Printr'un concurs de imprejurari norocoase, masivul Bucegi a devenit de mult, leaganul turismului de munte pentru o buna parte din tara Romaneasca. Aproape ca nu exista carpatinist din marile centre ale Bucurestilor, Ploestilor, Campinei, Buzaului si Brasovului (aci in mai mica masura) care sa nu ii facut primii pasi de munte pe masivul impunator al Bucegilor. Iar frumusetea nebanuita ce se ascunde sus, pe culmile acestui masiv, si vraja puternica cu care Bucegiul inlantuie pe cei care il cauta si il pricepe, a facut ca din fiecare incepator in ale drumetiei, odata ajuns in plaiurile lui, sa devina un neobosit drumet, vesnic indragostit de culmi inalte, de zari nesfarsite, de prapastii fioroase, de privelisti - totdeauna - neinchipuit de frumoase, intr'un cuvant un indragostit de natura.

In aceasta privinta Bucegiul asa cum l-a daruit din belsug natura, este o adevarata scoala, un adevarat indrumator al drumetiei romanesti, daca nu pentru toata tara, cel putin pentru Muntenia.

Cea mai de seama particularitate a Bucegilor, este desigur urmatoarea: desi este un masiv impunator, foarte inalt (2511 m. alt), prapastios si fioros in unele locuri, totusi contine in el drumuri, privelisti, infatisari, surprize, atat de diferite, incat el poate fi socotit ca cel mai usor si mai placut munte pentru incepatori, dupa cum poate fi ales, in acelas timp, de catre indrazneti grimpeuri, drept loc pentru a-si dovedi calitatile lor de atleti si de neinfricati stapanitori ai inaltimilor si ai prapastiilor fara fund.

Noi, in articolul de fata, ne adresam mai intai incepatorilor in drumetia de munte, si in al doilea rand celor cari desi vechi carpatinisti, nu au avut pana acum ocazia sa urce masivul Bucegi.

Vom incepe cu potecile, cu drumurile cele mai usoare, mergand spre cele mai grele, iar pe de alta parte ne vom rezuma numai la drumurile insemnate de Turing Clubul Romaniei.

1. Dela Sinaia la Casa Pestera T. C. R., prin Varful cu Dor si Cocora Distanta 21 km. Timp necesar 5-7 ore. Drumul este insemnat cu o linie orizontala rosie (pusa intre alte 2 albe, spre a fi mai usor vazuta) si incepe din Aleea Carmen Sylva, aproape de castelul Peles.

Dupa ce lasa in urma frumosul castel Peles, ale carui bogatii merita sa fie vazute de orice turist, cararea incepe sa suie din usor printr'o seculara padure de fag si brad spre Varful cu Dor. O sosea de automobile in cea mai perfecta stare, merge pana aproape de Pavilionul dela Si. Ana. Drumul prin padure este foarte frumos si placut; mai catre varf, cararea ajunge la gol alpin. De acum inainte drumetul este batut in voie de arsita si vant. Ajuns in Varful cu Dor intreg lantul rasaritean al Bucegilor, care se insira in ordinea urmatoare, dela S. la N.: Muntele Furnica (2100 m. alt). Piatra Arsa, Jepii mari (2075 m.), Jepii mici (2148 m.), Caraimanul (2384 m.) si Costila (2487 m.), in spatele caruia sta ascuns, varful cel mai inalt din Bucegi, mai totdeauna acoperit de nori: varful Omul (2511 m. alt). Dintre toti, Caraimanul se indentifica mai usor, de cand s'a asezat pe el Crucea Eroilor, inalta de peste 40 m.

Tot din Varful cu Dor ramai surprins cand vezi intinderea nebanuit de mare a platoului Bucegilor - o adevarata gradina de flori si un admirabil parc natural - taiat dealungul de doua ape cristaline si repezi: Izvorul Dorului si Ialomita.

Din Varful cu Dor, poteca coboara in valea Isvorul Dorului unde se incruciseaza si cu sarmele funicularului fabricei Schiel din Busteni. Apoi cararea tine coasta muntelui Cocora, trecand pe aproape de apa Ialomitei, care ofera frumoasele privelisti dinspre Cheile Zanoagei cu Podul cu Flori, si dinspre Cheile Tatarului (mari si mici), ce par taiate cu palosul in piatra. Drumul se apropie de sfarsit. Apare stana de pe Cocora, casele de pe Padina Strungei, Schitul Pestera si Casa Pestera a Turing Clubului (1610 m. alt.) unde cararea ia sfarsit Punctul Pestera este locul cel mai insemnat de popas si de atrac-tiune din intregul masiv al Buceciului, intradevar, langa Schitul Pestera se afla renumita Pestera a Ialomicioarei, cea mai mare pestera din Romania, extrem de interesanta si totdeauna vizitata de numerosii turisti din Bucegi. Tot in apropierea Schitului se mai afla mica Pestera a Pustnicului, frumoasele Chei ale Ursilor si ale Tatarului, salbatica vale a Horoabei si altele.

Ca o urmare fireasca a ingramadirii atator frumuseti in acest colt, o multime de case s'au ridicat in ultimii ani aci, pentru a putea adaposti numarul din ce in ce mai mare d e excursionisti. Restaurante si hoteluri confortabile stau la dispozitia calatorilor, pe preturi mai modeste ca cele din Oras.

Mai toti turistii Bucegilor isi aleg aci resedinta pentru tot timpul cat vor sa ramana pe munte, si pregatesc apoi in asa fel excursiunile lor, ca totdeauna seara sa poata fi inapoi la Pestera.

II. Dela Sinaia la Casa Pestera T.C.R., prin Piatra Arsa si Drumul lui Butmaloiu. Distanta 18 Km. Timp necesar 4-6 ore. Cararea este insemnata cu o linie albastra orizontala, si incepe tot din Aleea Carmen-Sylva. Prima ora si ½ de mers, pana la Poiana Reginei, se poate numi pe drept cuvant o adevSrata plimbare, caci drumul suc usor pe o carare larga, umbrita de fagi si brazi, si parfumata de mirosul placut al rasinei.

Frumusetea si bogatia florilor de tot felul din Poiana Reginei, a atras dela inceput privirile Reginei Elisabela, care i-a dat numele. In aceasta poiana, venea Regina deseori sa-si desfaleze ochii si sa-si depene firul meditatiunilor sale. Demn de vazut aci este si stanca lui Frantz Iosef, botezata astfel in amintirea vizitei ce a facut acest imparat, Regelui Carol I, la Sinaia, in anul 1908.

In Poiana Reginei se afla stana regala, in depedintele careia drumetul se poate adaposti pe vreme rea.

Chiar din marginea Poienei, se inalta zidul urias si golas al Pietrei Arse, pe care poteca il suie in nenumarate serpentine. Muntele este cu totul lipsit de izvoare, de aceia turistii sa nu uite sa se aprovizioneze cu apa din Poiana Reginei.

Urcusul Pietrei Arse este intradevar greoiu, din cauza ca muntele este foarte pieptis, dar odata ajuns in varful muntelui,pe platou, drumul devine neted si usor.

Dupa o buna bucata de drum, poteca se intalneste cu funicularul Schiel, trecand printr'un petec de padure de jnepeni, si apoi da in valea Isvorul Dorului, care rar se intampla sa fie secat. Dela Isvorul Dorului drumul se continua pe "drumul lui Butmaloiu' tinand coastele muntilor Babele si Cocora, si coborand cate putin, pana in padurea Cocorei. Dupa un coboras foarte repede si lunecos prin padure, poteca te scoate la Casa Pestera T. C. R.

III. Dela Busteni la casa PestereaT.C.R. prin Valea Urlatorilor si Drumul lui Butmaloiu Distanta 17 Km. Timp necesar 4-6 ore. Drumul este marcat cu o linie neagra orizontala si incepe din str. Industriei (Fratii Schiel). Dupa ce ocoleste fabrica Schiel, poteca suie pieptis, prin padurea de brad, pe sub linia funicularului, ajunand dupa trei sferturi de ora la Winkelsstation, primul loc bun de popas. Ac calatorul se poate adaposti in caz de ploaie si se aprovizioneaza cu apa, caci de aci inainte si pana in varful muntelui (Jepii Mari) nu se mai gaseste nici-un isvor.

Poteca larga, totdeauna bine intretinuta, suie coasta Jepilor, incolacindu-se cand pe un perete, cand pe celalalt. Locul insemnat de cateva mese si banci prinse in pamant, arata jumatatea drumului Busteni - Casa Schiel. Tot drumul, Valea Urlatorilor ofera priveliste din cele mai frumoase.

A doua jumatate a drumului este mai anevoioasa de urcat, mai ales spre sfarsit, din cauza "scarilor' sapate in stanca, ce te obosesc repede. Sus pe creasta muntelui te asteapta Casa Schiel, cladita de Fabrica Schiel pentru nevoile funicularului. Casa are o carr.era rezervata special si gratuit excursionistilor.

Dela Casa Schiel incepe drumului Butmaloiu. El tine platoul Jepilor, trece printr'o mica padure de jnepeni, si dupa ce se incruciseaza cu poteca insemnata cu galben orizontal (Dela Sinaia la Omul), se intalneste cu drumul marcat cu albastru orizontal (Dela Sinaia la Casa Pestera T. C. R.) cu care se uneste si impreuna razbat la Casa Pestera pe drumul descris mai sus la punctul II.

IV. Dela Sinaia la Omul prin Piatra Arsa siBaba Mare. Distanta 24 Km. Timp necesar 6-8 ore. Drumul este insemnat cu o linie galbena orizontala si incepe din Aleea Carmen Sylva. Acest semn merge pe acelas drum cu cel albastru orizontal (descris mai sus la punctul II) pana la furnicularul Schiel, unde se desparte, luand-o la dreapta. In continuare drumul merge prin platoul Jepilor mari si mici, prin Baba Mare (2292 m. alt), printre platoul Costilei si Coltii Obarsiei, lasand in dreapta impunatorul Caraiman. Dupa acest lung drum, cararea suie pe seaua Obarsiei, loc insemnat pentru geografie, caci aci isvoraste - in stanga - apa lolomitei. iar in dreapta Valea Cerbului, care apartine bazinului Prahovei.

Din seaua Obarsiei inca un urcus bunicel, si se ajunge in sfarsit, pe cel mai inalt pisc al Bucegilor: Omul (2511 m. alt). Privelistile ce se pot vedea pe timp frumos din varful Omul, sunt neintrecute in maretie si adancime. Siruri nesfarsite de munti inchid zarea de toate partile; jos, la 1500 m. adancime se zareste apa Prahovei, cu Bustenii, Azuga si Predealul. Muntii Iezerul, Papusa, Piatra Craiului, Leaota, Postovarul, Piatra Mare, Ciucasul se vad de jur imprejur, ca niste santinele ce-l strajuesc. Minunate sunt apoi rasariturile de soare vazute de pe Omul, in rarile dimineti senine.

La casa de adapost de pe Omul, opera tot a Turing Clubului Roman, se gaseste adapost si hrana.

V. Dela Busteni la Omul prin Valea Cerbului. Distanta 13 km. Timp necesar 4-6 ore. Poteca este insemnata cu o linie galbena orizontala si incepe din Str. Ureche. La inceput, cale ca de o jumatate de ora, tine acelas drum cu semnul rosu vertical, care duce tot la Omul, insa prin Pichetul Rosu si Drumul lui Deubel.

Dupa o ora si ceva de mers, cararea taie frumoasa poiana a Costilei, de unde incepe adevaratul urcus.

Atat urcusul cat si coborisul Vaii Cerbului, este indestul de anevoios, atat din cauza pantei repezi, cat mai cu seama din cauza distantei mari, 1700 m. In inaltime, care desparte cele 2 capete ale drumului; Bustenii fiind la o atitudine de 880 m., iar varful Omul la 2511 m., Desi greu, drumul nu este primejdios. O poteca binisor intretinuta suie muntele in nenumarate serpentine, trecand depe un mal al Vaii Cerbului pe celalalt, pana in vari, la casa de adapost de pe Omul.

VI. Dela Busteni la Omul prin Pichetul Rosu, poteca Take Ionescu si Drumul Deubel. Distanta 18 km. Timp necesar 5-7 ore. Poteca este insemnata cu o linie rosie verticala si merge la inceput catva timp pe acelas drum cu galbenul orizontal, care duce prin Valea Cerbului la Omul (vezi punctul V.).

Pana la Pichetul Rosu, drumul este si usor si pla:ut, caci tot timpul trece printr'o racoroasa padure de fag si brad. Mai departe poteca Take Ionescu incepe sa suie din ce in ce mai pieptis ocolind pe coaste, muntii: Costilei, Morarul si Bucsoiul si oferind frumoase pri-veluisti spre Rasnov si intreaga tara a Barsei. La un brau al Bucsoiului drumul se desparte de poteca Tache Ionescu, (care duce la casa Malaesti S. K. V.) si se continua cu drumul lui Deubel, pana la Casa Omul T. C. R.

VII. Dela Casa Pestera la Omul prin Obarsia Ialomitei. Distanta 8 km. Timp necesar 2½ -3½ ore. Poteca este insemnata cu o linie albastra orizontala si incepe dela Casa Pestera T. C. R. Drumul tine valea Ialomitei, care dela confluenta paraului Doamnelor in sus, ia denumirea de paraul Obarsia Ialomitei. Tot drumul poteca tine malul stang al apei, pe sub poalele muntelui Obarsia, avand pe dreapta frumoasa priveliste a muntelui Doamnele. Cam la jumatatea drumului se afla cascada Obarsiei sau a Ialomitei, vestita pentru frumusetea si marimea ei. Mai departe, poteca trece pe sub Mecetul Turcesc, o stanca uriasa supusa faramitarii. De aci incepe un urcus foarte obositor pana in seaua Obarsiei, de unde drumul se alatura celui insemnat cu galben orizon tal si impreuna razbat la Casa "Mihail Haret' T. C. R. de pe varful Omul.

In afara de drumurile descrise mai sus, Bucegii mai poseda multe alte drumuri, unele mai putin principale, altele insa tot atat de insemnate. Despre acestea vom scrie in articolul urmator.

Nu putem incheia articolul de fata, fara ca sa indemnam tot tineretul nostru din orase, sa incerce o excursie in Bucegi. Si suntem siguri ca impresiunile si satisiactiunile adanci, cu cari se vor inapoia, ii vor convinge pentru totdeauna de frumusetea si utilitatea excursiunilor la munte.