Animale pasari | Casa gradina | Copii | Personalitati | Poezii | Povesti |
Sever Zotta
Sever Zotta s-a nascut la data de 14 aprilie 1874, in comuna Chisalau, fiind fiul doctorului Ioan Zotta si al sotiei sale Elena nascuta Hurmuzache. A studiat la Universitatea din Viena dreptul si stiintele de stat, dupa care a venit la Bucuresti unde si-a luat licenta in drept in anul 1905 cu teza Contractul de locatiune in dreptul roman si roman. Student fiind il atragea istoria si incepuse sa frecventeze salile de studii la arhivele din Viena apoi la Bucuresti, fiind remarcat de marele istoric Dimitrie Onciul.
In anul 1909, publica la Bucuresti piesa istorica, in versuri Vasile Lupu. Dragostea de tara si faptele eroice ale strabunilor pentru apararea ei se oglindesc in cuvintele pe care Sever Zotta le atribuie lui Gheorghe Stefan cand il infrunta pe Vasile Voda, care se ploconea in fata strainilor:
Cu sabia, cu sageata, cu coase si cu furci,
Cu
marea sa putere ce'n
Asa-i cu vrednicie, asa e stramoseste.
In anul 1911 se stabileste la
La Arhiva Statului din Iasi, in ale carei bogate depozite Zotta incepuse sa cerceteze odata cu venirea la Iasi, in 1911, devenise vacant postul de sef al Arhivei, prin pensionarea in octombrie 1912 a lui Gheorghe Ionescu. Dimitrie Onciul, in calitate de Director General al Arhivelor Statului, dorind sa dea un impuls activitatii arhivistice de la Iasi, propune forurilor superioare numirea lui Sever Zotta in acest post. Sever Zotta a fost numit pe data de 1 octombrie 1912 in postul vacant de sef al Arhivei Sucursalei din Iasi.
Continuator al infaptuirilor pe taramul arhivisticii romanesti, ale carei inceputuri le gasim in strafunduri de veac, cand stramosii nostrii au creat si pastrat o mare bogatie de documente si al organizarii acestei munci in cadrul activitatii de stat prin stradania lui Gheorghe Asachi, inca din 1832, Sever Zotta isi va aduce contributia sa, in conditiile istorice ale timpului in care a lucrat, activitatea lui purtand pecetea acelui foc nestins al iubirii fata de trecutul neamului nostru despre care ii vorbeau documnetele si arhivele tarii si care l-a stapanit si calauzit toata viata, asa cum o spunea ca un crez de viata in decembrie 1913 cand inchidea paginile revistei Arhiva genealogica.
Ca arhivist, grija permanenta a lui Sever Zotta a fost imbogatirea Arhivelor de la Iasi cu documente si arhive si buna lor pastrare. Gasind parasita forma de pastrare a variatelor materiale documentare ce intrau in depozitele Arhivelor Statului asa cum o initiase Asachi, adica arhive si colectii de documente, peceti, harti, etc., el a reinfiintat colectia de documente, harti si sigilii, fiecare cu inventare separate.
Arhivele Statului neavand pe atunci alocati bani pentru achizitii de documente, Sever Zotta s-a straduit sa convinga particularii sa depuna documentele ce le aveau la Arhiva Statului. Astfel, aici au ajuns documentele prietenului sau Paul Gore, Braescu si altii. Se interesa indeosebi de documentele vechi ce se gaseau risipite pe la grefele tribunalelor sau in cancelariile altor institutii. Aceasta deosebita grija a fost un permanent exemplu si pentru putinul personal ce-l avea in subordine. Gasirea altor documente si aducerea lor la Arhive constituia pentru Zotta o nespusa bucurie. Tot lui Zotta i se datoreaza si ajungerea bogatei arhive particulare a lui Rosetti-Roznovanu. Chemat la palatul de la Stanca, judetul Iasi, unde urmasii vistiernicului Neculai Rosetti-Roznovanu pastrau aceste valoroase documente, pentru a le evalua in vederea vanzarii, Sever Zotta a reusit sa convinga pe detinatori sa le depuna la Arhivele Statului de la Iasi unde, le spunea Zotta, ar putea avea timp sa le vada document cu document ca sa le evalueze. Si aici au ramas
pana in 1944 cand au fost achizitionate de Arhivele Statului din Bucuresti.
Prin Zotta si de la el prin cei ce reusise sa-i
atraga spre cercetare, arhivele au inceput din nou sa vorbeasca. In ziarele si
revistele timpului lui, Zotta a facut cunoscut acest tezaur. El a indemnat si
pe subalternii sai sa faca acelasi lucru apropiindu-l ca un colaborator pe acela
care, de la munca cotidiana de copist sau arhivar, trecea si la manuirea
condeiului. In anul 1921, infiintandu-se la Iasi Societatea de istorie si arheologie, la staruinta neobositului
istoriograf Gheorghe Ghibanescu , in ale
carui statute era prevazuta si infiintarea unui muzeu municipal al orasului
Iasi, care avea obligatia sa tipareasca si o revista, in comitetul de
organizare a fost numit si Sever Zotta, impreuna cu Orest Tafrali, N. A. Bogdan
si profesorul Mihai Costachescu, autorul de mai tarziu a pretioaselor volume de
documente. Muzeul s-a infiintat in incinta Goliei intr-o cladire anexa a
fostului liceu de fete Oltea Doamna. Custode a fost numit Traian Ichim. In
octombrie 1921 a iesit de sub tipar primul numar din revista Ioan Neculce, cuprinzand studii si
documente de Gheorghe Ghibanescu, Sever Zotta, N. A. Bogdan, T. T. Burada, Al.
Baleanu si Mihai Costachescu. De obicei sedintele comitetului societatii, care cuprindea
activitatea muzeului si redactia revistei, se tineau de Arhivele Statului, care
devenise astfel un fel de cenaclu al cercetarii istorice din
Seara, dupa ce se termina programul de lucru la arhive, veneau membrii Comitetului, insotiti uneori si de alte personae indragostite de cunoasterea trecutului istoric. Sedintele se desfasurau fara invitatii sau program, fiecare venind cu bagajul lui cunostinte. Nu se incununau cu un nimb de atotstiutori si nu-i incomodau, ci dimpotriva simteau placerea si incurajau prezenta si tinerilor doritori de cunoastere.
Aici, Sever Zotta a fost colaboratorul cel mai consecvent al revistei Ioan Neculce. In toate numerele care au aparut intre anii 1921-1929 ii vom gasi numele semnand studii, comunicari despre trecutul Iasilor, intre care se remarca interesantul studiu istoric despre manastirea Golia si recenzii despre lucrarile de istorie si arhivistica ce apareau.
Bogata sa activitate publicistica bazata in primul rand pe tezaurul documentar al tarii, adunat in depozitele Arhivelor Statului, a fost apreciata in mod deosebit de inaltele foruri de cultura ale tarii, Academia Romana alegandu-l membru corespondent, iar Comisia monumentelor istorice, la recomandarea lui N. Iorga, a hotarat numirea lui ca membru onorific.
Intreaga activitate a lui Sever Zotta la
Arhivele Statului din
In toamna anului 1934 a cerut sa iasa la pensie cu gandul de a-si putea continua in liniste lucrarile incepute si pentru care adunase o impresionanta informare.
S-a retras in satul Davideni unde sotia sa avea o mica proprietate si unde isi adunase o bogata biblioteca si documente mostenite de la Hurmuzachesti. A tinut permanent legatura cu Arhivele de la Iasi si comunica ceea ce lucra. Era incantat de faptul ca incepuse sa ordoneze bogata colectie a Hurmuzachestilor mostenita inca din 1931. "Cercetez acum - scria Zotta din Davideni - documentele si scrisorile, foarte multe, ramase de la unchiul meu. Sint unele de interes istoric. Important un album din 1848, din Cernauca, unde se aflau la strabunicul meu Doxachi Hurmuzache refugiatii politici din Moldova cu dedicatii de Vasile Alecsandri, Alexandru Ioan Cuza, C. Negre, Barnutiu, Cipariu, etc. Mult te-ar interesa pe dumneata o petitie lunga a taranilor din Dorna din secolul al XVIII-lea catre guvernatorul Galitiei si Bucovinei in care arata cum situatia lor s-a inrautatit in Austria din cauza neintelegerii nevoilor lor din partea dregatorilor. Scrisori vechi de aproape 100 de ani completeaza colectia mea primita anul trecut. Din nefericire sint cele mai multe in limba germana. Numai secretele le comunicau in cea romana".
Bucuria pe care o simtea cand cerceta vechile documente l-a indemnat sa faca urmatoarea insemnare: " Interesul pentru trecutul neamului ma face sa privesc vechile harti cu alti ochi decat multi din tagma mea".
Sever Zotta a murit in toamna anului 1943. O mica parte din bogata sa colectie de documente, manuscrise, corespondenta Hurmuzachestilor etc., a ajuns in pastrarea Arhivelor Statului din Bucuresti si Iasi.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate