Evolutia pietei asigurarilor

Evolutia pietei asigurarilor

Intotdeauna populatia din orice regiune a lumii a fost preocupata de grija fata de viitor, de nesiguranta , incertitudinea si riscul care planeaza asupra evenimentelor de-a lungul vietii.

Riscul produs de calamitati naturale, incendii, accidente urmate de pierderea capacitatii de munca sau de deces, bolile sau pur si simplu limitarea puterii de munca in urma imbatranirii, genereaza o nevoie de protectie pentru un plus de siguranta in viitor. Combaterea riscurilor generatoare de pierderi se poate face prin evitare, prevenire, limitare, crearea de rezerve din resurse proprii pentru a acoperii efectele riscului, trecerea riscului asupra altor entitati. Istoria asigurarilor arata ca la inceput omul a suportat singur pagubele, ca in timp sa constate ca este mult mai usor de suportat o paguba a unui membru al colectivitatii de catre toti membrii care subscriu in acoperirea pagubei in parti egale. Spiritul de solidaritate a dat nastere la crearea unui fond mutual de asigurare. In linii mari, asigurarea exprima o protectie financiara pentru pierderile suferite de oameni sau companii, pierderi datorate anumitor riscuri.

Primele realizari practice ale ideii de asigurare, in acceptiunea moderna a acestei notiuni, au aparut in Principatele Romane , dupa tratatul de la Adrianopole din anul 1829. In urma tratatului, Principatele Romane au obtinut libertatea comerciala, respectiv libertatea de a exporta cereale in Occident .

Intensificarea relatiilor comerciale cu Occidentul nu era posibila fara aparitia si dezvoltarea unor institutii si intreprinderi economice auxiliare, strict necesare pentru o dezvoltare normala a vietii economice. Printre aceste institutii se numara in primul rand societatile de asigurari.

In prima jumatate a sec. XIX au existat forme rudimentare de asigurare, in principal sub forma asigurarilor mutuale, in cadrul corporatiilor de mestesugari si comercianti. Abia la mijlocul sec. XIX institutiile incep sa practice asigurari dupa modelul tarilor Europei Occidentale.

Institutiile de asigurari puteau fi impartite in trei categorii:

a)       Societatati mutuale de asigurari

b)       Societati anonime romanesti de asigurari

c)       Agentii ale societatilor straine de asigurari

Societatile mutuale de asigurari au fost: Societatea pentru facilitarea inmormantarilor", fondata in anul 1852 si "Casa de ajutor mutual a muncitorilor tipografi", infiintata in anul 1860.

"Societatea pentru facilitarea inmormantarilor" avea ca si scop principal, subventionarea cheltuielilor de inmormantare pentru membri sai. "Casa de ajutor mutual a muncitorilor tipografi" acorda membrilor sai un imprumut nepurtator de dobanda sau un ajutor in caz de boala sau de somaj, iar in caz de deces al asiguratului, societatea se obliga sa acorde o pensie urmasilor acestuia.

Primele societati anonime romanesti, au aparut in porturile dunarene si au fost infiintate de catre comerciantii de cereale care erau interesati in asigurarea magaziilor cu cereale existente in porturi si asigurarea transportului acestora.

Societatile anonime au fost obligate incepand cu anul 1859 sa obtina de la autoritati autorizatie de functionare si aprobarea statutelor lor. Cele mai importante societati anonime de asigurare erau: Braila, Concordia, Danubiul, Unirea, etc. Aceste societati anonime nu au rezistat concurentei societatilor straine de asigurari si societatilor romanesti constituite la Bucuresti.

Dupa 1829, societatile straine de asigurari sunt reprezentate de agenti selectati dintre agentii de schimb si credit si aveau mandat in acest scop.

Dupa 1850, apar agentii ale societatilor de asigurari straine, societati care si au stabilit sediul la Bucuresti si au deschis sucursale in toate centrele economice ale tarii.

In 1871 se infiinteaza la Bucuresti societatea romana de asigurari "Dacia". Interesul starnit in randul populatiei a fost deosebit, "Dacia" avand o contributie deosebit de importanta in procesul de modernizare a Romaniei, stimuland initiativele de acest gen. Astfel ca in 1873 a luat fiinta societatea de asigurari "Romania". Rezultatele obtinute de societatea de asigurari "Romania" au dus la retragerea reprezentantelor unor societati straine de asigurari din tara noastra si cedarea portofoliului lor acestor societati. Cele doua societati fuzioneaza in 1882, constituindu-se societatea "Dacia-Romania" de asemenea cu activitate prospera in timp.

In 1882 ia fiinta societatea "Nationala" - autorizata sa functioneze prin Inaltul Decret Regal din 29 ianuarie, condusa de o serie de personalitati ale timpului, cum ar fi: Ioan Negruzzi, Dimitrie Sturza, Theodor Rosetti, Ioan S. Bratianu, etc. "Nationala" preia in scurt timp portofoliul ultimei societati straine care functiona in tara, dar care avea sediul la Triest (Assienda Assicuratrice).

Desi asigurarile nu erau cunoscute si au patruns cu greu in constiinta maselor populare, marii proprietari, precum si industria si comertul in plina dezvoltare, formau o clientela suficienta pentru a determina o dezvoltare continua a societatilor de asigurari din Romania.

In anul 1897, ia fiinta la Braila societatea "Generala" (capital italian), in 1906 se infiinteaza societatea "Agricola"(capital italian), in 1908 - societatea "Victoria"(capital german), in 1911 societatile "Gloria" si "Urania", astfel ca inainte de primul razboi mondial existau in Romania sapte societati de asigurari. Se remarca pentru aceasta perioada ca intreprinderile fondate in Romania cu capital strain se asigurau de regula, la societati de asigurari din Romania fondate de proprietari din aceeasi tara, sau in lipsa acestora se asigurau in tara de origine a capitalului. Pana la primul razboi mondial, riscurile asigurate erau relativ restranse, practicandu-se in principal doar trei tipuri de asigurari: asigurari de viata, de incendiu si de transporturi fluviale si maritime.

Dupa primul razboi mondial, odata cu dezvoltarea economica, activitatea de asigurare se intensifica. In portofoliul societatilor de asigurare fiind incluse si asigurarile agricole care acopereau si riscul de grindina (erau excluse din obiectul asigurarii viile si culturile de zarzavaturi ) - ponderea acestora era redusa si in general aduceau pierderi societatilor de asigurari. O alta caracteristica a acestei perioade este patrunderea masiva a capitalului strain in activitatea de asigurare din Romania. Pana la primul razboi mondial societatile de asigurari straine participau doar ca actionari la societatile de asigurare romanesti, insa dupa 1918, acestea si-au deschis agentii si sucursale proprii pe teritoriul tarii noastre.De remarcat activitatea companiilor: Adriatica (Triest - Italia), Victoria (Berlin), Sun (Londra), Pheonix (Viena). Piata asigurarilor a avut o evolutie ascendenta pana in anul 1929 - cand functionau 31 de societati de asigurare, apoi criza economica din 1933 a determinat scaderea puternica a cifrei de afaceri a societatilor de asiguare , ca urmare piata asigurarilor a intrat in declin, in 1935 - s-a ajuns la 22 de societati de asigurare, iar in 1938 - 21 de societati de asigurare[1]. Un element important al perioadei interbelice il constituie implicarea statului roman in domeniul asigurarilor, prin infiintarea in 1930, a Oficiului de Control - cu rol in supravegherea institutiilor private de asigurari.

Societatile de asigurare care au activat in Romania in perioada interbelica pot fi grupate astfel:

Regia Autonoma a Asigurarilor de Stat (R.A.A.S.) - infiintata in 1942 si care detinea monopolul asigurarilor pentru bunuri de stat si comunale. Caracteristic pentru aceasta institutie a fost o mai larga cuprindere a riscurilor asigurate si introducerea unor forme de asigurare obligatorii (asigurarea de raspundere civila a proprietarilor de autovehicule, asigurarea autovehiculelor care serveau pentru transportul cu plata al marfurilor si al persoanelor, asigurarea pompierilor militari pentru cazurile de deces, imobilitate sau boala, asigurarea imobilelor, recoltelor si inventarului agricol impotriva inundatiilor, grindinei si incendiului ).

Societatile de asigurare private - care asigurau bunuri aflate in proprietate privata.

Alte institutii - asigurau bunuri aflate in proprietate publica (de ex. "Casa Armatei" - asigura caii ofiterilor, aflati in proprietatea statului, "Eforia Bisericii Ortodoxe Romane" - asigura bisericile aflate in proprietatea parohiilor).

In deceniul al patrulea in Romania se practicau toate tipurile de asigurare cunoscute din cadrul fiecarei ramuri de asigurare, chiar daca inegal pe domenii de activitate. In continuare , in sectorul micilor gospodarii taranesti, asigurarea este aproape inexistenta, in sectorul agricol - asigurarea culturilor contra riscului de grindina, asigurarea animalelor contra mortalitatii erau restranse; erau asigurate sub 1,5% din recolte, in timp ce in tari precum Germania, Austria, Elvetia, recoltele erau asigurate in proportie de 30-60%. Ponderile cele mai importante in asigurari, erau detinute de asigurarile de viata - aprox. 47%, si de incendiu - aprox. 42%. Pe parcursul acestor ani, activitatea de asigurari in Romania s-a desfasurat in cadrul economiei de piata, in conditii concurentiale, cu cel mai inalt nivel de dezvoltare al asigurarilor in perioada interbelica.

Cel de-al doilea razboi mondial isi pune amprenta in mod negativ asupra intregii vieti economice, sociale si politice din tara noastra, ceea cea dus la restrangerea activitatii de asigurare.

Oranduirea sociala instalata in Romania, dupa 23 august 1944, in evolutia si caracteristicile ei s-a extins pe o perioada de circa 45 de ani. In anul 1948, in urma actului de nationalizare a principalelor mijloace de productie, societatile de asigurare din tara noastra au fost nationalizate si trecute in proprietatea statului. Societatile de asigurare nationalizate au continuat sa functioneze in vechea lor organizare pana la 1 septembrie 1949, cand au fost puse in lichidare.

In anul 1949 s-a infiintat Societatea Sovieto-romana de asigurari pe actiuni Sovromasigurare, care a preluat intregul portofoliu si rezervele tehnice ale societatilor de asigurare.

In anul 1952, odata cu introducerea asigurarii sub efectul legii, se infiinteaza Administratia Asigurarilor de Stat ( ADAS), cu capital integral romanesc, care preia si activitatea Intreprinderii de Stat pentru Reasigurari. ADAS avea sediul central la Bucuresti si sucursale si puncte de lucru in fiecare judet. ADAS - aflata sub conducerea Ministerului de Finante, efectua asigurari de bunuri, persoane si raspundere civila sub efectul legii si pe baze contractuale. In 1952 functionau in domeniul asigurarilor doua organisme: ADAS - pentru asigurarile prin efectul legii si pentru reasigurari, si Sovromasigurare - pentru asigurarile facultative. Sovromasigurare este lichidata in anul 1953, ADAS preluand si asigurarile facultative.

Din acest an - 1953, statul detine monopolul in domeniul asigurarilor de bunuri, persoane si raspundere civila, ADAS fiind singura institutie de asigurare din tara noastra.

ADAS isi desfasura activitatea sub conducerea Ministerului Finantelor, care aproba regulamentele de functionare, stabilea conditiile generale si specifice de asigurare. Activitatea ADAS era condusa de un Consiliu de Administratie, care lua decizii cu privire la problemele care-i erau conferite prin lege. ADAS avea potrivit statutului sau urmatoarele fonduri:

Fondul statutar ( 200milioane lei)

Fondul de rezerva

Fondul mijloacelor fixe

Rezerva de prime pentru asigurarile de persoane

Fonduri speciale

Primele incasate erau pastrate in cont la Banca Nationala a Romaniei si erau utilizate pentru:

acoperirea pagubelor - in cazul in care pagubele depaseau fondurile planificate in acest sens, platile se efectuau din veniturile societatii si chiar din credite bancare rambursabile purtatoare de dobanzi;

acoperirea cheltuielilor de administrare si formare a fondului de asigurare;

constituirea fondurilor de rezerva, a fondurilor speciale;

constituirea fondurilor pentru dezvoltarea societatii .

Pana in anii 60 primele incasate proveneau mai ales din asigurarea prin efectul legii, treptat, asigurarile facultative au devenit precumpanitoare. Pe masura dezvoltarii economice, asigurarile de stat s-au extins prin cresterea portofoliului de asigurari. Asigurarea unor importante categorii de bunuri din agricultura, bunurile apartinand CAP-urilor, animalele din gospodariile satesti, cladirile si constructiile organizatiilor cooperatiste asigurate prin efectul legii, pentru o protectie mai consistenta, se asigurau in completare pe baza contractelor. A fost introdusa si ulterior extinsa, asigurarea complexa a gospodariilor persoanelor fizice, asigurarea bunurilor din gospodarie, asigurarea de raspundere civila a membrilor gospodariei pentru pagube produse imobilului sau altor persoane la domiciliul asiguratului. Chiar daca sumele asigurate la animale si culturi agricole erau mult sub valorile reale, asigurarea acestor bunuri a jucat un rol pozitiv in economia nationala in acoperirea unei parti din daunele provocate de factorii naturali.

Dezvoltarea turismului determina crearea unei asigurari turist - obiectul asigurarii il constituiau bunurile in proprietate personala aflate la domiciliul beneficiarului asigurarii, bunurile luate in excursie sau in concediu, pana la un anumit plafon si consecintele unor eventuale accidente de circulatie. In 1972 se introduce asigurarea prin efectul legii de raspundere civila pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule si asigurarea prin efectul legii a calatorilor in cazuri de accidente. In acesta perioada se extind asigurarile facultative, se imbunatatesc normele privind incheierea, derularea si rezilirea contractelor de asigurare.

In perioada anilor 1955 - 1990, volumul primelor incasate de ADAS a crescut de 14,4 ori (de la 582,6 mil. la 8409,3 mil. lei vechi ), in timp ce venitul national a crescut de 10,2 ori, rezultand o crestere a importantei asigurarilor in cadrul economiei nationale. Chiar daca ponderea asigurarilor in valuta a crescut odata cu dezvoltarea relatiilor comerciale cu strainatatea, asigurarile in lei au fost pe primul loc in portofoliul ADAS. Raportul primelor incasate de la persoane fizice si juridice a variat in toata aceasta perioada: in anul 1955 - primele incasate de la persoane fizice reprezentau 80% din totalul incasarilor, prime care au scazut treptat la 30% in anii 80, dupa care au crescut din nou, ajungand la aproape 75% in anul 1990. In ceea ce priveste componenta portofoliului pe tipuri de produse, se evidentiaza doua mari perioade de timp cu diferente mari. Astfel, in perioada anilor 1955 - 1980, asigurarile de bunuri si de raspundere civila reprezentau 80% din totalul primelor incasate, pentru ca in anii 80, ponderea acestora sa scada dramatic. Ponderea redusa a asigurarilor de persoane in anii 1955 - 1980 denota o slaba dezvoltare a acestei ramuri a asigurarilor in Romania, iar cresterea ponderii acestora in anii '80 este rezultatul unor fenomene conjuncturale si nu al cresterii interesului populatiei fata de acest produs.

Activitatea de asigurare desfasurata in tara noastra in perioada anilor 1949 - 1989 are urmatoarele trasaturi definitorii:

monopolul statului in activitatea de asigurare, fapt ce a impiedicat dezvoltarea si diversificarea asigurarilor. Importanta era eficientizarea activitatii de asigurare si nu satisfacerea asiguratilor.

asigurarile prin efectul legii au detinut o pondere semnificativa 40 - 50 % , abia dupa anii '70 ponderea se modifica in favoarea asigurarilor facultative.

portofoliul asigurarilor era putin divesificat, o serie de bunuri si riscuri asigurabile pe plan international nu erau cuprinse in asigurare.