1.1. DEFINIREA TERMENULUI DE CONSULTANTA

In literatura de specialitate exista o multitudine de definitii ale consultantei. Dintre aceste definitii putem desprinde doua moduri fundamentale de a privi consultanta.

Primul mod abordeaza consultanta dintr-o perspectiva functionala. Sub acest aspect, Frite Steele defineste procesul de consultanta ca fiind o forma de a acorda ajutor cu privire la continutul, desfasurarea sau structura unei activitati, actiune in cadrul careia consultantul nu raspunde in realitate de executarea acelei activitati, ci ii ajuta pe cei insarcinati cu aceasta raspundere. Se presteaza o activitate de consultanta ori de cate ori se incearca imbunatatirea unei stari de lucruri, fara a avea insa un control direct asupra implementarii solutiei propuse.

Al doilea mod de a privi consultanta porneste de la ideea ca aceasta reprezinta un serviciu profesional specializat. Dupa Larry Grainer si Robert Metzger consultanta este un serviciu de consiliere pentru care organizatiile interesate incheie un contract cu persoane calificate in domeniu care ajuta organizatia beneficiara, intr-un mod obiectiv si independent, sa-si identifice si analizeze problemele de conducere, recomandand solutii si ajutand, atunci cand li se cere, la implementarea acestora.

Aceste abordari sunt contopite intr-o definitie sintetica propusa de cunoscutul specialist Milan Kubr, in opinia caruia consultanta este un serviciu profesional si o metoda de a oferi sfaturi si ajutor concret in afaceri cu scopul imbunatatirii calitatii procesului de conducere si optimizarii organizatiilor.

TIPURI DE CONSULTANTA. FURNIZORII INFORMATIILOR DE CONSULTANTA

In ceea ce priveste numarul si denumirea domeniilor specifice consultantei exista de asemenea conceptii diferite.

Registrul Central de Consultanta al Comunitatii Economice Europene defineste sase domenii de consultanta si anume:

Studii generale, planificare - programare, politici;

Studii de fezabilitate, proiecte tehnici;

Asistenta tehnica pe termen lung, controlul proiectelor, management;

Ofertare - licitatii, procurari de echipamente;

Audit, atestare, asigurarea calitatii;

Formare si perfectionare profesionala.

Intr-o forma mult mai simplificata domeniile consultantei se pot imparti in urmatoarele categorii:

in domeniul managementului;

in domeniul financiar - contabil;

in marketing;

in domeniul juridic;

in domeniul IT/tehnologic;

protectia mediului;

calitate;

piata de capital;

piata imobiliara;

asigurari;

resurse umane.

Datorita faptului ca in Romania anilor '90, dupa liberalizarea pietei, ramura intreprinderilor mici si mijlocii a inceput sa se dezvolte foarte tare si foarte rapid, a crescut si nevoia ca aceste intreprinderi sa fie sustinute din afara prin sfaturi si consultanta. Desi la inceput au existat foarte putine firme capabile de a acorda asistenta si consultanta, in prezent numarul lor a crescut specializandu-se pe fiecare domeniu al consultantei.

Furnizorii interni, de informatii de consultanta sunt reprezentati in general de:

specialisti independenti;

echipe de specialisti;

organizatii cu profil de consultanta, societati comerciale cu capital privat si/sau de stat.

organizatii patronale, care acorda si consultanta calificata pentru demararea si dezvoltarea afacerilor, cum ar fi Consiliul National al Intreprinderilor Mici si Mijlocii din Romania.

centre si filiale ale unor societati multinationale de asistenta si consultanta.

1.3. NECESITATEA SERVICIILOR DE CONSULTANTA

Pe masura ce activitatile legate de crearea, conducerea si dezvoltarea unei afaceri devin tot mai complexe, sporeste si necesitatea intreprinzatorului de a beneficia de asistenta din afara firmei in conceperea si realizarea acestora.

Daca conducatorii intreprinderilor mici doresc sa ramana sau sa devina competitivi ei trebuie sa se gandeasca sa utilizeze serviciile de consultanta, asa cum folosesc si alte servicii de sprijin cum sunt cele oferite de bancheri, juristi, contabili si asociatiile profesionale.

Analizand procesul de infiintare si functionare al intreprinderilor mici din Romania constatam ca daca infiintarea formala este un proces relativ usor datorita facilitatilor oferite de legea 31/1990 ( privind societatile comerciale ) si legea 35/1991

( privind investitia de capital strain ), functionarea cu succes, respectiv dezvoltarea si consolidarea acestor societati, se prezinta ca un proces anevoios, plin de surprize si, de multe ori, de esecuri.

Performantele intreprinderilor mici si mijlocii par sa fie astazi, in mod fundamental, in functie de capacitatea lor de a stapani turbulentele mediului si de a evolua adaptandu-se la acestea.

In ceea ce priveste esecul unei intreprinderi, acesta se datoreaza mai multor factori atat de natura interna cat si externa intreprinderii.

Factorii de natura externa care influenteaza activitatea unei intreprinderi sunt:

reducerea/inexistenta unor debusee - reducerea cererii pe anumite piete;

pierderea unor clienti foarte importanti;

conjuctura economica nefavorabila;

accesul dificil la surse de finantare pe termen foarte lung.

Cauzele interne care influenteaza activitatea unei intreprinderi decurg mai ales din:

caracteristicile personale ale managerilor;

deficiente manageriale;

factorii de natura financiara.

Literatura de specialitate ne furnizeaza, in plus, pe langa aceste cauze, si alti factori care pot duce la falimentul unei societati comerciale:

politica neadecvata de creditare a clientilor;

investitii exagerate in mijloace fixe;

atitudine necorespunzatoare fata de munca, risc si etica in afaceri;

expansiunea neplanificata;

lipsa de capital si accesul greu la credite.

Din cele prezentate rezulta ca exista un serios deficit de cunostinte si practica manageriala. Din aceasta cauza consultanta, care prin natura ei apare in conditiile instalarii unui deficit de cunoastere in raport cu alte probleme resimtite ca presiune sau ca restrictii si care are o componenta pronuntat educationala, este necesara in etapa actuala de dezvoltare a intreprinderilor mici.