Razboiul din Africa

Razboiul din Africa

Stimulat de victoriile pe care Hitler le obtinea in Europa, Mussolini si-a pus in practica planurile africane. Continuand agresiu­nea inceputa prin atacarea Etiopiei, trupele italiene vor trece, la 6 august 1940, in Somalia Britanica pe care, beneficiind si de dificultatile cu care se loveau englezii in Metropola, o vor cuceri la 19 august. Ducand o campanie inteleapta, beneficiind si de ajutorul partizanilor etiopieni, britanicii vor intoarce soarta razboiului si, dupa un asediu de 40 de zile, garnizoana italiana condusa de ducele de Aosta va capitula la Amba-Alagri, la 19 mai 1941. Imparatul Haile Selassie putea astfel sa-si faca o revenire triumfala la Addis Abeba.

Sperand la mai mult Mussolini va ordona atacarea Egiptului la 13 septembrie, folosind bazele din Libia. Riposta engleza se va concretiza intr-un puternic contraatac, declansat la 8 decembrie, finalizat cu victoria de la Sidi Barrani, astfel ca dupa numai patru zile britanicii intrau in Libia.

Paralel cu atacarea trupelor italiene din Etiopia si Eritreea, la 15 ianuarie 1941, britanicii vor continua si ofensiva din Libia. La 22 ianuarie era cucerit centrul strategic de la Tobruk. Intrucat rezultatele erau catastrofale pentru Mussolini, in doar doua luni circa 114.000 de soldati italieni fiind facuti prizonieri de catre armata inamica comandata de generalul Archibald Wavell, el a apelat la Hitler. Desi era preocupat de pregatirea planului Barbarossa, Führerul a trimis un corp expeditionar in nordul Africii comandat de generalul Erwin Rommel.

Supranumit vulpea desertului, Rommel isi castigase deja o faima pe frontul francez in fruntea diviziei de panzere pe care a comandat-o. Sosit la Tripoli la 14 februarie 1941, el a reusit sa-i invinga pe britanici in lupta de la Agheila, la 31 martie, si sa ocupe Tobruk, la 20 aprilie. Continuand ofensiva spre Egipt, Rommel a fost stopat de englezi abia la frontiera, cu pretul unei rezistente disperate. Pentru aceste succese impresionante, Hitler 1-a ridicat la gradul de feldmaresal.

Obligat sa-si descompleteze efectivele datorita campaniei din Rusia, Erwin Rommel va fi respins in urma celei de-a doua ofensive britanice care incepe la 11 decembrie 1941, si va pierde, la 25 decembrie, orasul Benghazi. Totusi, la 27 mai 1942, Afrikakorps declanseaza cea de-a doua ofensiva spre Egipt si la 21 iunie este ocupat Tobrukul. In urma acestui nou succes, Rommel ajunge la El Alamein, la doar o suta de kilometri de Alexandria, la 30 iunie.

Sub comanda generalului Bernard Montgomery, britanicii vor declansa cea de-a treia ofensiva din nordul Africii la 23 octombrie 1942. De aceasta data, superioritatea era de partea Aliatilor, care dispuneau de 230.000 de soldati, 1.230 de tancuri si 1.500 de avioane, fata de doar 80.000 de militari germani, sustinuti de 210 tancuri si 350 avioane. Astfel, maresalul Rommel este stopat si apoi fortat sa paraseasca Egiptul la 12 noiembrie.

Semnalul schimbarii definitive a raportului de forte din Africa va fi dat de interventia Statelor Unite. Operatiunea Torch fusese planificata din 20 septembrie si prevedea debarcarea anglo-americanilor in trei zone importante din nordul Africii, Casablanca, Oran si Alger. Era a doua incercare aliata de deschidere de noi fronturi dupa esecul de la Dieppe, din 19 august 1942, atunci cand tentativa anglo-canadiana a fost respinsa de trupele germane, fiind inregistrati 3.000 de morti in randul atacatorilor. Lectia de la Dieppe a prins bine comandamentului aliat, care a inteles faptul ca porturile naturale sunt mai usor de aparat decat cele artificiale, aplicand o alta tactica in Normandia. In schimb, germanii vor lua masuri tocmai pentru intarirea principalelor porturi de pe malul Atlanticului.

Sub comanda unica a generalului Dwight Eisenhower, la 8 noiembrie 1942, americanii vor debarca la Casablanca, generalul Patton ocupand imediat garnizoana franceza de aici, apoi pe cele de la Oran si Alger. Eisenhower ajunge chiar la un acord cu reprezentantul guvernului de la Vichy pentru Africa, amiralul Darlan, cu care semneaza un armistitiu la 11 noiembrie. Darlan va fi insa asasinat la 24 decembrie, intr-un moment in care armata americana controla nordul Africii. Pe ansamblu, operatiunea Torch a fost o reusita, insa pierderile au fost destul de mari in randul aliatilor datorita conditiilor specifice luptelor desfasurate in desert si numeroaselor momente in care comandantii de mari unitati au trebuit sa improvizeze solutii la fata locului.

Debarcarea reusita din Africa de Nord 1-a determinat de Hitler sa ordone ocuparea totala a Frantei, operatiunea Attila demarand la 10 noiembrie. A doua directiva a Führerului viza stabilirea unui cap de pod in Tunisia. Sub conducerea generalului Nehring, Tunis si Bizerta sunt cucerite de germani. La randul sau, Rommel a reusit sa ajunga in Tunisia, parasind Tripoli, impreuna cu resturile din Afrikakorps, dupa lupte grele cu britanicii. Plecand in Reich, el a lasat comanda generalului von Armin.

Cu prilejul conferintei de la Casablanca, 14-23 ianuarie 1943, Roosevelt si Churchill se vor pune de acord asupra principiului capitularii neconditionate si ii vor incredinta lui Eisenhower comanda suprema a trupelor aliate din Africa. El va ordona declansarea ofensivei finale, la 22 aprilie. Prinsi intre doua fronturi, germanii se vor retrage din Africa dupa luptele din 8-12 mai, prilejuindu-le Aliatilor eliberarea centrelor Tunis si Bizerta. Generalul von Armin, impreuna cu 250.000 de soldati, este facut prizonier. Campania din nordul continentului negru, in care Hitler a fost angrenat pentru a-si proteja aliatul italian, i-a costat in total pe germani circa un milion de morti si prizonieri, precum si 8.000 de avioane.

Pe de alta parte, controland bazele din sudul Mediteranei, anglo-americanii puteau controla mai bine traficul din zona si puteau pregati deschiderea unui nou front in Europa. Razboiul din desertul african, dincolo de conditiile extreme in care s-a disputat a nascut adevarate legende in randul comandantilor din taberele britanica si germana, in special, capitol la care amintim pe Wavell, Montgomery ori pe Rommel. Din punct de vedere strategic, luptele din Africa de Nord si, cu precadere, operatiunea Torch au avut influenta asupra intarzierii debarcarii din Europa. In ceea ce-1 priveste pe Hitler, acesta a comis o eroare tactica angajandu-se cu efective prea numeroase pe un front periferic, intr-un moment in care se afla deja in defensiva si fiecare unitate ii era mult mai necesara pentru apararea Germaniei.