 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
Societatile de asigurare si reasigurare
Aparitia asigurarilor este legata de necesitatea ca oamenii sa se ajute reciproc in cazul daunelor in permanenta crestere, iar a reasigurarilor pentru sprijinirea intre ei a celor care administreaza fondurile si activitatile de asigurare. Altfel spus este vorba de preluarea daunelor si a procesului de dezdaunare pe cat mai multe umere.
Datorita acuratetii, incertitudinii dar si raspunderilor cu care se intalnesc la fiecare pas, asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila, experienta dar si practica curenta au impus necesitatea reglementarii raporturilor dintre persoanele fizice si juridice care iau parte la asigurare, in calitate de asigurati, si respectiv societatile de asigurare, bunurile si persoanele care sunt cuprinse in asigurare, riscurile acoperite prin asigurare, drepturile si obligatiile ce revin partilor din asigurare, etc.
Cunoscand sensul unor notiuni, cum sunt: asiguratorul, asiguratul, contractul de asigurare, beneficiarul, contractantul asigurarii, riscul asigurat, valoarea de asigurare, suma asigurata, dauna sau paguba, despagubirea de asigurare, prima de asigurare, durata asigurarii, s.a. pot fi intelese si aplicate corect prevederile actelor normative care reglementeaza asigurarile de bunuri, persoane si raspundere civila.
Coroborand practica economica curenta, stiinta asigurarilor si prevederile Legii nr. 32 / 2000 privind regimul asigurarilor in Romania (actualizata) ne vom opri putin asupra semnificatiilor unor categorii uzuale si esentiale in acelasi timp.
Activitatea de asigurare este acea prestatie, care desemneaza, in principal oferirea, intermedierea, negocierea, incheierea de contracte de asigurare si reasigurare, incasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres si de recuperare, precum si investirea sau fructificarea fondurilor proprii si atrase prin activitatea desfasurata.
Asigurarea este operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea unor anumite riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate
Asigurarea este operatiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii un fond de asigurare, prin contributia unui numar de asigurati, expusi la producerea unor anumite riscuri, si ii indemnizeaza pe cei care sufera un prejudiciu pe seama fondului alcatuit din primele incasate, precum si pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activitatii desfasurate.
Asiguratorul este persoana juridica (societatea de asigurare), care in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati isi asuma raspunderea de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamitati naturale sau accidente, de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate sau de a plati o despagubire pentru prejudiciul de care asiguratul raspunde - in baza legii - fata de terte persoane.
Asiguratul este persoana fizica sau juridica (clientul) care, in schimbul primei de asigurare platite asiguratorului, isi asigura bunurile impotriva anumitor calamitati naturale sau accidente, ori persoana fizica ce se asigura impotriva unor evenimente ce pot aparea in viata sa, precum si persoana fizica sau juridica ce se asigura pentru prejudiciul pe care il poate produce unor terte persoane.
In cadrul asigurarilor de bunuri si de raspundere civila, in calitate de asigurati pot aparea atat persoane juridice, cat si diferite persoane fizice.
La asigurarile de persoane, in calitate de asigurat poate aparea orice persoana fizica ce indeplineste conditiile prevazute in actele normative.
Contractul de asigurare sau polita, este actul juridic care se incheie intre asigurat si asigurator in cazul asigurarilor facultative. Prin acest act, asiguratul se obliga sa plateasca prima de asigurare, iar asiguratorul se obliga ca, la producerea riscului asigurat, sa achite, asiguratului sau beneficiarului asigurarii, despagubirea sau suma asigurata.
Totodata, in contractul de asigurare sunt prevazute si alte drepturi si obligatii ale partilor contractante, precum si data inceperii si incetarii raspunderii asiguratului.
Putem spune ca in contractul de asigurare sunt mentionate de fiecare data:
La asigurarile de persoane, interesul de asigurare vizeaza crearea cadrului necesar pentru realizarea protectiei economice in cazul invaliditatii ori decesului asiguratului sau la producerea altui eveniment stipulat in contractul de asigurare. Interesul de asigurare poate fi interpretat in acest caz in sensul ca incheierea contractului de asigurare este o masura de prevedere, iar la asigurarile mixte de viata - si un mijloc de economisire pe termen lung.
La asigurarile de raspundere civila, interesul de asigurare vizeaza mentinerea intacta a dimensiunilor patrimoniului asiguratului care poate fi afectat de prejudiciile pe care asiguratul le poate produce in anumite imprejurari unor terte persoane. Deci, la aceste asigurari, interesul se refera la patrimoniul celui responsabil de producerea unui prejudiciu in dauna altora
A. Asiguratorul nu plateste despagubirea sau suma asigurata daca fenomenul (evenimentul) asigurat a fost produs cu intentie de catre asigurat, de beneficiar sau de un membru din conducerea persoanei juridice asigurate. Contractul de asigurare intruneste o serie de caracteristici.
O prima trasatura a contractului de asigurare o constituie faptul ca el are un caracter sinalagmatic, adica partile care intervin in asigurare se obliga reciproc. Astfel, asiguratul se obliga sa plateasca prima de asigurare, iar asiguratorul sa acorde asiguratului o despagubire in cazul asigurarii de bunuri sau de raspundere civila, ori o suma asigurata daca este vorba de asigurare de persoane, conditionat de producerea fenomenului sau evenimentului prevazut in contract.
Inseamna, deci, ca intre cele doua parti apar raporturi de genul celor existente intre creditor si debitor, iar obligatiile dintre, ele se caracterizeaza nu numai prin reciprocitate, ci si prin interdependenta.
B. O alta trasatura a contractului de asigurare este aceea ca el are titlu oneros, deoarece partile din asigurare urmaresc realizarea unor scopuri bine precizate. Astfel, asiguratul urmareste obtinerea despagubirii sau a sumei asigurate, dupa caz, iar asiguratorul formarea fondului de asigurare necesar acoperirii raspunderilor asumate si realizarii unui anumit profit
C. Contractul de asigurare are, de asemenea, caracteristic si faptul ca se executa succesiv. Aceasta inseamna ca asiguratorul si asiguratul au dreptul la prestatiile prevazute in contractul de asigurare pana in momentul cand acesta isi pierde valabilitatea. Cu toate acestea, contractul de asigurare este unic pe toata perioada pentru care el s-a incheiat, atat in ceea ce priveste riscul asigurat, cit si obligatiile ce revin partilor
D. Caracteristic pentru contractul de asigurare este si faptul ca are caracter aleatoriu, deoarece prin incheierea lui se urmareste acoperirea consecintelor unui fenomen (eveniment) incert. Cu alte cuvinte, pentru asigurat prestatia sa - concretizata in plata primei de asigurare - nu are un echivalent cert, deoarece el are dreptul sa incaseze despagubirea sau suma asigurata numai in masura in care se produce riscul asigurat in perioada de valabilitate a asigurarii. In ceea ce-l priveste pe asigurator, incasarea primelor de asigurare este certa, pe cand obligatia sa de-a achita despagubirea sau suma asigurata are un caracter intamplator, ea intervenind doar in cazul producerii riscului asigurat.
E. Printre trasaturile contractului de asigurare figureaza si aceea ca el este un contract de adeziune, ceea ce inseamna ca numai asiguratorul stabileste clauzele contractuale, iar asiguratul nu poate veni cu contrapropuneri, ci el poate sa le accepte sau sa refuze incheierea contractului. Totusi aceasta nu este o regula generala, in practica intalnindu-se tot mai multe cazuri in care clientul impune o serie de clauze contractuale ("taylor mode").
Agent de asigurare este persoana fizica sau juridica abilitata, in baza autorizarii unui asigurator, sa negocieze sau sa incheie in numele si in contul asiguratorului contracte de asigurare cu tertii, conform conditiilor stipulate in "contractul de mandat" incheiat fara sa aiba calitatea de asigurator sau de broker de asigurare.
Broker de asigurare este persoana juridica romana sau straina, autorizata in
conditiile legii, care, pentru clientii sai negociaza sau incheie contracte de
asigurare si acorda alte servicii in legatura cu protectia impotriva riscurilor
si/sau regularizarea daunelor.
Beneficiarul asigurarii reprezinta persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea sau suma asigurata fara insa ca aceasta sa fie parte la contractul de asigurare. Uneori terta persoana care devine beneficiarul asigurarii este indicata in mod expres, de catre asigurat, in contractul (polita) de asigurare. Alteori, desemnarea beneficiarului asigurarii se face in cursul executarii contractului de asigurare prin declaratie scrisa, comunicata de asigurat societatii de asigurare, ori prin testament. De mentionat ca beneficiarul asigurarii este desemnat si prin conditiile de asigurare (de exemplu, sotul, mostenitorii legali etc.). Cand sunt mai multi beneficiari desemnati sau mostenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu conditia ca asiguratul sa nu fi dispus altfel
Contractantul asigurarii este persoana fizica sau juridica ce poate incheia o asigurare, fara insa ca aceasta sa obtina calitatea de asigurat. Astfel, de exemplu, un agent economic poate incheia o asigurare de accidente pentru salariatii sai, care sunt transportati la si de la locul de munca cu autovehicule apartinand acestuia. In acest caz, calitatea de asigurati o au salariatii pentru care a fost incheiata asigurarea, iar agentul economic este contractantul asigurarii
Intre notiunile de contractant si beneficiar al asigurarii nu exista in toate cazurile o delimitare rigida. Astfel, contractantul asigurarii poate fi in acelasi timp si beneficiarul acesteia. De exemplu, in asigurarea mixta de viata, daca asiguratul supravietuieste pana la expirarea termenului pentru care s-a incheiat contractul de asigurare, atunci el este si beneficiar al asigurarii.
In caz de deces al asiguratului inainte de expirarea valabilitatii asigurarii, beneficiar al asigurarii devine asa cum s-a aratat mai inainte - o terta persoana. Se poate afirma ca notiunile de contractant si beneficiar al asigurarii se intalnesc ca atare numai in cazul asigurarilor de persoane.
In cazul asigurarilor de bunuri, asiguratul se suprapune cu contractantul si beneficiarul asigurarii, iar la asigurarile de raspundere civila asiguratul se suprapune numai cu contractantul asigurat, deoarece despagubirea de asigurare este incasata in toate cazurile de tertul pagubit sau vatamat. Sunt insa si exceptii. Spre exemplu intr-un contract de leasing "nuda proprietate" ramane la finantator, iar folosinta si uzulfruct sunt ale utilizatorului bunului, cu toate riscurile decurgand din aceasta. In opinia autorilor, utilizatorul ar trebui sa fie asigurat (pentru ca lui i se acopera riscurile prin contractul de asigurare), iar finantatorul are calitatea de contractant (el platind ratele de prima) si de beneficiar - in caz de dauna totala a bunului.
Este partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenului (evenimentului) pentru care s-a incheiat asigurarea. Suma asigurata reprezinta in toate cazurile limita maxima a raspunderii asiguratorului si constituie unul din elementele care stau la baza calcularii primei de asigurare. In cazul asigurarilor de bunuri, suma asigurata poate fi egala sau mai mica decat valoarea bunurilor respective. Suma asigurata nu poate fi in nici un caz mai mare decat valoarea bunului asigurat, deoarece asigurarea este astfel conceputa incat sa nu permita - sub nici o forma - acordarea unor despagubiri mai mari decat pierderile efectiv suportate de asigurati.Exista suficiente argumente pentru ca suma asigurata sa fie modificata, in cazul anumitor categorii de asigurari, de la an la an, pentru acelasi obiect al asigurarii ea scazand sau crescand in functie de actiunea a diversi factori:
Durata asigurarii reprezinta perioada de timp in care raman valabile raporturile de asigurare intre asigurator si asigurat, asa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. Prin urmare, durata asigurarii este un element specific asigurarilor facuItative si pe tot parcursul ei cele doua parti care intervin in asigurare trebuie sa respecte obligatiile ce le revin din contractul de asigurare. Astfel, asiguratorul este obligat sa plateasca asiguratului despagubirea pentru pagubele produse bunurilor cuprinse in asigurare de riscurile asigurate sau suma asigurata cuvenita asiguratului sau beneficiarului asigurarii la producerea evenimentului asigurat. In ceea ce-l priveste pe asigurat, acesta are obligatia de a plati primele de asigurare la termenele dinainte stabilite, de a intretine si ingriji in bune conditii bunurile asigurate etc.
Durata asigurarii difera dupa cum este vorba de asigurari facuItative de bunuri sau de asigurari facuItative de persoane. In cazul asigurarilor de bunuri, durata asigurarii poate fi un an sau chiar si mai putin, de exemplu, 3 sau 6 luni. La asigurarile de viata, durata asigurarii poate fi mult mai indelungata, contractul de asigurare putandu-se incheia pentru o perioada de 5 -10 sau 15 ani. Pot fi intalnite si asigurari facuItative incheiate pe termen nedeterminat. Stabilirea cu precizie a duratei asigurarii facuItative prezinta o deosebita importanta, deoarece ea influenteaza marimea primei de asigurare ce cade in sarcina asiguratului, iar raspunderea asiguratorului actioneaza numai in cadrul acesteia.
Dauna sau despagubirea este suma de bani pe care asiguratorul o datoreaza asiguratului in vederea compensarii pagubei produse de riscul asigurat.
Despagubirea poate fi - in limita sumei asigurate - egala sau mai mica decat paguba, in functie de principiul aplicat la acoperirea pagubei.
In practica asigurarilor de bunuri, se intalnesc trei principii care se aplica la acoperirea pagubelor, respectiv:
Raspunderea proportionala In cazul principiului raspunderii proportionale, despagubirea de asigurare fata de paguba se stabileste in aceeasi proportie in care se afla suma asigurata, fata de valoarea bunului asigurat
O clasificare a asigurarilor poate fi o incercare riscanta, mai ales daca avem in vedere fenomene cum ar fi:
De aceea poate este bine sa incercam o sistematizare a campului acestora in functie de impactul lor financiar.Legea nr. 403 / 11 octombrie 2004 pentru modificarea si completarea Legii asigurarilor, la anexa nr. 1 grupeaza asigurarile in urmatoarele clase:
Tipuri de asigurari de viata care au la baza o clauza contractuala pot imbraca diferse forme tehnice de manifestare,intre care:
(a) asigurari de viata de baza (sau propriuzise),care includ:
(b) anuitati;
(c) asigurari de viata suplimentare:
(d) asigurari permanente de viata.
Aparitia reasigurarii ca fenomen si reasiguratorilor ca societati specializate de asigurare reunite in vederea desdaunarii colective in fata unui risc a aparut odata cu cataclismele asigurate, cu daunele de mari proportii, in fata carora evenimente de genul din 11 septembrie 2001 sau valurile tsunami au dovedit ca altfel nici nu se mai poate.
Definita strict in spiritul legii, "reasigurarea este operatiunea de asigurare a unui asigurator de catre alt asigurator, primul fiind asigurat, iar cel de al doilea reasigurator".
Tratatele de asigurari extind definitia: "reasigurarea constituie un mijloc de egalizare, prin divizare, a raspunderilor intre mai multi asiguratori, dispersati pe arii geografice cat mai intinse, de mentinere a unui echilibru rezonabil intre primele incasate si despagubirile datorate la fiecare asigurator in parte". Despre reasigurari se poate scrie mult, se pot face speculatii cu nemiluita, pentru ca pana la urma este vorba de o dauna pe care trebuie sa o acopere cel putin doi asiguratori, in care cel mai abil se aseaza cat mai bine la adapost.
Reasigurarea are si ea regulile ei,de regula deosebit de severe,intrucat este de dorit ca inca de la incheierea contractului de reasigurare totul sa fie clar negociat ,pentru a se evita eventualele conflicte ce pot apare la desdaunare.Acest lucru este necesar deoarece:
(a) Reasigurarea produce efecte numai intre reasigurat si reasigurator, adica as iguratul nu se poate indrepta, cu actiune impotriva reasiguratorului, el nefiind participant la contractul de asigurare;
(b) Reasigurarea nu se poate incheia pentru o suma mai mare decat cea asigurata prin contractul de asigurare;
(c) Cedand o parte din riscurile asumate,,reasiguratul se comporta cu reasiguratorii la fel cum se comporta asiguratii cu el. (d) Intrucat prin reasigurare reasiguratul procedeaza de fapt la o impartire a riscurilor, cedand pe cele care depasesc posibilitatile sale de acoperire, el poate conveni cu reasiguratorii sa primeasca, in reciprocitate, o parte din riscurile acestora, in acest fel, reasiguratul devine reasiguratorul partenerilor sai;
(e) Contractul de reasigurare poate avea diferite forme, deosebirile dintre acestea constand numai in modul de cuprindere, respectiv de angajare al partilor. In schimb mai trebuie sa cuprinda:
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
