 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
ASPECTE TEORETICE PRIVIND TURISMUL DE AFACERI
1.1. ISTORIC SI CONCEPTE
Turismul este cea mai mare afacere a inceputului de mileniu, atat pe plan mondial, cat si in Uniunea Europeana. Turismul de afaceri - parte componenta a activitatii turistice - este cea mai dinamica forma de turism, detinand circa 20 % din totalul calatoriilor internationale si aproape 25 % din totalul incasarilor turistice, fiind una din cele mai ,,pretentioase" si mai ,,scumpe" activitati.¹
Scurt istoric al turismului de afaceri
Turismul, in general si turismul de afaceri in special sunt activitati aparute odata cu omenirea, chiar daca acest termen nu a fost definit decat in secolul al XIX-lea.
Istoria turismului de afaceri se pierde in negura
timpului. Aparitia agriculturii de subzistenta in Africa,
Urmeaza apoi perioada marilor imperii:
_____ _______ ______ __________
¹Rodica Minciu, Economia turismului; Editia a III-a revizuita si adaugita; Editura Uranus, Bucuresti, 2004, p.81
Caderea Imperiului Roman a adus cu sine o perioada de instabilitate economica si politica, reducand temporar si volumul calatoriilor de afaceri.
Pe toata durata evului mediu si pana in zorii erei moderne, principalele categorii de calatori au fost comerciantii si pelerinii. Din punct de vedere istoric, oamenii de afaceri au constituit elementul major de mobilitate si factorul de continuitate in relatiile dintre popoare. Acest lucru confirmat si de faptul ca secolul al XIV-lea fusesera adoptate tehnici comerciale si instrumente juridice mult mai avansate : cambiile, politele de asigurare si contractele de comision.
Intre secolul al XI si al XIII-lea, Europa a fost leaganul unei revolutii comerciale ce poate fi considerata atat cauza cat si efect al redescoperirii calatoriilor de afaceri. Mortalitatea regresand si conditiile de hrana ca si posibilitate de subzistenta imbunatatindu-se, are loc un avant demografic ce va deveni pentru crestinatate o sursa de consumatori, de producatori, de mana de lucru, un rezervor din care comertul isi va recruta oameni.
Cei doi poli ai comertului international erau Mediterana si Nordul, ceea ce duce la aparitia a doua benzi de orase comerciale puternice : de o parte Italia, Proventa si Spania, de cealalta parte Germania de Nord. Intre cele doua exista insa o zona de contact cu caracter de originalitate. Aceasta zona este Europa de Nord-Vest formata din sud-estul Angliei, Normandia, Flandra, Champagne, tinuturile de pe valea raului Mensa si cele ale Renaniei de Jos. Alaturi de articolele de consum provenind din Nordul si Rasaritul continentului, produsele industriei textile europene constituie marfurile pe care negustorul italian si cel hauseat vin sa le caute pe pietele si targurile din Champagne si Flandra.
Ca atare, incepand cu secolul al XIII-lea, seniorii, manastirile
si mai ales targovetii vor construi poduri nu numai in scopul usurarii
traficului, ci mai ales pentru obtinerea unor resurse directe si indirecte
apreciabile. Calatorul medieval va prefera transportul pe apa. Sub acest
aspect, trei retele puteau fi considerate in Europa fara egal : Italia de Nord,
unde Padul si afluentii sai constituiau cea mai mare cale de navigatie interna
a lumii mediteraneene. Apoi, bazinul Ronului, prelungit catre Mosela si
Transportul maritim a fost insa prin excelenta mijlocul utilizat in negotul medieval international, cel care va prilejui imbogatirea marilor ,,mercantores", dar si dificultatile acestuia erau numeroase si mari. In primul rand, erau riscurile legate de naufragiu si piraterie.
Pe la mijlocul secolului al XV-lea, unui negustor venetian
ii erau necesari doi ani pentru a incheia un ciclu comercial complet. Oricum insa,
costul transportului pe mare revenea infinit mai ieftin dacat pe uscat : 2 %
din valoarea produsului pentru lana sau matase ; 15 % pentru grane; 33 % pentru
alaun. Pentru negustorii italieni din
secolul al XIII-lea, principalele tinte sunt ,,iarmaroacele" din
La inceput se construiau baraci provizorii in piete publice, apoi localnicii au inceput sa inchirieze incaperi sau chiar case intregi. In final au fost ridicate cladiri speciale pentru ei, de piatra, ca sa reziste la incendii.
In evul mediu s-a dezvoltat cea mai mare ruta a calatoriilor de afaceri din toate timpurile : Drumul Matasii. Chiar daca denumirea sugereaza un singur drum si o singura marfa ( matasea ), este vorba de o multime de rute ce legau Asia de Europa, pe care se transportau o varietate de marfuri. De asemenea, pe aceasta ruta au fost aduse in Europa bunuri si idei: de la praful de pusca, la cunostinte de astrologie si medicina, iar Istambulul si alte orase au devenit in aceasta perioada importante centre comerciale, in parte datorita acestui Drum al Matasii.
De-a lungul istoriei au existat, alaturi de negustori, alte trei mari categorii profesionale care au practicat ( intr-o forma incipienta ) calatoriile de afaceri :
Preotii tuturor religiilor ce calatoreau fie in scopul introducerii religiei respective in teritoriile ocupate, fie pentru intalniri ale conclavurilor, fie pentru pelerinaje.
A doua mare categorie o reprezentau soldatii si in particular mercenarii, ce calatoreau fie pentru a lua parte la batalii, fie pentru a se muta in teritoriile ocupate, sau pur si simplu pentru ca se muta garnizoana.
A treia mare categorie era formata din muncitorii ce migrau temporar in cautarea unui loc de munca ( pentru cateva luni pe an - atunci cand in satele lor nu aveau de lucru ).
Interesant este ca cele trei categorii profesionale, impreuna cu comerciantii reprezinta inca din vechime si pana in zilele noastre, parti componente ale calatoriilor de afaceri.
In perioada 1750 - 1900 calatoriile si turismul de
afaceri in Europa s-au dezvoltat din trei mari motive : revolutia industriala (
inceputa in
La inceputul secolului XX primul loc in turismul de afaceri incepe sa fie ocupat de Statele Unite. Intalnirile ( intrunirile ) aveau loc din vremuri imemoriale, dar conceptul de conferinta sau conventie a fost dezvoltat abia acum in SUA.
Orasele realizeaza curand ca prin gazduirea unor astfel de evenimente se aduc mari beneficii comunitatii.
In aceasta perioada se deschid primele birouri pentru
organizarea de evenimente si pentru inscrierea oraselor respective ca destinatii
pentru turismul de afaceri :
In jurul anului 1950 turismul si calatoriile de afaceri se dezvolta exploziv datorita pe de o parte cresterii consumului ( boom-ul economic ), dar si dezvoltarii facilitatilor oferite turistilor.
La sfarsitul secolului XX ,,tigrii economiei" din Sud - Estul Asiei si bogatele tari petroliere din Orientul Mijlociu incep sa devina elemente majore in dezvoltarea acestei forme ale turismului.²
In trecut, foarte putini erau cei ce se ,,plimbau" de placere, majoritatea calatoriilor fiind bazate pe activitati comerciale, religioase sau militare, activitati ce se regasesc si astazi printre motivele calatoriilor de afaceri, chiar daca la o scara mult mai mare si cu mijloace mult mai evoluate.
Concluzia uimitoare a acestor succinte spicuiri din istoria activitatii turistice este aceea ca, tot ( sau, pentru a nu exagera - aproape tot ) ce se afirma ca este istorie a turismului, in general, este - in fond - o istorie a turismului de afaceri.
_____ _______ ______ ________
² J. Swarbrooke, Susan Hower, op. cit. p.20
CONCEPTE SI TEORII PRIVIND TURISMUL DE AFACERI
1.2.1. Definitia si particularitatile turismului de afaceri
Calatoria de afaceri poate fi considerata coloana
vertebrala sau ,,painea si untul" industriei turistice deoarece pentru o mare
parte a oamenilor de afaceri, calatoria face parte din activitatea zilnica.
Odata ce calatoria este parte a slujbei lor, cheltuielile legate de aceasta
sunt, in general, constante, nefiind sensibile la fluctuatiile preturilor si
tarifelor asa cum se intampla in cazul turismului de masa. Atunci cand cererea
este
Δc Δp
E p , unde
c o p o
E p = coeficientul de elesticitate a cererii de servicii turistice in functie de pret ( tarif )
Δc = C 1 - C o = modificarea cererii in perioada curenta (C 1) fata de perioada de baza (C o)
p = p p o = modificarea pretului tarifului in perioada curenta (p ) fata de perioada de baza (p o).
Cererea pentru servicii turistice este, in general, elastica atat fata se pret ( tarif ) cat si fata de venit.
Cu cat companiile isi globalizeaza activitatea, cu atat mai mult continua sa creasca si turismul de afaceri.
Cheltuielile legate de turismul de afaceri in interiorul SUA se ridicau in anul 2007 la 1300 $ / persoana, iar pentru calatoriile de afaceri internationale la 5355 $, adica mai mult de 100 miliarde de dolari cheltuiesc companiile americane pentru calatorii de afaceri anual.
De altfel, calatoriile si cheltuielile legate de acestea, reprezinta, dupa cheltuielile cu personalul si cele cu informatizarea, cele mai mari cheltuieli ale marilor corporatii.³
_____ _______ ______ __________
³ R.A. Cook, Laura J. Yale, J.J. Marqua, Tourism - the business of travel, Prentce Hall, New Jersey, 2002, p.48
Turismul de afaceri este parte integranta a activitatii turistice, ceea ce impune o definire a notiunilor de turism si turist.
Utilizarea cuvantului turist este consemnata de Pagge abia in 1800 in lucrarea aparuta la Londra ,,Anecdotes of the English Language" in care se spune : ,,A traveller is nowadays called a Tour-ist".
Etimologic, cuvantul turism provine din termenul englezesc ,,to tour"(a calatori, a colinda) si este utilizat pentru prima data in jurul anilor 1700 in verbul tranzitiv ,,to make a tour".
Creat in Anglia secolului al XVIII-lea, desemnand initial actiunea de a voiaja in Europa, deriva din cuvantul francez ,,tour" ( calatorie, plimbare ) si a fost preluat treptat in toate limbile moderne, pentru a exprima forme de calatorie care urmaresc cu preponderenta un scop de agrement. Termenul francez ,,tour" deriva din cuvantul grecesc ,,tournos" si respectiv din cel latin ,,turnus", pastrand semnificatia de circuit in sensul de calatorie. De asemenea, poate fi acceptata si ipoteza originii ebraice a cuvantului, in ebraica veche ,,tur" corespunzand notiunii de calatorie, explorare.
O definitie de referinta a activitatii turistice este propusa de profesorul elvetian W. Hunziker in 1940.
Turismul este definit prin ,,ansamblul relatiilor si fenomenelor ce rezulta din deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului de resedinta, atat timp cat sejurul si deplasarea nu sunt motivate, de o stabilire permanenta sau o activitate lucrativa oarecare".
Desi recunoscuta pe plan mondial, definitia este prea limitata, ea excluzand o serie de calatorii avand caracter turistic, tot mai frecvente in ultimul timp, cum sunt calatoriile cuprinse in termenul generic de turism de afaceri.
O definitie mai complexa din acest punct de vedere este data de F. W. Ogilvie care subliniaza ca turismul este ,,o latura a sectorului tertiar al economiei, unde activitatea prestata are ca scop organizarea si desfasurarea calatoriilor de agrement, recreere sau a deplasarilor de persoane la diferite congrese si reuniuni ; include toate activitatile necesare satisfacerii nevoilor de consum si servicii ale turistilor".6
_____ _______ ______ __________
R.Lanquar, L'economie du tourisme, ed.II-a, coll.Que sais-je ?, PUF, Paris, 1992, p.3, citat de Rodica Minciu, op. cit., p.12
O Snak, P.Baron, N.Neacsu, Economia Turismului, Editura Expert, Bucuresti, 2001, p.19
6 Rodica Minciu, op. cit., p. 13 - 14
In aceeasi perioada ( 1930 - 1940 ) apar si primele definitii ale subiectului calatoriei respectiv a turismului.
In 1937, Consiliul Societatii Natiunilor incearca o apropiere a parerii expertilor si recomanda definirea turismului international ca ,,acea persoana care calatoreste pentru cel putin 24 de ore intr-o alta tara decat cea in care se afla resedinta sa permanenta".
Conferinta Natiunilor Unite asupra turismului si calatoriilor
internationale ce a avut loc la Roma, in anul 1963, recomanda utilizarea
termenului de vizitator pentru a desemna ,,orice persoana ce viziteaza o
Aceste definitii au fost aprobate si aplicate din 1968, principalul neajuns fiind ignorarea definirii vizitatorilor interni.
Ultimele recomandari ale Conferintei internationale asupra statisticii voiajelor si turismului facute la Ottawa in 1991 si adoptate in 1993 la Sesiunea a XXVII-a a Comisiei de statistica a Natiunilor Unite, precizeaza faptul ca turismul se refera la ,,activitati desfasurate de persoane, pe durata calatoriilor si sejururilor, in locuri situate in afara resedintei obisnuite, pentru o perioada consecutiva ce nu depaseste un an ( 12 luni ), cu scop de loisir, pentru afaceri sau alte motive".
Aceeasi comisie precizeaza ca turismul este reprezentat de ,,orice persoana care se deplaseaza spre un loc situat in afara resedintei sale obisnuite, pentru o perioada mai mica de 12 luni si ale carei motive principale de calatorie sunt altele decat exercitarea unei activitati remunerate in locul vizitat".9
In plus vizitatorii sunt grupati, dupa rezidenta, in vizitatori internationali si vizitatori interni, categorii ce se subdivizeaza in turisti ( cei ce petrec cel putin o noapte in locul vizitat ) si excursionisti ( vizitatori de o zi ).
_____ _______ ______ __________
Rodica Minciu, op. cit., p. 15
OMT,
Recomandation sur les statistiqued du tourism, Nation Unites,
9 OMT, op.cit., p. 7, citat de Rodica Minciu, op. cit., p.18
In conformitate cu clasificarile realizate de Organizatia Mondiala a Turismului, principalele motive de calatorie sunt : loisir, recreere si vacanta ; vizite la rude si la prieteni; afaceri si motive profesionale ; tratament medical ; religie / pelerinaje ; alte motive.
Afacerile si motivele profesionale se refera la instalarea de echipamente, inspectii, vanzari si cumparari in contul intreprinderilor, participarea la reuniuni, conferinte si congrese, targuri si expozitii, participarea la activitati sportive, profesionale, misiuni guvernamentale, studii, cursuri de limbi straine sau de pregatire profesionala.
Turismul de afaceri - conform definitiei date de Rob Davidson in 1994 - include persoanele ce calatoresc in scopuri legate de munca lor ( de activitatea lor lucrativa, fara a fi insa remunerate in locul de destinatie, ci in cel de resedinta, de emisie ).
Se poate spune ca reprezinta una dintre cele mai vechi forme de turism, deoarece oamenii au calatorit pentru a face comert inca din cele mai vechi timpuri.¹0
Termenii ,,calatorie de afaceri" si ,,turism de afaceri" sunt considerati si utilizati de multi autori ca fiind sinonimi. Cu toate acestea exista cateva diferente calitative intre cei doi termeni.
Astfel, ,,turismul de afaceri" putem spune ca incorporeaza toata experienta ,,calatoriei de afaceri", in plus, utilizand definitia clasica a termenilor turism si turist, se poate spune ca oamenii de afaceri pot fi numiti turisti in momentul cand stau departe de casa cel putin o noapte.
,,Calatoria de afaceri", pe de alta parte, isi focalizeaza atentia pe mobilitatea oamenilor de afaceri si pe faptul ca ei intreprind calatorii de o zi avand ca scop doar afacerile, si in acest caz neputand fi denumiti turisti in sensul conventional al termenului.
Desi definitia turismului si a calatoriilor de afaceri este destul de simpla, in literatura de specialitate sunt enumerate o multitudine de forme sub care acest fenomen poate fi prezentat.
Astfel, intr-o tipologie ce nu se pretinde a fi completa, regasim mai multe fatete (categorii) ale acestei activitati: conferinte, intalniri si conventii ale unor asociatii sau corporatii realizate la nivel local, regional sau national; congrese si conventii la nivel international; cursuri de pregatire profesionala ( training ); targuri si expozitii ; lansari de produse; calatorii stimulent ( incentiv travel ); schimburile de studenti si profesori; migratiile sezoniere de munca ; aprovizionarea cu anumite produse a pietelor ; livrarea de bunuri catre consumatori ; servicii militare prestate in alte locuri decat isi au baza ; actiuni de caritate / proiecte ale organizatiilor non-guvernamentale
_____ _______ ______ ____________
¹0 J.Swarbrooke, Susan Hover, op. cit., p.3
realizate in alte locuri decat unde isi au sediul ; angajatii guvernamentali ce calatoresc in serviciul statului si diplomatii ; calatorii individuale de interes general ale oamenilor de afaceri ; navetismul.
Fiecare categorie prezentata are un numar de subdiviziuni.
De exemplu : calatoriile individuale in interesul afacerilor pot include :
un om de afaceri ,,viziteaza" un departament din cadrul guvernului pentru a obtine o licenta de export ;
un consultant in domeniul computerelor ce isi ,,viziteaza" clientul pentru a-i rezolva problemele , s.a.
Lucrarea de fata isi propune abordarea celor mai importante forme ale calatoriilor si turismului de afaceri, forme ce isi fac simtita prezenta din ce in ce mai mult si pe piata turistica romaneasca.
Important este sa denumim care sunt elementele care sunt cuprinse in acest concept, al turismului de afaceri, cuprinse in clasificarea de mai jos :
1.2.2. Forme de turism de afaceri ( business travel & tourism )
a. Congrese si conventii internationale
b.Conferinte si intalniri locale, regionale si nationale, pentru asociatii, firme, institutii
c. Traininguri ( cursuri )
d.Expozitii si targuri comerciale
e. Lansari de produse
f. Incentive travel
g. Calatorii individuale de afaceri
h. Deplasari in interes de serviciu a functionarilor din institutiile de stat
Astfel, in ceea ce priveste intrunirea, economistul Rob Davidson o defineste ca fiind un eveniment organizat pentru discutarea unor probleme comune.
Aceasta se poate referi la probleme comerciale sau non-comerciale, poate intruni 6 persoane sau sute de persoane, poate dura cateva ore sau o saptamana.
Ceea ce face ca intrunirile sa fie parte a turismului de afaceri este faptul ca ele angajeaza citeva servicii apartinand industriei turistice si pleaca de la premisele organizarii.
Termenii ce definesc ,,intrunirile" depind de marimea evenimentului si de locul unde se desfasoara.
Astfel, o mica adunare este numita intrunire, dar o mare adunare este de obicei numita conferinta in Marea Britanie, conventie in SUA si congres in multe din tarile europene.¹¹
Expozitiile pot fi definite ( tot conform lui Davidson ), ca prezentari de produse sau servicii avand un public tinta in scopul promovarii vanzarilor sau informarii vizitatorilor.
Expozitiile sunt considerate ca fiind parte a turismului de afaceri deoarece stimuleaza calatoriile ( atat ale expozantilor cat si ale vizitatorilor ). De asemenea, ele creaza o cerere ridicata pentru diferite servicii turistice, ca de exemplu cateringul si cazarea.
In diferite parti ale lumii le intalnim sub denumirea de targuri sau manifestari.
Cursurile de pregatire ( training ) sunt evenimente unde participantii se intalnesc ( intr-un anumit loc, pentru o perioada determinata de timp ) pentru a primi informatii, sau pentru a fi ajutati sa-si dezvolte anumite aptitudini.
Acestea pot fi cursuri de pregatire interne, unde toti participantii apartin unei singure organizatii sau evenimente ,,deschise" unde institutia ce coordoneaza cursurile de pregatire ofera programe ce sunt disponibile tuturor celor ce vor sa beneficieze de ele.
Lansarile de produse sunt evenimente specializate pe care multe organizatii le utilizeaza in prezent ca o modalitate de promovare a produselor si serviciilor ce urmeaza a fi introduse pe piata.
Ele au de obicei o audienta variata incluzand media, distribuitorii si consumatorii. De asemenea, lansarile in general, evenimentele de scurta durata ( chiar si de cateva minute ) , necesita un buget foarte mare.
Calatoriile stimulent au fost definite in 1998 de catre ,,Society of Incentive Travel Executives" (SITE ) ca fiind un instrument de management care - prin oferirea unor calatorii _____ _______ ______ __________
¹¹ J.Swarbrooke, Susan Hover, op. cit., p.5
de exceptie - sa motiveze si / sau sa recunoasca participantilor nivelul inalt de performanta atins in indeplinirea sarcinilor ce le revin in cadrul organizatiei.
Reuniunile organizate pot imbraca diferite forme, a caror definire este prezentata de Rob Davidson in lucrarea sa ,,Business Travel", aparuta in editura Pitman, la Londra in anul 1994, aceste definitii fiind recunoscute si utilizate de majoritatea specialistilor fie ei romani sau straini :
Adunare - intalnire intre persoane reunite pentru a delibera, diviza sau pentru divertisment.
Colocviu - intalniri la care cativa specialisti tin cuvantari pe un anumit subiect sau raspund la intrebari legate de acesta.
Conclav - o intalnire privata sau o adunare secreta ( de obicei religioasa ).
Conferinta - un schimb de opinii formal sau o intrunire a mai multor oameni pentru a discuta probleme de interes comun, in care o persoana face o expunere, auditoriul participand activ.
Congres - intalnire formala a unor delegatii pentru discutii, in special persoane apartinand unui anumit organism sau unei specializari profesionale.
Manifestari cu caracter informativ, congresele reunesc intre 100 si 1000 de persoane cu scopul de a schimba idei si de a-si comunica rezultatele studiilor lor, pe durata a 2 - 3 zile.
Conventie - adunare de oameni care se intalnesc intr-un scop comun, in special, o intalnire a delegatiilor unui partid in scopul formularii politicii sau selectarii candidatilor pentru functii.
Meeting - o intrunire a mai multor oameni cu un scop comun.
Receptie - manifestare cu caracter festiv, de un standard inalt.
Reuniune - manifestare cu caracter comercial, promotional sau informativ, regrupand 30 - 150 persoane , iar durata nu depaseste de regula 3 zile.
Seminar - reuniune de lucru sau de formare, pentru 10 - 30 de persoane cu o durata de 3 - 5 zile.
Simpozion - petrecere cu muzica si conversatie sau o intalnire formala la care cativa specialisti tin scurte cuvantari pe un anumit subiect sau subiecte asemanatoare, la care auditoriul nu participa activ.
Workshop - reuniune de 30- 35 de persoane in cursul careia se discuta in grupuri mici, realizandu-se un schimb de experienta. Termenul este utilizat in SUA, iar francezii il numesc salon sau targ in cadrul caruia un numar variabil de expozanti isi prezinta produsele unui public de profesionisti.
O alta clasificare ( R. Davidson ) imparte turismul de afaceri in :
- turism general de afaceri ( delegatii ) ;
- reuniuni / intruniri ;
- targuri si expozitii ;
- calatorii stimulent.
Prin continutul sau complex, turismul de afaceri permite aparitia multor definitii si clasificari.
1.3. AVANTAJELE TURISMULUI DE AFACERI PENTRU DESTINATII
Turismul de afaceri aduce multe avantaje atat comunitatilor locale, cat si tarilor ce sunt preferate pentru organizarea unor evenimente de amploare. De asemenea, turismul de afaceri aduce incasari mai mari, cat si o reducere a sezonalitatii.
Sezonalitatea este una din problemele majore cu care se confrunta activitatea turistica, turismul de afaceri jucand un rol in ameliorarea incidentei acestui fenomen.¹²
Importanta acestei piete consta ( pe langa incasarile mari ) in cresterea ratei de ocupare in extra-sezon, fapt recunoscut de foarte multe tari si orase organizatoare de evenimente.
Lunile cu cele mai multe reuniuni internationale sunt , in ordine, octombrie si septembrie.
Un exemplu il poate constitui orasul
Din 1990 cand aveau loc 217 evenimente s-a ajuns in 2000 la peste 870 de evenimente anual, in urma construirii unor centre de conferinte si facilitatilor acordate de autoritatile locale pentru activitatea turistica.
S-a ajuns ca in luna septembrie gradul de ocupare al hotelurilor sa fie de 100 %, iar in martie, mai si iunie de 80 %.
_____ _______ ______ __________
¹² *** All- Season Tourism: Analysis of Experience, Suitable Products and Clientele, Office for Official Publications of the European Communities, Luxemburg 1993, p. 23 - 24
Singurele luni cu grad de ocupare al hotelurilor foarte redus au ramas iulie si august.
Un alt avantaj major adus de turismul de afaceri este profitabilitatea ridicata.
Aceasta forma moderna de turism presupune costuri relativ mari, dar datorita profilului socio-economic al celor ce calatoresc pentru afaceri ( din clasa medie si superioara de management ) tinde sa aduca beneficii furnizorilor de servicii de calitate superioara : hoteluri de peste trei stele, facilitati de transport la clasa superiora, etc.
Beneficiile cheltuielilor din turismul de afaceri nu sunt insa restrictionate doar la hoteluri, sali de conferinte sau la transport aerian, ci se regasesc si cu activitatea restaurantelor, atractiilor turistice si culturale, serviciilor de transport local, ghizilor si magazinelor din zona.¹³
Turismul de afaceri are, de asemenea, un impact pozitiv si asupra mediului.
Cu toate ca delegatii pentru o conferinta sosesc intr-o localitate in numar mare, ei petrec majoritatea timpului in salile de conferinta, iar iesirile in oras seara nu reprezinta o sursa de stres pentru populatia rezidenta. De asemenea, ei utilizeaza pentru transport avionul sau trenul, nepunand mari probleme cu poluarea sau aglomerarea parcarilor.
Un ultim avantaj prezentat in aceasta lucrare se refera la posibilitatile de promovare.
Astfel, un vizitator care pleaca de la o conferinta avand o buna impresie devine un ambasador neplatit ce face reclama acelei destinatii.
Acesta este motivul pentru care autoritatile locale fac un efort deosebit in a-i impresiona pe turistii de afaceri. De multe ori acesti turisti sunt persoane influente, ale caror opinii pot fi determinante in alegerea unei destinatii pentru o actiune ulterioara.
Eforturile locale de impresionare a vizitatorilor iau forme diverse : un discurs al
primarului la deschiderea unei conferinte, un film despre atractiile locale, un tur al orasului si imprejurimilor cu autocarul, o cina traditionala.
Oricare ar fi tehnica aleasa, scopul este acela de a crea o imagine buna ce poate fi transmisa colegilor sau prietenilor, dar si pentru revenirea ca reprezentanti ai turismului de afaceri in localitate si in zona.
_____ _______ ______ ___________
¹³ R.Davidson, Business Travel, Pitman Publishing, Londra 1994, p.4
1.4. PIATA TURISMULUI DE AFACERI LA NIVEL INTERNATIONAL
Piata este locul de intalnire al cererii cu oferta.
Aceasta este cea mai simpla definitie a pietei.
Extrapoland, piata turismului de afaceri este locul de intalnire al furnizorilor acestor servicii specializate cu beneficiarii lor.
Principalii furnizori ai industriei reuniunilor si conferintelor sunt aceia care asigura facilitati acestei piete. Marile centre de conferinte reprezinta cei mai buni sustinatori ai intalnirilor de afaceri, dar muzeele, teatrele, castelele, vapoarele si chiar parcurile tematice sunt capabile de a fi locuri de intalnire pentru evenimente ce au nevoie de o locatie speciala pentru a fi memorabile. Si hotelurile au locul lor important pe piata intalnirilor de afaceri, datorita posibilitatii gazduirii unui numar mare de evenimente de talie mica si medie.
Dominatia hotelurilor pe aceasta piata este concurata de alte tipuri de locatii.
Exemplul cel mai bun il reprezinta marile universitati ce au investit in unitati pentru cazare si intalniri, in scopul cresterii veniturilor proprii.
Chiar daca in prezent exista putine locatii potrivite pentru conferinte de mare amploare, aceste evenimente pot aduce beneficii importante destinatiilor unde au loc.
Centrele de conferinte construite in majoritatea lor din fonduri publice, deoarece putine aduc profituri importante, contribuie semnificativ la economia locala in momentul in care cateva sute de delegati sosesc in localitate pentru cateva zile.
De cealalta parte a pietei turismului de afaceri se afla beneficiarii. Acestia pot fi clasificati in trei mari categorii :
sectorul corporate
asociatiile
sectorul public.¹
Sectorul corporate este reprezentat de companiile al caror interes principal de realizare a intalnirilor este unul strict comercial : conferinte pentru discutarea strategiilor, lansari de noi produse si realizarea de sesiuni de pregatire pentru angajati.
_____ _______ ______ __________
¹ T.Rogers, Conferences and Conventions, A global industry, Butterworth Heimann, Londra 2003, p.15 - 16
Marele avantaj al companiilor ce realizeaza astfel de intalniri departe de locul obisnuit de munca al delegatiilor este acela ca ei scapa de rutina zilnica si se pot concentra pe problemele abordate.
Activitatile de relexare ce insotesc de obicei conferintele permit participantilor sa creeze un mai bun spirit de echipa.
Asociatiile ( a doua mare categorie de beneficiari ) sunt de doua tipuri : profesionale, cand motivul intalnirilor este legat de munca, si de voluntari. Asociatiile de voluntari acopera intreg spectrul activitatilor umane ce nu este legat de munca ca profesie : puncte comune de interes, convingeri religioase, sau aspecte etnice.
Asociatiile pot fi locale, regionale, nationale sau internationale.
Cu toate ca membrii lor sunt foarte dispersati, acestia trebuie sa se reuneasca regulat pentru a se pune la curent cu ultimele tendinte sau descoperiri in domeniul lor de activitate.
Competitia cea mai mare intre destinatii se da pentru organizarea conferintelor asociatiilor internationale care implica un numar mare de delegati, dureaza mai mult si, ca o regula generala, sunt mai putin frecvente.
Din fericire pentru agentiile de turism implicate in astfel de manifestari, numarul asociatiilor internationale creste ca urmare a specializarii profesionale tot mai mari.
Sectorul public - autoritatile locale si centrale - ,,cumpara" serviciile oferite de organizatori ai turismului de afaceri, atat pentru delegati, cat mai ales pentru organizarea unor evenimente la nivel local, national sau international. Sectorul educational si cel al sanatatii sunt cei mai mari consumatori, dar si organizatori ai unor astfel de activitati.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
