Elemente introductive turism

ELEMENTE INTRODUCTIVE TURISM

1. Continutul conceptului de turistm

Cuvantul turism provine din cuvintele latinesti tumore - a se intoarce si turnus - miseare circulara), tennenul desemneaza o ealatorie (deplasare circulara a oamenilor) cu intoarcere in punctul de plecare (de rezidenta), acesta regasindu-se (cu acelasi sens) in majoritatea limbilor de larga circulatie (in franceza - tourisme, in engleza - tourism, in italiana - tourismo, in germ ana -tourismus, in rasa - turizm etc).

Turismul este definit inca din anul 1942 ca fiind «ansamblul relatiilor si faptelor constitute prin deplasarea si sejurul persoanelor in afara locului lor obisnuit de rezidenta, fara ca acestea sa fie motivate de o activitate lucrativa oarecare».

Organizatia Mondiala de Turism a propus clasificarea diferitelor tipuri de voiaje, pe seama acestui criteriu, in sase grupe:

1) timp liber, odihna, vacanta;

2) vizitarea rudelor si prietenilor;

3) afaceri si motive profesionale;

4) tratament medical;

5) pelerinaje/motive religioase;

6) alte cauze.

In 1968, aceeasi Organizatie Mondiala a Turismului a propus incadrarea turistilor in urmatoarele trei categorii:

a) turisti proprui-zisi (adevarati), care calatoresc, in timpul liber, deplacere;

b) turisti de afaceri, carora le sunt asimilati parlamentarii, delegatiile oficiale

c) alii turisti, incluzand studentii straini, pelerinii, misionarii.

2. Particularitatile turismului

Incadrandu-se in sfera serviciilor, turismul va prezenta toate particularitatile acestora. in plus, el are si unele caracteristici proprii, cum ar fi:

. sezonalitatea (cererea fluctuanta), amploarea si intensitatea sa variind mult de la o perioada la alta (a saptamanii, a lunii, a anului etc.), fund strans legate de timpul liber;

. interdependent produselor turistice, beneficiarul turismului fiind intotdeauna beneficiarul mai multor bunuri materiale si servicii care se leaga (cronologic si cauzal) unele de altele. (Pentru a-ti vizita locurile natale aflate la 200 km departare este necesar sa beneficiezi, in prealabil, de un mijloe de transport, apoi de un spatiu de cazare, de un serviciu de asigurare a mesei etc.);

. nivehtl ridicat al costitrilor fixe, determinat de caracteral rigid al ofertei si de caracterul nestocabil al serviciilor (de necesitatea inlocuirii stocurilor de produse cu eel de capacitati - de transport, de cazare etc.).

1.3. Definirea marketingului turistic

Este pe larg cunoscut faptul ca termenul de marketing provine din verbul englezesc to market, care are intelesul de a face piata, de a cumpara fi a vinde, de a face tranzactii pe piata, precum si din substantivul market, care inseamna piata

Dintre numeroasele definitii date marketingului turistic, vom aminti doar cateva.

Marketingului turistic desemneaza o serie de metode si de tehnici care vizeaza satisfacerea in cele mai bune conditii (psihosociale, tehnice, financiare etc.) a nevoilor de servicii turistice ale populatiei (exprimate sau latente), lara ca populatia de primire sa aiba de suferit. O astfel de definitie ignora interesul fundamental al firmei de turism (obtinerea profitului).

O definitie ceva mai cuprinzatoare este cea formulata de Jost Krippendorf, care considera ca marketingul turistic « este o adaptare sistematica si coordonata apoliticii mtreprinderilor turistice, private sau de stat, pe plan local, regional, national si international, in vederea satisfacerii optime a nevoilor anumitor grupuri determinate de consumatori, in scopul obtinerii unui iprofit

Foarte sugestiva este definitia conform careia marketingul turistic este «un proces de 'management' care permite intreprinderilor si organizatiilor turistice sa-si identifice clientela, actuala si potentiala, sa comunice cu ea pentru a-i cunoaste nevoile si a-i influenta dorintele si motivatiile la nivel local, regional, national si international in vederea adaptariiproduselor in scopul optimizarii satisfactiei turistice si maximizari obiectivelor lor organizational ».

4. Mediul de marketing al firmei de turism

Plecand-se de la continutul conceptului de mediu al intreprinderii (prin care se intelege ansamblul de agenti si de forte din afara intreprinderii susceptibile a afecta modul in care aceasta i§i mentine sau isi extinde schimburile pe piata), mediul de marketing al firmei de turism se defineste ca fiind acea parte a mediului acesteia care afecteaza acele aspecte ale activitatii sale care tin de optica ei de marketing.

Studiile de marketing fac distinctie intre micromediul si macromediul firmei.

1) MICROMEDIUL este constituit din agentii care se aria in anturajul imediat al firmei, cuprinzand: furnizorii de resurse, intermediarii, firmele concurente fi clientela.

a) Furnizorii de resurse materiale si de munca, prin forta economica de care dispun, influenteaza pozitia pe piata a firmei de turism (nefavorabil - daca in negocieri isi pot impune - sau favorabil - daca n-au posibilitatea sa-fi impuna propriile conditii privind pretunle, modalitatile de piata, garantiile etc.).

b) Intermediarii sunt firme specializate care preiau unele activitati pe care firmele de turism nu le pot realiza la fel de eficient, ei fiind constituiti din comercianti f i agenti.

Comerciantii sunt firme specializate in realizarea actelor de vanzare-cumparare a serviciilor turistice, grupandu-se in:

detailisti

. angrosisti,

c) Clientii reprezinta componenta micromediului careia firma de turism trebuie sa-i acorde cea mai mare atentie.

d) Concurenta este elementul de micromediu a carui importanta pentru specialist^ de marketing ai firmei de turism este eel putin la nivelul celei acordate clientelei. Ea va fi analizata intr-un capitol special.

2) MACROMEDIUL este definit de factorii tehnici, economici, geografici, demografici, politico-juridici, socioculturali, naturali etc. care-si exercita influenta asupra starii si evolutiei firmei pe piata.

a) Mediul tehnologic

b) Mediul economic

Preturile (tarifele) serviciilor turistice si ale resurselor pe care se bazeaza reprezinta componentele principale ale cererii si ofertei de astfel de servicii, precum si instrumentele concurentiale de care depind hotarator starea si perspectivele firmelor pe piata.

Inflatia, ca factor strans legat de preturi, isi exercita influenta prin orientarea clientelei spre serviciile turistice mai ieftine, prin diminuarea loialitatii fata de anumite firme, prin restrangerea volumului de prestatii turistice etc. d) Medrul politico-juridic reprezinta cea de-a patra componenta de baza a macromediului, el influentand strategiile de marketing ale firmelor mai ales prin politica si legislatia in domeniul turismului, prin limitarile superioare si inferioare impuse tarifelor, prin barierele sau inlesnirile privind obtinerea vizelor de intrare - iesire in si din tara in scopuri turistice etc.

d)Mediul sociocultural (care vizeaza clasele sociale, valorile culturale centrale, coexistenta subculturilor, evolutia fluxurilor culturale, relatiile cu alti oameni, cu anumite institutii si cu natura etc.) este o alta modalitate de prezentare a mediului extern al unei firme de turism cu largi implicatii asupra politicilor ei de marketing.

f) Medial natural (amplasarea in spatiu a localitatilor, varietatea formelor de relief, existenta sau inexistenta diverselor tipuri de monumente ale naturii, posibilitatile de acces in zonele de mare atractie - cascade, pesteri, piscuri, lacuri -, peisajul etc.) reprezinta adeseori eel mai important factor generator de turism.

5. Orientari manageriale

Obiectivul fundamental al tuturor intreprinzatorilor, inclusiv al celor care isi investesc capitalul in turism, il constituie profltul. In functie de pozitia pe care o detin (sau pe care o tintesc) pe piata, acest obiectiv se poate prezenta sub urmatoarele forme:

obtinerea unui profit oarecare, important fiind ca acesta sa inregistreze valori pozitive

obtinerea unuiprofit normal, adica a unui profit care sa reflecte nivelul mediu al eficientei;

maximizarea profltuka, lucru ravnit nu numai de firmele foarte putemiee, ci de orice

intreprinzator care adopta un comportament rational.

Pentru a atinge oricare din aceste niveluri ale profitului, firmele pot adopta eel putin trei orientari manageriale:

orientarea spre productie;

orientarea spre vanzari;

orientarea de marketing.

Fiecare din acestea prezinta anumite particularitati,

A. Optica productiei

Atata vreme cat oferta este deficitara, situandu-se cu mult sub nivelul cererii, beneficiarul de servicii de turism va fi subordonat intereselor firmelor prestatoare care, pentru a-§i realiza profitul dorit, se vor orienta cu precadere spre:

. marirea capacitatilor de productie de toate genurile

. imbunatatirea calitatii serviciilor

. reducerea costurilor, atat pe seama solutiilor tehnice, cat si a celor organizatorice, intre ele si profit raportul fiind invers proportional.

B. Orientarea spre vanzari

De indata ce nivelul cererii se apropie de cel al ofertei, problema vanzarilor nu mai este rezolvata de la sine, productia incetand sa mai fie preocuparea numarul unu a firmelor. Surphtsul de capacitate devine central atentiei, conducerea firmei de turism trebuind sa se preocupe de asigui-area vanzarilor de servicii pana la nivelul capacitatilor disponibile, apeland la o serie de masuri de promovare a vanzarilor, de reducere a tarifelor, de publicitate etc.

C. Orientarea de marketing

Optica de marketing constituie cea mai eficienta orientare a firmei modeme. Adoptarea ei este rezultatul a doua premise fundamentale:

1) abundenta, respectiv sitpraoferta relativa (comparativ cu cererea) de servicii de turism, care confera clientului posibilitatea impunerii punctului sau de vedere in fata ofertantului (altfel neacceptand sa-si sporeasca cererea);

2) intensificarea concurentei, care-i da clientului posibilitatea de a alege intre mai multe oferte, facandu-1 astfel mai puternic in fata ofertantului.