Parametrii si indicatorii pietei asigurarilor

Dimensiunea acestei lucrari nu permite tratarea in intregime a tuturor parametrilor, deci Pentru piata asigurarilor din Romania in perioada de tranzitie vom trata doar parametrii – considerati a fi cei mai reprezentativi: entitati functionale, reteaua de asigurari, portofoliul de produse, respectiv indicatorii cei mai reprezentativi, adica prima de asigurare, capitalul, despagubiri, rezerve, profitul-pierderea

Datele statistice care constituie suportul acestei lucrari in interpretarea evolutiei asigurarilor in Romania, sunt din sursa autorizata cu evidenta pietei asigurarilor in Romania – Raport anul XXX – C.S.A. .

1. Entitati functionale

Oficiul de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare (O.S.A.A.R.) intocmeste, pentru anul 2000, “ Raportul anual 2000”, care putem spune ca face bilantul pentru industria de asigurari – bilantul care incununeaza aproape 10 ani de activitate de supraveghere a asigurarilor. Acest raport este in acelasi timp si preambulul pentru viitoarele rapoarte pe care Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (C.S.A. ) le va intocmi si prezenta incepand cu anul 2002.

Constituirea societatilor din domeniul asigurarilor s-a facut, pana inclusiv in anul 2000 (cand apare Legea nr.32/2000), potrivit prevederilor Legii nr.47/1991, cu avizul Oficiului de Supraveghere a Activitatii de Asigurare si Reasigurare.

De la aparitia Legii 32/2000, O.S.A.A.R. nu a mai avizat nici o societate, aceasta atributie revenind , conform legii, Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.

Evolutia numarului de societati de asigurare din Romania in perioada 1991 – 2006 este redata in Tabelul 1.

Evolutia numarului de intermediari in asigurari din Romania in perioada 1991 – 2006 este redata in Tabelul 2.

La data de 31.12.2000, conform datelor O.S.A.A.R. erau autorizate pentru practicarea activitatii de intermediere in asigurare un numar de 817 de societati, cu 9,07% mai multe decat in 1999, ceea ce inseamna 68 noi societati autorizate pentru intermediere in asigurare.

Printre societatile autorizate de O.S.A.A.R. sa practice activitatea de intermediere in asigurare se ragasesc si 7 societati cu profil bancar; Banca Agricola, Eximbank, Banca Romana pentru Dezvoltare, etc.

Tabelul 1. - evolutia numarului de societati de asigurare in Romania 1991-2006

Tabelul 2. - evolutia numarului de intermediari in asigurari in Romania 1991-2006

Numarul mare de intermediari din anul 2000, se datoreaza faptului ca:

O.S.A.A.R., conform Legii 47 /1991, nu impunea restrictii privind obiectul de activitate al societatilor de intermediere, acestea putand practica in paralel si alte activitati din afara domeniului asigurarilor, motiv pentru care activitatea de supraveghere a acestor societati a fost mult ingreunata. Aceste deficiente vor fi eliminate prin Legea 32/2000 privind societatile de asigurare, lege care va introduce conditii clare pentru intermediarii in asigurari (ca de ex. sa fie persoana juridica, sa aiba capitalul social varsat in forma baneasca de minim 150 milioane lei, sa aiba ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare, etc.).

Efectele acestei legi se vad in scaderea accentuata a numarului de brokeri, in anul 2001. Cresterea inregistrata in anii urmatori este destul de redusa – cu o medie de aproximativ 30%, cu exceptia anului 2006, cand cresterea este mult sub medie - adica 8,5%.

Avand in vedere ca o imagine e mai importanta decat 1000 de cuvinte, pentru evolutia si dinamica numarului de entitati de asigurare, se construiesc graficele din Fig. 4. , Fig.5..

Fig. 4. -. Evolutia numarului de societati de asigurare in Romania 1991-2006

Fig. 5. -. Evolutia numarului de societati de intermediere in asigurari - Romania 1991-2006

Reteaua teritoriala

Majoritatea societatilor de asigurare au o retea teritoriala fixa, cu sedii ale subunitatilor pe intreg teritoriul tarii, in majoritatea oraselor. Puterea de decizie a acestora difera in functie de gradul unitatii teritoriale si politica de dezvoltare aplicata de conducerea executiva a societatilor. Majoritatea sediilor centrale se afla in Bucuresti, exista si societati de asigurare care au sediul central in alte orase . Subunitatile pot fi: sucursala, reprezentanta, filiala sau agentie.

Societatile de asigurare cu portofoliu mare in asigurarile generale au o retea teritoriala in principalele municipii resedinta de judet, retea compusa din sucursale sau reprezentante. Aceste structuri teritoriale, numite si structuri clasice, pot deservi toate solicitarile asiguratilor, atat pentru asigurare cat si pentru despagubire, de asemenea se pot incheia toate asigurarile din portofoliu si se fac constatarile pentru daunele produse de riscurile asigurate.

Pentru a include in portofoliu asigurarile obligatorii de raspundere civila auto, Comisia de Supraveghere a Asigurarilor a impus existenta unei retele teritoriale care sa cuprinda intreaga tara, astfel ca in fiecare judet trebuie sa existe cel putin o subunitate teritoriala in care sa activeze salariati de specialitate in constatarea si evaluarea daunelor.

In vederea optimizarii raportului venituri – cheltuieli, societatile de asigurare practica o dezvoltare prudenta a retelei teritoriale pentru a nu incarca cheltuielile cu administrarea in mod nejustificat. De asemenea, pentru a limita posibilitatile de frauda, care pot afecta profitul societatii de asigurare, unele societati nu permit reprezentantilor teritoriali sa lichideze toate categoriile de daune si sa plateasca toate despagubirile.

Organizarea in teritoriu a unei societati de asigurare dupa un sistem clasic este prezentata in Fig.6. .

Conform sistemului clasic de dezvoltare teritoriala, societatea de asigurari creaza (pornind de la sediul central ), in municipiile de judet mai importante o sucursala care va dezvolta in celelalte municipii resedinta de judet cate o reprezentanta cu raspunderi limitate in solutionarea daunelor si in subscrierea riscului la contractele de asigurare nou incheiate. Dupa dezvoltarea activitatii, reprezentanta judeteana devine sucursala autonoma.

La nivelul sediului social se afla, de multe ori, elementul decizional in acordarea despagubirilor si a sumelor asigurate. In aceste cazuri, la nivelul sucursalei se poate face numai evaluarea si propunerea de plata. Reprezentantele subordonate sucursalelor (in orasele mai putin importante) au rol doar de contractare a asigurarilor, nu au drept de solutionare a cererilor de despagubire, in principal din lipsa personalului calificat cu constatarea si evaluarea pagubelor. Datorita nivelului scazut al deciziei nu se permit la acest nivel nici contractarea unor asigurari cu riscuri si sume asigurate mari, fara reprezentantii sucursalei. In comune si sate, putine societati de asigurare au agentii subordonate sucursalelor sau reprezentanti persoane fizice, colaboratori, datorita costurilor mari si rentabilitatii scazute.

In ce priveste structura de personal in teritoriu , sunt societati care nu opteaza pentru structuri de personal in teritoriu, iar alte societati au structuri supradimensionate. De exemplu [dupa „Mecanismul gestiunii Financiare in societatile de asigurare” – Decebal Manole Bogdan], S.C. ASIROM S.A. are o retea teritoriala de 46 sucursale organizate si conduse independent, 83 de reprezentante si peste 90 de agentii care acopera practic intreg teritoriul tarii, la polul opus se afla ING Asigurari de viata, care are organizata activitatea prin 5 birouri teritoriale, care coordoneaza peste 2700 de agenti de asigurare. Acest ultim concept de organizare este tot mai preferat, permite maximizarea profitului pe baza minimizarii cheltuielilor.

Se observa si din organigrama, in aceast tip de organizare teritoriala – specific unei societati de asigurare cu structuri mobile - (cum este de exemplu ING Asigurari de viata), avem urmatoarele particularitati:

in cadrul Centralei exista o Directie de vanzari Sales Manager care coordoneaza intreaga activitate,

in cele cinci regiuni geografice Banat – Crisana, Oltenia, Transilvania, Moldova si Muntenia exista cate o directie regionala Regional Manager – RM,

in unitatile Regional Manager – RM nu se fac incasari, fiind destinate numai organizarii activitatii structurilor de la nivelul judetelor, respectiv a agentiilor Head Office,

structura de agenti de asigurare - colaboratori Consultanti Financiari este coordonata de un sef de grupa; seful de grupa – numit Unit Manager - este retribuit cu cote parti din incasarile grupei; in aceasta unitate teritoriala exista un singur salariat cu contract de munca, respectiv secretarul administrativ (asistent manager).

Evidenta integrala a politelor de asigurare vandute si centralizarea informatiei creeaza implicit o reducere a cheltuielilor cu administrarea – dezvoltarea portofoliului si alocarea acestor economii in pregatire profesionala si reclama.

Acest model de organizare este insa dificil de aplicat in cazul societatilor cu o structura impresionanta a portofoliului, atat ca numar de asigurari cat si ca produse diverrsificate de asigurare( de ex. ASIROM S.A. are peste 70 de produse de asigurare).

Un rol hotarator in optimizarea productivitatii muncii il au sistemele informatice si retelele de calculatoare, instrumentele manageriale[3] – selectia, evaluarea, recompensarile si dezvoltarea - aplicate astfel incat sa realizeze legaturi intre scopurile firmei si scopurile salariatului / colaboratorului si a modului de folosire a fluxului de informatii din asigurari (fluxul informational - culegere, prelucrare si folosirea informatiilor).

Reteaua teritoriala trebuie sa fie adaptabila dinamic in functie de situatia concreta data, administrarea si dezvoltarea portofoliului.

In ce priveste structura organizatorica interna, de functionare a societatilor de asigurari, aceasta este corelata cu gradul de marime si dezvoltare a activitatii desfasurate. Structura organizatorica este astfel conceputa incat sa asigure o buna functionare a societatii. Structura organizatorica a societatilor de asigurare este diferita de la o societate la alta in raport cu obiectul de activitate ( asigurare, asigurare – reasigurare, intermediere, reasigurare), ramurile si categoriile de asigurari incluse in portofoliu, volumul operatiunilor si raza teritoriala de referinta si alti factori.

Organigrama de baza in cadrul societatilor de asigurare e ilustrata in Fig.8.

Organigrama oricarei societati de asigurare cuprinde o structura bine fundamentata pe directii de specialitate sau departamente.

Directorul general propune organigrama cadru a societatii de asigurare in functie de gradul de dezvoltare, strategia de urmat, portofoliul de asigurari si dispersia teritoriala. Exista structuri pentru coordonarea activitatii de asigurare, pentru vanzarea produselor de asigurare a persoanelor, asigurari generale de bunuri industriale si agricole, asigurari de raspundere civila, reasigurari, structuri pentru constatarea, evaluarea si lichidarea daunelor, etc. Activitatile de resurse umane si actionariat, contabilitate generala si investitii, marketing, publicitate si imagine sunt de asemenea organizate in directii si servicii. In ce priveste resursa umana, la nivelul sediului central si sucursalelor, organizarea optima a acesteia se face in functie de reteaua teritoriala de administrat, portofoliul de asigurari si strategia actionariatului.

		Fig.nr. 8- Organigrama unei societati de asigurare – reasigurare [Cistelecan L. – Asigurari, U.P.M. Tg.Mures, dep. IFRD, 2005, pag.183

Reprezentantele au in general numai structuri de colectare a primelor de asigurare si uneori cate un salariat la celelalte compartimente functionale.

In functie de situatia economica a societatii, de portofoliul de asigurare si conjunctura social – economica a economiei nationale, se poate modifica atat numarul si forma acestor structuri de coordonare cat si reteaua de organizare si dispersie in teritoriu.

Portofoliul de produse

Portofoliul[4] de asigurare descrie totalitatea produselor de asigurare contractate de o societate de asigurare la un moment dat.

Portofoliul de asigurare al unei societati de asigurare se poate determina in functie de numarul bunurilor asigurate, de numarul contractelor incheiate si de suma totala de asigurare. Portofoliul descrie activitatea societatii partial sau integral dupa cum se refera la activitatea de asigurare pentru o ramura sau toate ramurile de asigurari.

Portofoliul de asigurare al unei societati de asigurare reflecta o imagine reala asupra situatiei financiare si a bonitatii acesteia. Cu cat portofoliul este mai diversificat si dispersat in teritoriu, societatea de asigurare prezinta o marja de solvabilitate si o stabilitate mai mare. Portofoliul se considera echilibrat atunci cand afacerea se constituie intr-o gama de riscuri realist stabilita astfel incat sa nu existe raspunderi mari de acoperit intr-un numar limitat de domenii, activitati sau tipuri de risc. Pentru a dispersa expunerea la risc se apeleaza la underwriting. Prin underwriting asiguratorul sau o persoana angajata de acesta evaluaza riscul, avand imputernicirea de a accepta, respinge sau stabili termenii asigurarii in numele asiguratorului. Potrivit datelor din rapoartele de asigurari ale C.S.A. , nu toate societatile de asigurare au practicat clasele de asigurari pentru care au cerut autorizare.

Portofoliul tuturor societatilor de asigurare la un moment dat constituie portofoliul de asigurare la nivel de piata, pentru aria teritoriala evaluata.

Structura portofoliului dupa tipul de asigurare.

In continuare urmarim structura portofoliului pentru cele trei grupe sau ramuri de asigurare.

Dupa obiectul asigurarii, asigurarile se impart in:

Asigurari de persoane

Asigurari de bunuri

Asigurari de raspundere civila.

1.Asigurarile de persoane[5] au ca obiect persoanele fizice, pentru cazuri de deces, invaliditate permanenta din accidente, de supravietuire (atingerea unei anumite varste de catre asigurat), etc. .

Societatile de asigurare cu capital de stat ofera o gama larga si variata de produse traditionale de asigurari de persoane. Noile societati de asigurare ofera produse specifice lor (de ex. asigurarea de viata cu formare de capital; asigurarea de viata cu acumulare de capital si adaptare dinamica; asigurarea mixta de viata cu tragere de amortizare si acumulare de capital, etc.).

2. Asigurarile de bunuri au ca obiect valorile materiale, animale, bunurile de tot felul, susceptibile de a fi distruse sau vatamate de calamitati naturale sau alte accidente, indiferent de forma de proprietate. Principalele produse de asigurare in cadrul asigurarilor de bunuri: asigurarea animalelor, asigurarea culturilor agricole, a constructiilor si a continutului acestora (mijloace fixe si circulante); asigurarea de transport - terestru, aerian, maritim; asigurarea autovehiculelor; asigurarea complexa a gospodariilor persoanelor fizice; asigurarea pentru riscul de furt, asigurarea de incendiu a bunurilor comerciale si industriale, asigurarea aparaturii electrotehnice; alte forme de asigurare.

Asigurarile de raspundere civila au ca obiect raspunderea unei persoane fizice sau juridice pentru pagubele cauzate si vatamarea unor terti. Ca facand parte din aceasta categorie de asigurari putem enumera: asigurarea de raspundere civila auto – cu caracter obligatoriu in tara noastra, asigurarea de raspundere civila legala sau contractuala – are caracter facultativ, asigurarea raspunderii constructorului, si alte forme. Prin asigurarile de raspundere civila se realizeaza protectia patrimoniului asiguratului, deoarece in cazul in care el produce un prejudiciu unui tert, asiguratorul si-a asumat protectia si intervine in acordarea despagubirii persoanei fizice sau juridice pagubite.

Prin prisma analizei portofoliului societatilor de asigurare, devine foarte evidenta interdependenta dintre parametrii societatii de asigurare. Un portofoliu bine structurat nu se poate dezvolta si administra fara o retea teritoriala bine administrata, chiar daca reteaua nu se intinde pe intreg teritoriul. Reteaua teritoriala nu poate fi creata fara un capital care sa suporte cheltuielile ce intervin pana la functionarea mecanismului de asigurare si sustinerea activitatii din fondurile atrase odata cu prima de asigurare. Fondurile pentru sustinerea activitatii vor fi folosite cu eficienta doar daca exista o administrare corecta a veniturilor si a cheltuielilor. Portofoliul de asigurare nu poate fi dezvoltat si administrat fara o structura de personal competent si calificat.

Pentru ca societatea de asigurare sa functioneze la parametrii de eficienta este necesar a se optimiza relatiile dintre gradul de capitalizare, marja de solvabilitate, situatia rezervelor tehnice, structura veniturilor si a cheltuielilor, portofoliul de asigurari, reteaua teritoriala si structura de personal.

Asigurarile de persoane

Asigurarile de persoane au ca obiect acordarea unei sume de bani (numita suma asigurata) de catre asigurator, in caz de supravietuire si in cazul producerii unui eveniment legat de integritatea fizica a asiguratului, cum ar fi: vatamare corporala, imbolnavire sau deces.

Caracteristic acestui tip de asigurare este faptul ca suma asigurata se stabileste in mod forfetar de catre asigurat, in functie de nevoile si posibilitatile sale financiare. Totodata, asiguratul poate incheia mai multe contracte de asigurare, vizand acelasi risc si pentru sume diferite, la mai multi asiguratori, fara nici o restrictie, urmand ca la producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurarii sa incaseze drepturile cuvenite de la toti asiguratorii, si independent de despagubirile cuvenite din restul contractelor de asigurare.

Se mai fac urmatoarele precizari:

suma asigurata cuvenita beneficiarului nu poate fi urmarita de creditorii asiguratului;

asiguratorul nu plateste suma in cazul in care evenimentul asigurat s-a produs prin comiterea de catre asigurat a unor fapte penale in mod intentionat, acelasi efect este si in cazul sinuciderii asiguratului;

beneficiarul asigurarii este exclus din aceasta calitate daca a provocat intentionat decesul asiguratului;

o declaratie inexacta data de asigurat la incheierea contractului de asigurare poate atrage nulitatea acestuia;

asiguratorul nu plateste suma asigurata in cazul in care evenimentul asigurat a fost cauzat de actiuni de razboi, indiferent de statutul de civil sau de militar al asiguratului.

Asigurarile de persoane nu au caracter reparator, nu suporta restrictiile la care sunt supuse asigurarile de bunuri si asigurarile de raspundere civila, prin urmare nu se aplica principiul despagubirii, intrucat viata si sanatatea oamenilor nu pot fi evaluate in bani. Interesul asigurabil este nelimitat, insa suma asigurata e limitata de puterea financiara si nevoia de protectie a asiguratului.

In functie de riscul asigurat, asigurarile de persoane se clasifica in:

1.1. Asigurari de viata – acopera in principal riscul de deces (asigurari de supravietuire, asigurari de deces, asigurari mixte)

1.2. Asigurari de persoane, altele decat cele de viata – acopera integritatea corporala sau sanatatea persoanei (asigurari de accidente, asigurari de boala si alte asigurari de persoane).

Asigurarile de viata - sunt asigurarile facultative in virtutea carora societatea de asigurari se angajeaza, in schimbul primelor incasate de la asigurat, sa plateasca asiguratului sau beneficiarului asigurarii, o suma determinata de bani = suma asigurata, in cazul decesului asiguratului sau al supravietuirii lui dupa varsta inscrisa in contract. Asigurarea de viata poate fi si o modalitate prin care se acopera un credit, o ipoteca sau ratele aferente cumpararii unui produs, garantand proprietatea. Asigurarea de viata este si o modalitate de promovare a valorilor umane; fondul de urgenta creat in cazul unei invaliditati prin accident asigura independenta materiala a persoanei respective in cazul imposibilitatii obtinerii unui venit prin munca.

Pentru ca nu intotdeauna acest tip de asigurare este foarte atragator, societatile de asigurari combina in produsele oferite elementul de protectie cu cel de economisire sau de investitie.

Pentru a fi eficiente atat pentru asigurat, cat si pentru asigurator, asigurarile de viata se incheie pe un numar mai mare de ani (5,10,15,20 de ani) – sunt asigurari pe termen mediu sau lung, spre deosebire de asigurarile generale, care au o durata redusa (un an, o luna, o calatorie, etc.).

In functie de riscul acoperit, asigurarile de viata se impart in trei categorii:

Asigurarea de supravietuire

In cazul asigurarilor de supravietuire, asiguratorul se obliga sa plateasca asiguratului suma asigurata, cu conditia sa fie in viata la expirarea contractului de asigurare. Suma asigurata cuvenita asiguratului, la expirarea contractului, se constituie din primele de asigurare achitate de catre asigurat, acumulate in decursul perioadei de asigurare si fructificate prin diverse modalitati de catre asigurator. In cazul decesului asiguratului, asiguratorul este exonerat de obligatiile contractuale. Deci suma acumulata de asigurat, pe parcursul valabilitatii contractului, ramane de drept societatii de asigurare, dupa decesul prematur al asiguratului.

La expirarea perioadei asigurate, in cazul asigurarii de supravietuire cu titlu de renta, suma cuvenita asiguratului la expirarea contractului de asigurare, se plateste acestuia treptat, prin plati periodice sub forma de renta. Renta poate fi fixata, periodica pe o durata de timp determinta sau renta viagera – pe viata. Renta viagera se acorda sub forma de indemnizatie periodica pana la decesul asiguratului.

Asigurarea de deces

Asigurarea de deces are in vedere protectia asiguratului pentru riscul de deces, “un risc viitor si sigur, dar incert ca moment”. Asigurarea de deces obliga societatea de asigurari sa plateasca beneficiarului asiguratului suma inscrisa in contract, daca decesul asiguratului s-a produs in perioada de valabilitate a contractului. Daca la expirarea contractului de asigurare de deces, asiguratul supravietuieste, asiguratorul este scutit de orice obligatie fata de asigurat. Prima de asigurare nu este mare in comparatie cu celelalte tipuri de asigurari, dar va trebui platita pe toata durata politei. Asigurarea de deces este o asigurare de protectie impotriva unui risc determinat si nu o asigurare de economisire.

Cele doua variante de asigurari, de supravietuire si de deces, implica riscuri cu caracter alternativ, neputandu-se produce simultan.

Asigurarea mixta de viata.

Asigurarea mixta de viata reprezinta produsul clasic de asigurare care acopera atat riscul de deces cat si riscul de supravietuire al asiguratului, permitand plata sumei asigurate printr-un singur contract.

Astfel, in cazul decesului asiguratului, beneficiarul asigurarii intra in posesia sumei asigurate, iar in caz de supravietuire, asiguratul incaseaza personal suma asigurata prevazuta in contractul de asigurare.

Asigurarea mixta de viata este un produs de asigurare complex care ofera o dubla protectie; printr-un singur contract acorda protectie impotriva celor doua riscuri total opuse – de supravietuire si de deces.

Prin lege au fost stabilite principalele categorii de asigurari care pot face obiectul activitatii societatilor de asigurare.

In rapoartele anuale asupra evolutiei pietei asigurarilor [6], pentru perioada 1997 – 2000, sunt evidentiate urmatoarele categorii de asigurari:

a)     asigurari de viata

b)    asigurari de persoane, altele decat de viata

c)     asigurari de autovehicule

d)    asigurari maritime si de transport

e)     asigurari de aviatie

f)     asigurari de incendiu si alte pagube la bunuri

g)    asigurari de raspundere civila

h)    asigurari de credite si garantii

i)      asigurari de pierderi financiare

j)      asigurari agricole,

pentru perioada 2001 – 2004, in rapoartele C.S.A. piata asigurarilor este impartita in asigurari generale directe – 17 categorii de produse de asigurare, si asigurari de viata – 9 categorii. Astfel pentru perioada 2001 – 2004, avem urmatoarele categorii de asigurarari directe generale:

I.        asigurari de accidente si boala

II.      asigurari de sanatate

III.            asigurari de mijloace de transport terestru, altele decat cele feroviare

IV.            asigurari de mijloace de transport feroviar

V.      asigurari de mijloace de transport aerian

VI.            asigurari de mijloace de transport naval

VII.          asigurari de bunuri in tranzit, inclusiv marfuri transportate, bagaje

VIII.        asigurari de incendiu si calamitati naturale

IX.            asigurari de daune la proprietati

X.      asigurari RCA

XI.            asigurari de raspundere civila a mijloacelor de transport aerian

XII.          asigurari de raspundere civila a mijloacelor de transport naval

XIII.        asigurari de raspundere civila generala

XIV.       asigurari de credite si garantii

XV.         asigurari de pierderi financiare

XVI.       asigurari de protectie juridica

XVII.     asigurari de asistenta turistica,

asigurarile directe de viata, incepand din anul 2002, pana azi, sunt defalcate in rapoartele C.S.A. astfel:

I.1. asigurari de viata

a asigurari de supravietuire

b) asigurari de deces

c) asigurari mixte de viata

I.2. anuitati asigurari de tip renta

I. asigurari de viata suplimentare – vatamari corporale din accidente, asigurari de incapacitate de munca, asigurari de deces rezultat dintr-un accident

II.       asigurari de casatorie si nastere

III.     asigurari de viata legate de investitii

IV.    asigurari permanente de sanatate

V.      asigurari de capitalizare .

Incepand cu anul 2005, la categoria asigurarilor directe generale, se adauga :

XVIII.    asigurari de asistenta a persoanelor aflate in dificultate.

O societate de asigurari se poate constitui pentru a practica una sau mai multe categorii de asigurari.

Cu cat portofoliul este mai diversificat in ce priveste produsele de asigurare si dispersat in teritoriu, societatea de asigurari prezinta o marja de solvabilitate si stabilitate mai mare.

Portofoliul de asigurari se poate analiza dupa mai multi indicatori:

categorii de asigurati: persoane fizice sau societati comerciale,

valoarea primei de asigurare subscrise sau incasate - suma asigurata totala sau pe categorii de asigurari,

valoarea indemnizatiilor de despagubire, cu sumele de plata sau platite,

nr. contracte incheiate,

clasele de asigurari practicate in raport cu cele autorizate.

Utilizand datele din Anexa 2, construim Tabelul 5, si pe baza tabelului graficul din Fig.9

Tabelul 5 – Volumul primelor brute pe categorii de asigurari generale si de viata, perioada 1997-2000.

Fig. 9 – Evolutia primelor brute incasate pentru asigurarile directe generale si de viata , perioada 1997-2000

Se observa o dezvoltare foarte puternica a pietei de asigurari spre anul 2000; ponderea asigurarilor este data de asigurarile generale, evolutia asigurarilor de viata fiind mai lenta.

In categoria asigurarilor generale, valorile cele mai mari corespund asigurarilor pentru autovehicule si asigurarilor de incendiu si pagube la bunuri.

Acesti parametrii vor fi analizati mai amanuntit in capitolele viitoare.

Daca preluam din anexa 1- datele corespunzatoare evolutiei volumului de prime brute pe categoriile de asigurari existente incepand cu anul 2001, obtinem Tabelul 6, si graficul corespunzator din Fig. 10.

Tabelul 5 – Volumul primelor brute pe categorii de asigurari generale, perioada 2001 - 2006.

Analizand datele din tabel, vom constata ca piata asigurarilor din Romania se dezvolta pe masura evolutiei in timp.

Sunt insa cateva categorii de asigurari care predomina ca volum al primelor incasate, ca de ex.:

Categoria III - asigurari de mijloace de transport terestru, altele decat feroviare

Categoria X – asigurari RCA

Categoria VIII – asigurari de incendiu si calamitati naturale

Categoria XIV – asigurari de credite.

Evolutiei primelor de asigurare pe categorii de asigurari este analizata in detaliu in subcapitolul urmator, special pentru primele de asigurare .

Fig. 10 – Volumul primelor brute pe categorii de asigurari generale, perioada 2001 - 2006.

daca valorilor nominale din Tabelul 5- le aplicam corecturile datorate inflatiei, vom avea obtine valorile reale pentru primele brute incasate din asigurarile directe generale.

Tabelul 6 – Rata inflatiei , perioada 1998-2000

Tabelul 7 - Volumul primelor brute pe categorii de asigurari generale si de viata, perioada 1997-2000

Fig. 11 – Volumul primelor brute pe categorii de asigurari generale si de viata, perioada 1997-2000, valori reale

4. Indicatorii economici

Cei mai reprezentativi indicatori economici ai pietei de asigurari , sunt

Capitalul social

Prima de asigurare

Despagubirile– indemnizatiile

Rezervele.

Acest subcapitol urmareste evolutia si dinamica acestori indicatori pe baza datelor rapoartelor C.S.A. – rapoarte anuale privind desfasurarea si evolutia pietei asigurarilor.

4.1. Capitalul social

Capitalul social al societatilor de asigurare[7] reprezinta totalitatea capitalurilor, proprietate a actionarilor . Capitalul social se compune din aporturile de capital social, prime legate de capital, rezerve de capital, rezerve din reevaluare, subventii, profitul nerepartizat reportat din anii precedenti si alte elemente asimilate.

Capitalul social este subscris si poate fi capital varsat sau nevarsat. Conditia impusa societatilor de asigurare este data de obligativitatea actionarilor de a varsa integral capitalul social.

Capitalul social in societatile de asigurare intra intr-un ciclu financiar care asigura buna functionare a fluxurilor financiare ale actului de asigurare. Rolul principal este de a asigura cu rezerve de prime fondul de asigurare pentru cazul in care contractele sunt negociate cu plata primelor de asigurare in rate subanuale. Un alt rol al capitalului social este de a sustine capitalul uman si cheltuielile administrativ gospodaresti pana la incheierea unui ciclu productiv. Incheierea acestui ciclu productiv se considera a fi momentul in care politele sau contractele ajung la maturitate sau expira, putandu-se determina plusvaloarea obtinuta.

Economia moderna orienteaza asiguratorii sa-si sporeasca partea financiara a capitalului social in detrimentul capitalului fix. Capitalul fix, fiind acea parte a capitalului real formata din bunuri durabile care participa la mai multe cicluri de productie, se consuma treptat si se inlocuieste dupa mai multi ani de utilizare, ca de ex. cladiri, constructii, mijloace de transport, mobilier, etc. . Utilizarea elementelor ce ar compune in mod normal un capital fix se face prin alocarea periodica a unor resurse banesti pentru plata ratelor de leasing sau a chiriei.

Activitatea de asigurare moderna nu mai presupune blocarea unor fonduri importante in mijloace fixe. Fondurile respective sunt folosite mai eficient pentru capitalizarea financiara sub forma de capital banesc, indispensabil actului de asigurare.

Limita minima a capitalului social subscris - 25 milioane lei – pentru o categorie de asigurari, a ramas nemodificata din anul 1991, de la publicarea Legii nr.47/1991, pana la data de 10.04.2000, cand a intrat in vigoare Legea nr.32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor.

Conform rapoartelor Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor privind evolutia pietei de asigurare din Romania, despre evolutia capitalului social al firmelor de asigurari, aflam urmatoarele date pentru fiecare an in care exista raportari:

In anul 2000, desi a fost autorizata o singura societate, capitalul social subscris si varsat pe intreaga piata a crescut cu 58,67% , respectiv cu 59,04%, fata de anul 1999, in termeni nominali, iar in termeni reali , aplicand rata inflatiei, cu 12,77%, respectiv cu 13,04%. Echivalentul in valuta a capitalului social subscris si varsat a crescut cu 12,73% in 2000 fata de 1999.

Pe piata de asigurari din Romania apar importante modificari in plan legislativ si operational, ca urmare a infiintarii Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (C.S.A.) – care preia si extinde atributiile O.S.S.A.R. si aplicarii prevederilor Legii nr. 32/2000.

Astfel in urma procesului de reautorizare a societatilor de asigurare in conformitate cu Legea nr.32/2000, se inregistreaza o diminuare semnificativa a numarului asiguratorilor si a brokerilor de asigurare. Acesta a fost primul[8] pas in procesul de consolidare a acestui sector, de creare a unei piete credibile si sanatoase in care sa functioneze numai acele societati care au capaciatatea de a respecta cerintele prudentiale impuse prin norme.

Ca urmare a Legii nr.32/2000, in anul 2001, ajung sa functioneze doar 47 societati de asigurare si 98 de brokeri de asigurare.

Legea nr.32/2000 actualizeaza valoarea minima a capitalului social varsat astfel:

c.s.s.si v. minim = 7 miliarde lei, pentru activitatea de asigurari generale, exceptand asigurarile obligatorii;

10 miliarde lei, pentru activitatea de asigurari de viata

24 miliarde lei, pentru ambele categorii de activitati, respectiv asigurari generale (inclusiv asigurari obligatorii) si asigurari de viata.

La data de 31.12.2001, valoarea totala a capitalului social subscris pentru cele 47 de societati de asigurare analizate era de 2.31319 milioane lei, din care varsat 2.28599 milioane lei, reprezentand 98,73% din cel subscris.

Datele referitoare la volumul capitalului social subscris si varsat sunt cumulate in Tabelul 8 si Tabelul 9.

Tabelul 8 - Situatia capitalului social subscris pe total societati de asigurare- reasigurare pentru perioada 1997 – 2001

Fig.12 - Evolutia capitalului social subscris si varsat – valori nominale, perioada 1997-2001

Tabelul 9 - Situatia capitalului social varsat pe total societati de asigurare - reasigurare pentru perioada 1997 – 2001

Fig.13 - Evolutia capitalului social varsat – in valori nominale si valori reale cu luarea in considerare a inflatiei

Potrivit reglementarilor legale in vigoare la data de 31.12.2002, capitalul social minim subscris si varsat al societatilor autorizate de C.S.A. sa desfasoare activitate de asigurare trebuia sa fie intre 7 miliarde lei (reprezentand 200.464 EUR la cursul oficial de la sfarsitul perioadei) si 24 miliarde lei (687.305 EUR), in functie de categoriile de asigurare practicate.

Capitalul social subscris, cumulat pentru cele 49 societati de asigurare analizate, era la data de 31.12.2002 de 879.170 milioane lei (111,09 milioane EURO), din care in numerar 114.723 milioane lei (80,29%) si in natura 764.447 milioane lei (19,71%).

Din totalul capitalului social subscris in societatile de asigurare, existent la sfarsitul anului 2002, aportul adus de catre investitorii straini era de 1.946.891 milioane lei, reprezentand 50,19% in total. Aceasta pondere a aportului adus de investitorii straini este mai redusa comparativ cu cea inregistrata in 2001 (cand a fost de 61,69%), in principal ca urmare a autorizarii BCR ASIGURARI SA, societate de asigurare cu un capital social exclusiv romanesc in suma de 96.000 milioane lei detinut la data de 31.12.2002.

Cota de participare a investitorilor straini la volumul total al capitalului social subscris in numerar a fost de 57,78% (1.799.689 milioane lei), in timp ce participarea acestora la capitalul subscris in natura a fost de numai 19,26% (147.201 milioane lei).

Numarul societatilor de asigurare cu participare straina la capital era, la sfarsitul anului 2002, de 27. Dintre acestea, 16 companii aveau o participare straina de peste 80%(inclusiv).

In termeni nominali, capitalul social subscris la societatile de asigurare a crescut in 2002 fata de 2001 cu 67,69%, ceea ce conduce la o crestere reala calculata in functie de rata inflatiei inregistrata in anul 2002 (17,8%) de 42,35%.

Capitalul social varsat la societatile de asigurare a fost de 871.293 milioane lei (110,86 milioane EUR), cu 7.876,692 milioane mai putin decat valoarea capitalului social subscris.

In baza prevederilor Legii nr.32/2000, art.16, se emite Ordinul Presedintelui CSA nr.6/2002 pentru punerea in aplicare a Normelor privind limita minima a capitalului varsat. Prin aceste norme, care si-au produs efectele din data de 15.05. 2003, limitele minime de capital social , in functie de categoriile de asigurare practicate, au fost actualizate:

capitalul social minim varsat este de 15 miliarde lei (echivalentul a 364.813 EUR) pentru asigurari generale;

pentru asigurari generale si de viata, inclusiv cele obligatorii, c.s.varsat a fost stabilit la minim 51 miliarde lei (1.240.363 EUR).

Dupa aceasta actualizare vor ramane pe piata 46 de societati de asigurare.

La 31.12.2003 valoarea intregului capital social subscris si varsat este de 4.954.131.057 mii lei, echivalentul a 120.488.631 EUR.

Valoarea capitalului subscris si varsat la nivelul pietei asigurarilor a inregistrat o crestere nominala cu 27,71% fata de anul 2002, iar cresterea reala, a fost de 11,92%.

Un numar de 19 societati au aport atat numerar cat si in natura, 17 societati au numai capital autohton, 24 de societati au capital mixt si 5 societati au doar capital strain.

Capitalul social aferent investitorilor straini este in valoare de 2.930.665.733 mii lei, echivalentul a 71.276.254 EUR, si reprezinta 59,16% din valoarea capitalului subscris si varsat.

Din valoarea in numerar a capitalului subscris si varsat de 4.46466.361 mii lei (108.555.254 EUR), cota de participare a investitorilor straini este de 59,9%, in suma de 2.67760.856 mii lei (65.028.111 EUR), iar din valoarea in natura in suma de 490.664.696 mii lei (11.93378 EUR), cota de participare a investitorilor straini este de 52,36% in suma de 256.904.877 mii lei (6.248.143 EUR).

Din centralizarea datelor pentru cele 43 de societati autorizate de CSA sa desfasoare activitate in anul 2004, avem urmatoarele date:

Valoarea totala a capitalului social subscris = 6.858.199.205 mii lei, echivalentul a 172.911.762 EUR.

Cresterea nominala cu 38.43% fata de 2003 si cresterea reala de 26,65%.

Din cele 43 de societati de asigurare, 25 de societati aveau investitori straini, aportul acestora la capitalul social, la 31.12.2004, totalizand 267.789.920 mii lei, echivalentul a 82.388.874 EUR, ceea ce inseamna 47,7% din totalul capitalului social.

Valoarea capitalului social subscris de societatile de asigurare era la sfarsitul anului 2005 de 888.438.922 lei (241.614.023 euro),in crestere nominala cu 29,54% fata de 2004. Aportul investitorilor straini in capitalul social al societatilor de asigurare era,la aceasta data, de 435.509.088 lei, reprezentand 49% din total. Majorarile de capital efectuate in 2005 au avut ca efect si imbunatatirea structurii capitalului social la nivelul intregii piete,in sensul ca ponderea detinuta in total de capitalurile subscrise in numerar a crescut pana la 82,6% (comparativ cu 77%in 2004). In consecinta, ponderea aporturilor in natura a scazut pana la 17,4%.

Valoarea capitalului social varsat, la aceeasi data, era cu 1.858.181 lei mai mica, adica 886.580.741, diferenta provenind de la societatea CECCAR – ROMAS S..A. .

In conformitate cu prevederile Legii nr.32/2000,cu modificarile si completarile ulterioare, societatile de asigurare cu activitate compozita autorizate pana la data de 31.12.2005 au obligatia de a-si separa managementul celor doua activitati de asigurare,in asa fel incat sa se asigure desfasurarea eficienta a celor doua activitati, iar interesele asiguratilor sa nu fie prejudiciate.

Valoarea totala a capitalului social subscris de cele 41 de societati de asigurare autorizate era, la 31.12. 2006 de 1.406.287.079 lei (415.852.110 euro), in crestere reala fata de 2005 cu 50,94%.

Ca structura, capitalul social subscris era format din: numerar in suma de 1.255.772.986 lei (371.34699 euro), reprezentand 89,3% din total, si capital in natura in suma de 150.514.093 lei (44.508.411 euro), reprezentand 10,7% din total. Comparativ cu anul 2005, structura capitalului social subscris s-a imbunatatit in sensul ca ponderea aportului in numerar a crescut cu 6,7%. Cota de participare a investitorilor straini a crescut de la 435.509.088 lei (118.438.195 euro) in 2005, la 750.075.836 lei (221.804.369 euro) in 2006, ceea ce inseamna o crestere reala cu 64,23%.

Datele reprezentand evolutia capitalului social subscris si varsat pentru perioada 2002 – 2006 sunt cumulate in Tabelul 10:

Tabelul 10 - Capitalului social varsat pe total societati de asigurare, perioada 2002-2006

Din datele acestui tabel se pot desena grafice foarte sugestive in ce priveste evolutia si structura capitalului social.

Fig.14 - Evolutia aportului in numerar si in natura in volumul capitalului social al societatilor de asigurare pentru anii 2002 – 2006,

Fig.15 - Evolutia aportului in numerar si in natura in volumul capitalului social al societatilor de asigurare pentru anii 2002 - 2006

Fig.16 - Capitalul social – pondere aport numerar si pondere aport natura

Fig.17 -     Capitalul social – pondere aport capital strain si pondere aport capital autohton

Fig.18 - Evolutia capitalul social subscris al societatilor de asigurare – exprimat in euro

4.2. Prima de asigurare

Producerea riscurilor asigurate obliga societatile de asigurari la efectuarea de cheltuieli cu achitarea despagubirilor si a sumelor asigurate. Astfel, e necesar ca fiecare asigurator sa concentreze la dispozitia sa un volum important de venituri. Veniturile unei societati de asigurare au ca sursa de baza primele de asigurare incasate.

Prima de asigurare constituie principala obligatie a asiguratului si reprezinta suma de bani pe care o primeste asiguratorul de la asigurat in schimbul protectiei pentru riscurile asumate.

Dintre cei mai importanti factori care influenteaza cuantumul primei de asigurare se pot enumera:

tipul si natura riscurilor asigurate;

numarul, marimea, intensitatea si gradul de dispersie al riscurilor;

durata asigurarii si teritoriul acoperit;

suma asigurata, nivelul fransizei[10] si modalitatea de plata a primei (in transa unica sau esalonata in rate periodice);

evaluarea posibilelor daune pe baza istoricului acestora, pe un anumit numar de ani (5, 10 ani, de obicei);

conjunctura pietei si dimensiunea afacerii (pentru sume mari se pot negocia reduceri);

varsta, sexul, starea de sanatate si durata asigurarii la asigurarile de persoane;

gradul de intretinere a bunului la asigurarile de bunuri;

limita raspunderii la asigurarea de raspundere civila, etc.

Calculul primelor se efectueaza stiintific, pe baza datelor statistice si a matematicii actuariale. Prima de asigurare trebuie astfel dimensionata incat sa acopere integral riscurile pe care societatea de asigurare si le asuma fata de asigurati. Prima de asigurare se determina prin aplicarea unei cote procentuale la valoarea asigurarii, respectiv a sumei asigurate:

Prima de asigurare suma asigurata cota de prima

Prima platita de asigurat reprezinta prima bruta (tarifara).

Prima bruta este alcatuita din prima neta (pura, teoretica) si adaosul de prima (suplimentul sau incarcatura primei) care acopera cheltuielile generale de achizitie si de administrare ale asiguratorului si determina obtinerea unui profit.

Prima neta este destinata acoperirii despagubirilor si sumei asigurate. Calculul primei nete tine seama de natura riscului, privit ca probabilitate si intensitate. Probabilitatea se bazeaza pe calcule statistice. Prima de asigurare este cu atat mai bine determinata cu cat au existat un numar mai mare de cazuri pe baza carora ea s-a determinat. Intensitea variabila a riscului se reflecta corespunzator in nivelul primei; daca pe parcursul contractului, riscul este variabil, prima se poate modifica in aceeasi proportie si in acelasi sens.

Pe o perioada de timp determinata, de obicei un an, asiguratorul isi elaboreaza propriile tarife de prime. Daca prima se plateste intr-o transa unica, asiguratorul poate sa ofere o reducere. Exista, astfel, prima unica – se plateste intr-o singura transa, si prima periodica - care se plateste la anumite perioade de timp, in functie de perioada de asigurare.

Pe parcursul derularii contractului de asigurare, marimea primei nu se recalculeaza si prin urmare nu se modifica.

Prima de asigurare, o data incasata de asigurator, se utilizeaza pentru:

constituirea fondului de rezerva, din care se achita despagubirile la asigurarile de bunuri si sumele asigurate in cazul asigurarilor de persoane;

crearea fondului de rezerva destinat acoperirii despagubirilor din anii defavorabili;

plata cheltuielilor legate de administrarea asigurarilor si obtinerea unui beneficiu;

finantarea diferitelor actiuni de prevenire a daunelor.

Pe baza datelor furnizate de societatile de asigurari catre C.S.A. putem analiza evolutia primelor brute incasate din asigurari directe (generale si de viata) pe total si pe categorii de asigurari:

Tabelul 11 – Evolutia primelor brute incasate si ponderea asigurarilor generale si de viata in totalul primelor de asigurare incasate, pentru anii 1997-2006

Fig. 19 – Prima bruta incasata – pondere asigurari generale si de viata in asigurari totale.

Din Tabelul.11 si graficul din Fig.19, observam ca ponderea primelor incasate din activitatea de asigurari generale a scazut de la an la an, insa continua sa fie preponderenta comparativ cu cea detinuta de primele incasate in activitatea de asigurari de viata.

Fig. 20 - Evolutia primelor brute incasate din asigurari directe – cumulat pentru asigurari generale si de viata pentru perioada 1997 – 2006.

Pentru dinamica primelor brute incasate din asigurari directe – cumulat pentru asigurari generale si de viata pentru perioada 1997 – 2006, avem tabelul 12.

Tabelul 12 – Dinamica pe total prime brute incasate pentru anii 1997-2006

Alti indicatori relevanti pentru dezvoltarea pietei asigurarilor sunt: nr. de contracte incheiate, gradul de penetrare a asigurarilor, forta de munca din domeniul asigurarilor.

Tabelul 13 – Numarul contractelor de asigurare incheiate pentru perioada 2003-2006

Din tabelul 13, observam ca numarul de contracte a crescut de la an la an; astfel in anul 2006 a crescut cu 2.378.768 contracte , ceea ce reprezinta o crestere de 20,45% fata de anul 2005. Din totalul contractelor de asigurare incheiate in anul 2006, de 14.008.597, contractele de asigurari generale sunt in numar de 7.487.777, adica 53,45%. Tot din tabelul 13, mai obsevam ca numarul contractelor de asigurari generale tinde sa scada in raport cu numarul contractelor de asigurari de viata, adica de la o pondere de 87,59% in anul 2003, se ajunge in anul 2006, doar la o pondere de 53,45% din totalul contractelor de asigurare.

Tabelul 14 – Densitatea asigurarilor, gradul de penetrare a asigurarilor si forta de munca

Observam ca in perioada 2003-2006, densitatea asigurarilor creste de la 27,1 EUR-loc la 79 EUR-loc, insemnand o crestere de 191,5%, de asemenea forta de munca din domeniul asigurarilor creste de la 26000 persoane in 2003 la 50524 persoane in 2006, insemnand o crestere de 94,32%.

4. Despagubiri – indemnizatii

Despagubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului in vederea acoperirii pagubei produse de riscul asigurat, fiind in limita sumei asigurate, egala sau mai mica decat paguba.

Indemnizatia de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului cu titlu de despagubire, conform contractului incheiat, ca urmare a producerii riscului asigurat.

Tabelul 15 - Evolutia indemnizatiilor brute platite din asigurari directe (generale si de viata)

Fig.21 – Evolutia indemnizatiilor brute platite pe total asigurari, perioada 1997 -2006

Din Fig.21, observam ca evolutia indemnizatiilor brute platite pe total asigurari, perioada 1997 -2006 este aproape exponentiala, adica indemnizatiile platite au crescut in valori nominale de la 69.925,1 mii lei in 1997, la 2.622.785,83 mii lei in anul 2006.

Fig.22- Evolutia indemnizatiilor pentru asigurari generale, de viata si total asigurari, perioada 1997 – 2006

Tabelul.16 - Dinamica indemnizatiilor brute platite pentru asigurari generale pentru perioada 1998-2006

Analizand datele din tabel, se constata ca in anul 2000, cu toate ca valoarea indemnizatiilor platite inregistreaza o crestere de 35,54% in valoare nominala, datorita inflatiei peste acest procent – 40,7%, indemnizatiile de despagubire acordate sunt chiar mai mici in valoare reala decat in anul 1999, adica sunt echivalente cu 171027,16 mii lei, cand in anul 1999 despagubirile au fost de 177536,7 mii lei.

Pentru ceilalti ani, valoarea despagubirilor creste cu % de crestere reala din Tabelul. 16.

Fig.2 Dinamica indemnizatiilor platite pentru asigurari generale, perioada 1998-2006

4.4. Rezerve

Societatile de asigurari pentru a nu-si afecta stabilitatea si solvabilitatea, isi constituie pentru fiecare linie de asigurari, fonduri speciale, numite rezerve tehnice.

Rezervele tehnice sunt sume imobilizate, care se constituie pe parcursul desfasurarii activitatii la un nivel cel putin egal cu valoarea totala a despagubirilor din exercitiul financiar anterior. Constituirea rezervelor permite asiguratorilor sa faca fata angajamentelor viitoare de plati – despagubiri si sume asigurate.

Rezervele sunt acele sume de bani sau bunuri materiale care au fost dobandite, dar nu au fost inca consumate sau cheltuite.

In asigurari, rezervele se constituie din diferenta intre sumele incasate de asiguratori – ca prime de asigurare si sumele cheltuite pentru plati din asigurari. Rezervele constituite de asiguratori pot fi pastrate in conturi bancare - la care se bonifica dobanzi sau/si utilizate in investitii imobiliare, achizitii de actiuni si obligatiuni.

Principalele categorii de rezerve constituite in asigurari sunt:

Fondul de rezerva de siguranta – se constituie pe seama profitului asiguratorului, adica diferenta dintre incasari si plati, este folosit de asigurator pentru plati de despagubiri in anii nefavorabili.

Rezervele tehnice pentru riscurile in curs – se constituie la asigurarile facultative de bunuri; se datoreaza decalajului dintre incasarea primelor de asigurare si modul in care se platesc despagubiri pentru riscurile anului in curs si ale anului urmator.

Rezervele tehnice se constituie ca rezerve de prime si de daune la asigurarile de bunuri.

Rezervele de prime se stabilesc prin aplicarea unor cote procentuale asupra primelor de asigurare aferente riscurilor neexpirate in anul pentru care s-au incasat primele de asigurare.

Rezervele de daune se stabilesc pe baza unor calcule statistice, prin care se estimeaza platile pentru despagubiri in viitor. Volumul lor nu poate fi mai mic decat 40% din diferenta dintre primele incasate si daunele platite, pentru asigurarile anului respectiv.

Rezerva tehnica nu se poate stabili pentru fiecare asigurare in parte. Rezerva tehnica se estimeaza la jumatate din primele incasate in anul respectiv, adica partea aferenta acoperirii riscului din anul viitor.

Rezerva matematica reprezinta suma pe care asiguratorul trebuie sa o posede la un moment dat din primele pe care le-a incasat pentru indeplinirea angajamentelor sale viitoare, care nu sunt suficient acoperite de primele de asigurare pe care le va mai avea de incasat. Rezerva matematica, poate fi definita si ca diferenta intre valorile actuale ale angajamentelor luate, pe de o parte, de asigurator si, pe de alta de asigurati. Rezerva matematica nu este un fond de siguranta constituit cu scopul de a ajuta asiguratorul in situatii defavorabile asa cum exista la asigurarile generale. Fondul se formeaza din sumele economisite de asigurati si serveste la achitarea obligatiilor asumate de asigurator fata de asigurati. Regulile unei gestiuni corecte impun asiguratorului sa detina intotdeauna o acoperire financiara pentru fiecare contract de asigurare de viata. Deoarece, asiguratul se poate retrage din asigurare si renunta oricand la plata primelor de asigurare, asiguratorul are obligatia de a stabili valoarea primelor la un nivel acoperitor.

Rezerva tehnica poate fi bruta sau neta. Rezerva tehnica bruta este rezerva tehnica calculata inainte de cedarile in reasigurare. Rezerva tehnica neta este rezerva tehnica calculata dupa cedarile in reasigurare.

Rezerva tehnica este un indicator economic deosebit de important, indicator care reflecta solvabilitatea asiguratorului. Analistii pietei asigurarilor considera totusi ca principalul indicator care reflecta bonitatea asiguratorilor este marja de solvabilitate, deoarece se considera ca indicatorul rezerve tehnice defavorizeaza multe societati de asigurare aflate in plina ascensiune.

Analizand datele din rapoartele C.S.A. putem pucta urmatoarele:

In raportul anual asupra evolutiei pietei de asigurari – elaborat de O.S.A.A.R., pe baza datelor transmise de societatile de asigurare, avem situatia rezervelor tehnice pe total societati de asigurare si pe categorii de rezerve. Aceste date se regasesc in tabelul care urmeaza.

Tabelul. 17 – Rezervele tehnice, perioada 1997 - 1999

Din tabel rezulta:

rezervele per total au inregistrat o crestere nominala de 54,49%,

ponderea cea mai mare o au rezervele matematice, pentru anul 1999 reprezinta 42,53% din totalul rezervelor, in crestere cu 101,69% fata de 1998,

rezerva de prime reprezinta 27,54%, in crestere nominala cu 81,39% fata de 1998.

Rezerva de daune reprezinta o cota de 29,93% din total, cu o crestere de 5,17% fata de 1998.

Valoarea rezervelor tehnice pe total societati de asigurare : 4.452.794,32 milioane lei, in crestere fata de 1999, cu 78,04%.

Valoarea rezervelor pentru asigurari generale 2.569.766,37 milioane lei si 1.88027 milioane lei este rezerva matematica.

Din rezervele tehnice aferente asigurarilor generale, rezervele de dauna reprezinta 1.112.826,16 milioane lei 43,30%, rezerva de prime este de 974.113,38 milioane lei 37,90%.

Valoarea rezervelor tehnice, constituite de toate societatile de asigurari din piata a fost de 6.249.919 milioane lei, din care: -pentru asigurari generale in suma de 001.076 milioane lei; pentru asigurari de viata in suma de 248.843 milioane lei.

Comparativ cu anul anterior, rezervele tehnice totale au fost, in 2001, cu 40,35% mai mari in termeni nominali, respectiv cu 7,71 % in termeni reali.

Pe masura dezvoltarii activitatii de asigurari de viata, ponderea rezervelor tehnice constituite pentru aceasta categorie de asigurare a crescut cu aproximativ 10 %.

Rezervele tehnice constituite pentru activitatea de asigurari generale, in suma de 001.076 milioane lei, au inregistrat in perioada analizata o crestere nominala cu 16,78% fata de anul 2000, ritm care in termeni reali se traduce printr-o scadere cu 10,38%.

Rezervele tehnice constituite in 2001 pentru activitatea de asigurari de viata, in suma de 248.843 milioane lei, au fost cu 72,53% mai mari decat in anul anterior, ceea ce inseamna ca, in termeni reali prin raportare la inflatie, acestea s-au majorat cu 32,41% . In aceea si perioada, valoarea sumelor asigurate pentru contractele de asigurari de viata incheiate a fost de 55.161.926 milioane lei.

Rezervele tehnice brute totale constituite in 2002 pentru ambele categorii de asigurare de catre societatile de asigurare s-au cifrat la 1349.665 milioane lei (382,3 milioane EUR), din care: rezerve tehnice brute constituite pentru asigurari generale -7.944.507 milioane lei (227,51 milioane EUR), ceea ce reprezinta 59,51% din totalul rezervelor brute totale; rezerve tehnice brute constituite pentru asigurari de viata -5.405.158 milioane lei (154, 79 milioane EUR), reprezentand 40,49% din total rezerve tehnice brute constituite.

Din rezervele tehnice brute totale, rezervele tehnice nete (care se constituie numai pentru obligatiile care raman in sarcina asiguratorului, dupa cedarea in reasigurare)au reprezentat 80,46% , fiind in valoare absoluta de 10.740.758 milioane lei (307, 59 milioane EUR), din care: rezerve tehnice nete pentru asigurari generale -5.406.290 milioane lei (154, 82 milioane EUR); rezerve tehnice nete pentru asigurari de viata -5.334.468 milioane lei (152, 77 milioane EUR).

Rezerva de prime:2.708.388 milioane lei (reprezentand 50,10% din total )

Rezerva de daune:1.722.885 milioane lei (cu o pondere in total de 31,87% )

Rezerva de daune neavizate:357.527 milioane lei (ponderea fiind 6,61% ).

Structura rezervelor tehnice nete constituite pentru asigurarile de viata, pe categorii de rezerve, a fost in 2002 dupa cum urmeaza:

rezerva matematica =2.271.632 milioane lei (cu o pondere de 42,58% )

rezerve tehnice aferente contractelor in unitati de cont =1.341.901 milioane lei (25, 16% din total)

rezerva de prime =290.527 milioane lei (reprezentand 5, 45% din total)

rezerva de daune =29.539 milioane lei (0, 55% ).

Valoarea rezervelor tehnice brute constituite la nivelul intregii piete, pentru asigurari generale si de viata, a fost in 2003 de 20.839.28547 mii lei (506.828.892 EUR), in crestere nominala cu 56,1% fata de 2002, respectiv cu 36,8% in termeni reali. Defalcat pe cele doua categorii de asigurare, rezervele tehnice brute au fost constituite astfel:.

rezervele tehnice brute aferente asigurarilor generale au fost in suma de 12.219.577.171 mii lei (297.190.387 EUR), reprezentand 58,65% in totalul rezervelor brute constituite pentru cele doua categorii de asigurare;

rezervele tehnice brute aferente asigurarilor de viata s-au cifrat la 8.619.706.376 mii lei (209.638.504 EUR), adica 41,35% din totalul rezervelor brute constituite.

Valoarea rezervelor tehnice nete constituite pentru asigurarile generale si de viata au insumat 16.766.394.728 mii lei (407.772.812 EUR), din care:

rezerve tehnice nete pentru asigurari generale: 8.275.989.602 mii lei;

rezerve tehnice nete pentru asigurari de viata: 8.490.405.126 mii lei.

Valoarea rezervelor tehnice brute constituite la nivelul intregii piete in 2004, pentru asigurarile generale si de viata, a fost in suma de 29.319.104.077 mii lei (739.205.407 EURO), in crestere nominala cu 40,69% fata de 2003, respectiv cu 28,72 % in termeni reali.

Structura acestui indicator pe cele doua categorii de asigurare se prezinta astfel:

rezerve tehnice brute constituite pentru asigurari generale , in suma de 16.821.782.173 mii lei (424.117.746 EURO),reprezinta 57,4% din totalul rezervelor brute constituite pentru asigurari generale si de viata. Fata de 2003, rezervele tehnice brute constituite pentru asigurarile generale au crescut cu 37,66% in termeni nominali;

rezerve tehnice brute constituite pentru asigurari de viata , in suma de 12.497.321.904 mii lei (315.087.661 EURO), au reprezentat 42,6% din totalul rezervelor brute constituite si au inregistrat o crestere anuala nominala, fata de 2003, de 44,99% .

Valoarea rezervelor tehnice nete, aferenta ambelor categorii de asigurare, era la 31.12.2004 de 24.212.65073 mii lei (610.459.448 EURO), in crestere cu 44,41% fata de 200 Din acest total:

rezervele tehnice nete constituite pentru asigurarile generale au fost de 11.88730.395 mii lei (in crestere nominala fata de 2003 cu 43,59% );

rezervele tehnice nete constituite pentru asigurarile de viata, de 12.328.922.678 mii lei (in crestere nominala fata de 2003 cu 45, 21% ).

Valoarea totala a rezervelor tehnice brute constituite de societatile de asigurare era de 4.135.310.581 lei (1.124.611.944 euro), din care: rezervele tehnice brute pentru asigurari generale in valoare de 2.305.645.336 lei (627.028.184 euro), reprezentand 55,8% din total, rezervele tehnice brute constituite pentru asigurarile de viata in valoare de 1.829.665.245 lei (497.58760 euro), reprezentand 44, 2% din total.

Comparativ cu situatia de la finele anului anterior, rezervele tehnice brute existente la 31.12.2005 erau cu 29,88% mai mari in termeni reali, prin raportare la inflatie, o crestere mai accelerata fiind inregistrata la categoria asigurari de viata (de 34,81% fata de un ritm real de crestere in cazul asigurarilor generale de 26,21%).

Valoarea neta a rezervelor tehnice de asigurari generale, pe care asiguratorii au obligatia legala de a le acoperi cu active admise conform legislatiei in vigoare, a fost de 1.67512.040 lei, in crestere reala cu 29,67% fata de 2004.

Analiza pe clase de asigurari releva faptul ca rezervele tehnice brute constituite la trei clase insumeaza 1.86694.125 lei, ceea ce reprezinta 80,8% din total rezerve la categoria asigurari generale, astfel:

a)clasa III -asigurari de mijloace de transport terestru, altele decat cele feroviare, pentru care rezervele tehnice brute constituite erau la 31.12.2005 in valoare de 1.046.467.971 lei;

b)clasa VIII – asigurari de incendiu si calamitati naturale, clasa cu o valoare a rezervelor tehnice brute la data de referinta de 335.637.433 lei;

c)clasa X – asigurari de raspundere civila a autovehiculelor, cu o valoare a rezervelor tehnice brute de 481.588.721 lei.

Analiza pe tipuri de rezerve arata ca cele mai mari ponderi sunt detinute de rezervele de prime si de rezervele de daune.

Rezervele de prime erau in valoare bruta de 1.426.687.647 lei (387.992.616 euro), reprezentand 61,9% din rezervele totale brute aferente asigurarilor generale. Fata de 2004, valoarea bruta a acestui tip de rezerva a consemnat o crestere reala cu 32,11%. Din valoarea bruta a rezervei de prime, partea cedata in reasigurare a fost de 40966.780 lei, iar valoarea neta ramasa in raspunderea asiguratorilor a fost de 1.022.720.868 lei.

Rezervele de daune brute erau in valoare de 63736.185 lei (172.346.737 euro), in crestere reala cu 18,66% fata de 2004. Ca pondere, acest tip de rezerva reprezenta 27,5% din valoarea totala a rezervelor tehnice brute constituite pentru asigurari generale.

Valoarea totala bruta a rezervelor tehnice constituite pentru contractele de asigurari generale si de viata era de 5.368.19621 lei (1.587.424.556 euro), in crestere reala fata de anul 2005 cu 23,79%.

Din aceasta valoare, suma de 129.781.693 lei (925.505.424 euro) este aferenta asigurarilor generale (58,3% din total), iar suma de 2.238.411.928 lei (661.919.132 euro) este aferenta asigurarilor de viata (41,7% din total). Comparativ cu anul 2005, rezervele tehnice brute constituite de asiguratorii care au desfasurat activitate de asigurari generale au crescut in termeni reali cu 29,44% , iar cele pentru asigurarile de viata, cu 16,66%.

Pentru a se observa mai bine evolutia rezervei tehnice, putem cumula datele in tabelele urmatoare.

Tabelul. 18- Valorile rezervelor tehnice pe piata asigurarilor:

Tabelul. 19 - Evolutia rezervei matematice pentru asigurarile de viata

Tabelul. 20 - Rezerva de prime pentru perioada 1999-2006

Tabelul. 21 - Rezerva de daune pentru perioada 1999-2006

5. Indicatorii financiari

5.1 Marja de solvabilitate

Atat cadrul legal, cat si calitatea activitatilor desfasurate de catre societatile de asigurare, impun ca acestea sa fie in permanenta solvabile. In orice moment societatile de asigurare trebuie sa fie in masura sa-si onoreze obligatiile asumate prin contractele de asigurare incheiate. Un asigurator este considerat solvabil cand atunci cand activele sale sunt mai mari sau cel putin egale cu datoriile pe care acesta le are.

In vederea prevenirii unei lipse de lichiditate, sau a starii de insolvabilitate, este necesar ca partea de active sa includa un anumit surplus , numit marja de solvabilitate.

Marja de solvabilitate reprezinta si un instrument de supraveghere a asiguratorilor, nivelul ei este stabilit prin lege. Legislatia specifica din domeniu, solicita fiecarei societati de asigurare sa-si constituie o marja de solvabilitate[15] suficient de acoperitoare pentru ansamblul activitatii ei, in orice moment, adica o marja disponibila, care sa depaseasca valoarea marjei minime.

Marja de solvabilitate disponibila se determina ca diferenta dintre valoarea activelor si a obligatiilor.

Valoarea activelor se determina scazand din valoarea totala a activelor urmatoarele: valoarea activelor necorporale, valoarea actiunilor necotate, valoarea activelor corespunzatoare partii din rezervervele tehnice aferente contractelor cedate in reasigurare si valoarea activelor asupra carora s-au creat sarcini (gaj, ipoteca, etc.).

Valoarea obligatiilor se determina insumand: o parte stabilita prin lege din valoarea datoriilor subordonate, valoarea rezervelor tehnice nete (cu exceptia rezervei de egalizare si a rezervei de catastrofa), valoarea provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli, valoarea depozitelor primite de la reasiguratori si valoarea datoriilor, cu exceptia imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni.

Periodic C.S.A. instituie norme privind metodologia de calcul a marjei de solvabilitate.

O formula de calcul a marjei de solvabilitate minime pe durata unui exercitiu financiar este:

M_s = [ Pai + Pri – ( Paa + TI ) * TD_n / TD_b

M_s = marja de solvabilitate

Pai = volumul primelor de asigurare incasate[17]

Pri = primele incasate din activitatea de reasigurare

Paa = totalul primelor anulate in ultimul exercitiu financiar

TI = total impozite si taxe aferente primelor de asigurare incluse in calcul

TD_n = totalul daunelor nete[18] din ultimul exercitiu financiar

TD_b = totalul daunelor brute din ultimul exercitiu financiar .

Ca indicator, marja de solvabilitate, este transmisa anual la Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, este utilizata la determinarea gradului de solvabilitate al unui asigurator pentru fiecare categorie de asigurari practicata. In situatia in care un asigurator dovedeste ca nu are maja de solvabilitate minima ceruta de lege, pot fi declansate masuri legale impotriva acestuia.

Examinand situatia de pe piata asigurarilor, se constata ca marja de solvabilitate nu este singurul indicator care arata valoarea societatii pe piata. In anul 2003, apare foarte evidenta situatia paradoxala pentru societatea Omniasig Addenda, prin dezechilibrul dat de disproportionalitatea dintre activul net – ultimul loc in clasament si marja de solvabilitate cea mai mare, in conditiile in care volumul primelor brute subscrise este de asemenea ultimul in clasament. Societatile de asigurare mari, cu un portofoliu mare atat valoric cat si numeric, se incadreaza intr-o marja de solvabilitate de 1,5 – 3,5. Deci, indicatorul de solvabilitate nu exprima realitatea decat daca este analizat intr-un context mai larg. Solvabilitatea societatilor de asigurare este reflectata si de un alt indicator economic, numit grad de solvabilitate. Conform C.S.A. , gradul de solvabilitate se determina ca raport intre activul net si marja de solvabilitate minima. In cazul in care gradul de solvabilitate este subunitar sau este egal cu 1, societatea este insolvabila sau se afla in pragul insolvabilitatii. In scopul prevenirii starii de insolvabilitate, conducerea societatii de asigurari trebuie sa monitorizeze permanent evaluarea riscurilor asumate, a activelor care trebuie sa fie libere de sarcini, a rezervelor tehnice constituite, a ratei daunelor[19] pe fiecare clasa de asigurari, a contractelor de reasigurare incheiate, a politicii de investitii, etc. .

5.2. Profitul-Pierderea

Societatile de asigurari, ca orice societati comerciale, au ca principal obiectiv obtinerea de profit din activitatea economica desfasurata.

Definim profitul brut ca fiind diferenta dintre venituri si cheltuieli.

Veniturile realizate de o societate de asigurare provin in principal din incasarea primelor de asigurare; alte venituri ar fi venituri financiare sau exceptionale.Veniturile financiare pot f realizate an conditiile unei economii de piata prin investirea unei parti din capital, din rezervele de capital si din rezervele tehnice in bunuri imobiliare sau mobiliare, in titluri de valoare, etc., rezultand venituri din dividende, creante imobilizate, venituri din titluri de pasament, din dobanzi, din diferente de curs valutar, etc. . Veniturile exceptionale pot fi din operatii de gestiune, din operatii de capital, venituri exceptionale din provizioane, etc.

In totalul cheltuielilor efectuate de o societate de asigurari, ponderea cea mai mare o detin cheltuielile cu plata despagubirilor si a sumelor asigurate. Alte cheltuieli ar fi: cheltuieli pentru constituirea rezervelor tehnice (rezerve de prime si rezerve matematice), cheltuieli privind constituirea si administrarea fondului de asigurare (plata salariilor, plata contributiilor sociale, amortizarea mijloacelor fixe, cheltuieli de protocol, reclama, etc.), cheltuieli financiare (pierderi din diferente de curs valutar, dobanzile platite, cheltuieli prin titlurile de plasament cedate, etc.) si cheltuieli exceptionale (cheltuieli cu amenzi si penalitati, cu sponsorizarea, cheltuieli privind activele cedate, etc).

Relatia de calcul a profitului brut:

P_b = N*P – N*p*S   

P_b = profitul brut ;

N = numarul asiguratilor la un moment dat;

P = prima de asigurare medie platita de fiecare asigurat;

P = probabilitatea de producere a evenimentului asigurat;

S = suma platita in medie de asigurator pentru fiecare asigurat, in cazul producerii evenimentului asigurat.

O societate care nu poate asigura plata sumelor asigurate si a cheltuielilor specifice va ajunge, inevitabil la faliment.

Specific societatilor de asigurare este deducerea rezervelor tehnice din profitul brut inaintea impozitarii acestuia. Profitul net rezulta din profitului brut dupa aplicarea si scaderea cotei de impozitare.

In general, profitul se stabileste la sfarsitul anului calendaristic, daca are valoare negativa, inseamna ca activitatea se incheie cu pierderi.

Rezultatele financiare anuale sunt supuse, de catre Consiliul de Administratie al societatii, aprobarii Adunarii Generale a Actionarilor, dupa ce in prealabil au fost auditate de catre un auditor extern.

Din profitul total se preleva anual, potrivit Legii nr. 31/1990 a societatilor comerciale, o cota de cel putin 5% pentru constituirea fondului de rezerva, pana cand acesta va reprezenta cel putin 20% din capitalul social al societatii de asigurare. Calculul profitului nu este posibil la nivelul subunitatilor societatii, intrucat subunitatile nu inregistreaza rezervele tehnice integral si nu intocmeste bilant.

Importanta profitului net este data de marimea profitului brut si repartizarea acestuia. Modul de repartizare conduce fie la marirea averii actionarilor in scurt timp, fie la o dezvoltare pe termen lung prin reinvestirea acestuia.

O companie de asigurari poate creste foarte mult castigurile pe termen scurt prin reducerea cheltuielilor cu indemnizatiile de despagubire, reducerea comisoanelor de intermediere, majorarea primelor de asigurare si reducerea cheltuielilor cu salarizarea personalului. Aceste masuri ar mari profitul intr-o perioada scurta, dar ar micsora castigurile pe o durata mai indelungata. Aceste masuri duc la pierderea increderii acordate de asigurati datorita platii unor despagubiri insuficiente si dupa perioade mari de timp; pierderea colaboratorilor (agenti de asigurare), care se vor orienta spre alta societate de asigurare; plecarea profesionistilor din societate (acestia isi cunosc valoarea pe piata fortei de munca).

Valoarea rezultatelor este influentata si de strategia societatii privind incasarea primelor de asigurare. Contractele de asigurare incheiate cu plata primelor de asigurare in rate nu aduc venit asiguratorului, dar produc cheltuieli determinate de costurile suplimentare la incasarea ratelor. Comisionul de intermediere nu este un cost suplimentar deoarece se acorda numai la decontarea primelor. Sunt asiguratori care maresc primele incasate in rate prin acordarea unor reduceri la incasarea integrala.

Performantele unui asigurator depind de succesul obtinut in indeplinirea obiectivelor. Insa in majoritatea cazurilor aceasta evaluare este subiectiva. Desi profitabilitatea este determinata pe baza datelor statistice, chiar si acestea reflecta o oarecare subiectivitate.

Pentru a determina profitabilitatea unui asigurator se folosesc cateva informatii financiare. Acestea includ volumul de prime, rata cheltuielilor, rata daunei, rata combinata, venitul din investitii si profitul si pierderea din exploatare.

Exita insa si probleme in evaluarea profitului asiguratorului pe perioade scurte de timp, cum ar fi producerea unei catastrofe majore, uraganul – poate face ca profitabilitatea anului in cauza sa fie nesatisfacatoare, desi afacerile societatii sunt profitabile pe termen lung.

O problema importanta se datoreaza impreciziei rezervelor pentru daune; asiguratorul trebuie sa constituie rezerve pentru daunele care s-au produs deja, dar n-au fost inca despagubite. Acest lucru se refera la daunele care n-au fost inca anuntate asiguratorului, numite si daune IBNR (incurred-but-not-reported). Deoarece suma care va fi eventual platita, nu poate fi exact cunoscuta, rezervele sunt doar simple estimari ale platilor finale. Erorile in stabilirea rezervelor sunt des intalnite, asiguratorii fiind nevoiti sa faca ajustari ulterioare, in sens crescator sau descrescator – dupa caz.

Aceste erori ale estimarii daunelor in suspensie genereaza distorsiuni ale profiturilor raportate de asiguratori, atat pentru anul cand in care s-au facut estimarile gresite cat si pentru anul cand s-au corectat atunci cand este subevaluata rezerva de daune, profitul asiguratorului pentru acel an este exagerat; cand se va face ajustarea profitul acelui an va fi diminuat. In cazul supraevaluarii, efectele, efectele sunt inverse. Metodele disponibile pentru ameliorarea efectelor sunt complexe si numai partial satisfacatoare.

Profiturile asiguratorului depind, in mare parte, de volumul de prime. Ideal este ca societatile sa inregistreze o crestere reala, din extinderea afacerii si nu din cresterile de prima sau datorita inflatiei. Pe de alta parte o crestere prea mare a volumui de prime poate fi un semnal de alarma; cresterea se poate datora practicarii unor prime neadecvate fata de riscurile asumate – caz in care cresterea primelor va genera o reducere sau chiar pierdere a profiturilor. Evaluarea evolutiei volumului de prime trebuie facuta in functie de conditiile pietei. In perioadele de intensa concurenta, este greu sa se inregistreze o crestere importanta a primelor. Este greu sa se stabileasca reguli rezonabile pentru evaluarea corectitudinii sau incorectitudinii cresterii primei.

Cheltuielile societatii de asigurare sunt cel mai des exprimate cu ajutorul ratei cheltuielilor, calculata ca raport intre cheltuieli si prime. Rata cheltuielilor pentru solutionarea revendicarilor este frecvent combinata cu rata daunei, si nu cu alte cheltuieli – denumite cheltuieli aferente activitatii de subscriere. Rata cheltuielilor variaza foarte mult intre diversele categorii de asigurari.

Rata cheltuielilor variaza si in timp; cand primele cresc rapid, rata cheltuielilor tinde sa scada, deoarece cheltuielile nu cresc la fel de repede. Cand primele sunt scazute , ca urmare a concurentei sau reglementarilor existente, rata cheltuielilor creste, cheltuielile se maresc datorita inflatiei. In general , o rata a cheltuielilor mai mare decat rata medie din domeniu indica ineficienta, iar o rata mai mica inseamna o eficienta superioara. Aceste comparatii trebuie sa fie realizate pe categorii de asigurari, deoarece rata cheltuielilor variaza foarte mult in functie de tipul asigurarii.

Profitul sau pierderea asiguratorului poate proveni din subscriere sau din operatiunile de investitii ale asiguratorului. Operatiunile de asigurare genereaza fonduri foarte mari, care pot fi investite.

Conform rapoarelor C.S.A. avem umatoarea situatie in ce priveste rezultatul financiar al societatilor de asigurare.

Volumul total al profitului brut pe intreaga piata de asigurari, a inregistrat pentru anul 2000, o valoare de 378.701,2 milioane lei, valoarea acestuia inregistrand o scadere fata de anul 1999 cu 11,47%,cand profitul brut a fost de 455.468 milioane lei.

In raportul O.S.A.A.R. privitor la evolutia pietei de asigurari sunt date si valorile profitului net si pierderilor inregistrate la nivelul pietei de asigurari pentru anii 1997-1999; aceste informatii apar in Tabelul 22., respectiv Tabelul.2

Tabelul. 22 – Evolutia profitului net pentru perioada 1997-2000

Tabelul. 23– Evolutia pierderilor pentru perioada 1997-2000

Volumul total al profitului brut realizat a fost de 560.978 milioane lei, cu 48,13% mai mare decat in 2000, ceea ce inseamna in termeni reali o crestere cu 13,68 % .

Profitul net realizat pe total piata a fost de 474.404 milioane lei, adica cu 69,78% mai mult decat in anul anterior, reprezentand in termeni reali o crestere cu 30,30 %.

Peste jumatate din profitul brut inregistrat pe piata, respectiv de 60,3 % , a fost realizat de o singura societate si anume Asirom S.A..

Pierderea raportata a fost pe total piata de 789.004 milioane lei, cu 109,57% mai mare decat in 2000, adica cu 60,84 % in termeni reali.

O pondere semnificativa in valoarea totala a pierderilor pe intreaga piata a asigurarilor au inregistrat urmatoarele societati: Grup AS S.A. cu 200.530 milioane lei (25,41% din total pierdere), Commercial Union S.A. cu 125.381 milioane lei (15,89% din total pierdere), Astra S.A.cu 95.822 milioane lei (12,14% din total pierdere) si ING Nederlanden S.A.cu 71.386 milioane de lei (9,05% ).

Profitul brut realizat la nivelul intregii piete a fost de 1.058.699 milioane lei (reprezentand 30,3 milioane EUR). Cresterea nominala inregistrata de acest indicator in 2002 fata de 2001 a fost de 88,7% . In termeni reali, luand in considerare rata anuala a inflatiei pentru anul 2002 (de 17,8%), profitul brut realizat de asiguratori in 2002 a consemnat o crestere cu 60,2% fata de 2001.

Aceasta crestere anuala semnificativa a profitului brut (mult mai accentuata decat in 2001) a fost determinata de majorarea numarului de asiguratori care au incheiat exercitiul financiar cu profit, de la 24 societati in 2001 la 32 companii in 2002. Printre societatile care au intrat pe profit in 2002 (dupa ce in 2001 inregistrasera pierderi) si care detin cote semnificative de piata se numara ING NEDERLANDEN SA, OMNIASIG SA, ASTRA SA, etc. .

Profitul net inregistrat la nivelul intregii piete a fost de 822.231 milioane lei (23,5 milioane EUR), in crestere nominala cu 73,3 % fata de 2001, ceea ce inseamna o crestere reala de 47,1% .

In ceea ce priveste pierderile inregistrate de catre asiguratori, acestea s-au cifrat in 2002 la o valoare totala de 542.449 milioane lei si au fost consemnate de 13 societati. Comparativ cu situatia inregistrata in 2001, exercitiul financiar 2002 a adus asiguratorilor o pierdere cu 31,2% mai mica in termeni nominali (respectiv cu 41, 6% mai mica in termeni reali). Peste 80% din pierderile totale inregistrate de asiguratori au fost realizate de 5 societati: AVIVA SA, METROPOL SA, UNITA SA, INTERAMERICAN SA si AGI ROMANIA SA.

Valoarea profitului net inregistrat de cele 40 de societati la 31.12.2003 a fost de 982.269.568 mii lei (2889.622 EUR), in crestere nominala fata de 2002 cu 19,46% si, aplicand rata inflatiei cu 4, 7%.

In functie de valoarea profitului net inregistrat, se remarca 3 societati (ALLIANZ-TIRIAC, ASIROM si ASIBAN) care au insumat un profit net de 646.255.811 mii lei,     echivalentul a 15.717.485 EUR, ceea ce reprezinta peste 65% din profitul pietei asigurarilor. Valori ale profitului net de peste 50 miliarde au fost inregistrate de 5 societati.

Pierderea cumulata a celor 11 societati din totalul de 40 societati analizate, a fost de 231.034.462 mii lei (5.618.952 EUR). Comparativ cu 2002, acest indicator a inregistrat o scadere nominala cu 57,41% , reprezentand in termeni reali o scadere cu 62, 67% .

Din pierderea cumulata la nivelul pietei, pierderea a 3 societati (AVIVA, INTERAMERICAN si ALPHA INSURANCE), in suma de 165.72717 mii lei, echivalentul a 4.030.540 EURO, a reprezentat 71,7% .

In exercitiul financiar 2003 din cei 174 brokeri de asigurare analizati, 121 au inregistrat profit net in valoare totala de 118.080.537 mii lei (2.871.818 EUR), iar 53 au inregistrat pierderi in suma totala de 20.700.193 mii lei (50446 EURO).

Din cele 42 de societati de asigurare care au desfasurat activitate in 2004, 28 de societati au inregistrat profit net, valoarea cumulata a profitului pentru aceste societati fiind de 1.21848.563 mii lei (30.604.053 EURO), in crestere nominala fata de 2003 cu 23,58%, respectiv in crestere reala cu 13,06% .

Din punct de vedere al profitului net inregistrat, se remarca 3 societati (ALLIANZ –TIRIAC, BCR ASIGURARI si ING ASIGURARI DE VIATA), acestea insumand un profit net de 757.92577 mii lei, echivalentul a 19.109.083 EURO, ceea ce reprezinta peste 62% din valoarea totala a profitului net obtinut la nivelul intregii piete de asigurari.

Valori ale profitului net de peste 50 miliarde lei au inregistrat un numar de 7 societati, alaturi de cele 3 mentionate mai sus adaugandu-se si ASIBAN, BT ASIGU RARI, OMNIASIG si AIG LIFE.

Un numar de patru societati care, in 2003, au inregistrat pierderi au trecut in 2004 pe profit, si anume:AIG LIFE, ALPHA INSURANCE, LUKOIL –ASITO si IRASIG.

Un numar de 6 societati cu profit in anul 2003, au inregistrat pierdere in 2004, si anume: OMNIASIG -AGI, OMNIASIG -ASIRAG, AGRAS, ASIROM, GENERALI si PETROAS, datorita rezultatului tehnic aferent activitatilor de asigurare practicate.

Numarul total de societati care au consemnat pierderi in 2004 a fost de 14, valoarea cumulata a pierderilor inregistrate de acestea fiind de 696.320.938 mii lei, echivalentul a 17.555.932 EURO, in crestere reala cu 175,75% fata de 200

Pierderi de peste 50 miliarde lei au fost inregistrate de 4 societati (ASIROM, AVIVA, OMNIASIG – ASIRAG, UNITA), valoarea insumata a pierderilor acestora fiind

Din cele 42 de societati de asigurare care au desfasurat activitate in cursul anului 2005 si au transmis raportari, 31 de societati au inregistrat profit, iar 11 au raportat pierderi.

La nivelul intregii piete de asigurari, valoarea profitului net inregistrat de societatile de asigurare la 31.12.2005 a fost de 140.287.254 lei (38.151.602 euro), in crestere reala fata de 2004 cu 6,42% .

Comparativ cu anul 2004, un numar de trei societati care inregistrasera pierdere, in anul 2005 au inregistrat profit: UNITA, GARANTA si PETROAS, in timp ce doua societati care in 2004 au inregistrat profit, au raportat pierderi pentru 2005:ASTRA si NATIONALA.

Pierderea cumulata inregistrata la nivelul pietei in 2005 (de catre 11 societati) a fost de 101.295.761 lei (27.547.731 euro), in crestere reala cu 33, 95% fata de 2004.

Pierderi semnificative au fost inregistrate de societatile ASIROM, ASTRA, AVIVA, GENERALI si INTERAMERICAN, valoarea insumata in cazul acestora reprezentand 93,6% (94.818.664 lei) din valoarea pierderii totale consemnate la nivelul pietei. Cu exceptia societatii AVIVA (care a inregistrat un rezultat tehnic favorabil din activitatea de asigurari practicata, respectiv asigurari de viata), celelalte 4 societati mentionate au consemnat pierderi tehnice atat la asigurarile de viata, cat si la cele generale.

Pierderile pot fi cauzate atat de subscrierile unor riscuri cu daunalitate mare, de practicarea unor tarife de prime reduse, de extinderea activitatii de asigurare prin promovarea de noi produse, angajarea de personal suplimentar, cat si de cheltuieli de investitii reprezentate de achizitionarea de noi sedii si modernizarea celor existente, dotari cu mijloace fixe, etc..

Spre deosebire de activitatea de asigurari generale, in care majoritatea asigurarilor incheiate acopera riscurile pe termen scurt, in cazul asigurarilor de viata contractele au maturitati pe termen lung si foarte lung, ceea ce necesita crearea de rezerve tehnice mari. Acest specific este una dintre cauzele pentru care, in primii 5 -7 ani de activitate, o societate de asigurari de viata inregistreaza, de regula, pierderi financiare.

La data de 31.12.2006, inregistrau profit un numar de 20 de societati de asigurare, valoarea cumulata a acestuia fiind de 175. 446.137 lei (51.881.047 euro). La aceeasi data, 21 de societati de asigurare inregistrau pierderi, in valoare totala de 24975.410 lei (72.145.788 euro).

Comparativ cu situatia de la sfarsitul anului precedent, valoarea profitului era cu 19,25% mai mare in termeni reali, in timp ce pierderile totale au crescut in aceesi perioada cu 129,67%.

Un procent de peste 80% din volumul total al pierderilor (respectiv 83,3%din acestea) a fost inregistrat la nivelul a 5 societati de asigurare (ARDAF, GENERALI, UNITA, AVIVA si INTERAMERICAN), din care 50 % au fost aferente unei singure societati -ARDAF.

In ceea ce priveste profitul la nivelul total al pietei, 7 societati au contribuit la formarea a 84,5% din acesta (ING ASIGURARI DE VIATA, ALLIANZ -TIRIAC, AIG LIFE, DELTA ASIGURARI, OMNIASIG, BCR ASIGURARI si ASIROM).

Concluzia care se poate desprinde din analiza rezultatelor financiare comparate intre societatile de asigurare si brokeri este ca activitatea de intermediere produce un profit cu mult mai mare decat a asiguratorilor. Intermediarii au tendinta de a practica comisoane exagerat de mari, in unele cazuri pana la 60-70% din prima de asigurare, iar pe de alta parte au cheltuieli mult mai mici raportat la cele ale asiguratorilor.