AGROTURISMUL - O PROVOCARE PENTRU TURISMUL ROMANESC

AGROTURISMUL - O PROVOCARE PENTRU TURISMUL ROMANESC

1. Aparitia si dezvoltarea agroturismului

Agroturismul nu reprezinta un fenomen nou, el are o traditie de lunga durata in unele tari europene cum ar fi: Elvetia, Austria, Suedia, Germania sau Franta.

In Elvetia, tara cu traditie si succes incontestabil in domeniul turistic, aceasta activitate reprezinta una dintre cele mai importante surse de venit pentru economia nationala, atat datorita potentialului natural generos (Alpii Elvetieni) cat si datorita efortului pe care locuitorii, constienti de importanta acestei activitati profitabile, l-au depus in diversificarea si dezvoltarea turismului rural.

In Franta una din premisele care au determinat debutul acestei forme de turism a reprezentat-o aparitia problemelor cu care s-au confruntat agricultura franceza, turismul rural devenind o activitate complementara, producatoare de venituri pentru zonele in care agricultura intampina greutati.

In Germania, legislatia anti-trust, incurajarea permanenta a afacerilor "mici si mijlocii'' cu capital familial si nu in ultimul rand un vechi concept german asupra vietii de familie si in special legat de pozitia femeii in societate (kinder, buche und kirke-copil, bucatarie si biserica) a condus la obtinerea unor rezultate deosebite si o promovare ascendenta a turismului rural.

In tarile in care turismul rural este dezvoltat, mai mult de o treime din populatie prefera zonele rurale ca destinatie de vacanta.

In Romania, turismul rural s-a practicat sporadic, intamplator, spontan si mai ales neorganizat, forma sa de manifestare reprezentand (incepand cu anii 1920-1930) cazarea la cetateni a vizitatorilor ocazionali ai unor asezari rurale. Spre deosebire de alte tari europene dezvoltate, satul si-a pastrat in Romania mult din autenticitate ramanand un organism bine integrat, intemeiat pe numeroase datini si experiente comune, prin care fiecare individ se simte legat de comunitatea din care face parte.

Structurile organizatorice ale turismului rural sunt special amenajate in scopul realizarii functiilor pentru care au fost concepute, atat din punct de vedere al cadrului cat si al serviciilor. In jurul acestor structuri se desfasoara activitati de turism specializate.

Prin punerea in valoare a ofertei de cazare si servicii a turismului rural, prin programele turistice, se dezvolta circulatia turistica rurala. In ultima vreme aceasta circulatie este din ce in ce mai mare, din cauza noilor extensii pe care le-a capatat turismul rural, ca de exemplu, cele generate de noi forme de manifestare cu un pronuntat caracter cultural si ecologic. Apar si se dezvolta in mediul rural, forme de turism avand un scop in sine prin care se imbina recreerea cu activitati practice. Astfel se poate vorbi de turism rural cultural care valorifica traditiile, mestesugurile si artizanatul romanesc, turismul rural ecologic care duce la cresterea circulatiei turistice in zonele respective si contribuie la ridicarea gradului de cultura, educatie si civilizatie a locuitorilor satelor si implicit a zonelor rurale in ansamblul lor, precum si a vizitatorilor .

Cele mai importante forme de cazare in spatiul rural, conform uneia din asociatiile turismului rural din Franta, numita "Gites de France" sunt:

Ø      Gite rural - reprezinta o casa sau o locuinta la tara, mare sau munte amenajata conform stilului local. Primirea turistilor se face intr-o maniera personalizata, acestia putand ramane aici un week-end, una sau mai multe saptamani in orice sezon dorit.

Ø      Membre d'hotes (camere de hotel sau bed and breakfast-BB) in care turistii sunt primiti la persoane particulare, din cadrul populatiei gazda care-si deschid casele lor pentru una sau mai multe nopti, considerandu-i pe acestia adevarati '' prieteni''.

Ø      Gites d'enfant (cuiburi, culcusuri pentru copii) - in timpul vacantelor copiii sunt primiti de familii si supravegheati de persoane competente. Ei profita aici de bucuriile oferite de viata de la tara, de odihna si aer curat.

Ø      Camping a la ferme ( camping la ferma) - terenurile unde pot fi instalate corturile sau rulotele sunt situate in apropierea unor ferme, locuri ideale pentru a profita de linistea naturii.

Ø      Gites d'etape - este destinat primirii calatorilor (ciclisti, drumeti, etc.) care doresc sa faca un mic popas inainte de a continua drumul. Acest tip de cazare este situat de obicei in preajma traseelor de calatorie.

Ø      Gites de group - adaposturile rurale de mare capacitate prevazute pentru familii sau grupuri (in jur de 20 persoane) cu ocazia sejurului sau a unui week-end.

Ø      Chalets - loisires (popasuri de recreere - odihna) situate intr-un spatiu natural ( in inima naturii). Aici sunt propuse activitati diverse: tir cu arcul, ciclism, pescuit, vanatoare, etc.).

In alte tari ca Germania, Italia, Franta, Olanda exista si forme de gazduire specializate ca de exemplu:

Ferme hipice (ecvestre) ;

Ferme specializate in primirea handicapatilor;

Ferme specializate in primirea copiilor;

Ferme specializate in primirea grupurilor;

Ferme specializate de primire a claselor speciale de stiinte naturale (botanica, zoologie, biologie, etc.);

Ferme pentru pescari.

Mediul este mijlocul si modul in care se desfasoara turismul, calitatea acestuia putand favoriza sau defavoriza activitatile turistice.

Ecoturismul isi are inceputurile in America de Nord la mijlocul anilor 1980 ca urmare a dezvoltarii turismului in locuri cu natura salbatica, in locurile cele mai fragile si mai retrase ale planetei. Cuvantul ecoturism se afla in atentia multor agentii de turism care sunt in cautare de noi idei pentru evadari active in mijlocul naturii. Foarte multi turisti sunt atrasi de aventura pe care o asociaza cu zonele naturale izolate. Alti turisti incurajeaza practicile de conservare a zonelor sensibile din punct de vedere ecologic, utilizand profitul pentru a schimba prin educatie atitudinile oamenilor si pentru a contribui la dezvoltarea comunicatiilor locale.

Cele doua grupe de factori esentiali care afecteaza calitatea mediului sunt:

• Factori subiectivi - cauzati de activitati umane;
• Factori obiectivi - rezultati din manifestarea unor fenomene naturale nefavorabile.

Spre deosebire de rezultatele nocive pentru mediu generate de unele indeletniciri ca de exemplu cele industriale ale caror efecte pot fi de multe ori limitate, turismul are o contributie semnificativa nu numai la stoparea degradarii cadrului natural, posibila prin diverse activitati desfasurate, dar si in sensul protejarii mediului prin adoptarea unor reglementari specifice in domeniu. Atractia turistica este dependenta de componentele mediului ambiant (siturile arheologice si istorice, monumente de arhitectura si arta, resurse naturale de factura balneara, relieful, reteaua hidrografica, peisajul, etc.) Cu cat aceste resurse sunt mai variate si mai complexe si ceea ce este mai important, nealterate si neafectate de activitati diversificate, raspund astfel variatelor motivatii turistice.

Conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului o constituie ocrotirea si conservarea mediului ambiant. Ocrotirea si conservarea mediului a constituit tema principala in cadrul unor reuniuni de amploare ca de exemplu: Conferinta Uniunii Internationale de Conservare a Naturii (U.I.C.N.) din anul 1967; simpozioane cu aceeasi tema, Arles (1971), Copenhaga (1973), Conferinta Natiunilor Unite pentru mediul inconjurator de la Stockholm (1972) , Conferinta pentru Securitate si Cooperare in Europa de la Helsinki (1977), Conferinta Mondiala a Turismului de la Manila (1986) etc.

Dupa 1980, dupa ce s-a publicat "Strategia mondiala de protectie a mediului'' de catre U.I.C.N., multe tari s-au hotarat sa coopereze in sensul satisfacerii acestor cerinte in domeniu.

Tour-operatorii, liniile aeriene, hotelurile si-au unit fortele in pastrarea echilibrului fragil intre natura si satisfacerea nevoilor turistilor oferind servicii in zonele exotice fara insa a deteriora mediul inconjurator.

Rezultatul acestor eforturi a permis multor tari (de exemplu Indonezia) sa incaseze de pe urma ecoturismului si a turismului de aventura miliarde de dolari anual. Aceasta industrie se adreseaza aventurierilor care doresc sa cunoasca lumea si care sunt dispusi sa plateasca preturi exorbitante pentru satisfacerea placerilor. La ora actuala, pe tot globul, ecoturismul a devenit cea mai populara forma de petrecere a vacantelor. Cele mai populare eco-destinatii au ecosisiteme fragile, astfel foarte importanta este mentinerea echilibrului intre conservare si promovare cu scopul de a asigura sanatatea pe termen lung atat a ecosistemelor cat si a economiei turismului.

Unii specialistii definesc ecoturismul ca pe "o calatorie de a bucura si aprecia natura" sau, conform Societatii de Ecoturism, acesta este privit ca un turism natural. Tinand cont de motivatiile turistilor pentru diverse destinatii ale lumii, un procent de 40-60% din turistii internationali sunt "turisti naturali" si 20-40% sunt turisti interesati de viata salbatica. Dupa cum reiese din tabelul nr.1, acestia din urma viziteaza o destinatie pentru a observa si analiza aceasta viata; iar turistii naturali sunt cei care viziteaza o destinatie anume pentru a se bucura de natura.

Tabelul 1.

Sursa : Societatea de Ecoturism 1998

Impactul economic direct (banii cheltuiti de turistii care merg in strainatate) este prezentat in tabelul nr.2:

Tabelul 2

Sursa : Societatea de Ecoturism 1998

Conform Societatii de ecoturism profilul pietei ecoturistice are urmatoarele caracteristici: varsta ecoturistilor (barbati si femei in aceeasi proportie, 50 % - 50%) este cuprinsa intre 35 si 54 de ani, iar nivelul de educatie este ridicat ( 82% au studii medii). Majoritatea (60%) declara ca prefera sa calatoreasca in cuplu, 15% cu intreaga familie si 13% singuri.

Legat de durata calatoriei, cei mai multi (50%) prefera calatoriile cu o durata cuprinsa intre 8 si 14 zile. In privinta cheltuielilor, 26% din ecoturisti declara ca sunt pregatiti sa cheltuiasca intre 100 si 1500 dolari pe calatorie.

Cele mai importante elemente ale unei calatorii le constituie: cunoasterea vietii si a decorului salbatic, drumetiile (cu piciorul), etc.

Motivatia principala pentru alegerea acestui tip de turism este participarea la excursiile ce urmeaza a fi efectuate, bucuria de a vedea locuri noi si de a trai noi experiente si posibilitatea de a te afla in mijlocul naturii.

Circulatia turistica necontrolata, spre obiectivele turistice naturale sau antropice provoaca in cele mai multe cazuri distrugerea ireversibila a unor elemente care le-au consacrat candva ca atractii turistice foarte cautate, unele chiar unicat, aducandu-se in acest fel prejudicii potentialului turistic si bunurilor culturale nationale. Lipsa unor locuri amenajate destinate popasului sau instalarii de corturi de-a lungul traseelor turistice sau in apropierea unor obiective turistice provoaca inevitabila degradare a peisajului si a celorlalte componente ale mediului inconjurator datorita urmelor reziduale lasate la intamplare de turisti in locurile pe unde au poposit. Asemenea situatii se intalnesc in majoritatea locurilor destinate turismului de recreere si odihna in special in apropierea centrelor urbane, munti, pe malurile raurilor sau ale lacurilor, in apropierea cabanelor.

Prin patrunderea turismului automobilistic in locuri pana nu de mult inaccesibile, fenomenul poluarii naturii a imbracat forme mai complexe, turistii abatandu-se din drumul lor principal de acces pe vai laturalnice, poposind in locuri pitoresti si distrugand in calea lor pajisti, flora, arbustii prin strivire sau sub influenta gazelor de esapament.

La fel de nefavorabila este si intensificarea circulatiei turistice automobilistice si lipsa parcarilor in statiunile balneoclimaterice, situatie ce duce la alterarea calitatii aerului, a factorilor de cura, fiind influentate tratamentele balneare specifice statiunilor. Degradarea mediului si potentialului pot fi determinate si de proiectarea necorespunzatoare obiectivelor de investitii cu caracter turistic, dezvoltarea nesistematizata a localitatilor, stabilirea de amplasamente neadecvate pentru baza materiala turistica, realizarea unor constructii inestetice, neadaptate la specificul etnografic sau cultural al zonei, etc.

Construirea unor retele incarcate de poteci si drumuri sau mijloace de urcat in zonele de munte, prin lucrarile ce le necesita, pot afecta peisajul distrugand farmecul acestuia. Acelasi lucru se intampla si in cazul pesterilor, obiective turistice de mare valoare, pentru a caror amenajare in scopul vizitarii se executa uneori lucrari care nu respecta tehnica specifica acestui gen de constructii.

Protejarea si conservarea mediului si a potentialului turistic implica urmatoarele obiective:

• Analiza starii de fapt a poluarii atmosferei, apei, solului, si subsolului si a peisajului de catre activitatile economice si luarea de masuri corespunzatoare;
• Amenajarea, exploatarea rationala si conservarea mediului inconjurator in arealele turistice valorificate incomplet, in concordanta cu perspectivele de dezvoltare turistica ;
• Controlul efectelor activitatii turistice in vederea preintampinarii    degradarii mediului inconjurator si resurselor turistice;
• Conservarea, protejarea si ameliorarea mediului inconjurator in zonele, statiunile, centrele, localitatile si obiectivele turistice integrate in circuitul turistic.

Protectia patrimoniului turistic si a mediului inconjurator este influentata intr-o foarte mare masura si de constiinta ecologica a populatiei si a sentimentului de respect si dragoste pentru natura, pentru monumentele de arta si arhitectura, a locurilor istorice create de-a lungul timpului.

In ultimii ani, turismul inregistreaza numeroase aspecte negative datorita unor fenomene care-i scapa de sub control:

• Cresterea traficului rutier si aerian;
• Degradarea coastelor litorale si a deltelor;
• Cresterea nemultumirilor populatiei locale fata de dezvoltarea ampla a activitatilor turistice, prin exproprierile de teren ilegale si prelucrarea resurselor naturale;
• Multe unitati turistice nu detin dotari de limitare a poluarii    (statii pentru epurarea apei, incinerarea gunoiului menajer)
• numarul mare de turisti pe plan european si mondial.

In general turistii, in excursiile pe care le efectueaza, sunt interesati in mod deosebit de costuri si nu de aspectele ecologice sau de responsabilitatea lor sociala si ecologica.

Pentru practicarea unui turism "verde" cu valente ecologice este nevoie sa se implice mai multi factori decizionali. Unul dintre acesti factori este statul, prin politica sa de dezvoltare economica, prin elaborarea unor planuri de dezvoltare durabila, cu asigurarea unor servicii de calitate pentru a se reduce exploatarea inadecvata si excesiva a patrimoniului natural si cultural.

Pentru obtinerea unor rezultate cat mai bune in practicarea si dezvoltarea unui turism ecologic este nevoie ca intre diferite departamente (agricultura, silvicultura, gospodarirea apelor, amenajarea teritoriului, etc.) sa existe o mai stransa colaborare. Un rol deosebit in acest sens il are si exprimarea opiniei populatiilor locale fata de dezvoltarea zonelor turistice si participarea acestora la aceste programe de dezvoltare economica.

Ministerul Turismului detine un program concret de dezvoltare a turismului ecologic, de protectie si conservare a resurselor turistice naturale si antropice care vizeaza integrarea in structurile Comunitatii Europene.

Dezvoltarea turismului pe baze ecologice in armonie cu mediul, in scopul refacerii, protectiei si conservarii potentialului turistic, este cuprinsa in strategia de dezvoltare a turismului. Reglementarile elaborate de Uniunea Europeana cu privire la politica mediului au stat la baza protocolului incheiat intre Ministerul Mediului si Ministerul Turismului.

Romania, prin Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Turism a elaborat si predat sub comanda Programului Natiunilor Unite pentru Mediul Inconjurator (PNUE) un " Studiu - pilot privind mediul natural si uman si valoarea sa pentru turism in zonele Curtea de Arges si Neamt'', studii care vor continua si cu alte zone.

Intrarea Romaniei in Europa mai presupune printre altele:

Elaborarea unui cod al comportamentului turistilor;

Elaborarea unui ghid practic pentru agenti economici din turism, continand recomandari care vor face mai usoara evaluarea factorilor naturali.

De asemenea, se mai prevad actiuni pilot in vederea realizarii si promovarii de noi produse turistice in mediul rural, facilitand relatiile dintre tour-operatori locali, regionali si europeni.

Impactul agroturismului asupra mediului

Activitatile turistice, prin natura lor, determina anumite efecte asupra mediului. Toate aceste efecte pot varia in functie de amploarea actiunilor turistice, a factorilor care contribuie la marirea sau diminuarea lor. Toate aceste efecte au condus la aparitia notiunii de impact al activitatii de turism asupra mediului.

Modul de producere a impactului in turism este determinat in mare masura de cererea si oferta turistica. Presiunile exercitate asupra mediului vor determina impactul din turism in functie de capacitatea de suportabilitate a zonei. Modalitatile de control ale impactului influenteaza intr-o mare masura cererea pentru activitatile turistice si implicit dezvoltarea acestora. Impactul produs de activitatile din turism vizeaza elementele antropice si cele naturale. Cele mai importante prejudicii sunt aduse insa cadrului natural. Acestea sunt:

Schimbari in compozitia speciilor floristice si faunistice: distrugerea habitatului speciilor, uciderea animalelor, influentarea migratiei interne si externe a animalelor, distrugerea speciilor vegetale rare, defrisarea vegetatiei naturale pentru realizarea de facilitati turistice;

Poluarea: poluarea apei cu resturi menajere, poluarea aerului prin gazele de esapament ale autovehiculelor, poluarea solului prin tasare, poluarea sonora;

Eroziunea: tasarea solului ceea ce duce la cresterea scurgerii pluviale si a eroziunii superficiale, amplificarea proceselor de declansare a avalanselor, pagube facute asupra formelor geologice deosebite ca pesterile, deteriorarea pe malurile raurilor;

Degradarea resurselor naturale: scaderea resurselor de apa prin suprasolicitare, riscuri crescute pentru incendii naturale;

Impact vizual negativ: construirea de hoteluri mari, de zone uriase de agrement; gunoaiele din deseurile rezultate din circulatia turistica.

Pentru a limita impactul asupra mediului, in ultimii ani s-a utilizat un set de indicatori pentru a determina capacitatea maxima de primire a unei zone turistice. Capacitatea maxima variaza in functie de formele turismului practicat, marimea zonei de destinatie, dotarea tehnico-materiala s.a. (Istrate, 1996).

Relatiile ce se stabilesc intre cererea de turism si impactul asupra mediului (Bran,1998

Norme de utilizare a resurselor turistice

Sursa: Management in turism, pag. 69

3. Dezvoltarea durabila a agroturismului

a) Conceptul de dezvoltare durabila

Turismul reprezinta una dintre cele mai mari industrii ale lumii si in acelasi timp unul dintre cei mai importanti factori de dezvoltare economica globala. In prezent, unul din cincisprezece angajati lucreaza in domeniul turistic, aproximativ 112 milioane de oameni din intreaga lume fiind implicati in acest sector, (conform The World Travel and Tourism Council).

In anul 1991, profesorul Hans Kueng (Universitatea Tuebingen) afirma ca: "daca vom continua sa tratam natura ca si pana acum, ne vom periclita existenta viitoare. Traim in prezent intr-o era postsocialista si postcapitalista, iar economia viitoare va fi cu siguranta una sociala si ecologica''.

Conceptul de dezvoltare turistica durabila, o notiune dezbatuta de peste douazeci de ani, este menit sa contracareze amenintarile managementului deficitar din domeniul turismului. In anul 1991, in urma colaborarii dintre Uniunea Internationala de Conservare a Naturii (U.I.C.N.), Federatia Mondiala pentru Ocrotirea naturii ( W.N.F.) si Federatia Europeana a Parcurilor Naturale si Nationale (P.N.A.B.E.), s-a definit conceptul de turism durabil ca dezvoltarea tuturor formelor de turism, a unui management si marketing turistic care sa respecte integritatea naturala, sociala si economica a mediului, cu asigurarea pastrarii resurselor naturale si culturale si pentru generatiile viitoare.

Conform altei definitii date de Comisia Mondiala de Mediu si Dezvoltare, "dezvoltarea durabila este dezvoltarea care corespunde nevoilor prezentului fara sa compromita abilitatea generatiilor viitoare de a-si indeplini propriile nevoi".

Economistul finlandez Malasko explica mai pe larg aceasta notiune: "dezvoltarea umana este ecologic durabila in relatie cu mediul daca interventiile si efectele impuse de activitatile umane, fie ele economice, tehnologice, sociale sau culturale, nu altereaza rata schimbarii naturii si ecosistemelor intr-un fel necontrolabil de natura sau intr-o forma ireversibila din punct de vedere al generatiilor viitoare".

Industria turismului a acceptat conceptul de dezvoltare durabila si a adoptat notiunea de turism durabil. Astfel turismul durabil dezvolta ideea satisfacerii turistilor actuali si a industriei turistice, si in acelasi timp, a protejarii mediului si a oportunitatilor pentru viitor. Se are in vedere satisfacerea tuturor nevoilor economice, sociale, estetice, etc., ale actorilor din turism, mentinandu-se integritatea culturala, ecologica, diversitatea biologica si toate schemele ce sustin viata.

Locul turismului in dezvoltarea durabila este logic dat de rolul sau de industrie care vinde mediul fizic si uman ca produs al sau. Turismul este una din industriile care trebuie sa se implice in dezvoltarea durabila, ca industrie a resurselor, dependenta in inzestrarea naturii si de mostenirea culturala a fiecarei societati ; turismul vinde aceste resurse ca parte a produsului sau, si, in acelasi timp, imparte anumite resurse cu alti utilizatori, inclusiv populatia locala.

Dezvoltarea durabila in turism, este o necesitate, avand in vedere ca economia si mediul sunt fete ale aceleiasi monede, cu alte cuvinte, cele doua sunt strans legate si interdependente.

Lucrul esential pentru dezvoltarea durabila il reprezinta respectul pentru interesele generatiei viitoare. Ideea centrala care sta la baza dezvoltarii durabile este aceea de a nu epuiza resursele de care ai nevoie. In sprijinul celor spuse mai sus amintim si cuvintele lui Lester Brown: "nu am mostenit pamantul de la parintii nostri, il imprumutam de la copiii nostri" .

Intreaga miscare de combatere a poluarii, de lupta contra secatuirii resurselor, de aparare a varietatii biosferei, de crutare a speciilor, de salvare a planetei, s-a bazat pe o serie de valori noi ce oglindesc o noua mentalitate culturala in raport cu natura, imbratisata in special de generatia tanara.

Oricate definitii ale conceptului de dezvoltare durabila a turismului s-au dat si se vor da, de catre organizatiile si asociatiile de profil, esentialul este acelasi: ocrotirea si intretinerea resurselor de care avem nevoie cu totii, resurse care ne tin practic in viata si care asigura in acelasi timp viata generatiilor viitoare.

Aflata in atentia tuturor, dezvoltarea durabila a turismului inseamna confruntarea cu faptul ca cercetarile de imbunatatire a calitatii vietii prezinta o constanta inerenta existenta unei limite la care populatia umana si activitatea planetei noastre se pot impotrivi.

Aceasta teorie da nastere unor provocari si unor ocazii unice pentru industria turismului:

Ø      Activitatea de turism, condusa in mod corespunzator, poate fi o forta puternica in ceea ce priveste conservarea mediului si a mostenirii culturale;

Ø      Cand se desfasoara sub forma ecoturismului, turismul durabil poate deveni un cult pentru turisti;

Ø      Cererea turistica este proportionala cu calitatea mediului inconjurator al destinatiei turistice;

Ø      Turismul duce la cresterea populatiei din zonele de destinatie;

Ø      Adesea, turismul este considerat activitatea ce protejeaza mediului rural mai mult decat alte industrii consumatoare de resurse ca mineritul, constructiile, etc.

Asupra mediului turismul poate avea un impact pozitiv si unul negativ, direct sau indirect, tangibil sau intangibil.

Pentru a aborda si a inteleg foarte bine aceste perspective si impactul lor este necesara o grupare a factorilor implicati:

Factori ecologici, in particular flora, fauna si ecosistemul ;

Factori fizici, in particular, resursele naturale, spatiul si facilitatile ;

Factori culturali, in particular, traditiile, limba, religia, obiceiurile, cultura;

Factori sociali, priviti din doua puncte de vedere:

Din punct de vedere al gazdelor - cuprind totalitatea factorilor ce corespund nivelului de trai al acestora;

Din punct de vedere al vizitatorului - cuprind totalitatea factorilor ce definesc nivelul de viata si experienta acestuia.

Avantajele promovarii unui turism durabil din punctul de vedere al protejarii mediului inconjurator reies in urmatoarele aspecte:

Turismul durabil favorizeaza utilizarea rentabila a terenurilor cu randament agricol scazut;

Turismul durabil favorizeaza intelegerea efectelor pe care le au activitatile de turism asupra mediului natural, cultural si uman;

Turismul durabil orienteaza realizarea unor dotari si instalatii de agrement care aduc beneficii populatiei locale si contribuie astfel cu fonduri la conservarea unor situri arheologice, a unor cladiri si vestigii arheologice;

Turismul durabil respecta si asigura cerintele de protectie a mediului, dovedind astfel cat de importante sunt resursele naturale si cele cultural - istorice pentru cresterea bunastarii economice si sociale ale comunitatilor locale.

In cadrul Conferintei Globale pentru Afaceri si Mediul Inconjurator, care si-a desfasurat lucrarile la Vancouver (Canada) in anul 1992, un numar insemnat de specialisti din peste 60 de tari au facut o prezentare a schimbarilor majore care au avut loc in sectorul industriei turistice in ultimi 10 ani. Aceste schimbari au vizat toate aspectele prin care se poate aborda industria turismului si anume:

1. In domeniul comunicarii si formarii

Evaluarea rezultatelor pozitive din trecut in scopul stabilirii unor propuneri noi de dezvoltare durabila cu transmiterea prin intermediul organismelor nationale si internationale a proiectelor si experientelor pozitive;

Elaborarea pentru industria turistica a unor coduri de practica, a standardelor pentru creditul de mediu, in vederea atenuarii impacturilor;

Realizarea unei atitudini deschise in randul angajatilor firmelor de turism si a populatiei locale fata de problemele de mediu;

Influentarea motivatiilor de calatorie si a cererii turistice prin aplicarea codurilor de etica turistica, printr-o mai buna informare a turistilor si prin largirea ofertei.

In domeniul cercetarii si tehnologiei

Asigurarea unui management tehnic si practic al circulatiei turistice in vederea protejarii echilibrului ecologic si evitarea degradarii mediului;

Realizarea unei banci de date si a unei monitorizari prin indicatori specifici, in conditiile protejarii mediului care sa sprijine noile decizii de planificare si dezvoltare a industriei si care sa evidentieze noile oportunitati;

Identificarea acelor resurse culturale si naturale, cu valente turistice;

Stabilirea cererii turistice viitoare si compararea acesteia cu capacitatile ofertei de a o asigura;

Tehnologiile performante sunt utilizate pentru proiectarea acelui turism receptiv la problemele mediului ambiant prin aplicarea unor solutii arhitecturale de inginerie a constructiilor in conformitate cu specificul zonei respective si fara afectarea mediului.

3. In ceea ce priveste legislatia, reglementarile si politicile

Pentru implementarea turismului durabil este necesara realizarea institutiilor si a unui cadru necesar specific;

Mobilizarea sectoarelor industriei turistice in vederea practicarii unui turism durabil in concordanta cu cerintele de mediu;

Asigurarea protectiei si conservarii resurselor turistice de baza.

4. In domeniul economico - financiar

Obtinerea unor beneficii din marketingul de mediu, prin vanzarea unor produse turistice compatibile cu valoarea acestora;

Includerea in incasarile percepute pentru activitati turistice a costului mediu in ideea ca poluatorii vor trebui sa suporte o serie de taxe legate de formele de poluare prin care sa contribuie indirect la conservarea mediului ambiant;

Utilizarea influentei pietei interne si internationale in scopul identificarii de noi piete turistice, respectand cerintele de mediu si realizand parteneriate comune pentru punerea in practica a conceptului ecoturism, concept ce reprezinta elementul de sustinere a turismului durabil.

5. Alte aspecte

Realizarea unor modele si proiecte care sa sprijine dezvoltarea durabila a turismului, cu prezentarea posibilitatilor de aplicare;

Practicarea in toate sectoarele care beneficiaza de resurse naturale si culturale ale industriei turistice, a unei educatii active de protectie vizand intelegerea problemelor de mediu;

Stabilirea unor relatii de colaborare cu toate sectoarele de activitate preocupate de protectia mediului (planificare regionala, agricultura, silvicultura).

b)       Principiile turismului durabil

Principiile majore de dezvoltare durabila a turismului sunt:

Mediul are o valoare durabila, care este deosebit de mare pentru turism; de el trebuie sa se bucure si generatiile viitoare;

Turismul trebuie vazut ca o activitate pozitiva de care sa beneficieze mediul ambiant, comunitatile locale si vizitatorii;

Relatia dintre mediu si turism poate fi dezvoltata astfel incat mediul sa sustina activitatea turistica pe termen lung, dezvoltarea turismului la randul sau, nu trebuie sa duca la degradarea mediului;

Dezvoltarea activitatii de turism trebuie sa respecte caracteristicile locului unde se desfasoara ( ecologice, sociale, economice, culturale);

Scopul dezvoltarii turismului trebuie sa fie intotdeauna echilibrarea nevoilor turistilor cu cele ale destinatiilor si gazdelor acestora;

Industria turistica, guvernele, autoritatile responsabile cu protectia mediului si organismele internationale trebuie sa respecte aceste principii si sa conlucreze pentru punerea lor in practica.

In literatura de specialitate intalnim trei principii majore de dezvoltare durabila:

Durabilitatea ecologica - este cea ce asigura o dezvoltare suportabila cu mentinerea tuturor proceselor ecologice esentiale, in special a diversitatii resurselor biologice;

Durabilitatea sociala si culturala - garanteaza o dezvoltare economica favorabila membrilor societatii compatibila cu cultura, cu valorile de cultura si civilizatie existente, cu pastrarea identitatilor comunitare;

Durabilitatea economica - are un rol important in asigurarea unei dezvoltari economice eficiente, resursele fiind astfel gestionate incat sa existe si in viitor.

Durabilitatea economica a turismului se defineste ca un model de dezvoltare care asigura:

• Ameliorarea calitatii vietii in asezarile umane care primesc turisti;
• Posibilitatea de a oferi vizitatorilor experientele de prima calitate;
• Pastrarea calitatii mediului ambiant, element esential    pentru vizitatori si gazde;

c) Ecoturismul si dezvoltarea durabila in domeniul agroturismului

Notiunea de "ecoturism'' a aparut in tarile cu o industrie turistica puternic dezvoltata. Cunoscut sub mai multe denumiri : "turism verde", "turism bland" sau "turism ecologic", ecoturismul s-a dezvoltat ca urmare a dorintelor consumatorilor de a-si petrece vacanta intr-un mediu mai curat, fara a fi alterat de interventiile moderne ale societatii contemporane.

Ecoturismul reprezinta de fapt cea mai valoroasa forma de manifestare a turismului durabil. In timp, datorita cresterii interesului fata de problemele de protectie a mediului, ecoturismului i s-a acordat o tot mai mare importanta ajungandu-se la o relatie ca in figura alaturata ( Bran, 2000):

Dezvoltarea durabila trebuie sa tina seama, pe de o parte, de modul de sosire si, pe de alta parte, de interesele gazdelor si vizitatorilor dintr-o anumita regiune resursele turistice si modul in care acestea sunt hotaratoare in activitatea ecoturistica.

Relatia turism - mediu este nedistructibila si, prin urmare, dezvoltarea sectorului ecoturistic poate asigura o buna gospodarire a acestor resurse. Dezvoltarea unei zone turistice se realizeaza concomitent cu pastrarea integritatii ecologice a acesteia.

Resursele turistice au fost clasificate in mai multe criterii: dupa valoarea de intrebuintare (fundamentale si auxiliare), dupa modul de refacere (epuizabile si inepuizabile) dupa gradul de cunoastere si utilizare a lor (identificate, identificate dar neexploatate, neidentificate). Dar cel mai utilizat criteriu imparte resursele in naturale si culturale.

Cele mai importante resurse naturale :

• Zonele montane, cu altitudini de peste 1200 m, sunt cele mai cautate pe parcursul unui an, indiferent de anotimp;
• Zonele deluroase;
• Zonele depresionare si de vale din spatiul montan si deluros se prezinta sub forma cheilor, defileelor, foarte vizitate si apreciate de turisti;
• Zonele de lunci si delte sunt axate pe dominanta elementelor acvatice;
• Zonele de campie, care au in general o mica atractivitate turistica;
• Zonele de litoral se prezinta sub mai multe forme : cu plaje intinse, cu nisip fin sau faleze inalte;
• Tipurile de clima: exista mai multe tipuri de bioclimat care pot fi favorabile sau nu pentru derularea activitatilor turistice;
• Reteaua hidrografica cu toate formele ei : rauri, lacuri, mari, oceane, ape subterane;
• Etajele de vegetatie;
• Fauna reprezentata de speciile care prezinta interes cinegetic sau piscicol;
• Ariile protejate, care sunt de mai multe feluri : parcuri nationale, naturale, rezervatii, etc.

Noua forma de turism presupune derularea tuturor activitatilor turistice intr-un mediu ambiant nealterat. Ecoturismul are in vedere trei directii principale:

Pastrarea calitatii mediului ambiant

Restructurarea economica si tehnologica pe baza remodelarii managementului resurselor

Practicarea unor tipuri de turism individual sau de grup care sa constientizeze problemele de poluare si formele de manifestare a acestora.

4. Strategii de dezvoltare agroturistica durabila

a) Strategiile de dezvoltare agroturistica durabila - un element de protejare si conservare a mediului inconjurator

In ideea de dezvoltare durabila, turismul este vazut ca un triunghi relational format din trei laturi:

aria gazda;

turistii "holiday makers"

industria turistica.

"Actorii" implicati in turism in viziunea dezvoltarii durabile

Menirea dezvoltarii turistice durabile este aceea de reconciliere a relatiilor dintre cele trei laturi ale triunghiului, micsorandu-se tensiunile dintre aceste trei elemente si mentinandu-se astfel echilibrul pe termen lung.

"Notiunea de turism durabil reprezinta calea prin care se obtine un echilibru intre potentialul de crestere dat de turism si nevoile de conservare ale mediului", afirma profesorul elvetian Jost Krippendorf (1988).Turismul durabil isi propune sa minimalizeze daunele aduse mediului si culturilor regiunilor cu potential de dezvoltare turistica, optimizand satisfactia vizitatorilor si maximizand cresterea economica pe termen lung. De asemenea, daca putem sa pierdem si apoi sa reconstituim capitalul in alte domenii ale economiei, nu acelasi lucru se intampla si in turism, unde substanta de baza (peisajul si pamantul) o data pierduta, este iremediabil pierduta. Pe termen lung, costurile financiare pentru sustinerea unui turism durabil pot aparea ca fiind ridicate, dar costurile ulterioare pentru refacerea ecologica sunt mai mari, iar de multe ori efectele negative asupra naturii sunt ireversibile.

Agroturismul s-a dezvoltat atat datorita pietei in continua cautare de moduri cat mai diversificate de petrecere a vacantelor, cat si datorita initiativelor guvernamentale. In mai multe tari din Europa, unde agroturismul este foarte dezvoltat, agentii puternice de turism au promovat aceasta noua folosinta a spatiilor rurale si, de asemenea, oferindu-le acestora facilitati si clienti pentru noua oferta creata.

Agroturismul este vazut ca un factor de regenerare a economiilor rurale si in acelasi timp ca un element de conservare a mediului rural. Se stie insa ca acest mediu rural este deosebit de fragil, usor transformat, iar turismul este un puternic agent de schimbare, care prin influenta sa ar putea deteriora tocmai atractia speciala a zonelor rurale. Sa nu uitam ca motivatiile turistilor ce aleg ca destinatii aceste zone sunt legate de calitatea foarte buna a mediului inconjurator, de lipsa poluarii, de atmosfera linistita de calm si relaxare, care ar disparea odata cu dezvoltarea turistica irationala si care ar situa zona, conform modelului de dezvoltare turistica a lui Buttler, in faza de declin.

Tocmai de aceea intreprinzatorii ar trebui sa acorde o mai mare atentie modului de dezvoltare abordat. De multe ori din dorinta de a castiga cat mai mult, intr-un timp cat mai scurt, se ajunge la o suprasolicitare a zonelor rurale.

Conceptul durabilitatii in turismul rural trebuie sa fie un concept cu multiple scopuri pentru a avea succesul scontat. Durabilitatea in turism nu reprezinta doar o poveste despre conservarea naturii, ci reprezinta o conceptie stiintifica care vizeaza turismul viitorului.

Intre cerintele privind transformarea agroturismului in turism durabil pot fi mentionate:

Protejarea culturii si caracterul comunitatilor gazda;

Protejarea peisajelor si habitatelor;

Sustinerea economiilor rurale;

Sustinerea unei industrii turistice viabile pe termen lung prin promovarea unei experiente turistice pozitive;

Dezvoltarea unui parteneriat intre factorii implicati in turism, autoritatile locale si populatia gazda;

Contrabalansarea puternicei dezvoltari turistice printr-o economie rurala diversificata.

Intr-o economie de piata libera, este extrem de dificila respectarea acestor cerinte, datorita faptului ca sunt implicate multe parti, care au dorinte si interese diferite. Solutia acestei probleme o constituie parteneriatul creat intre toate partile implicate in turism, concretizat intr-o strategie de dezvoltare turistica durabila.

Din punct de vedere economic, degradarea potentialului turistic se reflecta, in primul rand, in imposibilitatea valorificarii lui din punct de vedere turistic ca sursa de venituri, constituind astfel o pierdere definitiva pentru economie. In acelasi timp, produsele turistice, care includ resurse degradate, isi micsoreaza din valoare, consecintele fiind directe asupra cererii turistice care se va diminua. Sub aspect socio-cultural, alterarea mediului inconjurator conduce la deteriorarea celor mai importante functii ale turismului modern si anume functia recreativ - recuperativa si cea instructiv-educativa. Afectarea mediului inconjurator reduce posibilitatile de refacere a sanatatii, prin reducerea factorilor terapeutici sau a celor care favorizeaza odihna si recreerea. Calitatea mediului inconjurator poate fi considerata un adevarat indicator al potentialului turistic. In acelasi timp, prin " exigentele '' pe care le revendica, turismul poate reprezenta o solutie pentru pastrarea nealterata a mediului (Bran,1997), (McIntosh, 1995).

Aproape toate afacerile de succes au la baza un plan si o strategie clara. Printr-o strategie bine definita se incearca satisfacerea cererii, evitarea risipei de investitii si de efort, cat si identificarea unor nise de piata.

Strategiile durabile in domeniul turismului au toate aceste atribute, plus cateva foarte importante si anume:

Incurajarea dialogului intre partenerii implicati, formarea unor echipe pluridisciplinare (guvern, intreprinzatori, comunitati locale, alte parti interesate de viitorul regiunii si de rolul turismului);

Ghidarea si incurajarea investitorilor; contributia la ameliorarea infrastructurii locale in materie de transport, comunicatii, cu mari avantaje pentru populatia zonei;

Asigurarea securitatii pe termen lung a investitiilor in turism;

Cuprinderea ideii conservarii naturii si patrimoniului cultural specific regiunii in strategia de dezvoltare turistica;

Protejarea prin strategia aleasa a vestigiilor, monumentelor, rezervatiilor din zona vizata;

Educarea ecologica a turistilor;

Incurajarea noilor intrati in turism;

Stabilirea clara a scopurilor de protectie pentru fiecare zona naturala cu participarea specialistilor si a tuturor celor interesati in valorificarea turistica a acestora;

Inventarierea tuturor particularitatilor naturale si culturale ce pot constitui baza potentialului turistic si analiza tuturor informatilor obtinute;

Identificarea valorilor care pot sta la baza turismului durabil;

Aprecierea capacitatii de sustinere a diferitelor arii, care constituie parti componente ale zonelor turistice avizate;

Stimularea economiilor rurale printr-o cerere suplimentara de produse agricole si aport de capital financiar;

Incurajarea ameliorarii si utilizarii in agricultura a terenurilor slab productive, ceea ce permite pastrarea intacta a suprafetelor ocupate cu vegetatie naturala;

Aplicarea unui management specific.

Pentru ca o astfel de strategie de dezvoltare durabila sa aiba succesul scontat

ar trebui sa tina cont de mai multe aspecte. In primul rand persoanele care lucreaza la strategie sa formeze o echipa si sa aiba pregatire nu numai in domeniul turistic ci si ecologic, social, cultural, etc. De asemenea, sunt necesare consultari largi cu toate grupurile de interes: oameni de afaceri, populatia gazda, autoritati locale, organe de cultura, specialisti in domeniul protectiei mediului, etc. Doar printr-o transparenta totala se vor atinge obiectivele propuse. Sa nu uitam ca succesul turismului intr-o anumita zona depinde in mare masura de modul in care turisti sunt tratati de comunitatile locale. Intr-un mediu ostil nu vom putea niciodata sa satisfacem cererea turistica. Un rol esential in aceasta privinta il joaca si mass-media care ar trebui sa initieze un adevarat dialog, cu dublu sens, comunitate locala - factori implicati in turism.

Consideram ca, desi drumul parcurs in elaborarea unei strategii durabile in domeniul turistic este anevoios, lung si cu multe obstacole, totusi merita sa incercam sa gasim calea de a satisface atat nevoile oamenilor cat si pe cele de protejare a mediului inconjurator si implicit a celui rural, care este atat de fragil. Numai o evaluare riguroasa, tinand cont de oferta, de cerere, de concurenta, de tendintele pietei, va permite sa se afirme daca un teritoriu poseda intr-adevar un potential turistic care sa justifice investitiile in domeniu si elaborarea de proiecte de dezvoltare turistica.

Evaluarea potentialului turistic local ca premisa si conditie a dezvoltarii durabile presupune doua faze initiale:

Analiza situatiei turistice existente, in cadrul careia sunt evaluate oferta, cererea, concurenta si tendintele pietei;

Diagnosticul care, tinand cont de rezultatele analizei situatiei, va permite sa se identifice punctele forte si punctele slabe ale teritoriului, sa se determine oportunitatile si riscurile, ca in final sa se decida posibila dezvoltare a turismului in zona.

5. Unitati turistice specifice agroturismului

In momentul de fata exista in Romania aproximativ 13 000 de localitati care contureaza prin structura lor dimensiunea spatiului rural romanesc. Aceste asezaminte umane rurale, din punct de vedere administrativ si economic, sunt numite: comune, sate, catune si cranguri.

In cadrul acestor asezari echipamentele de primire sunt la o prima clasificare echipamentele traditionale si echipamentele moderne. Ele pot asigura gazduirea si servirea mesei, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente. Spatiile ce asigura prestatiile turistice sunt special amenajate.

Structurile de primire din mediul rural pot fi:

Pensiuni turistice cu o capacitate de cazare de la 3 - 20 de camere, grad de confort 1 - 5 margarete;

Pensiuni agroturistice cu o capacitate de cazare de pana la 20 de camere si un grad de confort de 1 - 5 margarete; acestea functioneaza in cadrul gospodariilor taranesti si asigura alimentatia turistilor cu produse proaspete din surse proprii si locale.

Calitatea serviciilor oferite de pensiuni este dependenta de urmatorii factori principali:

Amenajarea spatiilor destinate oaspetilor;

Pregatirea si servirea mesei;

Conditiile de vanzare a produselor obtinute in gospodarie;

Relatiile cu oaspetii.

Spatiile destinate oaspetilor sunt camere de dormit, grupul sanitar, bucataria si anexele gospodaresti. Principiul care trebuie aplicat este cel al redescoperirii si conservarii specificului local. Totusi pentru grupul sanitar si bucatarie mai ales daca aceasta este pusa la dispozitia oaspetilor, care-si pot pregati ei insisi cate ceva, sunt preferate elementele de confort modern (apa calda, aragaz, frigider).

Pregatirea mesei de catre gazda se face cu respectarea traditiilor culinare ale locului. Indiferent daca vesela este din lut sau din portelan, servirea trebuie facuta, in principiu, cu respectarea regulilor de manuire si asezare pe masa valabile in restaurant.

Pentru vanzarea produselor alimentare obtinute in gospodarie trebuie avut in vedere ca animalele sa fie sanatoase, iar tratamentele chimice sa fie restranse la minimum necesar.

Relatiile cu oaspetii, incepand cu primirea si continuand cu intretinerea comunicarii, implicarea oaspetilor in activitatile gospodaresti si in absenta unor relatii cordiale, calde, prietenesti, chiar in conditiile unor amenajari corecte ale spatiilor, satisfactia oaspetilor sa fie minima. Practic, pentru turismul rural, comunicarea cu gazdele si cu alti sateni reprezinta o componenta a insusi produsului turistic.

In afara conditiilor oferite in cadrul pensiunii care-i asigura oaspetelui serviciile de baza, calitatea sejurului este influentata in buna masura si de posibilitatile si programele de petrecere a timpului in imprejurimi.Cazarea, masa, evenimentele speciale sunt altfel decat in turismul clasic.

Elementele definitorii pentru caracterizarea ofertei in turismul rural sunt:

cazarea;

alimentatia;

agrementul.

Spre deosebire de alte forme de turism, cazarea se desfasoara in gospodariile taranesti. Acestea ofera, in ciuda aparentelor, un confort echivalent cu cel al unui hotel de minim doua stele si poseda anumite avantaje pe care un hotel echivalent nu le are.

Specific este stilul in care sunt construite casele si modul de decorare a interiorului. Se pot intalni aici: mobilier realizat in stil traditional, mobilier specific, asternuturi in stil traditional, elemente de ornamentatie (perdele, draperii, stergare, etc). Uneori chiar casele prezinta in exterior desene cu motive traditional-folclorice.

Prezentand aceste elemente serviciul de cazare din mediul rural ofera nota de atractie si specificitate.

In cadrul gospodariei taranesti, turistul poate opta pentru servirea mesei sau nu. Cu toate acestea, masa constituie o motivatie de baza la alegerea acestei forme de turism.

Serviciul de alimentatie se poate realiza :

Pensiune completa;

Demipensiune;

Mic dejun inclus in tariful de inchiriere al camerei;

Pensiune completa sau demipensiune acordata de o familie unui grup mai mare de turisti care locuiesc in gospodarii diferite;

Pregatirea mesei de catre turisti cu produsele lor sau ale gospodarului si cu utilajele acestuia.

Caracteristica esentiala a serviciului de alimentatie in turismul rural este reprezentata de faptul ca masa se bazeaza in intregime pe preparate naturale, proaspete, ce provin din gospodaria proprie a gazdei.

In activitatea turistica evenimentele joaca un rol important datorita "fixarii" de amintiri, momente, locuri, imagini, personalitati. Prin acestea se memoreaza si se activeaza in momente favorabile imaginea produsului turistic, a prestatorului si a zonei geografice.

Specialistii considera ca evenimentele marcheaza amintirea sejurului, creeaza traditii, inlatura monotonia, apropie prestatorul de turist si fac mai lejera comunicarea.

In randul evenimentelor obisnuite din lumea satului pot fi mentionate:

Participarea la ritualul vietii satului (muncile din ferme sau lucrari agricole);

Participarea la viata spirituala a satului (slujbe religioase, spectacole, sezatori, nunti, botezuri, etc.);

Participarea la sarbatorile de orice natura a comunitatilor rurale.

In randul evenimentelor deosebite se inscriu:

Marcarea zilelor de nastere ale gazdelor, turistilor, ale celor implicati in activitatea turistica;

Targuri, iarmaroace, festivaluri, procesiuni religioase;

Mari sarbatori laice sau religioase;

Fenomene astronomice.

Desfasurandu-se in mediul rural, agrementul se deosebeste de cel din turismul clasic. Peisajele deosebite in care sunt "implantate" aceste gospodarii, constituie o modalitate de relaxare pentru turisti, ei putand admira natura si frumusetile ei.

Vizitarea monumentelor cultural-istorice, participarea la spectacole folclorice constituie alte variante de agrement. Pe langa cantecele si jocurile traditionale care pot fi admirate cu ocazia participarii la spectacolele folclorice, este de remarcat si portul traditional specific zonei, care incanta ochii turistului. Imaginea dansatorilor si cantaretilor imbracati traditional, confera o nota pitoreasca si o distinctie peisajului.

Alte elemente de divertisment si agrement suplimentare sunt reprezentate de plimbarile cu caruta, cu sania, partidele de pescuit sau insotirea padurarilor la vanatoare.

Toate acestea compun nota de inedit care particularizeaza produsele turistice din spatiul rural de cele din mediul urban sau industria clasica.