LIMBA ROMANA-LIMBA LATINA - HARTA DESCRIPTIVA

SCOALA 31, BUCURESTI, ROMANIA

LIMBA ROMANA-LIMBA LATINA

- HARTA DESCRIPTIVA -

CUPRINS

     LIMBI ROMANICE

     ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE

FORMAREA LIMBII SI A POPORULUI ROMAN

ROMAN / ROMANESTE

LEXICUL ROMANESC

CUVINTE VECHI . CUVINTE NOI .

     ARIA DE RASPANDIRE A LIMBII ROMANE

     VARIANTE LEXICALE

DIALECTELE LIMBII ROMANE

GRAIURI ROMANESTI

LIMBI ROMANICE

Limbile romanice fac parte din subfamilia italica a limbilor indoeuropene. Au peste 7oo de milioane de vorbitori nativi raspanditi in intreaga lume, mai ales in Europa si America de Sud.

LIMBI ROMANICE DE EST

v    LIMBA ROMANA

  Limba dacoromana

  Limba aromana

  Limba istroromana

  Limba meglenoromana

v    LIMBA DALMATA( nu se mai foloseste astazi )

LIMBI ROMANICE SUDICE

v    LIMBA CORSICANA

v    LIMBA SARDA

     Limba sasareza

     Limba galureza

     Limba logudureza

     Limba campidaneza

LIMBI ROMANICE VESTICE

v    LIMBI GALOIBERIENE

     Limbi galoitaliene

- limba emiliano-romagnolo

- limba liguriana

- limba lombarda

- limba piemonteza

- limba venetiana

     Limbi galoretiene

o      Limbi Oil

Grupul limbii franceze

Limba franceza

Limba franacadiana

Limba picarda

Limba valona

Limba iudeofranceza

Grupul sud-estic

v    Limba franco provensala

o      Limbi retiene

v    Limba friuliana

v    Limba ladina

v    Limba romansa

v    LIMBI PIRINEAN-MOZARABICE

     Limba mozarabica

     Limba aragoneza

v    LIMBI IBEROROMANICE

     LIMBI IBERICE DE EST

o      Limba catalana

     LIMBI IBERICE DE VEST

o      Limbi asturo-leoneze

Limba asturiana

Limba mirandeza

o      Limbi portughezo-galiciene

Limba galiciana

Limba portugheza

o      Limbi castiliene

Limba extremeno

Limba ladino

Limba spaniola

Limba spaniola de jungla

     LIMBI "OC"

o      Limba auvergnat

o      Limba gascona

o      Limba lemozina

o      Limba provensala

o      Lima iudeoprovensala

LIMBI CREOLE

     LIMBI BAZATE PE LIMBILE: spaniola, portugheza, iberice, franceza

ORIGINEA SI DEZVOLTAREA LIMBII ROMANE

FORMAREA LIMBII ROMANE SI A POPORULUI ROMAN

Luptele dintre romani si daci, incepute din timpul imparatului Domitian sunt continuate de imparatul Traian (101-102 si 105-106) si duc la transformarea Daciei intr-o provincie romana, timp de 165 de ani(pana in anul 271 e.n., cand imparatul Aurelian retrage garnizoanele romane in sudul Dunarii).

In aceasta perioada, in Dacia sunt adusi colonistii romani, negustorii, soldatii, care, dupa ce-si indeplinesc obligatiile stagiului, sunt rasplatiti cu acordarea de privilegii (pamant, drepturi cetatenesti etc.). Imparatul Caracalla da, in anul 212 e.n., 'Constitutio Antoniana', prin care dacii devin cetateni romani, ca urmare a insusirii limbii latine si a modului de viata roman. In perioada dintre anii 101 si 271 e.n., se poate vorbi despre o perioada de bilingvism, caci limba daca se incruciseaza cu limba latina.

Perioada de formare a limbii romane (271- sec al VI-lea, cand vin slavii) este urmata de perioada limbii romane comune intre secolele al VI-lea si al IX-lea. Populatia slava veche a migrat in spatiul Carpato-Dunarean in sec. VI-VII. Extinderea acestor triburi in Balcani, a avut drept consecinta divizarea lumii romanice orientale in doua parti distincte: romanici nord-danubieni si romanici sud-dunareni. In secolele urmatoare, Romanicii nord-dunareni (daco-romanii) vor supravietui in valtoarea migratiunilor, ii vor asimila pe slavii ramasi in regiunea Carpato-Danubiano-Nistrean si vor sfarsi cu formarea unei etnii noi, a poporului roman. In acelasi timp, romanicii sud-dunareni se vor pierde in cea mai mare parte in masa slavilor si vor pastra doar unele insule izolate in diferite regiuni ale peninsulei Balcanice. Inconjurati de popoare care foloseau limbi din alte familii (slava, maghiara, turca), folosind in biserica slavona, ca limba a ortodoxismului, romanii pierd legatura cu latina culta.

ROMAN/ ROMANESTE

Numele de rumana sau rumaneasca este atestat inca din secolul al XVI -lea, fiind folosit in scrierile mai multor calatori straini, precum si in unele documente romanesti.

Astfel, in 1534, Tranquillo Andronico noteaza ' Valachi nunc se Romanos vocant' ('se numesc romani'). Francesco della Valle scrie in ca romanii 'se denumesc Romei in limba lor', iar mai departe el citeaza expresia : 'Sti rominest ?". Pierre Lescalopier scrie in ca cei care locuiesc in Moldova, Țara Romaneasca și cea mai mare parte a Transilvaniei, " se considera adevarați urmași ai romanilor și-și numesc limba "romanește", adica romana",iar maghiarul ardelean Martinus Szent-Ivany in citeaza frazele: « Si noi sentem Rumeni » ('Și noi suntem romani') și « Noi sentem di sange Rumena » ('Noi suntem de sange roman').

De asemenea, in Palia de la Orǎștie ( ) scrie lamurit « ca vazum cum toate limbile au și influresc intru cuvintele slǎvite a lui Dumnezeu numai noi romanii pre limba nu avem. Pentru aceia cu mare muncǎ scoasem de limba jidoveascǎ si greceascǎ si srabeascǎ pre limba romaneascǎ 5 carți ale lui Moisi prorocul si patru carți și le daruim voo frați rumani și le-au scris in cheltuiala multǎ și le-au daruit voo fraților romani, și le-au scris voo fraților romani » , iar in Letopisețul Țarii Moldovei al cronicarului moldovean Grigore Ureche citim: «  In Țara Ardialului nu lacuiesc numai unguri, ce și sași peste seama de mulți și romani peste tot locul ».

Deși se pot aduce argumente in favoarea unei atestari indirecte anterioare, cel mai vechi document scris in limba romana care ne-a parvenit este Scrisoarea lui Neacșu din . Scrisoarea era scrisa cu alfabetul chirilic, care a fost in uz (simplificat in secolul XIX) pana in , cand , sub domnia lui Cuza, se adopta alfabetul latin, fapt care naste controverse in privinta ortografiei fonetice( corespondenta intre scriere si pronuntare) sau etimologice( scrierea sa reflecte originea cuvintelor).

Scrisoarea boierului Neacsu din Campulung catre judele Brasovului Johannes Benkner

'I pak dau stire domnietale za lucrul turcilor, cum am auzit eu ca imparatul au esit den Sofiia si aimintrea nu e, si se-au dus in sus pre Dunare. I pak sa stii domniiata ca au venit un om de la Nicopoe de mie me-au spus ca au vazut cu ochii loi ca au trecut ceale corabii ce stii si domniiata pre Dunare in sus. I pak sa stii ca baga den tote orasele cate 50 de omin sa fie ajutor in corabii. I pak sa stii cumu se-au prins neste mester den Trigrad cum vor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce stii si domniiata.I pakspui domnietale de lucrul lu Mahamet beg cum am auzit de boiari ce sunt megiias si de gineri-miu Negre cumu i-au dat imparatul slobozenie lui Mahamet beg pre io-i va fi voia pren Teara Rumaneasca iara el sa treaca. I pak sa stii domniiata ca are frica mare si Basarab de acel lotru de Mahamed beg, mai vartos de domniele voastre. I pak spui domnietale, ca mai marele miu, de ce am inteles si eu. Eu spui domnietale, iara domniiata esti intelept si aceste cuvinte sa tii domniiata la tine, sa nu stie umin multi, si domniele voastre sa va paziti cum stiti mai bine."

Perioada limbii literare vechi incepe din secolul al XII-lea, o data cu primele manuscrise, si este exprimata deplin, mai ales cu primele tiparituri in limba romana. Ea continua pana in secolul al XVIII-lea. Este limba textelor religioase, a cronicelor, a primelor pagini literare, a scriitorilor umanisti.

Din secolul al XIX- lea se poate vorbi despre o perioada a limbii literare romane moderne. Acum este remarcabila activitatea marilor clasici, care au oferit modelele limbii romane moderne. Ea este continuata de intensa activitate a scriitorilor din al XX-lea. Primele tiparituri in limba romana- Liturghier (1508), Octoih (1510), Evangheliar (1512)- sunt realizate de calugarul sarb Macarie, la Targoviste, cu ajutorul unei tipografii, cumparata de Radu cel Mare de la Venetia.

LEXICUL ROMANESC

Din cele aprox.1500 de cuvinte din fondul principal lexical, aprox. 60% sunt de origine latina. Cuvintele din fondul principal de cuvinte, care denumesc parti ale corpului omenesc, sunt 90% de origine latina: dinte ( dentis), gura, ochi, ureche, mana, picior, inima, coapsa, frunte. De asemenea, avem termeni religiosi ca: Dumnezeu, crestin, biserica, botez, rugaciune, cruce, inger. S-au pastrat termeni care denumesc notiuni esentiale ca: sat, ara, semana, grau, secara, canepa, sare, in, aur, argint, cal, vaca, vie, poama, ceapa, mama, fiu, frate, sora, fiica, barbat, ajutor, adapost, cantec, imparat, baiat, cutit, lingura, mire, oaie, placinta, piersic. S-au pastrat si toponime: Dunare, Retezat, Drobeta, Napoca, Sculeni, Cris, Somes, Olt , dar si nume: Liviu, Octavian, Tiberiu, Ovidiu, Agripina, Letitia, Emilian, Traian, Cezar.

Studiind compozitia etimologica a lexicului romanesc modern, Dimitrie Macrea a ajuns la concluzia ca cele 49642 de cuvinte si variante inregistrate in Dictionarul Limbii Romane Moderne pot fi clasificate dupa origine in 76 de grupe. De retinut e faptul ca elementele latine mostenite ( 20,2%) sau imprumutate(2,39%) si elementele de origine romanica( franceza si italiana), detin ponderea, insumand 62,55%.

Compozitia etimologica a lexicului romanesc modern, dupa Dimitrie Macrea

CUVINTE NOI IN LIMBA ROMANA

Vocabularul limbii romane a facut ca, pe masura modernizarii sale , sursele de imprumut si innoire sa fie cautate mai ales in limbile romanice sau chiar in latina. Astfel, s-a ajuns la situatia in care acelasi cuvant din limba latina a dat in limba romana un cuvant mostenit si altul imprumutat pe cale savanta. Acest fenomen lingvistic este cunoscut sub numele de dublet etimologic.

Lat.directus < drept( cuv. mostenit)/ direct(cuv. imprumutat)

Lat.familia < femeie(cuv mostenit)/ familie( cuv.imprumutat)

Prezenta populatiei slave pe teritoriul tarii noastre, incepand cu secolul al VI-lea, si oficierea cultului religios in limba slava au determinat o influenta puternica asupra limbii romane.

Asa se explica prezenta in limba romana a unor termeni de cult religios( liturghie, maslu, iad, rai, staret), termeni din agricultura( plug, ogor, brazda, pogon, snop, stog) sau termeni de organizare sociala( logofat, vornic, paharnic, vistielnic, stolnic, boier, jupan).

Influenta slava se regaseste si in gramatica -prin vocativul in 'o' al substantivelor feminine (Ioano), prin numeralul suta, prin modelul de constituire a numeralelor de la 11 la 19.

ALTE IMPRUMUTURI

Pastrarea elementelor dace a fost discutata pentru prima oara de Bogdan Petriceicu Hasdeu, care a observat ca o serie de cuvinte au o mare putere de derivare si compunere, indeplinesc conditiile de a face parte din vocabularul esential, dar a caror origine nu fusese stabilita. Dintre acesti termeni amintim: abur, baci, balaur, balega, bar, brad, brau, buza, bucurie etc. La fel si toponimele: Carpati, Buzau, Mures, Ciucas, Caciulata, Bucegi, Barsei, Bucuresti, Tisa.

Nicio influenta ce s-a exercitat de-a lungul timpului nu a reusit sa-i schimbe limbii romane caracterul profund latin. Limba romana a mostenit sistemul morfologic al limbii latine populare: declinarile substantivului, genurile gramaticale, adjectivul cu gradele de comparatie, articolul si pronumele. S-a pastrat numeralul de la unu la zece. Verbul a pastrat cele patru conjugari ale limbii latine. Adverbele, prepozitiile si conjunctiile, cu putine exceptii sunt de origine latina.

ARIA DE RASPANDIRE A LIMBII ROMANE

Limba romana este limba oficiala și naționala in Romania

In afara de Romania, limba romana se mai vorbește in:

      Republica Moldova, ca limba oficiala, fiind limba materna pentru 2,5 milioane de locuitori. Aici limba romana are denumirea de 'limba moldoveneasca', deși este recunoscuta oficial identitatea sa cu limba romana.

      Provincia Autonoma Voivodina Serbia, unde este limba oficiala.

      Țarile vecine cu Romania și Republica Moldova, adica Ucraina Ungaria Serbia Valea Timocului), și Bulgaria

      Extremele ariei lingvistice romanești se afla la apus in bazinul cursului mijlociu al Dunarii Croația Slovenia Slovacia și Polonia) iar la rasarit, dincolo de Nistru

      Cea mai mare comunitate de vorbitori de limba romana din Asia se gasește in Israel, unde in limba romana era vorbita de 5% din populație, emigrata din Romania in Israel .

      Romana este vorbita ca limba straina de arabi din Orientul Mijlociu care au studiat in Romania. Se estimeaza ca aproape jumatate de milion de arabi din Orientul Mijlociu au studiat in Romania in anii 1980 și cunosc limba romana .

      Prin deportari masive, in special ale moldovenilor din Republica Moldoveneasca, limba romana a devenit o limba minoritara in Azerbaidjan Kazahstan Kargazstan Rusia Tadjikistan și Turkmenistan

      Vorbitori de limba romana se gasesc și in multe alte țari occidentale (datorita emigrației), precum Italia Spania Statele Unite Canada Franța Portugalia Cipru Germania sau Australia (cf. romani). Peste 3 000 000 de vorbitori de romana locuiesc legal in Europa și America de Nord

• Romana este una dintre cele cinci limbi in care sunt oficiate servicii religioase in statul monastic Muntele Athos, o regiune autonoma din Grecia, fiind vorbita in schiturile Prodromu și Lacu

Limba romana ca limba secundara in estul Europei

VARIANTE LEXICALE ALE LIMBII ROMANE

Limba romana a fost definita de majoritatea cercetatorilor ca fiind limba latina populara, vorbita neintrerupt timp de doua mii de ani, in nordul si sudul Dunarii, intr-un mediu trac, grec, turc, slav, adica oriental: 'limba romana este limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a Imperiului Roman, cuprinzand provinciile dunarene romanizate (Dacia, Panonia de Sud, Dardania, Moesia inferioara si superioara) din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre.' ( Alexandru Rosetti, Istoria limbii romane, Editura stiintifica si enciclopedica, 1977)

Limba romana are patru dialecte:
* dialectul daco-roman - care se vorbeste pe teritoriul tarii noastre;

*dialectul aroman (macedoroman) - se vorbeste in Macedonia;

*dialectul megleno-roman - se vorbeste in nordul Greciei;

*dialectul istro-roman - se vorbeste in peninsula Istria de la Marea Adriatica

GRAIURILE LIMBII ROMANE

Graiurile limbii romane sunt acele particularitati ale limbajului popular, care se manifesta in diferite zone geografice ale tarii.

Graiurile sau subdialectele limbii romane sunt: muntean, moldovean, banatean, crisean si maramuresean si se vorbesc in provinciile de la care provin si numele lor.

Graiurile romanesti se deosebesc unele de altele prin trasaturile fonetice si lexicale care le si particularizeaza.

Harta graiurilor romanesti

SUBDIALECTUL BANATEAN

v    Se vorbeste in sud-vestul teritoriului dacoroman, in judetele: Timis, Caras-Severin, in sudul judetului Hunedoara, in sudul judetului Arad, pana la Mures si in provincia autonoma Voivodina(Banatul sarbesc).

v    Anumite trasaturi banatene se resimt in graiurile din nord-vestul Olteniei (vestul judetelor Mehedinti si Gorj)

SUBDIALECTUL CRISEAN

v    Se vorbeste in vestul Transilvaniei in judetele Bihor, Salaj, Satu-Mare,in nord-vestul judetului Alba, in jumatatea de vest a judetului Cluj, in jumatatea de nord a judetuluiArad (pana la Mures), in nordul judetului Hunedoara, in sud-vestul judetului Maramures.

v    In cadrul subdialectului crisean se disting: graiul bihorenilor, graiul motilor, graiul

somesenilor si graiul osenilor.

FONETICA		MORFOLOGIE	LEXIC
VOCALISM	CONSONANTISM
● Inchiderea vocalelor neaccentuate a, e: pahar > pahar pune > puni acoperit >acuperit ● Deschiderea lui a la a: capatat > capatat ● Diftongul oa > o: poate > pot'e coaja > coja ● Dupa labiale, vocala e devine a, iar diftongul ea se monoftongheaza la a: merg > marg, sa mearga > sa marga ● Consoanele s, z, t au un caracter dur, ceea ce face ca vocalele anterioare sa devina centrale, iar diftongul ea sa se monoftongheze la a: singur > singur seara > sara tin > tin zeama > zama ● Specifica acestui subdialect este diftongarea lui o initial la ua: oi > uai orb > uarb ● Existenta vocalelor finale asilabice i si u :a spus u ● Diftongul ia > ie: baiat > baiet tamaiat > tamiiet ● Absenta diftongului ii in cuvintele: caine, paine, maine, maini > cine, pine, mine, mini.	● Palatalizarea labialelor nu este generala si are caracter fluctuant: p + e, i, i > pt piele > pt'ele b + e, i, i > bd bine > bd'in'e f + e, i, i > h' sau ŝ sa fie > sa h'ie sau sa ŝie v + e, i, i > y' sau d' vitel > y'tal sau d'ital m + e, i, i > mn mic > mn'ic ● Dentalele t si d urmate de e sau i se palatalizeaza la t', respectiv d': frate > frat'e bade > bad'e ● Africata ĉ ramane ca in graiurile muntenesti (si in limba literara), iar ĝ devine j: sange > sinje fuge > fuje ● Specifica subdialectului crisean este epenteza lui c in grupul sl: slab > sclab slanina > sclanina ● In łara Oasului, l urmat de consoana se velarizeaza si chiar se vocalizeaza: alb > aub, iar r este dur, cu multe vibratii.	● Articolul posesiv este invariabil a: a meu, a mele. ● Existenta unor pronume si adjective pronominale nehotarite formate cu particula oare-:oarecine "cineva", oarece "ceva, vreo". ● Verbele de conjugarile I si a IV-a, care in limba literara se conjuga cu sufixele -ez, respectiv -esc la indicativ prezent si conjunctiv prezent, apar fara aceste sufixe: el lucra, straluce. In schimb, sufixul -esc apare la verbe care de regula nu-l cunosc: impartasc, inghitasc, simtasc. ● In partea nordica si centrala a Crisanei, la indicativ prezent, conjunctiv prezent si la gerunziu, apar forme iotacizate: (eu) spui, sa spui, viu, sa viu, viind. ● O trasatura specifica este formarea conjunctivului cu ajutorul conjunctiei si : si faca (sa faca). ● La persoanele a III-a sg si pl, conjunctivul verbelor a da, a sta, a bea, a lua, a vrea este sa deie, sa steie, sa beie, sa ieie, sa vreie. ● Conditional-optativul perfect se formeaza cu auxiliarul a vrea + infinitivul formei verbale: o vu cinta (ar fi cantat) ● In succesiunea a doua verbe, al doilea este la infinitiv. ● In unele arii crisene, imperativul negativ se formeaza cu infinitivul lung: nu va laudareti!, nu plecareti! ● Folosirea frecventa a prepozitiei cata "catre": o zis cata min'e ● Preferinta pentru constructii analitice in detrimentul celor sintetice.	arina =nisip nari=nas prunc =copil a pitiga =a ciupi branca =mana a hori =a canta cotatoare =oglinda a se cota =a se uita in oglinda temeteu=cimitir coparsau =sicriu sogor=cumnat boland =nebun a custa =a trai stergura =prosop lepedeu =cearsaf barson =catifea pedestru =olog neputincios maritu =barbat pasa! =treci! va! =du-te! june =tanar zotecuste=Dumnezeu sa te tina tulai! =vai!

SUBDIALECTUL MARAMURESEAN

v    Se vorbeste in partea de nord a Romaniei, pe vaile raurilor Tisa, Mara, Viseu, Cosau; centre mai importante fiind Sighetul Marmatiei, Viseu si Borsa. In afara granitelor se vorbeste la nord de Tisa in Ucraina subcarpatica (arie care s-a restrans).

SUBDIALECTUL MOLDOVENESC

v    In Romania se vorbeste in judetele Suceava, Botosani, Neamt, Iasi, Bacau, Vaslui, Vrancea, Galati. Unele isoglose mai cuprind parti variabile din jumatatea de nord-est a Transilvaniei (parti din judetele Bistrita-Nasaud, Harghita, Covasna, jumatatea estica a judetului Cluj, jumatatea de nord a judetului Mures), parti variabile din jumatatea de nord a Munteniei (nordul judetelor Braila,Buzau, Tulcea).

v    In afara granitelor actuale ale Romaniei se vorbeste compact in Republica Moldova si

Transnistria, in Bucovina de Nord si tinutul Hertei (ultimele doua apartinand Ucrainei),    in cele trei foste judete romanesti de la Gurile Dunarii - Cahul, Cetatea Alba, Ismail (care apartin Ucrainei).

v    Insular se vorbeste in diferite regiuni din fosta URSS.

SUBDIALECTUL MUNTENESC

v    Se vorbeste in partea de sud a Romaniei, in Muntenia (judetele Ilfov, Arges, Dambovita,

Prahova, Ialomita, Calarasi, Teleorman, Olt, in jumatatea sudica a judetului Buzau, in jumatatea sudica a judetului Braila), in sudul Dobrogei (judetul Constanta, sudul judetului Tulcea), in Oltenia(judetele Dolj, Valcea, estul judetelor Mehedinti si Gorj), in sudul Transilvaniei (judetul Brasov,sudul judetului Sibiu).

v    Are 3 arii:

     munteneasca propriu-zisa

     dobrogeana

     olteneasca

Limba romana - limba latina

Materialul intitulat "Limba romana - limba latina" este realizat in cadrul proiectului Comenius REGARDS CROISES DES JEUNES EUROPEENS SUR LE DEVELOPPEMENT DURABLE, etapa a II a.

Alcatuit din patru secvente, materialul urmareste sa surprinda aspectele cele mai importante ale formarii limbii romane in spatiul carpato- danubiano- pontic, inrudirea limbii romane cu limbile romanice, aria de raspandire a limbii romane, precum si specificul regional al acesteia, manifestat prin existenta unor graiuri.

In deschidere, este realizata o schema a tuturor limbilor romanice, printre care se afla si limba romana.

Urmeaza un scurt eseu despre originea si evolutia limbii romane, fiind subliniat si procesul imbogatirii treptate a acesteia cu termeni din alte limbi. Si aici accentul cade pe latinitatea limbiii romane, fapt justificat prin evenimentele istorice care au avut loc la nord si la sud de Dunare, dar si pe componenta vocabularului limbii romane, din ale carui cuvinte 60 % sunt de origine latina.

Partea a treia urmareste sa surprinda aria de raspandire a limbii romane in lume, punctand tarile in care limba romana are o anumita pondere printre vorbitori.

Ultima parte a materialului vizeaza surprinderea elementelor specifice ale limbii romane, caci incepe cu clasificarea dialectelor limbii romane, dar realizeaza si o prezentare succinta a graiurilor acesteia. Se poate observa astfel ca graiurile folosite de vorbitorii din tara noastra sunt foarte asemanatoare si ca un vorbitor din nord se poate intelege destul de bine cu unul din sudul tarii, fara sa faca apel la o alta limba.

Materialul a fost realizat de elevi din clasele a VIIIa A, B si C din Scoala 31, Bucuresti, sub coordonarea profesorului le dimba romana Cati Fulgeanu

La langue roumaine - langue latine

L'article intitulé "La langue roumaine - langue latine" est réalisé dans le cadre du projet Comenius « Regards croisés de jeunes Européens sur le développement durable ».

Formé de trois séquences, l'article surprend les aspects les plus importants de la formation de la langue roumaine dans l' espace carpatique-danubien-pontique, l'apparentement de notre langue avec les langues romanes, l'aire de diffusion du roumain, aussi bien que son spécifique régional, manifesté par l'existence de plusieurs parlers.

Dès le début on a réalisé un schéma de toutes les langues romanes parmi lesquelles il y a le roumain.

On retrouve après un essai sur les origines et l'évolution du roumain, où l'on insiste aussi sur l'enrichissement de la langue roumaine par d'autres termes d'autres langues. On y met l'accent sur l'origine latine du roumain, origine justifiée par les évènements historiques qui ont eu lieu au Nord et au Sud du Danube aussi bien que par la structure du vocabulaire dont plus de 60% des mots sont d'origine latine.

La troisième partie met en évidence l'aire de diffusion du roumain dans le monde en insistant sur les pays où la langue roumaine a une certaine importance parmi les personnes qui la parlent.

La dernière partie de l'article insiste sur le spécifique de notre langue. On peut y retrouver une classification des dialectes du roumain et une brève présentation de ses parlers. On peut remarquer une forte ressemblance entre les dialectes du Nord et ceux du Sud ce qui fait que les gens du Nord peuvent se faire comprendre facilement par ceux du Sud sans faire appel à une autre langue.

L' article a été réalisé par un groupe d' élèves des classes de VIII-ème A, B et C coordonnés par le professeur de roumain Cati Fulgeanu.