Stimularea creativitatii elevilor - fusta pentru adolescente

STIMULAREA CREATIVITATII ELEVILOR PRIN CONCEPEREA, PROIECTAREA SI EXECUTAREA MODELELOR DE 'FUSTA PENTRU ADOLESCENTE '

CUPRINS

CAP.I. NOTIUNI DE PROIECTARE A IMBRACAMINTEI

A.    Conformatia corpului omenesc

1.Tipuri de conformatii ale corpului omenesc

-dupa inaltime

-dupa tinuta

-dupa inaltimea umerilor

2. Studiul antropometric

Antopometria

B.     Dimensionarea corpului

1.Sortimente de marimi ale corpului omenesc

a. Dimensiuni de inaltime

-inaltimea corpului

-talia

b. Dimensiuni de circumferinta

-Corelatia intre circumferinta gatului (Cg) si circumferinta bustului (Cb) la conformatiile pentru baieti si barbati

2. Dimensionarea corpului omenesc

-dimensiunile de baza

-dimensiunile de baza in lungime

- dimensiunile de baza in latime

3. Calculul dimensiunilor de baza

C.     Principii si parametrii in creatia vestimentara

-destinatia produsului

-linia modei

-proportia

-echilibrul

- ritmul

-accentul

- unitatea si armonia

D.    Elemente geometrice folosite la proiectarea tiparelor

-corpul omenesc

- suprafata detaliilor

-linia detaliilor

- punctul

- elementele geometrice

E.     Modelarea tiparelor pentru imbracaminte

-modelarea prin tratare umidotermica

-modelarea prin cusaturi de pensare

CAP.II. METODICA PROIECTARII TIPARELOR

Tiparul clasic

Tiparul de baza

Tiparul multiplicat

A.    Etape de proiectare a tiparelor

Construirea tiparului clasic

-calculul dimensiunilor de baza

-trasarea liniilor de baza

-trasarea liniilor de contur

2. Transformarea tiparului clasic in model

3. Multiplicarea tiparului de baza

B.     Rezerve de cusaturi, tivuri si cute

Proiectarea rezervelor de cusaturi

cusatura de incheiere

cusatura de incheiere-fixare

cusatura de pensare

2.Proiectarea rezervelor de tivuri

3.Proiectarea rezervelor de cute

- metoda introducerii rezervei la marginea tiparului

- metoda introducerii rezervei prin deschiderea tiparului

C.     Adaosuri utilizate la proiectarea tiparelor

Adaosul de lejeritate

varsta purtatorului

natura produsului

linia modelului

Adaosul de contractie

Adaosul de corectie a lungimii produsului

D.    Dimensionari de baza la tiparele clasice

Criterii de clasificare a lungimii imbracamintei

produse fixate pe umeri

produse fixate pe talie

Calculul dimensiunilor de baza a tiparelor

dimensiunile de lungime

dimensiunile de latime

CAP. III. PROIECTAREA IMBRACAMINTEI PENTRU FEMEI

FUSTA PENTRU ADOLESCENTE

-Fusta dreapta

-Fusta in sase clini

- Fusta cu tablie si cute

- Fusta cu numar limitat de cute

- Fusta clos din clini

- Fusta pantalon

- Fusta plisata

- Fusta in cute duble

- Fusta clos umbrela

- Fusta cu basc

CAP. I.

NOTIUNI DE PROIECTARE A IMBRACAMINTEI

A.    CONFORMATIA CORPULUI OMENESC

Tipuri de conformatii ale corpului omenesc

Tiparele pentru imbracaminte se executa pe produse si detalii de produse, in functie de specificul acestora. Forma si liniile detaliilor care constituie un produs sunt determinate de partea corpului pe care se imbraca detaliul respectiv.

Exista mai multe conformatii ale corpului omenesc.

- Dupa inaltime corpul poate fi inalt, mijlociu si scund. Dimensiunile de inaltime ale corpului sunt in functie de varsta,sex si gradul lor de dezvoltare. Copiii si adolescentii, fiind in continua dezvoltare, au o inaltime care variaza in timp

- Dupa tinuta - se deosebesc urmatoarele conformatii:( fig. 1. )

- cu tinuta normala (fig. 1. a.) , in care corpul are o pozitie verticala.

- cu tinuta aplecata in fata ( fig. 1. b.), in care partea superioara a corpului este departata de axa verticala. In cazul acestei conformatii, distanta de la linia de profunzime pana la osul cefei este la spate mai mare, decat in cazul tinutei normale.

Pentru aceasta tinuta este caracteristica dezvoltarea mai mare a corpului in partea din fata.

- cu tinuta aplecata in spate (dreapta), (fig. 1, c), in care caz corpul este mai dezvoltat in partea din fata, iar spatele este mai drept. La aceste conformatii, distanta de la osul cefei pana la linia de profunzime este mai mica decat la conformatiile normale. Conformatia cu tinuta dreapta este caracteristica in majoritatea cazurilor persoanelor care au tendinta spre obezitate.

Dupa inaltimea umerilor, corpurile pot avea umeri normali, ridicati sau coborati.

Umerii normali corespund unei dezvoltari normale a corpului.

Umerii ridicati sau coborati se datoresc dezvoltarii exagerate a corpului in aceasta parte, urmare a specificului muncii.

Studiul antropometric

-Antropometria- este operatia de masurare a corpului omenesc.

Studiul antropometric este necesar pentru cunoasterea formei si a dimensiunilor corpului omenesc si a relatiilor dintre aceste dimensiuni. Procesul de construire a tiparelor pentru imbracamintea confectionata in serie necesita cunoasterea partilor componente ale corpului, a principalelor dimensiuni si a proportiei dintre aceste dimensiuni, in functie de conformatie. Studiul antropometric se bazeaza pe masuratorile antropometrice ale corpului de diferite dimensiuni si conformatii, existente in diferite regiuni ale tarii.

Masuratorile antropometrice se desfasoara sub conducerea institutiilor centrale in colaborare cu intreprinderile de specialitate.

Scopul acestor masuratori este de a se obtine date precise privind dimensiunile corpului si proportia in care se intalnesc conformatii diferite fata de cele normale. Masuratorile se efectueaza pe regiuni, varste si sex, pentru a se cuprinde toate categoriile de conformatii existente.

Prin obtinerea caracteristicilor conformatiei corpului omenesc pe regiuni, se pot stabili relatii corespunzatoare calculului dimensiunilor de baza ale corpului. Aceste relatii reprezinta elementul principal la proiectarea tiparelor pentru imbracamintea de serie. Cu ajutorul acestor elemente si cunoscand numarul corpurilor cu dimensiuni si forme asemanatoare, se poate stabili proportia in care se gasesc diferitele marimi ale corpurilor.

In tara noastra se efectueaza masuratori antopometrice.

Pentru aceasta, Institutul de Igiena in colaborare cu Ministerul Industriei Usoare, efectueaza masuratorile antropometrice necesare industriei de confectii.

Datele obtinute se inregistreaza alcatuindu-se tabele, care apoi, se prelucreaza si se centralizeaza, stabilindu-se relatia dintre dimensiuni, atat in lungime cat si in latime.

Masuratoarea se efectueaza cu ajutorul unui dispozitiv simplu, denumit antropometru (fig. 2.), format dintr-o tija cilindrica pe care sunt fixate mai multe rigle.

Tija cilindrica 1 are lungimea de 2m si este asezata in pozitie verticala. Pe lungime, de jos in sus, tija este gradata din centimetru in centimetru. Partea inferioara este fixata intr-un suport care ii pastreaza echilibrul. Pe toata lungimea sa, tija sustine rigla de masurare 2 sau brate de fixare a corpului 5, 6, 7.

Bratul 2, de fixare a omoplatilor, este introdus pe tija cilindrica, avand posibilitatea de a culisa pe aceasta tija si de a fixa pozitia corpului la nivelul omoplatilor si al umerilor in timpul masurarii.

Bratul 3, de fixare a feselor, este asemanator cu cel folosit pentru omoplati. El are posibilitatea de a culisa pe tija cilindrica.

Rigla 4, de inaltime a corpului se gaseste intre bratele de fixare a corpului si serveste la stabilirea inaltimii taliei si a deviatiei corpului la talie fata de axa verticala.

Rigla de lungime a piciorului este asezata la partea inferioara pe tija cilindrica si serveste la masurarea lungimii interioare a piciorului.

Antopometrul se foloseste numai pentru determinarea dimensiunilor de lungime. Pentru masurarea circumferintelor se foloseste panglica metrica, numita centimetru de croitorie.

B.     DIMENSIONAREA CORPULUI

Sortimente de marimi ale corpului omenesc

La elaborarea tiparelor pentru imbracaminte este necesara cunoasterea diferitelor dimensiuni ale corpului, determinate de conditiile climatice, de trai, de varsta si sexul purtatorului. Cunoasterea acestor dimensiuni este impusa de necesitatea realizarii unei imbracaminti pe masura dimensiunilor corpului.

Dimensiunile corpului utilizate in proiectarea imbracamintilor, sunt:

dimensiuni de inaltime;

dimensiuni de latime;

dimensiuni de circumferinta.

In practica exista o diversitate de marimi a corpurilor pentru care trebuie asigurat sortimentul corespunzator de tipare si sabloane necesare productiei. Pentru simplificare, dimensiunile corpului se impart in dimensiuni de inaltime sau talia corpului si dimensiuni de circumferinta.

a). Dimensiuni de inaltime

- Inaltimea corpului- se noteaza cu simbolul IC si reprezinta distanta in linie dreapta masurata din crestetul capului pana la tocul pantofului.

Dimensiunile de inaltime a corpului utilizate in productia imbracamintei sunt grupate pe talii, in cadrul fiecarei talii fiind cuprinse patru pana la opt dimensiuni de inaltime.

- Talia - exprima deci un grup de inaltimi de corpuri pentru care se proiecteaza un singur tipar ca lungime. Talia se noteaza cu cifre romane (I, II . ..VII), iar numarul taliilor dintr-un sortiment de marimi este variabil, in functie de limitele marimilor si de numarul inaltimilor grupate intr-o talie.

Gruparea inaltimilor pe talii se poate efectua in ordinea crescanda a inaltimilor sau invers, descrescanda inaltimilor corpului.

In tara noastra, sortimentele de marimi exprimate prin talie descresc proportional cu cresterea inaltimii corpului. Astfel, daca in talia I sunt grupate inaltimi de la 186cm la 181cm, in talia II sunt grupate inaltimi de la 180cm la 175cm, iar in talia III, de la 174cm la 168cm. etc.

Numarul taliilor utilizate in tara noastra este variabil de la I-VII, acesta fiind in functie de inaltimile corpului cuprinse in sortiment, de numarul inaltimilor cuprinse intr-o talie si de cerinta marimilor pe piata de desfacere.

Producerea si desfacerea confectiilor pe talii este specifica imbracamintei din tesaturi, unde materialele de baza au o stabilitate dimensionala mai buna, iar produsele nu pot fi adaptate la o grupa numeroasa de inaltimi a corpului. Ca urmare, la confectiile din tricoturi si la unele produse din tesaturi pentru copii, marimile produselor sunt exprimate prin circumferinta bustului.

Dimensiunile de inaltime a corpurilor sunt in functie de varsta, sex si de gradul de dezvoltare. Copiii si adultii sunt in continua crestere, iar inaltimea lor este variabila in functie de varsta. Astfel, barbatii ating inaltimea definitiva intre 20-25 ani, pe cand femeile pana la 20 ani.

Comparandu-se inaltimile corpului in functie de sex se poate observa ca la femei talia este mai mica cu 8-10 cm, reprezentand cca. 93% din inaltimea corpului la barbati. Aceeasi proportie se pastreaza in general la partile componente ale corpului (trunchi, membre inferioare si membre superioare).

La copii si adolescenti, inaltimile sunt in continua crestere pana la varsta maturizarii, limitele de inaltime fiind de la 70- 170cm, in functie de varsta si sex.

Dimensiunile de inaltime a corpului pentru conformatii normale sunt:

la copii prescolari si scolari, intre 70-170cm;

la adolescenti, intre 140- 172cm;

la femei, intre 150-176cm;

la barbati, intre 160-186cm.

b). Dimensiuni de circumferinta

Aceste dimensiuni se masoara in intregime si se utilizeaza in calcule cu valoarea pe jumatate. Principala dimensiune este circumferinta bustului a carei valoare intreaga se noteaza cu CB, iar pe jumatate cu Cb. Dimensiunea de circumferinta a bustului este considerata ca o dimensiune principala utilizata la calculul si determinarea celorlalte dimensiuni necesare construirii tiparelor.

Sortimentul de marimi in functie de circumferinta cuprinde dimensiuni de la 23 la 56cm, pentru conformatii normale si poate fi grupat astfel:

Grupa pentru copii :

grupa beby cu dimensiunile: Cb= 23, 24, 25;

grupa mica cu dimensiunile: Cb= 26, 27, 28, 29, 30;

grupa mijlocie cu dimensiunile: Cb= 31, 32, 33, 34, 35;

grupa mare cu dimensiunile: Cb= 36, 37, 38, 39, 40.

-Grupa adolescentilor:

-cuprinde: Cb= 39, 41, 43, 45, 47.

-Grupa pentru femei:

-cuprinde: Cb= 42, 44, 46, 48, 50, 52, 54.

-Grupa pentru barbati:

-cuprinde: Cb= 42, 44, 46, 48, 50, 52, 54, 56.

La proiectarea si confectionarea imbracamintei pentru copii, marimile in circumferinta a bustului (Cb) cresc din centimetru in centimetru, iar la unele produse

, ca: pijamale, camasi, treninguri, lenjerie de corp, bluze si, in general, a confectiilor din tricot din 2 in 2cm.

La grupa pentru barbati cresterea produselor este din 2 in 2, iar la unele produse ca: maiouri, flanele de corp, treninguri etc se utilizeaza dimensiuni de circumferinta crescand si descrescand din 3 in 3 (ex. Cb= 42; 45; 48; 54 ).

Utilizarea acestor dimensiuni in procesul de proiectare si confectionare a imbracamintei se bazeaza pe caracteristicile produsului si destinatia lor in procesul de purtare. In general, folosirea unui sortiment restrans de marimi este posibila la produse de imbracaminte usoara si lenjerie care se imbraca pe interior sau la imbracaminte din tricoturi care se adapteaza la mai multe marimi de conformatii.

Corelatia intre circumferinta gatului Cg si circumferinta bustului Cb la conformatiile pentru baieti si barbati (tabel nr .

PENTRU BAIETI:

PENTRU ADOLESCENTI:

PENTRU BARBATI:

2). Dimensionarea corpului omenesc

Dimensiunile corpului omenesc se pot obtine prin masurare in cazul productiei industriale.

Masurarea corpului se poate efectua cu o panglica metrica (centimetru de croitorie ) sau cu aparate speciale.

In cadrul proiectarii imbracamintei se utilizeaza dimensiuni principale si dimensiuni de baza ale corpului.

Dimensiunile principale sunt reprezentate de IC si Cb, constituind punctul de plecare la proiectarea unui tipar. La aceste dimensiuni in functie de specificul produsului si de model se mai foloseste un adaos de lejeritate (Ad) prin care se determina gradul de largime al produsului proiectat.

Dimensiunile principale sunt utilizate pentru calculul dimensiunilor de baza si pentru trasarea unor linii de tipar.

Dimensiunile de baza (fig.

Sunt acele dimensiuni ale corpului cu ajutorul carora se determina punctele de baza si liniile de baza ale constructiei. Dimensiunile de baza pot fi: dimensiuni de baza in

lungimea corpului, care se determina in functie de inaltimea corpului si dimensiuni de baza in latime si circumferinta, care se determina cu ajutorul circumferintei bustului.

Dimensiunile de baza in lungime

Sunt paralele cu axa verticala ale corpului si cuprind:

-Lungimea taliei Lt, care reprezinta distanta de la osul cefei pana la linia taliei.

- Lungimea soldului Ls care reprezinta distanta de la linia taliei la linia soldului (orizontala care marcheaza punctul cel mai dezvoltat al feselor ).

- Lungimea bratului Lb, care reprezinta distanta de la articulatia bratului cu umarul, pana la articulatia antebratului cu mana. Aceasta dimensiune este folosita pentru determinarea lungimii manecii Lm la tipar.

Dimensiuni de baza in latime

Sunt acele dimensiuni ale corpului care se masoara pe directia latimii si se obtin cu ajutorul circumferintei bustului. Din aceasta categorie fac parte:

-latimea spatelui Lsp, care reprezinta distanta pe jumatate, masurata orizontal intre brate pe directia omoplatilor.

- latimea pieptului Lpt, care reprezinta distanta pe jumatate , masurata intre brate pe directia bustului la partea cea mai dezvoltata.

- latimea rascroiturii bratului Lrc, care reprezinta dimensiunea de latime a grosimii bratului masurata pe linia bustului.

Dimensiunile de baza in circumferinta se considera dimensiunile de baza care rezulta din masurarea anumitor perimetre si se determina in functie de circumferinta bustului (Cb In aceste dimensiuni sunt cuprinse:

- circumferinta taliei masurata intreaga CT sau masurata pe jumatate Ct. Aceasta dimensiune se obtine prin masurarea circumferintei corpului la partea cea mai subtire a trunchiului la nivelul taliei;

- circumferinta soldului masurata intreaga CS, sau masurata pe jumatate Cs. Aceasta dimensiune se obtine prin masurarea perimetrului corpului pe linia cea mai dezvoltata a soldurilor;

- circumferinta gatului Cg este dimensiunea de baza care se adopta cu valoarea intreaga si se obtine prin masurarea perimetrului gatului la baza. Aceasta dimensiune se obtine din masurarea corpului si nu poate fi calculata in functie de Cb.

3). Calculul dimensiunilor de baza

Dimensiunile de baza ale corpului pot fi obtinute prin masurare sau prin calcule, in functie de dimensiunile principale ale corpului.

La determinarea dimensiunilor de baza pentru proiectarea tiparelor in productia industriala se utilizeaza metoda calculului tehnic. Acest calcul se bazeaza pe raporturi si diferente intre dimensiunile principale si diferite constante. Astfel, pentru calculul

dimensiunilor de baza in lungime se foloseste IC, care printr-un raport da determina dimensiunea de baza calculata.

Dimensiunile de baza in latime se obtin prin raportul intre circumferinta bustului si o constanta, corectandu-se rezultatul cu un coeficient K.

Dimensiunile de baza in circumferinta se obtin prin calcule de diferente intre Cb si o constanta data, specifica dimensiunii calculate si conformatiei luata in calcul.

In general, toate dimensiunile de baza se obtin cu ajutorul dimensiunilor principale fie prin rapoarte, fie prin diferente. Constantele si coeficientii luati in calcul sunt specifici conformatiei, fiind obtinuti din masuratori antropometrice.

In tabelul 2 sunt date calcule necesare obtinerii dimensiunilor de baza pentru tipuri de conformatii normale intalnite in practica industriala.

Cg Se obtine prin masurarea circumferintei gatului

In afara conformatiilor normale la categoria adultilor exista si conformatii cu anomalii, unde intre dimensiunile principale si dimensiunile de baza nu exista corelatii corespunzatoare, acestea diferind de cele prezentate la conformatiile normale.

Aceste anomalii sunt intalnite atat la conformatiile pentru femei cat si la cele pentru barbati. Pentru proiectarea tiparelor la conformatiile cu anomalii se redau in continuare principalele tipuri de conformatii utilizate la proiectarea imbracamintei.

La conformatiile pentru barbati se cunosc trei tipuri de conformatii cu anomalii si anume: - conformatii atletice la care predomina bustul dezvoltat, iar talia si soldul sunt sub valoarea dimensiunilor determinate la conformatiile normale (tabelul

Relatii de calcul a dimensiunilor de baza pentru conformatii atletice (tabel.

Dimensiunea principala Cb si valoarea coeficientului K

Dimensiunea de baza Relatia de calcul Ct Ct= Cb-K Cs Cs=Cb-K

- conformatii corpolente proportionate, la care atat circumferinta taliei Ct cat si circumferinta soldului Cs sunt mai dezvoltate si au valori mai mari decat la conformatii normale, dar se pastreaza o anumita proportie. Astfel, la aceasta grupa, marimile Cb de la 54 la 58 au circumferinta taliei si circumferinta soldului mai mari decat marimile 46 . ..52 (tabelul 4 )

Relatii de calcul a dimensiunilor de baza pentru conformatii corpolente proportionate (tabel

Conformatiile corpolente neproportionate

Aceasta grupa de conformatii cuprinde masuri de circumferinta de la Cb= 49 pana la Cb= 57, fiind specifica persoanelor cu solduri mai dezvoltate. Intre dimensiunile de baza si dimensiunile principale in circumferinta se utilizeaza relatii de calcul date in tabelul 5.

Relatii de calcul a dimensiunilor de baza la conformatii corpolente neproportionate (tabelul

Determinarea coeficientilor (constantelor) din relatiile de calcul a dimensiunilor de baza s-a efectuat in urma masuratorilor antropometrice.

C.     PRINCIPII SI PARAMETRII IN CREATIA VESTIMENTARA

Creatia vestimentara este un proces care evolueaza in functie de nivelul tehnic de dezvoltare si de evolutia societatii omenesti. In cadrul procesului de creatie vestimentara, specialistii stabilesc modele pe grupe de produse care se proiecteaza si se prezinta publicului consumator pentru desfacere si purtare.

Notiunea de model in productia imbracamintei este sinonima cu cea de schita, concept, proiect sau prototipul produsului de realizat.

Modelul realizat pentru un produs nu se stabileste intamplator ci este rezultatul unei gandiri creatoare, legat de anumite conditii existente in perioada pentru care se realizeaza.

Pentru asigurarea unor modele corespunzatoare care sa satisfaca majoritatea consumatorilor si cele mai rafinate gusturi trebuie sa se tina seama de parametrii utilizati in creatie, cum ar fi: destinatia produsului, linia modei, proportia, echilibrul, ritmul, accentul, unitatea, armonia culorilor si materialul utilizat in confectionare.

Destinatia produsului:

Este un parametru de care se tine seama in creatie. Astfel, la crearea unor modele pentru tineri se impune o linie mai lejera si usoara in general sportive, in timp ce pentru adulti, linia este mai sobra si mai inchisa. Imbracamintea pentru anotimpuri calduroase se proiecteaza cu linii mai lejere si din materiale deschise, in timp ce imbracamintea pentru anotimpuri reci este mai stransa pe corp si in culori mai inchise.

Linia modei:

Este parametrul prin care se asigura produsului creat anumite calitati legate de moda din perioada in care se utilizeaza produsul. In cadrul acestui element de proiectare trebuie subliniate supletea, simplitatea si armonia liniilor de croiala a produsului realizat.

Proportia:

Consta in imbinarea elementelor componente astfel incat sa nu se observe partile ce le alcatuiesc. In acest sens, relatia si dimensiunile unei parti din produs se pastreaza si se contopesc astfel incat unde se termina un detaliu incepe un nou detaliu. Elementul proportiei in creatia vestimentara urmareste in primul rand adaptarea modelului in figura umana si apoi corelarea acestuia cu celelalte obiecte de imbracaminte ce formeaza ansamblul vestimentar. Proportia unui model creat trebuie pusa de accord in primul rand cu conformatia si figura purtatorului si apoi cu celelalte obiecte vestimentare ce formeaza imbracamintea acestuia.

Echilibrul:

Este elementul de creatie care presupune acordul modelului creat cu distributia formelor, a spatiului, a liniilor si a culorilor pe o verticala sau orizontala imaginara a produsului. Echilibrul in creatie poate fi formal sau simetric si marcat.

Echilibrul formal sau simetric a ocupat o pozitie dominanta in creatia de model si are la baza echilibrarea produsului prin simetria formelor si introducerea garniturilor. Echilibrul marcat se realizeaza prin punerea unei flori sau brose care sa sensibilizeze imbracamintea si sa creeze tot odata un balans in ansamblul vestimentar. Echilibrul marcat s-a format in paralel cu echilibrul simetric, dar a fost pus in inferioritate de catre echilibrul simetric si de catre moda in general.

Ritmul:

Este o grupare conjugativa a unor elemente ce ocupa loc pe o suprafata prin repetare, alternanta si simetrie. In creatia vestimentara, ritmul exprima miscare, grupare, cadenta si echilibru. La imbracaminte, ritmul poate avea diferite aspecte. Astfel, la unele modele confectionate din materiale cu dungi calde pe vertical se schimba directia dungilor, punandu-le pe orizontalaa (sau pe diagonala) la unele detalii, cu buzunare, gulere, mansete etc Prin aceasta schimbare se intareste forta expresiva a modelului formandu-se totodata o alternanta a elementelor care schimba aspectul general al produsului.

Accentul:

Este parametrul care sintetizeaza gradul de sensibilitate al unui ansamblu vestimentar. In acest sens, sensibilizarea imbracamintei se accentueaza prin punerea unei batiste la buzunar, o brosa, o esarfa, un lantisor la gat sau alte garnituri care pun in evidenta intreaga conformatie si figura a purtatorului. La imbracaminte, accentul se evidentiaza prin culoare, prin raportul intre culori si accesoriile aplicate din diferite materiale.

Unitatea si armonia:

In creatia vestimentara, unitatea exprima totalitatea imbinarilor armonioase la un produs finit privit in total care intruneste toate gusturile si caracteristicile calitative. Armonia implica insa efectul placut si atractiv pentru un tot sau pentru portiuni dintr-un tot. Cele doua elemente ale acestui parametru se influenteaza reciproc avand la baza urmatoarele principii:

selectarea si utilizarea judicioasa a materialelor;

bunul gust in determinarea si selectarea materialelor;

corelarea functionalismului produsului cu cerintele tehnologice de executie si cu nivelul societatii moderne;

folosirea la maximum a tuturor capacitatilor creatoare

Rezolvarea in conditii bune a unitatii dintre forma, structura si functie reprezinta factorul determinant in estetica produselor industriale. Introducerea bunului gust inseamna selectia celui mai bun dintre cele mai bune si aceasta este o calitate particulara si personala a fiecarui individ in activitatea de creatie vestimentara.

E.     ELEMENTE GEOMETRICE FOLOSITE LA PROIECTAREA

TIPARELOR

Pe baza cunoasterii conformatiei si a dimensiunilor sale se procedeaza la proiectarea tiparelor. Acestea se construiesc pentru materialul de baza, care formeaza fata imbracamintei, urmand ca pentru celelalte parti componente ( captuseala, intarituri etc.), tiparele sa fie obtinute prin copierea tiparului de baza.

Prin procesul de proiectare a tiparului se determina forma si dimensiunile tiparelor pentru detaliile ce compun obiectele de imbracaminte. Aceste detalii au forme si dimensiuni diferite, in functie de caracteristicile obiectului de imbracaminte proiectat. Tiparele proiectate au forma unor suprafete plane, marginite cu linii cu forme diferite, care prin asamblare formeaza un anumit obiect de imbracaminte.

In acest sens, elementele geometrice folosite la proiectarea imbracamintei sunt: corpul, suprafata, linia si punctual.

Corpul omenesc:

Este elemental principal al proiectarii tiparelor, deoarece de la forma si dimensiunile sale se incepe constructia grafica a tiparelor.

Se stie ca la conformatia corpului apar unele denivelari, care in procesul de creatie a imbracamintei impun anumite operatii, menite sa faca posibila formarea tiparului pe conformatie. Astfel, pe suprafata corpului exista unele buclari (la solduri si la bust ) sau unele denivelari( la talie, la gat etc.), care pentru a fi evidentiate la tipare se formeaza pense fie in scopul buclarii, fie pentru ajustarea pe corp.

Suprafata detaliilor:

Este elementul geometric care se obtine cu ajutorul liniei inchise in acelasi plan. Suprafata are doua dimensiuni: una de lungime si a doua de latime. Pentru proiectarea tiparelor, suprafata are un rol important, deoarece prin forma si marimea lor tiparele trebuie sa corespunda conformatiei corpului si liniei produsului.

Suprafata tiparului se obtine pe cale grafica prin desen, iar desenul, la randul sau, este o transformare a punctului pe plan estetic. Punerea de acord a suprafetei tiparului cu suprafata corpului se face prin calcule si dimensionari determinate de dimensiunile corpului si de linia produsului ce se proiecteaza. In suprafata tiparului trebuie sa fie cuprinse toate rezervele pentru pense si cusaturi.

Linia detaliilor:

Este elementul geometric care limiteaza marginile suprafetelor. Linia se produce cu ajutorul punctului in miscare, care, atunci cand se traseaza in plan, descrie o suprafata, iar cand se traseaza in spatiu (in plane diferite ) descrie un volum (corp ).

Linia este reprezentata de o singura dimensiune, denumita lungime, care poate avea forma dreapta (orizontala, verticala sau oblica ), arcuita sau franta.

La proiectarea unui tipar, liniile de constructie pot fi clasificate dupa rolul pe care-l indeplinesc la constructie, in: linie de baza, linie ajutatoare si linie de contur (de moda ).

Linia de baza - determina dimensiunile de baza ale tiparului. Liniile de baza sunt proiectate atat in lungime cat si in latimea tiparului.

linia de baza in lungime - determina dimensiunile de baza in lungimea tiparului. Aceste linii sunt asezate perpendicular pe lungimea tiparului, iar distanta intre liniile de baza reprezinta diferite dimensiuni de baza ale tiparului.

linia de baza in latime este proiectata paralel cu lungimea tiparului sau perpendicular pe latimea acestuia. Linia de baza in latime determina dimensiunile de latime ale tiparului care reprezinta distanta dintre acestea masurata in linie dreapta.

Liniile de baza se pozitioneaza cu ajutorul punctelor de baza, care, la randul lor, se determina cu ajutorul dimensiunilor de baza ale corpului.

In procesul de proiectare a tiparelor , liniile de baza pot indeplini functii duble. Astfel, linia de baza poate indeplini si functia de linie de contur la un tipar.

Linia ajutatoare- se numeste linia din constructia tiparelor care ajuta la

pozitionarea unei linii de contur. Liniile ajutatoare se pozitioneaza cu ajutorul punctelor ajutatoare sau al punctelor de baza. Liniile ajutatoare pot fi pozitionate vertical, orizontal sau oblic, in functie de forma detaliului si a produsului ce se proiecteaza.

- Linia de contur - se numeste linia care determina conturul tiparului si se pozitioneaza cu ajutorul punctelor ajutatoare si de baza sau cu ajutorul liniilor ajutatoare. Liniile de contur pot fi reprezentate de catre liniile de baza, care pot avea functii duble.

Linia de contur a unui tipar poate avea o forma dreapta sau arcuita si poate fi prevazuta cu pense de ajustare.

In proiectarea tiparelor, liniile se reprezinta diferit. Astfel, liniile de baza si ajutatoare se reprezinta mai subtiri - 0,3mm ), iar liniile de contur cu grosimea de

. . .0,6mm. De asemenea, liniile de simetrie de la spate, piepti, guler etc. se vor trasa cu liniile- punct la grosimea corespunzatoare unei linii de contur.

Punctul:

Este elemental geometric fara dimensiuni, care se foloseste la proiectarea tiparelor, pentru a se stabili pozitia liniilor de constructie. Dupa functia pe care o indeplinesc, punctele pot fi de baza si ajutatoare.

Punctul de baza se numeste acel punct din constructia unui tipar prin care se determina pozitia unei linii de baza. Pozitia punctelor de baza se stabileste in functie de dimensiunile de baza ale corpului sau la intersectia unor linii de baza. Astfel, pentru determinarea punctelor de baza care stabilesc liniile de baza in lungime se folosesc dimensiuni, ca: IC, Lt, Lb etc., iar pentru punctele de baza in latime se folosesc dimensiuni de circumferinta si latimi, ca: Cb, Ct, Cs, Lps, Lpt etc.

Punctul ajutator este un element geometric prin care se determina pozitia unei linii ajutatoare sau o linie de contur. Punctele ajutatoare se stabilesc cu ajutorul punctelor de baza sau a liniilor de baza

Elementele geometrice(fig. 4. ).:

Se intalnesc la toate constructiile de tipar. In figura 4. este reprezentat un tipar de guler inchis, la care sunt stabilite linii si puncte. Din aceasta schema rezulta ca liniile orizontale trasate din punctele A si A2 sunt linii de baza in latime, deoarece distantele intre aceste linii stabilesc dimensiuni de baza in latimea tiparului.

Liniile verticale trasate din punctele A si B sunt linii de baza in lungimea tiparului, deoarece distanta intre aceste linii reprezinta dimensiuni de baza ale lungimii tiparului.

Liniile de baza se traseaza cu ajutorul punctelor de baza si cu ajutorul relatiilor existente, in functie de dimensiunile principale ale corpului.

Linia( a, a1) reprezinta o linie ajutatoare, care se determina cu ajutorul punctului ajutator (a).

Liniile A,B si BB2 sunt linii de contur care impreuna cu liniile A1A2 si A2B2 indeplinesc functia dubla ca linie de baza si linie de contur.

E.MODELAREA TIPARELOR PENTRU IMBRACAMINTE

Imbracamintea este un bun vestimentar care se confectioneaza in modele variate. Forma imbracamintei este determinata de conformatia corpului, de moda, de scopul in care a fost confectionata si de materialele utilizate la confectionare.

La proiectarea imbracamintei, una din problemele principale o constituie formarea imbracamintei, in functie de conformatia corpului. Formarea sau modelarea imbracamintei se realizeaza prin tratarea umidotermica a produsului sau prin pensarea tiparelor in functie de modelul (conformatia ) corpului si de dimensiunile acestuia.

Tratamentul umidotermic se aplica semifabricatelor in timpul prelucrarii, dupa ce au fost croite, iar modelarea prin cusaturi de pensare se face prin formarea sabloanelor utilizate la croirea semifabricatelor.

Modelarea prin tratare umidotermica:

Este mai greoaie, deoarece necesita un timp mai indelungat, iar produsul astfel modelat are o stabilitate limitata in timp, mai ales la purtarea in conditii de umiditate excesiva.

Modelarea prin cusaturi de pensare:

Are la baza formarea sabloanelor folosite la croit, care au fost realizate prin tipare proiectate initial.

In esenta, modelarea prin pensare se bazeaza pe formarea tiparelor proiectate si dimensionarea acestora, la dimensiunile corpului.

Tinandu-se seama de conformatia corpului, suprafata sabloanelor trebuie sa fie astfel modelata incat aplicata pe corp sa corespunda atat conformatiei corpului cat si produsului de imbracaminte proiectat.

In practica, modelarea tiparelor se realizeaza prin pense ( fig. 5 ), care pot fi: de cusatura, interioare si de suprafata sau de garnitura.

Pensa este o cusatura de ajustare a produsului pentru a-l stramta si ingusta la dimensiunile corpului. Pentru obtinerea unei pense, detaliile ce se asambleaza sunt pensate prin adancirea cusaturii sau prin eliminarea din tipar ( detaliu ) a partii de ajustat.

- Pensa de cusatura - (fig. 5.a.) se obtine prin ingustarea detaliilor de asamblat, prin cusaturi de garnitura denumite "tet".

- Pensa de margine ( fig. 5. b. ) se aplica la cusaturile din mijlocul spatelui, pe cusaturile laterale, pe linia de incheiere a manecilor, pe linia laterala si de mijloc a fustelor, precum si la asamblarea pantalonilor lateral sau in spate si in fata. Aceste pense se formeaza, in general, prin eliminarea din detaliu a partii de pensat fara a fi vizibile la produs, iar latimea rezervei de cusatura a detaliilor pensate trebuie sa fie egala pe toata lungimea de coasere a marginilor.

- Pensa de garnitura ( fig. 5. c. ) se formeaza pe linia unor cusaturi de asamblare a unor detalii, ce constituie produsul sau un detaliu principal al produsului. Astfel de pense se introduc in cusaturi la montarea platcilor, la formarea unei cusaturi tet, la montarea unei corselete etc. Aceste pense nu sunt vizibile pe suprafata produsului fiind introduse pe aceste cusaturi cu functie de garnitura a produselor.

Pensele de interior ( fig. 5. d. ) se formeaza pornind de la marginea detaliului spre interiorul acestuia in locul unde urmeaza a se ingusta. Aceste pense sunt aplicate in scopul ajustarii produsului pe conformatia corpului la umeri, la bust, in talie, in solduri si in rascroitura bratului.

Pensele de interior au adancimea determinata de diferenta dintre largimea produsului si dimensiunea de circumferinta a corpului. Pensa de interior poate fi taiata sau netaiata in detaliul in care se formeaza, iar adancimea sa este in functie de gradul cambrarii produsului pe conformatie. Pensele de interior se intalnesc la spate si piept la nivelul taliei si umarului avand rolul de a modela produsul pe talie si pe umeri.

Astfel de pense mai pot fi aplicate la fuste, si anume din talie spre solduri, avand centrul cu adancimea maxima in talie si cu varful spre linia soldurilor. De asemenea, la pantaloni pensa se aplica la spate pentru ajustarea lui pe talia corpului.

Pensele interioare au adancimea maxima de la 1 la 6cm, in functie de gradul ajustarii tiparului. Astfel, pensile interioare pentru ajustarea produsului pe talie au adancimea de la 1,5 la 4cm, pensile de modelare a pieptului pe bust de 4-6cm, iar cele de la spate, pentru modelarea pe omoplati de 0,8-1,5cm.

Pensa de suprafata indeplineste atat functia de modelare pe conformatie cat si de ornamentare a produsului. Aceste pense sunt aplicate la fata pantalonilor, la terminatia manecilor prevazute cu mansete la capul manecilor, la montarea platcilor si altor detalii asemanatoare.

Pentru obtinerea acestor pense la detaliile din care se formeaza, rezerva destinata ca pensa se pliaza pe suprafata detaliului si se fixeaza prin tratament umidotermic.

CAP. II.

METODICA PROIECTARII TIPARELOR

Proiectarea tiparelor face parte din procesul de pregatire a documentatiei tehnice necesare intreprinderilor de confectii. Acest proces se desfasoara in cadrul serviciului tehnic si de creatie din intreprindere in faza primara a realizarii unui produs sau a unui lot de produse.

Tiparele, care reprezinta o parte a documentatiei tehnice, stabilesc forma si dimensiunile detaliilor unui produs de imbracaminte. Tiparele servesc in final la producerea sabloanelor de lucru, utilizate atat la croirea materialelor cat si la confectio-

narea semifabricatelor.

In procesul de realizare, tiparele au forme si dimensiuni diferite in functie de rolul pe care-l au in etapa sau in faza de realizare, fiind denumite: tipare clasice, tipare de baza si tipare multiplicate.

- Tiparul classic este construit pentru un produs vestimentar cu linie clasica(simpla). Acest tipar este prevazut cu sau fara reserve de cusaturi, dar ii lipsesc rezervele de tivuri de la terminatia detaliilor principale ( spate, piepti, maneci etc.) Acest tipar se obtine prin constructia clasica, bazata pe dimensiunile principale ale corpului, avand linia de contur specifica produsului proiectat.

- Tiparul de baza se obtine din tiparul classic care a fost transformat in model si caruia i-au fost adaugate rezervele de cusaturi si tivuri.

- Tiparul multiplicat este rezultat din marirea sau micsorarea tiparului de baza, in scopul obtinerii unui sortiment de marimi necesare productiei industriale. Se obtine prin marirea tiparului de baza cu cote de gradare specifice fiecarui detaliu si produs proiectat.

A.    ETAPE DE PROIECTARE A TIPARELOR

Procesul de constructie grafica a unui tipar cuprinde mai multe faze si etape de lucru.

Fazele de realizare a tiparelor si sabloanelor sunt: construirea tiparului classic, transformarea tiparului classic in model si multiplicarea tiparului de baza.

Construirea tiparului classic

Aceasta faza de proiectare are la baza dimensiunile principale ale corpului finalizand tiparul in forma clasica sau simpla.

In cadrul acestei faze se efectuiaza construirea fiecarui tipar din ansamblul de detalii ce alcatuiesc produsul ( spate, piepti, guler, maneci etc. ).

Construirea tiparelor pentru detaliile produsului se poate face individual, pentru fiecare detaliu sau pe grupe de detalii, in functie de pozitia si de legatura acestor detalii in cadrul produsului.

Astfel, spatele si pieptii se construiesc impreuna la majoritatea produselor, iar gulerul si manecile separate, exceptie facand unele modele cu caracteristici speciale.

La construirea unui tipar classic se disting trei etape de lucru si anume:

calculul dimensiunilor de baza;

trasarea liniilor de baza;

trasarea liniilor de contur.

Calculul dimensiunilor de baza

In aceasta etapa de lucru, tehnicianul sau maistrul creator, pe baza dimensiunilor principale date, stabileste care sunt dimensiunile de baza ale corpului de care se foloseste in constructia tiparului si procedeaza la determinarea acestor dimensiuni. In general aceste dimensiuni sunt: Lt, Ls, Lb, Ct, Cs, Lsp si Lpt.

Toate dimensiunile de baza ale corpului se determina cu ajutorul dimensiunilor principale date in tema. In calculul dimensiunilor de baza pe lungimea corpului ( Lt, Lb si Ls ) se foloseste ca dimensiune principala inaltimea corpului ( IC). Pentru calculul dimensiunilor de baza in circumferinta si latime ( Ct, Cs, Lsp si Lpt ) se folosesc ca dimensiune principala, circumferinta bustului ( Cb ).

Trasarea liniilor de baza ( fig. 6 )

Aceasta etapa cuprinde operatiile de trasare a liniilor de baza, atat in lungime cat si in inaltimea tiparului. Liniile de baza se traseaza cu ajutorul punctelor de baza, care se determina in raport cu dimensiunile de baza ale corpului, determinate in etapa " calcu- lul dimensiunilor de baza ". Pentru trasarea unei linii de baza se foloseste un punct de baza a carui pozitie este determinata prin calcul. Pozitionarea punctului de baza se face in raport cu un alt punct de baza stability anterior sau adoptat in planul desenului la inceputul constructiei.

Prin exemplul luat in figura 6. se observa ca punctele A, S si T sunt puncte de baza care stabilesc pozitia liniilor de baza in lungimea tiparului.

Pozitia punctelor S si T a fost determinata in raport cu punctual A, a carui pozitie s-a luat la alegere, la inceputul constructiei. Punctele S1 si S2 stabilesc pozitia liniilor de baza in latimea tiparului. Odata cu trasarea liniilor de baza, la intersectia lor au rezultat punctele A1, S1, L1 care sunt, de asemenea, puncte de baza determinate de intersectia liniilor de baza.

Trasarea liniilor de contur

Aceasta etapa cuprinde operatiile de determinare a punctelor si a liniilor ajutatoare si, apoi, trasarea liniilor de contur.

In general, la trasarea unei linii de contur se folosesc atat punctele de baza sau ajutatoare cat si liniile ajutatoare sau de baza ( ex: P1 A5 )

Respectarea celor trei etape de lucru in cadrul fazei de construire a tiparelor este obligatory, deoarece in acest mod se asigura sistematizarea procesului de munca si se simplifica unele calcule si operatii.

Transformarea tiparului classic in model

Transformarea tiparului classic in model de proiectat are drept scop aducerea detaliilor la forma si dimensiunile impuse de model. In cadrul acestei faze de lucru, produsul trebuie sa-si pastreze dimensiunile date la constructia clasica, iar detaliile sale pot fi modificate ca forma si dimensiuni in functie de forma si linia modelului de proiectat. Odata cu operatia de transformare, tiparului I se adauga rezervele de cusaturi si tivuri specifice produsului.

Faza de transformare a tiparului classic in model cuprinde urmatoarele etape de lucru:

Trasarea liniilor de moda - etapa de lucru ce cuprinde operatiile de stabilire a liniilor de model si determinarea prin calcul a acestor linii pentru fiecare detaliu care necesita transformari;

Aplicarea rezervelor de cusaturi si tivuri - etapa in care se aplica rezervele necesare pentru cusaturi si tivuri. Latimea acestor reserve se coteaza in centimetri si se traseaza cu linii corespunzatoare.

Multiplicarea tiparului de baza

Multiplicarea tiparului de baza consta in gradarea acestuia in sensul maririi si micsorarii lui pentru a se obtine sortimentul de marimi de tipare necesare productiei industriale. Multiplicarea tiparului de baza cuprinde urmatoarele etape de lucru:

Schitarea multiplicarii tiparului cu mana libera, stabilind miscarea punctelor tiparului de baza pe plansa de desen;

Cotarea punctelor de multiplicat prin notarea si orientarea cotelor ce se aplica fiecarui punct de pe conturul tiparului de baza. Orientarea cotelor se face prin sageti aplicate spre directia de crestere a tiparului;

Multiplicarea propriu-zisa consta in transpunerea tiparului de baza pe plansa de desen si gradarea acestuia corespunzator cotarii anterioare.

B.     REZERVE DE CUSATURI, TIVURI SI CUTE

Un loc important in proiectarea tiparelor il constituie cusaturile, tivurile si cutele sau alte garniture.

Aceste parti componente ale obiectelor vestimentare sunt prevazute fie la construirea tiparului classic, fie la transformarea acestuia in model sau in ambele faze de proiectare.

Proiectarea rezervelor de cusaturi

Pentru realizarea procesului de coasere, detaliile produselor si a tiparelor sunt prevazute cu reserve de coasere care se aplica la tipare in procesul de proiectare.

Rezerva de cusatura este prevazuta la marginea tiparului sau a detaliilor avand dimensiuni de latime si de lungime specifice tehnologiei de confectionare si materialului din care se confectioneaza produsul. In practica confectionarii imbracamintei se utilizeaza cusaturi de incheiere ( imbinare ) a detaliilor, cusaturi de incheiere-fixare si cusaturi de pensare a produsului.

Cusatura de incheiere ( fig. 7. )

Este utulizata la asamblarea detaliilor in vederea construirii produsului de imbracaminte.

Aceasta cusatura are lungimea determinata de marimea laturii detaliului ce se incheie iar latimea in functie de tehnologia aplicata, de utilajul folosit si de materialele utilizate.

Astfel, la cusaturile executate cu masini triploc la produse din tricoturi, latimea rezervelor de cusatura este de la 0 la 0,6cm in functie de felul si finetea tricotului. Cusaturile de incheiere executate cu masina simpla aplicate la produsele din tesaturi si tricoturi au latimea rezervei ( r ) de la 0,8 la 1cm. Cusaturile de incheiere pot fi aplicate longitudinal, transversal sau oblic.

Cusaturile de incheiere pe lungimea confectiilor sunt cusaturi in mijlocul spatelui, cusaturi laterale, cusaturi de incheiat si montat clinuri, cusaturi interioare si pe cotul manecilor, cusaturi laterale si interioare la pantaloni, precum si unele cusaturi de pensare a detaliilor aplicate in scopul modelarii produsului pe conformatie.

Cusaturile de incheiere orizontale ( transversale ) sunt aplicate la montarea platcilor la spatele si fata produsului, la montarea beteliei si cordoanelor, la montarea unor corselete si corsaje sau piepti a produselor pentru a fi modelate pe conformatia corpului.

Cusaturile de incheiere pozitionate oblic se aplica la formarea penselor laterale sau la montarea unor detalii ce fac parte din tiparele produsului proiectat.

Cusatura de incheiere-fixare ( fig. 8. )

Se aplica, in general, la formarea garniturilor obtinute prin combinarea detaliilor. Aceste cusaturi cu denumirea de " tet " se aplica la imbracaminte pe lungime, pe latime sau oblic.

Cusaturile tet se formeaza cu doua sau trei tighele in functie de tehnologia confectionarii si de materialul utilizat la confectionare.

La aceste cusaturi, primul tighel are rolul de incheiere a celor doua detalii, iar al doilea de a fixa detaliul superior de cel inferior. Latimea rezervei de cusatura la cele doua detalii este diferita in functie de latimea tighelului de fixare care se aplica pe fata produsului. Astfel, daca latimea tighelului de fixare ( r ) este de 1,5cm, latimea rezervei de coasere a partii superioare ( r1 ) se va lua de la 0,5 la 0,8cm, iar latimea rezervei partii inferioare in cazul exemplului dat va fi: r2= r+0,5 =2cm.

La unele produse, fixarea se face cu doua tighele; tighelul al doilea de pe fata se va trasa langa tighelul de incheiere la distanta de 0 - 0,1cm.

Cusatura de pensare

Se aplica in scopul formarii si modelarii produsului pe conformatia corpului. Aceste cusaturi au rolul de a forma pliuri sau pense care sa stramteze produsul aducand largi-

mea acestuia la dimensiunea de circumferinta a corpului. Sunt utilizate la rochii, bluze, fuste, jachete, pardesiuri, paltoane, sacouri si pantaloni.

Cusaturile de pensare pot fi prevazute separate in interiorul detaliilor, sub forma de pense, sau pot fi introduce si combinate in cusaturi de incheiere.

Proiectarea rezervelor de tivuri ( fig. 9 )

Tivurile sunt parti componente ale tiparelor de baza care se aplica in prelungirea tiparului pe linia de terminatie. La imbracaminte, tivurile au functia sa dubleze termi-

natia detaliilor principale pentru a le face mai rezistente si pentru a da un aspect placut produsului. Rezervele de tivuri se aplica la detalii principale, ca: maneci, spate, fete de rochii si fuste, piepti de imbracaminte exterioara si pantaloni. Latimea rezervelor pentru tivuri este diferita in functie de produs, de materialul utilizat in confectionare si de tehnologia de fabricatie folosita. Astfel, latimea rezervei pentru tivuri la produsele de lenjerie se ia de la 0 la 2,5cm, cele mai inguste fiind la lenjeria din tricoturi si tesaturi subtiri.

Unele obiecte de lenjerie pentru femei pot fi fara tivuri, terminatia produsului fiind facuta curat cu o cusatura triploc. Imbracamintea exterioara pentru adulti este prevazuta cu reserve de tivuri la spate si piepti de 5-6cm, iar la maneci, de 4-5cm.

Confectiile pentru copii au latimea rezervelor de tivuri mai mare cu 1-2cm fata de adulti, pentru asigurarea posibilitatilor de lungire a produsului in timpul cresterii copilului.

In general, latimea rezervelor de tivuri are un rol deosebit atat economic cat si calitativ. Aspectul economic este determinat de latimea tivului, iar calitatea produsului de cresterea latimii tivului. Proiectarea judicioasa a latimii tivurilor si a cusaturilor determina in mod favorabil eficienta economica si calitatea confectiilor. In tabelul . ) sunt date rezervele pentru cusaturi de incheiere si tivuri la principalele confectii.

Tabel.

Latimea rezervelor de cusaturi si tivuri la principalele produse de imbracaminte

Proiectarea rezervelor de cute ( fig. 10. )

Cutele sunt garniture formate din materialul de baza din care se confectioneaza produsul. Sunt confectionate sub diferite forme, ca: pliseuri, cute simple, cute duble si cute evantai.

Rezerve pentru cute:

a.       - aplicarea rezervei la marginea tiparului

b.      - aplicarea rezervei de cuta prin deschiderea tiparului

La proiectarea rezervelor de cute trebuie avut in vedere tipul cutei, forma pe care o are ( dreapta sau evezata ), marimea adancimii si modul de confectionare.

Rezervele de cute ( R ) se stabilesc odata cu transformarea tiparului classic in model si se pot introduce in tipar prin adaugare la margine, aplicarea rezervei in latimea tiparului, sau prin deschiderea tiparului si introducerea rezervei de cuta la locul stabilit

Metoda introducerii rezervei la marginea tiparului ( fig. 10. a )

Se aplica, in general, la modelele cu detalii de forma simpla ( drepte si patrate ) care permit formarea cutelor pe toata suprafata detaliului. Se aplica la fuste plisate, fuste clasice, la buzunare si alte detalii simple prevazute cu cute

Latimea rezervei la cute simple, duble, sau la pliseuri se stabileste in functie de adancimea proiectata astfel:

r = 2xa , in care:

r - este rezerva necesara unei cute simple sau a unui pliseu;

a - adancimea cutei simple.

Pentru stabilirea latimii cutei duble, adancimea va cuprinde plierea din ambele parti ale cutei care poate fi formata pe fata sau pe dos.

La proiectarea tiparelor pentru produse prevazute cu cute, adancimea rezervelor de cute se ia:

- pentru pliseuri a = 0,5 . .. 2cm;

- pentru cute simple a = 2 . . 6cm;

- pentru cute duble a = 6 . . 10cm;

- pentru cutele evantai a = la fel ca la cutele duble.

Cutele duble sau evantai se introduce, de regula, pe directia liniilor de simetrie ( la spate sau la fata ) sau pe linia genunchilor.

Rezerva pentru cuta simpla sau dubla se poate introduce toata in interiorul detaliului, fiind prevazuta dintr-o bucata sau poate fi repartizata pe ambele parti ale detaliului la care se monteaza.

Introducerea rezervei la cuta simpla pe ambele detalii impune confectionarea acesteia cu o cusatura de imbinare in interior prin care se unesc cele doua parti la care s-a prevazut rezerva.

Cuta dubla repartizata pe ambele parti ale detaliilor se confectioneaza cu capac interior montat longitudinal la ambele detalii la care s-a prevazut rezerva. Latimea tiparului pentru capacul cutei v-a fi egala cu adancimea cutei plus rezervele pentru cele doua cusaturi de montare. Aceste reserve vor fi prevazute si la detaliile produsului, unde se monteaza cuta.

Metoda introducerii rezervei prin deschiderea tiparului ( fig. 10. b. )

Se bazeaza pe introducerea rezervei de cute prin taierea tiparului pe linia cutei si introducerea rezervei acesteia. Metoda deschiderii tiparului necesita urmatoarele faze de lucru:

proiectarea tiparului clasic si transformarea sa in model;

determinarea pozitiei cutelor pe tiparul transformat;

taierea tiparului pe linia cute ice se va introduce in tipar;

asezarea detaliilor rezultate prin taiere pe o coala de desen pentru a fi reproduse si a se adauga rezerva. Cele doua parti intre care se introduce rezerva de cuta se asaza in pozitia de asamblare la o distanta egala cu latimea cute ice se introduce;

conturarea detaliilor pe coala de desen si marcarea pozitiei cutei in tipar cu toate semnele de coasere si suprapunere la confectionare.

Utilizarea metodei deschiderii tiparului este mai usoara si precisa, iar timpul de lucru mai redus, ceea ce face sa fie folosite in majoritatea lucrarilor de acest gen.

C.     ADAOSURI UTILIZATE LA PROIECTAREA TIPARELOR

Adaosurile folosite in proiectarea tiparelor sunt marimile cifrice care se introduce in dimensionarea tiparelor atat pe directia de lungime cat si pe latimea tiparului.

Dupa functia pe care o indeplinesc, acestea pot fi:

adaosuri de lejeritate;

adaosuri de constructie;

adaosuri de corectie sau de moda.

Adaosul de lejerutate

Adaosul de lejeritate reprezinta marimea cifrica masurata in centimetri care se introduce in calculul latimii unui tipar pentru a se asigura latimea necesara tiparului construit, ca produsul croit pe baza acestuia sa capete lejeritatea necesara procesului de purtabilitate.

Adaosul de lejeritate se noteaza prin simbolul ( Ad ) si se introduce in calcul numai pe directia latimii tiparului, avand scopul de a mari largimea produsului ce se proiecteaza.

Adaosul de lejeritate este determinat de varsta purtatorului, de destinatie si de linia modelului.

Varsta purtatorului

Influienteaza marimea adaosului de lejeritate, deoarece la produsele pentru copii adaosurile de lejeritate sunt mai mari fata de cele folosite pentru adulti. Din practica se cunoaste ca imbracamintea pentru copii se confectioneaza in stil sport, avand lejeritatea marita fata de cea pentru adulti si ca atare se impune folosirea unui adios de lejeritate marit.

Natura produsului

Este factorul determinant al valorii adaosului de lejeritate. In procesul proiectarii se pot construe tipare pentru diverse produse ca: pardesie, paltoane, rochii, costume, fuste, camasi etc. Pentru fiecare dintre aceste produse se adopta un adios de lejeritate specific produsului respective. Astfel, la proiectarea tiparului pentru palton se are in vedere faptul ca acest produs se imbraca peste alte obiecte vestimentare si este dublat in interior cu intarituri, captuseala si alte materiale auxiliare.

In acest sens, adaosul de lejeritate impus de materialele auxiliare Ad1 si adaosul de lejeritate Ad2 determinat de imbracamintea interioara.

Deci: Ad= Ad + Ad

Daca se considera ca circumferinta corpului are forma unui cerc perfect si corespunde cu CB= 96cm, pentru aceasta dimensiune corespunde o raza r, in care:

--- ---

CB= 2IIR sau r= CB/ 2II = 15,2cm

Stiind ca suprafata corpului se acopera cu imbracaminte avand o grosime g=0,8cm, atunci raza cercului care se aplica peste imbracamintea mentionata va fi:

R= r+g= 15 + 0,8 = 16cm.

Pentru aceasta raza R va corespunde o circumferinta:

---

CB1 ) 2IIR = 100,5cm.

Diferenta intre cele doua circumferinte ( cercuri ) va fi:

Ad = CB1 - CB = 4,5cm.

Valoarea lui Ad1 se ia in functie de grosimea materialelor auxiliare, care pot diferi de la produs la produs, avand valori de la 0,5 la 2cm.

Linia modelului

Este factorul de moda care poate mari sau micsora adaosul de lejeritate. Astfel, pentru modelele stramte, adaosul de lejeritate este mai redus, in timp ce pentru modelele largi, adaosul este mai mare.

In general, valoarea orientativa la adaosul de lejeritate pentru principalele confectii este data in tabelul 7.

Tabel 7. Valoarea adaosului de lejeritate la principalele obiecte vestimentare

Adaosul de contractie

Adaosul de contractie, denumit si coeficient de contractie este o marime cifrica exprimata in centimetri care se introduce in constructia tiparelor. Acest coeficient compenseaza contractiile ce se produc la materialele folosite la confectionarea produsului. Adaosul de contractie se introduce in constructie pe directia lungimii tiparului, dar poate fi aplicat si pe latime, daca contractia materialului utilizat impune introducerea acestui coeficient.

Adaosul de contractie se noteaza cu simbolul ( Ac ) si are valori diferite in functie de contractia materialului. Pentru determinarea adaosului de contractie se utilizeaza coeficientul de contractie C determinat la receptia materialelor.

Adaosul de contractie se calculeaza cu relatia:

Lx C

Ac = ------- in care:

100

L este lungimea tiparului pe care se introduce adaosul de contractie;

C este contractia materialului determinata la receptie.

La determinarea adaosului de contractie, valoarea lungimii L este luata in functie de dimensiunea tiparului pentru care se face calculul in proiectare.

Adaosul de corectie a lungimii produsului

Adaosul de corectie este un coefficient care se aplica in proiectarea tiparelor pentru corectarea lungimii produsului. Acest coefficient are valori diferite fiind determinat de specificul produsului si de moda.

Adaosul de corectie se noteaza cu simbolul ( K ) si in calcule poate avea valori positive sau negative. Aceste valori sunt determinate de moda, astfel, prin introducerea valorii positive, lungimea produselor cresc, iar prin introducerea valorii negative, produsele se scurteaza.

Ca exemplificare, se ia o conformatie feminina cu o inaltime IC= 168cm pentru care se proiecteaza un pardesiu cu lungimea la nivelul genunchilor = 105cm. Daca moda impune un model mai lung cu 2 -3cm, atunci la lungimea normala rezultata din calcul (105cm) se adauga cei 2 -3cm, care reprezinta adaosul de corectie a lungimii produsului. In acest caz, adaosul are valoare pozitiva, iar prin aplicare in constructia tiparului determina cresterea lungimii acestuia.

Pentru scurtarea produsului fata de dimensiunea normala coeficientul are valoare negativa iar prin introducerea in calcul va micsora ( scurta ) dimensiunea de lungime a tiparului

D.    DIMENSIONARI DE BAZA LA TIPARELE CLASICE

Criterii de clasificare a lungimii imbracamintei

Obiectele vestimentare au lungimi diferite, acestea fiind in functie de grupa din care fac parte si de linia modei.

Clasificarea imbracamintei in functie de lungime ( fig. 11. )

Se poate face dupa felul produsului ( bluza, jacheta sau pardesiu ) si dupa locul de sprijinire ( fixare ) pe conformatie in timpul purtarii.

Din practica este cunoscut ca imbracamintea se poate fixa pe conformatia corpului pe umeri sau pe talie.

Dintre obiectele vestimentare numai fusta si pantalonul se fixeaza pe talie, restul produselor fiind fixate pe umeri.

In ansamblu, produsele de imbracaminte pot avea lungimea pana la nivelul taliei, pana la linia soldului, pana la linia genunchilor sau pana la tocul pantofului. In functie de locul fixarii produsului pe corp si de lungimea produsului, produsele pot fi fixate pe umeri sau pe talie.

Produse fixate pe umeri ( fig. 11. a ):

Produse scurte ( mini ) cu linia de terminatie pana la nivelul liniei taliei, ca: bluze, bolero, bluzoane, pulovere si unele bluze din tricoturi.

Produse cu lungime medie ( midi ), care au linia de terminatie la nivelul linieisoldurilor in care sunt cuprinse: jachete, bluze, sacouri, vestoane si camasi pentru barbati.

Produse de lungime maxima ( maxi ) a caror linie de terminatie ajunge la nivelul glesnei. In aceasta grupa sunt cuprinse produse, ca: rochii de seara, pardesiuri si paltoane model maxi, camasi de noapte etc.

La toate aceste produse, dimensiunea de lungime se determina de la osul cefei pana la linia de terminatie.