este unul dintre produsele de baza ale alimentatiei padureanului. Ea se poate face din faina de grau, de secara sau de orz. Ca alternative este folosit malaiul, lipiniul sau mamaliga. Mamaliga se face din faina de porumb si din orz. Cea din orz se numeste "mandra". Mamaliga se consuma frecvent cu tot felul de mancaruri gatite dar, cel mai adesea, cu lapte, branza, oua, varza calita. In timpurile cele mai vechi, se manca si pogacea, pastrata astazi munai ca aliment ritual la masa ursitoarelor. Exista doua tipuri de paine: de ritual si de consum. Forma acesteia din urma este rotunda, plina. Painea pentru ritualul precrestin era colacul, avand o forma ovala, de cerc sau in forma de opt. Pentru sarbatorile crestine, painea are denumiri speciale: pastita pentru Pasti si craciunita pentru Craciun. La slujbele de pomenire, ea se numeste prescura si colac de pomana.

Intre preparatele traditionale gatite, servite drept felul al doilea, dupa ciorba, arareori ca felul trei, deci ca desert,sunt: placintele, pariciorii, pancovele si scoverzile. Primele trei sortimente se prepara din coca obtinuta din faina de grau, spre deosebire de scoverzi, asa numesc ei clatitele, care se fac din faina de orz, atunci cand gospodina nu are in casa faina de grau.

Mancarurile de post sunt si ele foarte variate. "Tambura", este o fiertura din seminte de dovleac, care se obtine astfel: se piseaza semintele de dovleac in piua dupa care se cerne si se obtine faina. Aceasta se umezeste cu apa calda, se bate bine, apoi se pune in apa clocotita, dupa care se poate consuma. "Cirul", este o fiertura de cocolosi obtinuti din faina de grau umezita cu apa. Se utilizeaza sub forma simpla sau pentru cine doreste se poate adauga rantas. "Cocantaul", este o fiertura din apa, sare, ceapa si faina de grau. Cartofii sunt folositi in post fierti sau copti. "Chisalita" este o fiertura de maciese sau prune care se consuma cu malai sau mamaliga. Chisalita de tarate este obtinuta din fierberea taratelor, la care se adauga putina sare. Pe primul loc printre mancarurile reci de post se afla fasolea frecata, apoi graul fiert cu miere, mierea propriu- zisa si fagurii, merele, perele, nucile, chisalita de maciese sau de prune.

O particularitate a Tinutului Padurenilor este aceea ca au stiut sa nu lase modernul sa le inlocuiasca stilul de viata mostenit din cele mai vechi timpuri. Aici, in aceasta regiune a Muntilor Poiana Rusca, obiceiurile au supravietuit prin practica, in cadrul riturilor, al credintelor, dar si ca reprezentari ale imaginarului, ca expresie elaborata, conferind forma diferitelor evenimente de peste an.

Sarbatoare de vara a fiecarei familii, dar si a intregii colectivitati, Nedeia este una dintre cele mai importante modalitati traditionale de reunire a spitelor de neam si a tuturor celor care s-au nascut in aceasta zona folclorica. Desfasurarea acestei sarbatori are in Tinutul Padurenilor importante particularitati care o individualizeaza in contextul obiceiului Nedeii la romani, tinute odinioara in plai de munte, sus, in afara satelor.

Prestigiul, importanta si vechimea cultivarii cerealelor in satele padurenesti se reflecta in multitudinea obiceiurilor legate de practicarea acestei ocupatii: urarea colacului de grau la Craciun, in fata colindatorilor, la Nedeie, in fata satenilor, la nunta, in fata nuntasilor, reaminteste celor prezenti principalele etape ale muncii agricole, constituindu-se intr-un adevarat elogiu adus celor ce cultiva pamantul.

Nedeia incepe intotdeauna cu slujba de la biserica, dupa care toti participantii la slujba, localnici si straini, din alte sate padurenesti, merg grupati in tarina,cantand "Cantecul Crucii" pana langa crucea din tarina, unde se opresc pentru slujba de sfintire a apei pe care o oficiaza preotul aici, urmata de dansul Braului si de uratul colacilor, cu care sunt cinstiti oaspetii. Tot acum, femeile impodobesc praporii bisericii cu cununi din flori de fan si spice de grau, iar, la final, fetele iau vasul cu apa sfintita si, urmate de toti satenii, strabat drumul tarinii stropind holdele cultivate cu apa sfintita. Ritualul are, in credinta padurenilor, menirea sa protejeze samanaturile de eventualele pericole care ar putea ameninta culturile: vijelii, grindina, ploi torentiale, cat si de atacul insectelor si al animalelor salbatice.

Nedeia a constituit inca de demult cel mai bun prilej de intalnire a padurenilor, de pastrare a legaturilor existente sau de a face altele noi. Tinerii, feciorii si fetele padurenilor, se cunosteau cu aceasta ocazie, se imprieteneau, si uneori in iarna urmatoare se si casatoreau.

Sarbatorile crestine sunt pline de evenimente ce s-au pastrat de-a lungul timpului. Craciunul este marcat prin colindatul gospodariilor de catre cetele de feciori, barbati casatoriti si batrani, avand similitudini cu zonele din sud-estul Transilvaniei.

Remarcam pregatirea craciunitei, o paine speciala care se pune pe masa, peste o gramajoara de otava, din care se crede ca va manca in acea noapte de Ajun, calul lui Craciun, alaturi fiind pregatite si darurile pentru colindatori.

Sanvasaiu' este o alta sarbatoare care este mult asteptata. Aceasta se manifesta de Anul Nou, cand se sarbatoreste Sfantul Vasile. Atunci are loc obiceiul cunoscut sub numele de '' sanvasirea fetelor '', care este o practica divinatorie de aflare a viitorului, in primul rand al sortitului, care se desfasoara in seara Ajunului de Anul Nou.

Un obicei cunoscut, la prima vedere, cu rosturi importante pentru comunitate, mai ales, pentru tineri, era pana nu demult, schimbatul portilor. Datorita faptului ca satele padurenesti sunt micute, lumea stia care fecior simpatizeaza o anumita fata si invers. Atunci, cativa adulti, casatoriti, eventual si necasatoriti, dar initiati in ceea ce urma sa se intample, se duceau in noaptea Ajunului Anului Nou, scoteau din balamale poarta de la casa feciorului mai timid si o duceau pana in curtea fetei vizate. Dimineata, feciorul era nevoit sa- si caute poarta casei parintesti. Familia baiatului banuia unde ar putea fi poarta. Chiar daca aceasta era cautata si in alte gospodarii, pana la urma o gaseau acolo unde era deja asteptat. Vrand, nevrand, feciorul trebuia sa intre in vorba cu familia fetei, sa intre chiar in casa unde era fata. Aceasta prima vizita, sub simbolul umorului si al cautarii portii pierdute, putea fi de bun augur, ramanand in memoria colectiva drept o situatie hazlie in plina iarna.

Santoaderu' nu este o sarbatoare religioasa, adica acesta nu este un sfant din calendar, ci o fiinta mitologica, strans legata de coptul colacilor. Acest ritual se tine in sambata din prima saptamana din postul Pastilor, cand fetele se insotesc cu braduleti, colaci impletiti din aluat si copti si canta:
,, Sot cu mine ,
Sot cu tine
Sot cu Dumnezeu sa fie,, .

Mai sunt obiceiuri legate de prima zi cand se mananca porumb fiert - ziua Prabojeniei (6 august), Balul strugurilor, Santion, etc.

Motelurile, cabanele si popasurile turistice cu locuri amenajate pentru camping sunt concentrate in lungul centurii rutiere din jurul masivului, in zonele marginale ale Muntilor Poiana Rusca.

In zona muntoasa se afla in prezent patru cabane si complexe turistice, dintre care insa numai cabana "Capriorul" este situata la altitudine, aproape de partea centrala a muntilor, in zona de platou nu exista posibilitati de cazare decat la localnici sau in cort propriu.

Cabana "Capriorul", amplasata la altitudinea de 884 m, pe culmea care separa bazinul Timisului de cel al vaii Bega, intre varful Daii si Dambul Fierului, asigura accesul din partea de vest spre culmea inalta a Padesului. Este asezata intr-o mica poiana, situata in mijlocul unei paduri de brad si pin in amestec cu foioase. Cabana dispune de 44 locuri si 20 locuri in casute, restaurant, terasa, bar si spatiu pentru instalarea corturilor sau a unei tabere pe Dambul Fierului. Cabana "Capriorul" este legata de comuna Nadrag printr-un drum carosabil de 18 km si o poteca bine marcata, iar de comunele Fardea, Luncani, Tomesti, Gladna Romana si Ruschita prin trasee turistice in cea mai mare parte marcate.

Motelul "Valea lui Liman" se afla situat intr-un loc pitoresc, la confluenta Vaii lui Liman cu Bega Luncanilor, la circa 1,5 km amonte de Fabrica de sticla de la Tomesti si la 6 km aval de centrul localitatii Luncani.

De la motel pornesc trasee turistice partial marcate spre cabana "Capriorul", varful Pades si Ruschita. Motelul "Valea lui Liman" dispune de 50 locuri, casute cu un total de 98 locuri, spatiu pentru camping, restaurant, terasa, bar, bazin de inot si o scena in aer liber pe care se desfasoara in fiecare vara Festivalul jocului si cantecului banatean.

Complexul turistic Cincis, construit pe marginea lacului de acumulare Cincis, la circa 8 km de Hunedoara, este compus dintr-un motel, un camping, o cabana, o baza nautica si un strand amenajat. Motelul "Cincis", plasat pe un damb cu privire panoramica asupra lacului si partii estice a Muntilor Poiana Rusca, dispune de 52 locuri,piscine in aer liber, restaurant de 80 de locuri, bar cu 20 de locuri si 3 terase pitoresti in fata carora se deschide panorama splendida a lacului Cincis.

Complexul turistic Cincis este legat prin drumuri modernizate de Hunedoara, Teliuc, Cincis, Ghelar si prin drumuri nemodernizate de Lunca Cernei, Vadu Dobrii si Govajdia

Cabana "Caprioara" se afla amplasata in zona dealurilor impadurite din imprejurimile orasului Deva, intr-o poiana sub varful Cozia (688 m). Este legata de oras printr-un drum direct de 4 km in curs de modernizare si un drum ocolit, nemodernizat, care se desprinde din soseaua E 64, in apropiere de comuna Mintia. Cabana nu constituie un punct de plecare in trasee turistice spre centrul masivului, ci este un loc de odihna si agrement. Dispune de 19 locuri in cabana si de 10 casute cu cate doua paturi, restaurant, spatiu pentru camping cu cortul si instalare de tabere. Langa cabana se afla o baza sportiva a orasului Deva.

Turismul actual datoreaza extrem de mult modernizarii si diversificarii cailor si mijloacelor de transport.

Principalele cai si mijloace de transport implicate in turism sunt cele rutiere, feroviare, aeriene, navale si mijloacele de transport speciale.

Accesul in Muntii Poiana Rusca se realizeaza prin centrele urbane Deva, Hunedoara, Simeria, Calan, Hateg, Caransebes, Lugoj, precum si prin Faget si Ilia - situate in jurul masivului si legate de principalele cai ferate si drumuri nationale din tara. Aceasta retea dubla de cai de comunicatie inconjoara masivul muntos, permitand un acces usor spre punctele de plecare pe traseele turistice montane. Patrunderea in masiv este de asemenea usurata de numeroase drumuri forestiere, judetene, comunale si partial modernizate, care se desprind din centura rutiera avansand pana in zona centrala a masivului. Punctele de plecare pe traseele turistice montane sunt accesibile si cu autobuzele.

Activitatile de turism care se pot dezvolta in zona Muntilor Poiana Rusca ar oferi ocazia de a sta in mijlocul naturii si de a o cunoaste, de a cunoaste caracteristicile ecologice, culturale si istorice ale regiunii, oferind in acest timp oportunitati speciale de cazare in structuri de cazare ecoturistice, in pensiuni sau ferme locale.

	Biologie	Chimie	Didactica	Fizica	Geografie	Informatica
	Istorie	Literatura	Matematica	Psihologie

Geografie

Muntii Poiana Rusca - ZONA PADURENILOR