Componentele turismului rural

Componentele turismului rural

Tentativele de revitalizare a mediului rural din deceniile 7 si 8 ale secolului XX au aratat ca procesul de dezvoltare socio-economica se sprijina pe elementele majore ale mediului ambiant. Atat pentru agricultura cat si pentru turism, natura constituie principala "materie prima" care are meritul de a pune la dispozitie o larga gama de resurse specifice. Ambele domenii de activitate trebuie sa beneficieze de realizarea unei politici globale, integratoare, dublata de o politica de descentralizare regionala.

Fata de alte forme de turism, turismul rural se detaseaza prin originalitatea si varietatea ofertei. Punerea in valoare a unor componente ale cadrului oferit de "Doamna Natura" permite conturarea unui "turism alb", pentru sporturi de iarna, a unui "turism albastru", pentru sporturi nautice, plaja, si a unui "turism verde", in arii naturale protejate - rezervatii si parcuri naturale.

Exista o dubla complementaritate care trebuie bine pusa in valoare, intre turism si natura, intre turism si agricultura.

Din multitudinea de monografii realizate pentru comunele din tari precum: Franta, Germania, Olanda, Spania, Grecia arata ca turismul reprezinta o ultima sansa de supravietuire a lumii rurale, fiind o speranta de mentinere a populatiei tinere si de conservare a ocupatiilor traditionale. Dar spatiile rurale existente se diferentiaza intre ele, dupa asezare geografica, modulde utilizare a terenurilor, resursele specifice, structura si fizionomia asezarilor, traditii si obiceiuri; prin urmare, la baza dezvoltarii turismului rural stau mai multe componente dintre care unele joaca un rol major, si anume:

pozitia si asezarea geografica care sunt elemente cu rol determinant in relatia sat-oras, prin accesibilitate, legaturi de comunicatie, distante, prezenta unui anume tip de peisaj natural (montan, deltaic, marin, colinar etc.);

vetrele satelor care prin marimea lor determina o anume structura a asezarilor rurale (catun, salas, sat, comuna, comuna suburbana) si permite segmentarea acestora in anumite zone functionale (zone rezidentiale), zone agricole, zone comerciale,zone de transport agricol si rutier etc. Vetrele exprima si relatia dintre om si natura si modul in care se realizeaza exploatarea si valorificarea resurselor existente, contribuind la pastrarea unui specific local. In spatiul acestora are loc un progres continuu de modernizare a infrastructurilor tehnico-edilitare, de refacere a locuintelor si a anexelor gospodaresti, de imbunatatire a utilitatilor publice;

terenurile agricole reprezinta spatiile de extraurban care detin cea mai mare pondere si care sunt strict dependente de calitatea si randamentul solurilor , de factori de risc naturali (inundatii, viituri, alunecari de teren, eroziune, seisme etc.). Prin tipurile de culturi practicate, dispunere, extindere, ele confera peisajului natural numeroase nuantari care ofera un pitoresc aparte si o atractivitate deosebita. In mod obisnuit, structura si configuratia acestora sunt date de relief, de topografia terenurilor, de particularitatile sinclinalelor, de presiunea demografica si economica. Cele mai multe valente estetice le detin terenurile din zonele montane, de podis si colinare, deltaice si mai putin cele de campie, mai monotone;

fondul forestier reprezinta componenta cu cele mai multe valente: economica, ecologica, recreativa, ambientala. In functie de formele de relief, tipurile de clima, soluri, acestea sunt dispuse pe suprafete mai mari sau mai restranse, in forme compacte sau in alternanta cu terenurile agricole. Un rol deosebit il au padurile naturale, de tip virgin, care prin vechimea speciilor arboricole, varietatea speciilor, sprijina cel mai bine derularea unor activitati turistice. Padurile mai tinere, rezultate din plantatii, supuse acum unui regim de exploatare, au rol de agrement mai redus.

In ultimii ani se pune tot mai mult accent pe dezvoltarea silvoturismului care are drept scop valorificarea complexa a padurilor prin miltiple activitati turistice. Un rol deosebit de important il va avea deschiderea padurilor private catre public in scop turistic si sprijinirea construirii de noi cabane de vanatoare si puncte de observatie a animalelor salbatice, indeosebi a celor ocrotite.

Existenta padurilor intr-un sistem turistic rural privat va amplifica valentele turistice ale satelor si va amortiza mai rapid investitiile realizate pentru a atrage un mai mare numar de vizitatori. Dezvoltarea industriei turistice trebuie sa aiba in vedere si pastrarea echilibrului ecologic, mai ales in zonele fragile si sa asigure pastrarea, conservarea biodiversitatii speciilor prin asigurarea unui control asupra circulatiei turistice pentru a evita degradarile, accidentele, incendiile;

reteaua hidrografica care prin constitutive - apele subterane, de suprafata si lacurile - influenteaza foarte mult gradul de atractivitate a oricarei zone rurale. Apele subterane (freatice) sunt importante atunci cand contribuie la alimentarea cu apa potabila si menajera a gospodariilor rurale sau atunci cand detin un anume grad de mineralizare capata o valoare terapeutica ce sustine turismul balnear. Cursurile fluviilor, ale raurilor de diferite marimi sunt adevarate repere naturale, care au sustinut dezvoltarea multor vetre rurale si care prin peisajul lor specific dau o anumita valoare peisajului natural.

Cele mai importante sunt lacurile de diferite origini (glaciare, alunecare, prabusire, acumulare etc.) si dimensiuni care ofera un potential remarcabil pentru multe activitati turistice. Unele balti, iazuri, limane fluviatile au permis conturarea unor localitati cu reale valente turistice situate mai ales in Campia Romana, Jijiei si Transilvaniei.

Cele mai multe lacuri permit activitati de recreere si odihna, de practicare a unor sporturi nautice, a pescuitului sportiv. Lacurile de acumulare mai beneficiaza si de prezenta unor constructii hidrotehnice de mare ingeniozitate inginereasca, adevarate creatii ale "artei tehnologice" care sporesc gradul de interes.

Derularea acestor activitati turistice trebuie sa se faca intre anumite limite pentru a evita aparitia unor conflicte de interese intre detinatorii suprafetelor acvatice si a unor deteriorari ale calitatii apei si a mediului ambiant;

bunuri culturale, traditii si obiceiuri folclorice. Formata intr-una dintre vetrele de straveche civilizatie din sud-estul european, cultura populara romaneasca se remarca prin originalitate, frumusete si vitalitate pana in zilele noastre. Dovada acestei mosteniri o constituie persistenta uneori milenara a unui numar insemnat de elemente atestate in toate domeniile artei populare si mestesugurilor traditionale, mai ales in ceramica, in costumul popular, precum si in ornamentica, de pilda, a altor genuri ale creatiei romanesti, cum sunt covoarele, broderiile, tesaturile, crestaturile in lemn s.a.

Ca elemente de cultura materiala si spirituala, arta populara si artizanatul reflecta specificul national si au un profund caracter social cu un rol bine definit in realizarea echilibrului dintre util si frumos, dintre cerintele utilitar-materiale si cele estetice.

Valenta turistica a artei si a creatiei populare este data de neintrerupta contributie a numerosilor creatori anonimi, care a conferit un caracter de permanenta continuitate, de varietate surprinzatoare, intemeiata pe un fond unitar. Unitatea, varietatea, bogatia, originalitatea, armonia dintre sobrietate si exuberanta, optimism si frumusete, datorate geniului creator al poporului roman sunt trasaturi specifice ale artei populare romanesti, recunoscute deopotriva de cercetatori, specialisti de renume international, ca si de iubitorii de frumos de pretutindeni care vin in contact cu ea.

Exista peste 50 de zone si subzone folclorice care detin un bogat tezaur de arta populara, pastrat in colectii satesti, muzee etnografice pavilionare sau in aer liber sau care sunt inca vii in numeroase sate ale tarii.

Activitatile turistice pot contribui la pastrarea si continuarea bogatelor si valoroaselor traditii ale poporului roman ca fiind un fenomen viu, in permanenta transformare si imbogatire, unde fiecare generatie isi aduce propriul sau aport. Pretutindeni in lume si in special in tarile cu veche traditie in turism, arta populara si mestesugurile artistice, productia si promovarea acestora, segmente de un larg interes, contribuie, de fapt, la expansiunea turismului rural.

Alaturi de aceste aspecte mentionate si imaginile inedite date de ritualurile legate de ciclul vietii si cele religioase sporesc rata de originalitate a vietii si civilizatiei satului romanesc;

dotarile tehnico-edilitare. Dezvoltarea generala a societatii romanesti dupa primul razboi mondial, generalizarea uneltelor si utilajelor perfectionate de munca au condus la cresterea productivitatii muncii si implicit a nivelului de trai al locuitorilor satelor.

Aceasta a avut repercursiuni directe in sistemul de constructie a locuintelor si anexelor, in amplificarea planului lor. Se constata schimbari in ceea ce priveste materialul de constructie, extinderea tindei, a camarii si sporirea numarului de camere. Dupa cel de-al doilea razboi mondial se constata in mod deosebit schimbari majore in structurile constructive, in planimetrie si functionalitate.

In ultimele doua-trei decenii se constata transformari in ceea ce priveste elevatia, de la un nivel se trece la doua si trei niveluri, cu scari exterioare, adecvate fata de principala. Numarul incaperilor creste de la 3 la 5-7-9, fiind raspandite planurile in forma de L si patrulater.

Se pastreaza inca un numar important de locuinte din perioada interbelica, iar cele cu adevarat traditionale, datand de la sfarsitul secolului trecut s-au conservat in mica masura. Ele nu mai corespund nevoilor de spatiu si confort ale generatiei actuale. Cele mai multe sunt parasite in stare de degradare avansata sau locuite de persoane foarte in varsta, care nu le mai pot intretine.

Un aspect deosebit este conferit de gradul de inzestrare cu utilitati publice, cu caracter edilitar - alimentare cu apa, canalizare, evacuare, colectare deseuri, alimentare cu energie electrica, telefonie, drumuri care contribuie la asigurarea unui confort mai mare al locuintei, la cresterea gradului de igiena si securitate a gospodariilor. Aceste dotari contribuie in mod deosebit si la cresterea calitatii serviciilor turistice puse la dispozitia turistilor.

Dincolo de aceste aspecte prezentate trebuie sa fie initiate actiuni de identificare a acestor constructii traditionale si prin restaurarea lor, imbunatatirea dotarilor interioare sa fie utilizate in derularea unor activitati culturale, turistice, de promovare, devenind obiecte valoroase si dominante ale identitatii fiecarei asezari rurale.

In ultimii ani, in mediul rural s-au ridicat numeroase case, unde realizarea unui confort, de multe ori ostentativ, a determinat adoptarea unor elemente de arhitectura si constructie, straine de traditia locala sau regionala, care se apropie mult de mediul urban. Astfel se manifesta o confuzie totala intre frumusete si simplitate, uratenie si ceea ce ofera manierismul contemporan; tot mai multi antreprenori si chiar arhitecti gandesc ca vechiul traditional este sinonim cu lipsa de modernitate, murdarie, saracie.

Prin turismul rural exista sansa reala ca vechile valori ale arhitecturii si tehnicii populare sa fie din nou puse in valoare, iar elementele noi sa fie date de posibilitatile de realizare a unor minime dotari edilitare eficiente si confortabile.

Nu trebuie ca mediul rural sa fie indepartat de a se racorda la modern, de a beneficia de un standard de viata mai bun, iar aceasta fireasca perfectionare nu va putea fi oprita niciodata. Dar rapiditatea procesului de inlocuire a unor modele de viata traditionale vor pune la indoiala chiar sansa satelor de a mai exista la un moment dat.