Ginduri despre turism si despre Ceahlau

Firul potecilor de munte, vaile apelor, soselele si drumurile sint strabatute astazi neintrerupt de nenumarati oameni ai muncii. Tot mai multi sint acei care isi petrec timpul liber in mod placut, in mijlocul naturii, cunoscind nemijlocit frumusetile patriei, locuri si monumente istorice, bogatiile acestui pamint, realizarile zilelor noastre, viata noua a oamenilor constructori ai societatii noi, socialiste.

Turismul este si un pretios mijloc de intarire a sanatatii, de dezvoltare a rezistentei si de alungare a oboselii. Practicind turismul, dobindim calitati pretioase ca: prezenta de spirit, curaj, disciplina, initiativa, inventivitate etc., atit de folositoare in munca si in viata. Invingerea obstacolelor care stau in cale, mai ales pe potecile aspre ale muntelui, cunoasterea orientarii cu harta si busola sint cel mai potrivit mijloc de verificare a multor calitati, precum si a unor slabiciuni. Nu trebuie sa uitam ca mediul inconjurator si cadrul natural stimuleaza prin factori naturali sistemul nervos si invioreaza activitatea centrilor cerebrali, de unde rezulta o regenerare rapida a organismului si o inviorare a acestuia. Satisfactiile pe care ti le da o excursie de citeva zile si cu atit mai mult un concediu petrecut la munte, la mare, in Delta sau in alt colt de tara sint greu de egalat. Bogatia sentimentelor traite, admirind peisajele minunate ale locurilor vizitate, cunostintele noi capatate, optimismul pe care-l da cunoasterea izbinzilor vietii noi, vigoarea trupeasca sint toate un cistig de pret pe care ni-l ofera cu darnicie turismul.

Cu astfel de ginduri despre turism, sa ne apropiem de tinutul turistic al Neamtului, de Carpatii moldovenesti, in cuprinsul carora se afla Ceahlaul. Cu astfel de ginduri am scris si paginile acestei carti, indreptar de drumetie, urmarind sa adunam in ele un indemn la drum si un sprijin celor ce se hotarasc sa foloseasca potecile si cadrul natural al muntelui, ca un mijloc de cunoastere a frumusetilor tarii si de intarire a sanatatii.

Muntele acesta nu este numai roca si vegetatie, numai forma si peisaj; pe aceste meleaguri intilnim o imbinare armonioasa a geografiei cu poezia, a legendei cu istoria, a omului cu natura. Din aceasta contopire s-a zamislit "Miorita' cu versurile ei armonioase. Si tot aici, in Ceahlau, fiecare izvor duce cu el, pina in vale, trilurile vestitei melodii populare "Ciocirlia', zamislita si ea pe aceleasi meleaguri. In Ceahlau, unde fiecare piatra, fiecare izvor are un tilc talmacit si povestit din gura in gura, de la strabuni la nepoti, simti la tot pasul cum poezia si cintul popular izvorasc si azi in forme mereu noi si mereu mai frumoase. Poate ca multe s-au uitat, poate ca altele s-au schimbat trecind prin mintea si inchipuirea a sute de povestitori si cintareti, dar fiecare acord a pornit cindva de la un simbure de adevar, de la o bucurie sau o suferinta, de la un dor ascuns de Maria Corbita, de frumoasa fata Panaghia sau de viteazul capitan de oaste al carui nume il poarta Turnul lui Budu. Pina si legendara Dochia si-a cautat un ascunzis in cutele Ceahlaului, preferind sa se faca una cu stincile, murind o data cu libertatea poporului dac. Iar azi, pe linga turma impietrita a Dochiei, "se strecoara fantomele bourilor domnesti, soapta amintirilor pierzindu-se lin peste cetina codrilor seculari.'

Literatura noastra istorica este presarata cu numeroase tablouri din Ceahlau, zugravite in cele mai alese culori. Dimitrie Cantemir l-a vazut purtind vesnica diadema de ninsoare cu care isi inchipuia ca e acoperit muntele, iar Balcescu a strins in fraze de o frumusete uimitoare mindria Moldovei si dorul de libertate. Vasile Alecsandri a tesut o intriga in Despot Voda pe culmile Ceahlaului, la adapostul tufelor de ienuperi, inveselita de gindirea hazlie a lui Ciubar Voda si de filozofia inteleapta a lui Limba-Dulce. Delavrancea a dus pe Stefanita Voda - Viforul - din trilogia sa, pina sub tancurile muntelui de pe care a facut sa se pravale in haurile fara fund feciorul cel mare al batrinului Arbore.

I-a fost harazit Ceahlaului sa simta la 1848 pasul grabit al progresistilor moldoveni, care au reusit sa scape din miinile lui Sturza, furisindu-se pe la Hangu pina la Bucuresti. Tot pe aici a trecut Alecu Russo, culegind de pe Obcinile si bitcile Ceahlaului crimpeie din "Cintarea Rominiei'. La inceputul secolului nostru, Vlahuta a dat un culorii nou Ceahlaului, prin stilul sau amplu si realist, culegind de pe potecile Duraului si de pe Piciorul Humariei sau de la Vezuri imaginile maiestrit prezentate in "Rominia Pitoreasca'. Numai Mihail Sadoveanu a putut intrece pana predecesorilor, in serile de veghe de la cabanele din vale.

Dar geografia scrisa a Ceahlaului se deosebeste mult de geografia pe care o traieste turistul in inima Ceahlaului. De-abia cind incepi urcusul, cunosti Ceahlaul turistic. De-abia cind ajungi linga Detunate, la Piatra-cu-Apa, la Piatra-Sura, incepi sa intelegi marea viata a codrului, incepi sa simti cu adevarat prospetimea aerului inviorator, incerci sa cunosti pietrele cu forme curioase din Claia lui Miron sau sa afli taina Caciulii Dorobantului. Cauti sa cuprinzi cu privirile poienile acoperite de policromia covorului de flori inmiresmate, sa asculti concertul gizelor in faptul inserarii. Atunci intelegi doar cintul lin al vintului care, alergind printre milioanele de ace de brad, filtreaza aerul prin desisul ozonat, intaritor, lipsit de impuritati.

Iar cind treci pe linga Politele cu crini sau urci pieptis pe sub Turnul lui Budu, simti taina zidului de piatra, drept si curat. Cu fata framintata si aspra, stincile acestea tin la zi povestea muntelui inscrisa ca intr-un hrisov, pe care din loc in loc vintul si ploaia si-au pus pecetile. Dinspre valea unde Piriul Izvorul Muntelui isi aduce prinosul apelor lui Bistritei, se ridica, in zilele noastre, alte si noi acorduri ce se impletesc cu simfonia firii. Ele marcheaza un inceput de era noua.

In fata apelor Bistritei s-a ridicat din fier si beton un alt Ceahlau. Prin indrazneala mintii lor, oamenii au incins poala muntelui, atit cit ochiul poate cuprinde de pe munte inspre geana rasaritului, cu un briu larg de ape. In aceste ape, batrinul Ceahlau isi oglindeste maretul contur. Alaturi de Ceahlaul munte, desavirsita creatie a naturii, va sta si Ceahlaul constructie, minunata creatie a omului. Aceasta forta a vremurilor noi se masoara pretutindeni, in patria noastra, prin indrazneala, maretie si frumusete. Si aici, la poalele Ceahlaului, ca pretutindeni, frumusetea si maretia s-au imbinat cu utilul. Apele zagazuite poarta in ele lumini de luceferi si izvor de belsug. Va fi oare turist care sa nu se emotioneze numai la gindul ca pripoarele Ceahlaului sint scaldate de ape pe o intindere de 34 km ? Lata pe alocuri de 2 km, oglinda calma a apelor este brazdata de salupe si remorchere, iar barcile cu vele isi desfac pinzele in adierea vintului de munte. Complexitatea si frumusetea Obiectivelor au transformat Ceahlaul intr-un centru turistic de mare atractie.

Primavara admiram pe Ceahlau tabloul stralucitor al poienilor de pe bordura lacului dimprejurul masivului. Viata tisneste pretutindeni. Fructele de merisor scinteiaza in soare, alaturi de peticele de omat care au mai intirziat pe platou. Pe stincile dezgolite apar colonii intregi de saxifrage rosii. La fiecare pas descoperi privelisti neasteptate. Acest sentiment il va trai fiecare turist care, dupa ce parcurge spre Ocolase potecile impadurite, pline de bolovani si pietris, va trece in tinutul pasunilor alpine.

Exista in Ceahlau si o sarbatoare a muntelui. In mijlocul verii, dupa secerisul griului, la 6 august, tineri si batrini, femei si copii din toate satele vecine urca de cu seara potecile muntelui. Ei ramin peste noapte sub cetina brazilor sau prin poieni, unde aprind focuri, cinta si se ospateaza. In zorii zilei, se indreapta cu totii spre Toaca, in asteptarea rasaritului de soare. Nimeni nu cuteaza sa tulbure linistea pina cind zorile nu prind a miji la rasarit. Toti asteapta in tacere sa zareasca soarele. Imensul nimb apare curind, ca de obicei.

Batrinul Ceahlau se inalta si el incet, tacut si semet din marea de ceturi retrasa tot mai adinc in vaile din jur. Pe fruntea lui brazdata se odihnesc astfel primele raze ale soarelui, iesit din abureala diminetii, trezind la viata toata firea. De neuitat vor ramine in amintire turistilor care au urcat pe Ceahlau rasaritul si asfintitul soarelui. Complet izolat de ceilalti munti, Ceahlaul domina de jur imprejur intreaga zare. Scrutind zarea, te umpli de maretie, ti se pare ca intreaga fiinta capata forte noi trase din seva batrinului Ceahlau, aceasta cetate straveche si mindra.

Parca niciunde, ca pe Ceahlau, tabloul vegetatiei bogate pe timpul verii nu are atita armonie, cum niciunde ca pe Ceahlau, toamna nu intilnesti o simfonie mai ampla a nuantelor ei specifice. La poale, padurile de fag fosnesc in rugina de toamna, in timp ce sus, pe Polite si in balcoanele de pe abruptul Ocolasului Mic, crinii se pregatesc pentru marea sarbatoare a culorilor. In acele zile Ceahlaul infloreste, parca se impodobeste pentru ultima oara inainte de sosirea zapezilor.

Iarna cuprinde in imparatia tacerii sale padurile nametite, apele se furiseaza sub gheturi, iar glasul firii incremeneste. Ursii au pornit de mult spre birlogul din care nu vor iesi decit o data cu venirea primaverii. Numai ciutele isi fac loc pe potecile turistilor, din Piciorul Rachitis spre conurile de brad preferate din padurile de conifere. Dar iata ca din nou glasul pitigoilor prevesteste venirea primaverii; din nou cocosii de munte vin la "bataie' in tirlele de pe Ocolasul Mic. Din nou primavara se asterne in glasul apelor, in ciripitul pasarilor, in coloniile primelor flori din Poiana Stanilelor, de pe stincile Ocolasului si de pe virfurile Toaca, Panaghia si Piatra Lata.

Acum turistii impinzesc potecile care in timpul iernii au fost umblate de grupuri de schiori sau de turisti temerari ai muntelui.

In dorinta de a oferi amatorilor de turism un ghid practic, sistematic si, in limita posibilitatilor, complet, am structurat materialul dupa cum urmeaza:

Cadrul natural al muntelui il prezentam in prima parte a cartii. Sint cuprinse si indrumari pentru pregatirea excursiei, cunostinte necesare drumetului pentru a se putea intelege cu muntele, cu capriciosul Ceahlau. Aceasta parte te va ajuta pe munte, sa poti delega multe probleme de flora si fauna, vei intelege virsta si obirsia pietrelor, a stincilor, a calcarului, a conglomeratelor si a celorlalte roci.

In partea a doua sint aratate caile de apropiere, pornind din cele patru unghiuri de tara. Si pe parcursul lor am indicat tot ceea ce ar interesa pe un calator, dindu-i posibilitatea sa-si inmulteasca cunostintele.

Partea a treia incepe cu o prezentare a cabanelor Ceahlaului si cuprinde in continuare descrierea potecilor grupate pe versante in ordinea nord-est-sud-vest. Descrierea aceasta nu este ampla, lasind fiecarui turist libertatea sa culeaga singur impresii. Prinzind firul potecilor care duc spre locurile cele mai frumoase ale muntelui, turistii se vor descurca usor, avind la indemina scurtele indrumari din cuprinsul acestei carti.

Spre sfirsitul lucrarii, amintim si de citeva trasee tehnice alpine, cele mai cunoscute si mai atractive.

In incheierea lucrarii, adresam viitorilor drumeti citeva sfaturi care au ca scop sa faca excursiile cit mai izbutite si sa-i ajute pe turisti sa guste cit mai deplin farmecul drumurilor din Ceahlau.

PARTEA I

SCURTA PREZENTARE GEOGRAFICA

Pozitia masivului Ceahlau este determinata, cu aproximatie, de urmatoarele coordonate geografice: 25°50' long. est. si 46°56' lat. boreala.

In ansamblul Carpatilor Moldovei, Ceahlaul se individualizeaza perfect nu numai prin inaltimea si masivitatea sa, ci si prin limitele sale geografice care il desprind precis de muntii vecini. Trei vai adinci si late incing Ceahlaul din trei parti: Bistricioaira, Bistrita si Bicazul, iar V. Pintecului si V. Bradului inchid centura la apus. In sud, Piriul Bicazului si Piriul Bradului, pe valea caruia urca poteca marcata cu banda albastra, pina la confluenta cu Bistra Mare, despart masivul Ceahlau de muntii Tarcaului. Spre vest, catre Culmea Giurgeului, limita ar putea fi stabilita pe V. Bistra Mare (pina la confluenta cu Bistra Mica), iar de aici peste curmatura Pintecului, culmea Chicera (1324 m) si pe Piriul Pintecul pina la confluenta cu Biistricioara. V. Bisitricioarei desparte Ceahlaul de masivul Grintiesului. In fine, limita de nord-est si est o alcatuiesc apele lacului de acumulate al hidrocentralei si V. Bistritei de la Calugareni pina la Bicaz. Patru poteci marcate urca Ceahlaul din V. Bistritei si se indreapta spre cele trei cabane ridicate pe versantul nord-estic. In aceasta parte, Ceahlaul se invecineaza pe partea stanga a lacului cu Culmea Stinisoara.

Limitele de mai sus cuprind intr-o centura suprafata masivului de 250 km², conturindu-i o forma circulara de cetate, din mijlocul careia se inalta citeva stinci, care alcatuiesc de fapt punctul de convergenta a itinerariilor peste munte, fiind piscurile cele mai semete ale acestuia. Asa rasare, "ca din pamint', inaltimea cea mai mare, Vf. Toaca (1904 m), apoi Vf. Panaghia, Vf. Ocolasul Mare (1857 m), Ocolasul Mic si alte virfuri si tancuri a caror inaltime medie nu depaseste 1820 m. De aici isi trag izvoarele toate vaile care taie radiar masivul. Ceahlaul alcatuieste o perfecta individualitate hidrogeografica.

Din cele relatate mai sus, retinem faptul ca, in ansamblu, masivul Ceahlaului este construit din doua nivele de relief: unul inferior, care ocupa cea mai mare parte a muntelui si care se mentine la o altitudine de 1200-1350 m si unul superior, care se inalta cu 500-600 m deasupra. In chipul unor povirnisuri abrupte, stincoase, ocupirui, cum am vazut, centrul masivului.

Culmea Ceahlaului o formeaza un pod valurit la circa 1700-1800 m alt. Spre sud, aceasta e dispusa in doua trepte formate de Ocolasul Mare si Ocolasul Mic. Pe rind apar virfurile mai rasarite ale muntelui: Toaca, Panaghia, mai marunta, Lespezi, Bitca Ghedeonului si Ocolasul Mare. Vf. Toaca (1904 m) si Vf. Ocolasul Mare (1857 m) sint cele doua puncte mai inalte ale Ceahlaului.

Privit de pe oricare drum de acces, Ceahlaul impresioneaza prin cele doua virfuri mai rasarite. Deasupra acestor virfuri poposeste adesea cite un nor calator. Este cel mai obisnuit tablou al masivului vazut de la distanta. Chiar in cele mai senine zile, fruntea batrinului Ceahlau este invelita in perdeaua de argint a ceturilor. La sud de Toaca se intinde platoul acoperit cu pasuni alpine, pina in marginea pridvorului Ocolasului Mare. Terasele Ocolaselor par doua trepte uriase din care se desprinde, pe la mijlocul lor, treapta intermediara, precum si Coltul din Ocolasul Mare, numit "La Pavilion', care se vede de la mari departari.

Intre Toaca si Ocolase se afla "Fintina', de care trebuie sa amintim, deoarece e centrul turistic al masivului Ceahlau, nu de ieri, de azi, ci de foarte multa vreme. Aici este rascrucea tuturor drumurilor care urca pe Ceahlau, iar daca unele poteci nu ajung direct pina in acest punct, la "Fintina Rece', cum i se spune, ele se unesc cu altele mergind spre acest loc de popas.

. Transformate in torenti, au adincit "jgheaburile' care coborau de sub buza platoului, dintre care "Jgheabul lui Voda', "Jgheabul Armenilor', "Jgheabul cuTurnu', "Jgheabul cu Hotaru' etc. sint destul de des intilnite in literatura turistica a Ceahlaului, intre vaile care se deschid radiar, coborind catre centura muntelui, sint prinse apoi culmi numite "obcine', niste spinari de munte cu panta domoala, proptite de "picioare', care, ca niste contraforturi de cetate, sprijina muntele coborind relativ iute spre baza lui.

De sub Piatra Lata, catre nord, porneste o muchie numita "Bitca Fintinelelor'; pe versantul ei estic se afla cabana "7 Noiembrie'. Bitca Fintinelelor se continua cu Piciorul Humariei, care se sprijina cu partea lui inferioara tocmai in V. Bistritei. Aceasta culme este cuprinsa intre valea Piriului Schitu, o vale puternic aluvionata si valea Piriului Rapciuni.

Coborind catre nord-est, dar plecind tot de sub Piatra Lata se desprinde Obcina Tiflicului, care se continua cu Piciorul Tiflicului, conturat de Piriul Sasea si Piriul Tiflicului; Piciorul Lat e intre Piriul Tiflicului si Piriul Ciribuc. Mai departe, Bitca Ciribuc (1160 m) se continua la nord-est cu Bitca Strigoaei (1072 m) si apoi cu Obcina si Piciorul Verdelui care se propteste in marginea lacului de acumulare. Catre sud-est, desprinzindu-se dintre Piatra Lata si Panaghia, coboara Piciorul Sihastrului pe stinga Piriului Izvorul Alb. Din Piciorul Sihastrului se ramifica apoi, catre est, Piciorul Piatra Lupilor si Piciorul "In Cioate', taiate la mijloc de Piriul Piatra Lupilor. Mai la sud, pornind din dreptul Lespezilor (cabana Dochia) si mergind catre est, se afla platforma Detunatei, care coboara pe o alta "treapta' - Piatra cu Apa - legata prin Piciorul Rachitis cu Saua Baicului (Curmatura Lutul Rosu). Aceasta sa separa V. Izvorul Alb de V. Izvorul Muntelui.

Din Saua Baicului - Curmatura Lutul Rosu - se indreapta catre est Bitca Chica Baicului, care se continua cu Piciorul Baicului si mai departe cu Piciorul Secu. Tot de aici se desprinde Obcina Horstei care desparte V. Piriului Secu de V. Izvorul Muntelui. Dintre Ocolasul Mare si Ocolasul Mic, coboara catre est Piciorul Scurt intre Piriul Izvorul Muntelui si Piriul Armenilor sau al Maicilor, cu pitorescul Jgheab al Armenilor.

De sub Ocolasul Mic porneste tot catre est Piciorul Maicilor, si mai departe, Bitca Popii si Piciorul Popii; aceasta culme separa V. Izvorul Muntelui de V. Piriului Furciturei. Catre sud, de sub Turnul lui Budu, masivul stincos se continua prin Poiana Varatec cu Vf. Varatec (1363 m), de unde terenul coboara prin Piciorul Negrei pina in Piriul Neagra Mare. Din Varatec catre sud-est se ridica Obcina Pietrei Arse, care separa V. Piriului Furciturei, de V. Piriului Neagra Mica. Obcina Pietrei Arse se intilneste in Vf. Secuiesc (1236 m) cu dealul Duboasa (1047 m), care porneste direct dinspre sud, din V. Bicazului. Acest deal desparte V. Negrei de V. Tasca.

Din Vf. Secuiesc se intind catre nord-est o serie de culmi care separa Obirsia Vaii Tasca si Hamzoaia de V. Furciturei si de V. Izvorul Muntelui. La un moment dat, aceste culmi isi schimba brusc orientarea, indoindu-se cu 90° in directia sud-est si se continua cu Muntele Sima (1147 m), pina in V. Bicazului prin stinga Piriului Hamzoaia. Intre Piriul Hamzoaia si Piriul Tasca se ridica Dealul Runcu - (978 m).

De sub Turnul lui Budu, se indreapta catre sud-vest Bitca Neagra (1389 m) si Obcina Chiliei. Obcina Chiliei se intinde mult catre sud, pina in Vf. Verde (1304 m), de unde coboara mai multe "picioare', fie catre est in V. Negrei, fie catre sud in V. Bicazului sau a Chisirigului, fie catre sud-vest in V. Bradului. Din Ocolasul Mare porneste spre sud-vest Piatra Sura (1352 m), separata de Bitca Neagra prin Piriul Stanilelor; se continua cu Piciorul Piatra Sura care este legat printr-o sa de Piciorul dintre Bistre (1274 m). Acesta, asa cum arata de altfel numele, separa cele doua Bistre: Bistra Mica la sud si Bistra Mare la nord.

La vest de Ocolasul Mare coboara Jgheabul lui Voda pina in Curmatura Stanilelor, apoi urmeaza saua care desparte Bistra Mare de Piriul lui Martin. De aici, tot catre vest, intre Bistra Mare si Piriul Larg se afla Piciorul cu Strungile (1327 m). Din saua care desparte Bistra Mare de Piriul lui Martin (la vest de Curmatura Stanilelor), catre nord-vest, se continua Obcina Lacurilor (1328 m) din care se desprind mai multe ramuri: la sud-vest Obcina Tablei (1261 m), intre Piriul Bistra si Piriul Calugarului; la vest Dealul Tirsoasa (1198 m) si Piciorul Tirsoasei, intre Piriul Calugarului si Piriul Suricu; la nord Piciorul Calului intre Piriul lui Martin si Piriul Slatinei.

Din Dealul Tirsoasa catre nord, pina in Bitca Plopilor (1168 m), se intinde Obcina Tirsoasei; din Bitca Plopilor catre nord-est, prin Leurdis si Rotunda (1168 m), se continua Obcina Boistei, care se termina deasupra satului Bistricioara, cu Vf. Muntelui (1078 m). Aceasta culme, de la Tirsoasa la Vf. Muntelui, separa V. Bistricioara de V. Slatinei, continuata cu Piriul Schitu de care am amintit. La nord-vest de Ocolasul Mare, prin Sanuni, coboara Piciorul Schiop (1693 m), intre Piriul lui Martin si Piriul Rupturii. Pe Piriul Rupturii se afla cascada Duruitoarea, punct de atractie pentru turisti.

La sud-vest de Vf. Toaca, spre apele Duruitoarei, se ridica Piatra Ciobanului. Tot din Toaca, dar spre nord-vest, paralel cu Piciorul Schiop, coboara Piciorul Crestaturii care se pierde in vale prin Piciorul Pocnii si Piciorul lui Bucur. Din Piatra Lata catre nord-vest coboara, la fel de zimtat ca si Piciorul Crestaturii, Piciorul Pietrei Late care se continua in partea inferioara, de-a lungul Piriului Nicanului, catre manastirea Durau, cu Piciorul Odaii.

Se incheie aci scurta prezentare a muntelui pe care il vei cunoaste amanuntit urmind potecile rasfirate peste toate aceste obcine, bitci, picioare si vai pe care numai le-am amintit acum. E caracteristic faptul ca firul aceleiasi ape pe lungimea lui poarta numiri diferite (Piriul lui Budu se continua cu Piriul Neagra Mare), sau de la confluenta a doua piraie diferite piriul unit poarta in continuare cu totul alt nume (Piriul Slatinii se uneste cu Piriul Martin si formeaza in jos Piriul Schitului).

De asemenea, este caracteristica in Ceahlau terminologia geografica populara si o toponimie de multe ori ciudata. Sa nu mai amintim de bitcile Ceahlaului, acele virfuri rotunjite, sa nu mai revenim nici asupra obcincilor si picioarelor. Saua unui deal sau munte e recunoscuta de localnici mai usor cind le vorbesti de curmatura. Cascada e mai degraba "duruitoare', iar jgheabul e cunoscut sub numele de "jigau'.

In partea inferioara a Obcinei Horstei se afla Piciorul Ciuncilor, un nume rar intilnit. Localnicii numesc "dune' sau "ciung' dealul fara virf, iar ciungar arborele fara virf sau frint de vinturi. Toate aceste curiozitati fac parte si ele din comorile Ceahlaului, putin cunoscute, pe linga care nu trebuie sa treci nepasator.

MERSUL VREMII PE CEAHLAU

La rindul lor, se inalta obcinele, acoperite de paduri care-si ridica liziera superioara pina la 1700-1800 m, ajungind linga temelia Panaghiei. Umbra codrului pastreaza umiditatea, iar temperatura e mai moderata pe vai, atit iarna cit si vara. Brizele de aer cald urca in timpul zilei din vale, dar in faptul serii coboara aducind cu ele aerul rece al inaltimilor. Racoarea serilor de vara, mai ales, se simte cum aluneca pe firul vaii pina la 10-15 km departare de la poalele muntelui. In schimb, iarna, viscolul este mai potolit aici si drumul de munte pe potecile care urmeaza firul vaii este cel mai potrivit.

Mai sus de liziera padurilor, in scurta zona alpina a Ceahlaului, care de abia cuprinde 200 m altitudine, vremea se schimba. Iarna devine mai aspra si zilele de vara sint mult mai insorite, mult mai calduroase. Ceea ce ramine ca un fenomen permanent in aceasta zona, variind numai in intensitate, este vintul care sufla din toate directiile, neavind un paravan de care sa se loveasca. Arbusti piperniciti, cu ramurile si virfurile rupte, arata semnul hartuirii vintului dominant, indreptindu-se tiris in directia in care ii mina forta acestuia.

Temperatura medie anuala a Ceahlaului este de 7°, o temperatura mult mai ridicata decit a Bucegilor, aflati mai la sud, dar mai inalti si mai ridicata decit a Raraului, aflat mai la nord, insa mai scund (1653 m). Numai in V. Bistritei, la Piatra Neamt, temperatura medie anuala este de 8°C. Este explicabil, deoarece izoterma anuala de 8° trece pe la vest de Piatra, indreptindu-se spre nord, pe la poalele Ceahlaului. De la inceput, Ceahlaul apare ca un masiv prielnic turismului, daca-1 privim sub prisma aceasta, raportat la masivii pierduti in departare sau la localitatile din vale.

Pe Ceahlau, sezonul turistic incepe primavara, inca din primele zile ale lunii aprilie. De asemenea, sezonul de toamna poate fi prelungit pina in noiembrie. Luna cea mai friguroasa din Ceahlau, care cere turistului un echipament mai gros, o sapca cu clape pentru acoperit urechile, manusi de lina imbracate in pinza impermeabila si ochelari de soare, este luna ianuarie. Frigul in aceasta luna este mai mare decit in Bucegi sau Rarau. In schimb, daca in Bucegi si pe Rarau temperaturile mijlocii lunare se mentin sub zero grade si in aprilie, in Ceahlau, ele au incetat din luna martie. Zilele de iarna, adica zilele in care temperatura maxima a aerului ramine sub zero grade, incep pe Ceahlau din luna octombrie si continua cu mici intreruperi pina in martie, in ultimii sapte ani (1952-1959), lunile cu temperatura cea mai scazuta au fost decembrie si ianuarie, iar cea mai multa zapada a cazut in lunile februarie si martie. Abia in aceste doua luni masivul geme greu sub zapada.

Lunile de virf pentru turism in Ceahlau sint iulie si august, doua luni in care turismul de munte se practica mai intens peste toate culmile si poienile inflorite, pe la toate stinele, pe politele cu crini si arinis si, in general, peste toate colinele si culmile Ceahlaului. Dar in Ceahlau sint si zile tropicale, adica zile in care temperatura maxima absoluta a atins sau a depasit 30°. Astfel de zile incep sa apara din luna aprilie, mult mai devreme decit la Piatra Neamt, in aceasta luna, gentiana, ghintura, cum ii spun localnicii, duce vestea primaverii pina in zona alpina a Ceahlaului. Numarul cel mai mare de astfel de zile a fost inregistrat tot in luna august, luna care capata din ce in ce mai mult caracterul de luna de virf a turismului pe Ceahlau.

Numai vintul este mai capricios in trecerea lui peste Ceahlau. Gasind muntele fara nici un adapost, vintul il biciuie din directii nehotarite. Crivatul bate vara si iarna. Daca vara el sufla ca un vint secetos, iarna, mai ales in cursul lunii ianuarie, bate ca un vint rece care "crapa pietrele', in ordinea frecventei urmeaza vintul dinspre vest si vintul de la nord-vest, toate aceste vinturi in munte urmeaza cursul vailor, care taie masivul, indeosebi afluentii Bistritei pe care se canalizeaza, curentii de aer (Bistricioara, Schitu, Izvorul Alb, Izvorul Muntelui, Bicaz).

Jocul curentilor, furia lor si mai ales framantarea din vai o poti urmari uneori in timpul zilei, dar mai ales in faptul diminetii, la rasaritul soarelui, cind vintul lupta sa scoata dintre cutele muntelui valatugurile de neguri. Sus pe saua muntelui, pe linga Piatra Lata, printre Ocolase, sau pe portiunea dintre Toaca si Lespezi vintul este mai puternic. E uimitor sa privesti furia vintului care destrama ceturile prinse in abisul jgheaburilor, le intoarce din cale, le arunca tot mai adinc in haurile fara fund. Poate ca Ceahlaul fara vinturi ar pierde mult din farmecul peisajului turistic cu care natura l-a impodobit. In adevar nu dureaza mult framintarile si cortina negurilor trasa ca de o mina nevazuta descopera privirilor adincurile colorate intr-o stralucita limpezime.

Pina si inclestarea aceasta intre vint si norii cuibariti pe vai este o caracteristica a Ceahlaului, rar intilnita aiurea sub acelasi pitoresc. Ca maestru al statuilor care impodobesc muntele, vintul a contribuit si la cizelarea pieselor raspindite in diferite colturi pe care le-a sapat sau le-a fatuit in Lespezi, pe Detunate, in jurul Panaghiei sau al Ocolaselor. Urmele eoliene mai accentuate indica totdeauna directia din care bate vintul dominant.

Zilele cu adevarat senine sint putine pe Ceahlau, in medie cam 67 zile intr-un an, cele mai numeroase fiind in lunile august-septembrie. Meteorologia populara si-a spus cuvintul la alegerea zilei de 6 august, ca data a sarbatorii traditionale a muntelui. Sint zile senine si in lunile ianuarie, martie si octombrie, dar alterneaza cu un numar prea mare de zile acoperite. Ploile sint in general reduse pe Ceahlau, cantitatea medie anuala fiind in jurul a 700 mm. In comparatie cu Bucegii (1082 mm) si Raraul (814 mm), acest masiv nu face impresia ca ar fi inundat de potop. Pe Ceahlau, e drept, cad mai putine ploi si faptul acesta se datoreste asc/arii masivului in calea vintului secetos de est.

Cele mai putine ploii cad in luna august si septembrie, iar cele mai multe in iulie. Primavara si toamna cad doua treimi din precipitatiile atmosferice cuvenite Ceahlaului pe un an de zile. Sezonul turistic de vara poate fi astfel continuat pina toamna tirziu.

Iarna, grosimea mijlocie a stratului de zapada este de 55,7 cm, dar vintul o spulbera si o repartizeaza inegal. Pantele de schi din jurul cabanelor adapostite de obcine sau liziera padurilor, atrag in timpul iernii numerosi schiori, indeosebi pe V. Piriului Schit, la Durau, pe poienile din jur sau la Izvorul Muntelui intilnesti iarna grupuri de schiori care folosesc terenul si zapada favorabila pentru schi. Pe aceste locuri, grosimea medie a zapezii in lunile decembrie, ianuarie si februarie este de 16,3 cm, ceea ce permite practicarea in bune conditiuni a schiului. De fapt zilele de iarna cu zapada incep de la sfirsitul lui noiembrie si se continua pina in luna aprilie.

Uneori in lunile de vara peste zona alpina, de altfel destul de redusa, cade lapovita care se topeste foarte repede.

Pina la 200 m altitudine, socotind de la baza muntelui, temperatura scade cu 1°, iar de la 200 la 400 m cu inca 1,5° devenind mai constanta pentru fiecare suta de metri. In Ceahlau, diferenta de altitudine dintre baza masivului si zona alpina este de aproximativ 1200 m, de unde rezulta ca sus pe platou, la cabana Dochia, temperatura este cu 9° mai scazuta decit in vale la baza masivului. Uneori, in miezul verii, mai ales seara, temperatura scade in vale pina la+ 8°. Atunci pe linga Toaca si Panaghia, la cabana Dochia scade la - 1°, cind apa ar putea sa inghete, inlesnind si formarea lapovitei.

FLORA

. In primele zile ale lui martie sau cel mai tirziu la sfirsitul acestei luni, viata renaste, incepind de sub centura padurilor de foioase, din partea inferioara a acestor paduri, urcindu-se treptat spre virful muntelui. Primele firicele de iarba din raristi, de pe marginea potecilor si din poieni abunda cu florile alb-roz, numite "banutei' sau "paralute', cum li se mai spun prin alte parti. Tot pe sub poala padurii intilnesti "toporasii' si "viorelele'. Ghiocelul lipseste cu desavirsire din Ceahlau, asa ca nu trebuie sa te miri daca nu-i vei intilni.

Patrunzind pe cararile umede, pline inca de zapada, care duc spre inima muntelui, intilnesti printre brazi, la margini de tufisuri, un arbust cu flori roz prinse direct pe ramuri, cite trei la un loc. E "tulichina' sau "liliacul salbatic'. Frunzele lui apar mai tirziu, dupa ce floarea, minunat parfumata, se trece. Planta este de origine mediteraneana si primeste denumirea stiintifica de "Daphne', de la frunzele foarte asemanatoare cu "dafinul'. Ramurelele cu muguri pot fi culese chiar de sub zapada de drumetii care ajung pina la ele pe schi, prin Fundul Ghedeonului si pe liziera padurii. In plina iarna (ianuarie), aceste ramuri tinute in camera, la caldura, infloresc. Timpul normal de inflorire in padure este luna laprilie. Pe sub Piatra Ciobanului si Piatra Lata, deci la peste 1500 m, "tulichina' se mai gaseste inflorita in mai si chiar la inceputul lui iunie. Floarea de "tulichina' sau "liliac' apare ca un simbol de bun ramas spus zapezilor alungate de venirea primaverii. Lemnul de tulichima este insa otravitor si isi gaseste intrebuintare in farmacie. O alta planta ce inunda pasunile Ceahlaului primavara este "gentiana' sau "ghintura', cu mai multe varietati, care infloreste in tot timpul verii si pina toamna tirziu. Caracteristica este floarea gentianei de culoare albastru inchis-catifelat. Capriorul o priveste vesel si aduna cu mult nesat din potirul petalelor ei roua proaspata, semn al primei dimineti de primavara. Potirul gentianelor - albastru inchis-catifelat e una din nuantele care tintuieste privirile, fascineaza si da glas celor mai sincere si entuziaste manifestari fata de frumos. Atunci cind o rupi, farmecul ei dispare si floarea se inchide, moare. Pe platoul Ceahlaului intilnesti gentiana pina in august, iar pe linga Turnul lui Budu, situat la extremitatea cea mai insorita din partea de sud a platoului, noi am intilnit-o chiar si in luna noiembrie. Deci peste tot in Ceahlau, de-a lungul potecilor, in finete, pe platoul din jurul Ocolaselor, pe sub Stanile, intilnesti cele mai variate specii ale acestei flori minunate.

O data cu "gentiana' intilnesti prin finete si pasuni, ,,ciubotica cucului', cunoscuta in exemplare bogate in flori de asta data de un galben-viu. Pina la 1000-1200 m se mai gaseste si varietatea "Cortusa mathioli', cu flori ceva mai mari si de un rosu purpuriu, careia i se mai spune "ciubotica ursului'. Aceasta floare creste in intregime in tot etajul subalpin. Pe masura ce timpul se incalzeste si piraiele tulburi duc apele zapezilor de pe jgheaburile de sub Panaghia, de pe Toaca si de pe Ocolasul Mare, zilele devin mai lungi, iar soarele da viata tuturor plantelor, incetul cu incetul, flori multicolore impinzesc toate poienile si finetele sau se ascund pe sub coroana padurilor de foioase.

Daca vrei sa prinzi numai un crimpei din frumusetea muntelui in plina primavara, trebuie sa ramii o noapte de inceput de mai la cabana Durau. Dimineata in zori, iesind pe terasa acestei cabane, poti asculta miile de pasari, trilul iprivighetoriloir, strigatul gaitelor si cintecul pitigoilor. Toate acestea vestesc privelistea pe care o poti vedea pe Ceahlau la rasaritul soarelui, imbalsamata de mireasma florilor cu un parfum caracteristic in aceste locuri.

Pornind apoi pe cararile stravechi ale muntelui, intelegi din priviri prospetimea culorilor de primavara. Simti pulsul innoitor al vietii in tot ce te inconjoara, in aerul diminetii, in iarba moale a pasunilor de munte, presarata cu flori de toate culorile.

La poalele muntelui ratacesti prin paduri dese si umbroase, printre care recunosti usor "bradul argintiu' (Abies alba), amestecat cu "molidul' (Picea excelsa) si "pinul' (Pinus silvestris). Caracteristic in Ceahlau este "zada' sau "laricele', "crinul', cum i se mai spune in partea locului. De aici si denumirea de Politele cu Crini, care sint dispuse radiar in Fundul Ghedeonului la o altitudine de 1200 m. "Laricele' - "zada' sau "crinul' - este singurul conifer din Carpati cu frunze cazatoare. Se remarca prin eleganta si gingasia ramurilor sale foarte elastice, pe care frunzele de un verde fraged sint asezate in smocuri dese. Lemnul este foarte tare si trainic; de aceea arborele se mai numeste si "stejarul muntelui'.

Spre zona alpina, si in general pe tot platoul muntelui dai de pilcuri intinse de jnepeni, amestecati cu tufisuri de ienuperi, apoi "afinul', "merisorul' si alti arbusti de aceeasi categorie si talie. Pe virfurile inalte ale Ocolaselor, pe Toaca, intalnesti raspindit un alt arbust numit "Pinus montana' si "ienuperul pitic' (Ienuperus sibirica). Stincile din partea superioara a masivului (1500-1900 m) si peretii de conglomerat ai virfurilor Toaca, Panaghia si ai Ocolaselor sint inundate din abundenta in lunile mai-iunie de "saxifraga-rosie' (Saxifraga oppositifolia). o planta mica cu flori violete care creste in grupuri, prinsa in fisuri de stinca. Ea da o nota vesela stincilor si incinta privirile cu aceasta schimbare de decor. Tot pe peretii stincosi spre culme sau pe sub Ocolase creste o floare asemanatoare cu "nu-ma-uita'. Ea raspindeste un parfum placut, este rara si poarta numele de "Ochii sarpelui', infloreste in lunile mai-iunie.

In vara, poienele si pasunile de la poalele masivului par adevarate gradini cu flori. O data cu lunile iulie si august intri in imparatia orchideelor de diferite specii printre care "orhideea' propriu-zisa cu flori violacee si "limba cucului' impinzesc pajistile. In poienele Duraului, in Padina Fintinelelor, in finetele de pe Chica Baicului, Piciorul Secului, Izvorul Muntelui, peste tot, culorile lor, de la alb trecind la roz-violaceu pina la mov, domina pajistele in timpul infloririi. Ca varietate mult cautata de turisti pentru parfumul deosebit este "orchideea' de culoare alb-galbuie care se gaseste indeosebi prin poienile de pe Izvorul Muntelui, prin Poiana Ciribuc si chiar pe sub pripoarele Ocolasului Mare si in fisurile de la baza acestuia.

Prin aceleasi finete si poieni, alaturi de "orchidee', intilnesti "margarete' si "gladiola salbatica', "sabiuta', cum i se mai spune prin partea locului, dupa frunza in forma de sabie. Ele cresc in voie pina la briu, implinind podoaba multicolora a covorului verde din pajistile montane. La fel creste si "crinul de padure' cu flori rosiatice.

Cei care au avut curiozitatea sa cerceteze de aproape flora Ceahlaului, mentioneaza drept caracteristice multe din plantele acestor poieni ca: "iarba cailor' (Holcus lanatus); "liliuta' sau "paianjenul' (Anthericum ramosum); "crinul vinat' sau "gladiola salbatica'; "schinducul', cat si numeroase specii de orchidee printre care ,,poroinicul alb' sau "stupinita' cu flori albe, placut mirositoare. Atrag in mod deosebit privirea culorile vii ale plantei numita "ghiocul' sau "slavocul' (Centaureea plumosa), cu flori rosii, violete, dar mai cu seama "papucul doamnei', precum si "caldarusa', cu flori albastre-liliachii. Deosebit de frumoasa este floarea numita "singele voinicului', din familia orchideelor, cu florile strinse in virful tulpinei, intr-un ghem oval de culoare rosie-purpurie intunecata. Raspindeste un puternic parfum de vanilie. Culegerea nemiloasa a dus la disparitia ei pe anumiti versanti. De aceea este pusa sub ocrotirea legii.

Cu cit urci mai sus, pe marginea cararilor, privirea este atrasa de albastrul ce-l dau tufele de "clopotei' de toate varietatile, agatate de stincile de conglomerat. Se remarca "clopoteii pitici' de stinca cu tulpina scurta si flori alb-albastre si "clopoteii de munte'.

Minunata prin finete si gingasie este "gairofita de stinca'. Florile albe sau roz palid, cu petalele crestate si foarte placut mirositoare, stirnesc adesea admiratia drumetilor ce trec peste Politele cu Crini prin iulie-august. Dar si intre flori se ratacesc unele urit mirositoare, care incearca sa alunge calatorul, avind poate rolul de paznici ai peisajului. Intre acestea este "naprasnicul', o planta cu un miros neplacut. Ca planta medicinala, e folosita la oprirea singelui si in unele forme de diaree, datorita calitatilor sale astringente.

Ciupercile sint si ele nelipsite de pe Ceahlau, incepind de la sfirsitul primaverii si pina toamna tirziu, le intilnesti in tot locul, reprezentate prin nenumarate soiuri. Rosul patat cu puncte albe e al "ciupercilor otravitoare' (Amanita muscaria) si atrage mai mult atentia drumetului decit nuantele sterse ale ciupercilor comestibile ca: "buretii galbeni' (Cantharellus cibarius); "riscovul' (Lactarius deliciosus); "hribul' sau "minatarca' (Boletus edulis); "creasta cocosului' (Clavaria flava), mai rar "zbirciogul' sau "ciuciuletele' (Morchelia esculenta).

In zona subalpina sint multi arbusti care cresc in raristi, poieni sau amestecati cu coniferele. In afara de "tulichinul', care infloreste o data cu topirea zapezii, e demn de remarcat "socul de munte' (Sambucus racemonsa), plin de flori rosii; "platitorul' sau "pomusoara' (Ribes rubrus); "agrisul salbatic' (Ribes grosularia); "cotoneasterul' sau "bircoacele', ale carui fructe de un rosu aprins pot fi mincate. Cel mai frumos arbust este "curpenul de munte' cu flori mari albastre, nelipsit indeosebi din jurul cascadei Duruitoarea si zona foarte umeda si umbroasa din fundul Ghedeonului.

Plantele care impodobesc padurile si poienile, stancile si pasunile sint amestecate. Unele coboara din regiunea alpina, altele se ridica din cea montana. Astfel, mai sus de 1300 m, gasim pe toate stincile si jgheaburile diferite specii de "campanule', "sugatoarea', o planta care are in loc de frunze niste solzi galbui. Printre pasunile presarate cu pietre, privirile drumetului sint atrase de o planta turtita, paioasa, spinoasa, cu un aspect de rozeta. Infloreste in iulie-septembrie, iar spre toamna, cind se usuca, ea capata o culoare sidefie-lucioasa. Este extrem de decorativa, cu coroana stralucitoare si de aceea mult cautata de turisti; se inchide noaptea si pe vreme de ploaie. Poarta numele de "ciurul zonelor' sau "turta'. O alta planta vivace este "arnica', usor de recunoscut prin galbenul inchis al florilor ei. O intilnesti prin pasunile si finetele umede si prin padurile montane si subalpine. Asemanatoare cu "arnica', creste pe stinci in locuri uscate si insorite "vulturica de stinca'. Ea infloreste in luna iulie-august. In Ceahlau a impinzit abruptul Politelor cu Crini.

Dar ca sa-ti dai seama de bogatia florei Ceahlaului, sa mergi pe sub Ocolasul Mare, pe sub Stanile, prin pasunile alpine din jurul Turnului lui Budu, prin Varatec sau sa escaladezi peretii Pietrei Sure. De la 1500 m alt. intilnesti pe toate platourile, in lunile iulie-august cele mai frumoase exemplare de "albumeala', cum ii spun moldovenii, "floarea de colt' (Leontopodium alpinum). Creste din abundenta, dar este distrusa de catre ciobani si mai ales de unii turisti care nu respecta frumusetile naturii si, an de an, o culeg fara mila. O salveaza doar faptul ca stie sa se prinda in cele mai inalte fisuri, sau pe cele mai inguste polite, unde mina neiertatoare nu ajunge cu prea multa usurinta! Creste in buchete de 3-8 exemplare mari la un loc, unele cu codita lunga de 10-30 cm si cu diametrul florii care uneori atinge 8 cm. Dupa forma florii si a felului in care sint dispuse bratele, recunosti varietati diferite ale acestei flori cu denumiri sugestive, date de localnici sau de turisti: "ochi de soim', "ace de gheata', "steaua sudului', "crucea voinicului' etc. Aceasta planta este un minunat exemplu de adaptare zonei alpine, pregatita sa reziste cu usurinta la uscaciune,. vinturi, frig si schimbari bruste de temperatura.

In treacat amintim de tundrele uscate sau de tundrele umede pe care le va intilni drumetul ajuns in depresiunea dintre Bitca lui Ghedeon si Ocolasul Mare. Unele au un aspect ondulat, iar printre ele pasii drumetilor au croit carari. Acesti muschi au in zona alpina si un rol de regulator pentru apa care cade din abundenta. Atunci cind se afla pe marginea cararilor, impiedica formarea torentilor. Muschii acestia, aici pe munte, ii aduc putine foloase direct omului. Tundrele umede cu tulpinele lor, chiar de o jumatate de metru inaltime, formeaza asa-numitul "bugeag'. El serveste pentru asternut ciobanilor in stine, asa cum altadata tinea loc de saltea pe paturile cabanei Dochia, situata in imediata vecinatate a acestor tundre. In general, plantele alpine au o viata scurta. Unele infloresc in mai, altele in iunie sau august, iar in octombrie se usuca din cauza frigului din timpul noptii, a caldurii mari si a luminii intense din timpul zilei, cit si din cauza vinturilor puternice care sufla aproape continuu. Florile din zona alpina sint insa mai intens colorate pentru a putea atrage insectele, asigurindu-si astfel fecundatia; au frunze pufoase sau carnoase, suculente, pentru ca sa nu piarda apa multa.

O alta planta mai raspindita, care merita atentia drumetului, este "omagul' (Aconitum moldavicum). O intilnesti inflorita prin august-septembrie. Este rezistenta si vivace. Floarea este decorativa si are o culoare albastru-violet.

Pe stincile de conglomerat din zona alpina rasare in calea drumetilor "iarba surzilor', cu flori delicate albe sau punctate cu roz. De asemenea intilnim "cujda galbena' care creste prin crapaturile stincilor umezite si umbroase. O data cu luna septembrie, frunzele palesc si iarba pasunilor de munte incepe sa se usuce. Dintre flori mai rezista numai "clopoteii', "omagul' si "floarea de colt', care impodobesc cununa toamnei pe Ceahlau.

"Merisorul' si "afinele' ofera drumetului fructele strinse in buchetele de boabe rosii si vinete.

In zilele de toamna, ochiul turistului se va opri pe rosul intens al fructelor de "cotoneaster', care creste in jgheaburile Stanilelor si ale Ocolasului Mic. Frunzele copacilor, cu mii de nuante de toamna, de la galbenul cel mai deschis pina la rosul insangerat, dau un colorit specific decorului. Toamna apare pe Ceahlau drept o incununare a culorilor in mii de alte nuante deosebite de cele de vara si din primavara.

E drept ca dupa ce stinele s-au retras, tot mai rari sint drumetii care urca Ceahlaul. Dar cei ce nu pregeta vor fi rasplatiti de asta data de coloritul pilcurilor de crini (Larix decidua) de pe balconasele Ocolasului Mic sau din Politele cu Crini.

Vine apoi iarna si viscolul rece troieneste zapada peste tot. Salbaticiunile isi cauta hrana spre poala muntelui, departe de crestele viscolite. Ici, colo, sub brazi, drumetul intilneste resturi de conuri care se amesteca cu urmele gainuselor si ale cocosilor de munte. Timp de 4-5 luni, totul parca doarme sub zapada. Iar turismul se practica prea putin in acest timp. Viscolul poate fi invins numai cind drumetul este un incercat al muntelui, deprins cu dificultatile turismului de iarna. Cercetatorii, ca si drumetii obisnuiti ai muntelui, afirma ca flora Ceahlaului e mult mai bogata si mai interesanta decit a muntilor din jur. In Ceahlau se gasesc amestecuri de specii din Carpatii Nordici si Carpatii Sudici. Totusi, in masivul Ceahlau lipseste cu desavirsire una din cele mai frumoase flori alpine - "bujorul de munte' - "rododendronul' sau "smirdarul'. In schimb, flora Ceahlaului exceleaza prin frumusetea exemplarelor de gentiene, campanule, amice, saxifraga, orchidee de diverse specii si indeosebi "floarea de colti' sau "albumeala.'

FAUNA

Legate si ele de clima si de vegetatie, vietuitoarele, aceasta podoaba a muntelui, isi cauta loc pe Ceahlau in colturile linistite si neumblate, prin luminisurile poienilor sau intre haurile adinci. Peste tot misuna o lume intreaga, incepind de la melc, carabus, fluturi si nenumarate insecte, trecind la pasari de tot soiul si apoi de la ciute pina la voinicul, dar greoiul urs. In drumurile pe munte intilnesti adesea salbaticiunile de pe culmi care coboara pina in regiunile mai joase, sau pe cele care-si au locasul in regiunea dealurilor, suind la munte. Printre acesti "turisti' care circula pe Ceahlau, pe drept cuvint, ca la ei acasa, se numara: "cerbul', "caprioara', "mistretul', "lupul', "iepurele', "vulpea', "viezurele', "pisica salbatica', "jderul' si altele.

Vegetatia variata a muntelui, masivitatea stincilor si adincul haurilor intunecate de sub streasina culmilor lui hraneste si adaposteste cu usurinta aceasta fauna deosebit de bogata. Printre pasarile cunoscute de toti vei intilni: "gaita de munte', "cojocoaia', "forfecuta', "macleanul' si altele. Nu lipseste nici "cocosul de munte', cel mult cautat si dorit de vinatori. Acesta isi duce viata de sihastru deasupra padurilor de rasinoase, la marginea golurilor de munte, cautind cele mai singuratice locuri. Cind e stingherit de zgomotul lucratorilor forestieri sau de veselia prea zgomotoasa a turistilor, paraseste in graba locul, spre a cauta cea mai deplina liniste a bradetului. Cocosul de munte este deosebit de atent si prudent, dar isi pierde aceste calitati in cursul lunilor aprilie si mai. In zori, atunci cind inca luceafarul nu s-a stins de tot si inspre rasarit se trage usor geana zilei, uita de orice primejdie si, orb la orice pericole, isi revarsa prin cint tot dorul strins intr-un an de trista si tainica singuratate. In aceste luni, cu gitul intins si cu aripile putin deschise, il poti vedea cum se roteste, trimitind gainusei, ascunsa undeva pe-aproape, cintecul lui. In aceste luni de primavara poti sa te apropii mai mult de curiosul romantic al muntilor.

In Ceahlau, pe cararile abia mijite ce duc spre Politele cu Crini, deseori poti avea norocul sa surprinzi culorile lucitoare ale penajului sau inchis, in timp ce taie in zbor firul potecii. Mai poate fi intilnit pe versantul vestic al muntelui, prin padurile intunecoase de sub Piatra Ciobanului. Asa-zisele "locuri de bataie' sau "tirla cocosilor', unde se aduna in perioada imperecherii, se afla mai ales pe marginea de est a Ocolasului Mic. Cocosul de munte se vineaza intre 10 aprilie-15 mai, dar este oprita impuscarea gainilor. Epoca de vinatoare cea mai potrivita este pe la mijlocul lunii aprilie, cind e posibila o apropiere pina la distanta bataii unei arme cu alice. In afara de luna aprilie, "cocosul de munte' traieste razletit, se hraneste cu afine, merisoare si cu frunzele lor, cu zmeura si diferiti gindaci, iar iarna, mai ales, cu ramuri tinere de molid.

Gainusele pot fi intilnite in stoluri, iarna, prin poienile de sub Stanile, pe Piatra Sura, pe cararile care merg de la cabana "7 Noiembrie' la Toaca sau pe platoul Ocolasului Mic. Uneori, in linistea calda a zilelor senine de vara, drumetul obosit, asezat alaturi de poala unui brad, e trezit de zborul repezit al "ieruncii', cu ochelari albi si mot pe cap. Aceste pasari cu penaj frumos si carne dulce se descopera singure prin resturile meselor copioase pe care le lasa la poalele brazilor, ale caror conuri au fost rupte bucatica cu bucatica, in cautarea semintelor.

Printre pasarile cintatoare care dau padurilor farmec, vei intilni destul de des "mierla', "sturzul', "cucul', "privighetoarea', fiecare usor de recunoscut dupa penaj, dar mai ales dupa cintec. Cerbul, socotit drept "cavaler al muntilor', traieste in cea mai deplina libertate. Rarit in Ceahlau, mai poate fi totusi intilnit pe versantele dinspre Izvorul Alb, sub Ocolasul Mic, precum si pe Bitca Neagra si pe Obcina Lacurilor. Sfiriie pamintul sub copita lui in perioada imperecherii, cind isi cauta "ciutele'. Pentru cistigarea lor, cerbul este nevoit sa dea o lupta crincena cu alti semeni, precedata de mugete (boncanit) care se aud cum incing padurea, ii umplu vaile in racoarea noptilor. In clipele de furie, cerbul loveste si brazdeaza pamintul cu coarnele. In goana lui prin padure rupe crengile copacilor pe care le ia in coarne. Primavara isi leapada coarnele, podoaba capului, pe carari neumblate. Vinatoarea de cerbi (tauri) este permisa numai cu autorizatia ministerului. Este oprita impuscarea ciutei tot anul. Cerbul se vineaza la pinda sau la apropiat si mai ales pe timpul boncanitului.

In masivul Ceahlau, cam prin aceleasi locuri, isi plimba pasii sprinten uneori si ursul carpatic, brun. Este cel mai temut vinat atunci cind l-ai intaritat sau l-ai ranit. In astfel de imprejurari capata curajul disperarii si poti plati scump cutezarea nedibace de a fi incercat sa-l dobori. Altfel, este linistit, ginditor, dornic de otavioara, iarba frageda din poienite si de "dulciurile' pilcurilor de fragi, zmeura sau de mierea scorburilor de albine.

Cind prinde gustul carnii, ursul devine stricator, ataca oi si vite mari. Un asemenea obicei isi facusera citiva ursi de sub Piatra Lata din Ghedeon, care atacau si omorau vitele de la stina, de pe Ocolasul Mic, ale caror hoituri neputindu-le devora deodata, le mutau din loc in loc, de la o zi la alta, acoperindu-le cu crengi. Chiar si acesti ursi ucigasi de vite nu sint periculosi pentru om, ci fug daca nu le cauti harta.

Ursul ramine animalul cel mai puternic din Ceahlau, cu blana de culoaure diferita, dupa individ, anotimp si virsta. Birlogul si-1 face in jgheaburile neumblate, in zonele paduroase superioare de sub Panaghia, pe Jgheabul cu Turnul pe sub Piatra Lata din Ghedeon, in fundul Ghedeonului sau pe sub Piatra Ciobanului. Uneori vine drum lung dinspre Bistra sau Pintec, intrucit se orienteaza foarte bine atit ziua cit si noaptea. Paraseste birlogul la sfirsitul lui februarie si cauta fetele insorite ale muntelui cu ierburile proaspat incoltite. Spre sfirsitul lui octombrie, drumetul il poate zari in zona alpina, unde cauta si el, ca atitia turisti, afinele si merisoarele. Deseori urmele lui pot fi observate pe prima zapada, chiar pe platoul dinspre Lespezi sau Bitca Ghedeonului. Coboara apoi in zona inferioara a masivului, la jir, iar cind temperatura scade, intra in hibernare, neindraznind sa mai paraseasca barlogul. Ursoaica naste prima oara la virsta de patru ani, in ianuarie sau februarie, unul sau doi pui, si-i ocroteste pina la 14 luni. Blana ursului este apreciata de vinatori in octombrie si atinge apogeul la inceputul primaverii, cind animalul paraseste birlogul, atunci fiind cea mai frumoasa. Ursul poate fi vinat intre 1 martie si 15 ianuarie. Vinatoarea ursoaicei cu pui este oprita. Vinatoarea se poate face numai cu aprobarea ministerului. La vinatoarea de ursi se folosesc numai arme cu gloante.

Mistretul, stramosul porcului domestic, e si el un locuitor al padurilor umede si al poienilor prin care face intinse araturi cu coltii lui mari. Este des intilnit de-a lungul piraielor, pe la Bitca Neagra, Poiana Maicilor, pe Izvorul Alb, Rapciuni si Tiflic, Datorita coltilor sai puternici scurma cu usurinta solul umed, cautind radacini de plante cu care se hraneste. Cele mai batrine exemplare ating greutatea de 2-300 kg. De obicei, mistretii stau ziua ascunsi prin desisuri si numai noaptea ies prin poieni, cautindu-si hrana. In astfel de conditii, nu prezinta un pericol pentru drumeti. Masculul adult traieste mai tot anul singur pina in octombrie, scroafele umbla in cirduri, cu vesnica lor grija pentru godacii lor vargati. Mistretul e sfios si fuge de om, daca nu e intaritat sau daca nu tragi in el fara a-l dobori, in caz ca te intilnesti cu el, cel mai bun lucru pe care il poti face este sa nu arunci cu pietre, ci sa-l eviti, sa-l ocolesti, cu un cuvint - "sa nu-i vezi'. Mistretul se vineaza la pinda, la goana si cu ciini special dresati. Se foloseste numai arma cu glonte, deoarece este un vinat cu mare vitalitate.

Risul, animal de prada, tigrul tarilor noastre cu clima temperata, duce viata izolat, intr-o vesnica hoinareala pe virfuri cit mai inalte, agatat de crengile copacilor. Poseda vedere de vultur, este siret si sare ca un tigru, pe neasteptate, in spinarea capriorului sau ciutei. Crud si lacom fara pereche, este un frate bun al felinelor de la tropice. In Europa se mai gaseste in tarile balcanice si in Polonia. Blana lui e mult pretuita, dar se dobindeste foarte anevoie. E un animal extrem de mladios, indraznet, curajos, dusman al cocosilor de munte si al caprioarelor. Desi greu de vinat, se rareste in padurile Ceahlaului. De aceea, vinatoarea lui este permisa numai cu aprobarea ministerului. Risul are doi ciucuri la urechile-i ascutite, ochii rotunzi, fosforescenti in intuneric, o coada scurta si groasa, iar labele ii sint extrem de puternice. Este cel mai daunator rapitor al vinatului; un carnivor prin excelenta. Pe om nu-i ataca niciodata, deci turistii pot fi linistiti la vederea lui.

Povestile spun ca una din dihaniile periculoase pentru om este "lupul'. In mod sigur este cea mai stricatoare fiara din regiune, viclean, ruda cu ciinele de casa. Sta vara linga lupoaica sa, in cotloanele padurii, de unde iese la vinat, facind pagube in rindul oilor si vitelor mari. Pe om il ataca numai cind lupii umbla in haita; cind este singur, ataca numai daca este turbat sau cind il gaseste pe turist, iarna, obosit de drum, cuprins de ger sau inghetat. Iarna nu am intilnit lupul decit la poalele muntelui, dind tircoale satelor in cautarea hranei. In Ceahlau, lupii sint foarte numerosi, iar vara ataca stinele, dar numai stinele, si sfisie ciiinii rataciti prin padure. Acest animal poate fi vinat in orice loc si in orice timp.

Pitulat pe creanga vreunui copac, "jderul', atent, ager, dintr-o saritura se incinge ca o curea de gitul caprioarelor, le sfisie arterele si le suge singele cald, sau prinde pe nesimtite pasarea in somn. Blana de culoare maron-lucioasa, cu coada stufoasa, este foarte valoroasa. In Ceahlau a fost vinat fara socoteala. Exemplare rare se mai gasesc pe V. Piriului Chiliei, pe sub Bitca Neagra, Tirsoasa etc. Jderul este unul din cele mai sirete si inteligente animale de prada. Urma jderului se recunoaste cu usurinta pe zapada, mai ales la coborisul pantelor, prin aceea ca picioarele din spate isi imprima urma inaintea celor din fata. De multe ori se suie pe brazi si atunci il poti vedea cum sare din unul in altul. Din aceasta cauza, o urmarire se face cu mare greutate. Maninca exclusiv ceea ce vineaza. Nu poate fi momit cu carne pusa de vinator, de aceea nu poate fi prins in cursa, ii place mult mierea din stupii salbatici. Poate fi vinat in tot cursul anului.

La cel mai mic trosnit de craca, ai prilejul uneori sa vezi sarind, de la o mica distanta, iepurele, care o zbugheste, gonind nebuneste, in salturi mari. Vinatoarea iepurelui este permisa de la 1 octombrie la 31 ianuarie. Se vineaza individual, la sarite sau la picior, putindu-se intrebuinta si un ciine de aret, precum si in colectiv prin organizare de vinatori cu gonaci.

Vulpea o intilnesti vara ratacind cu pasi rari, meditind la o isprava sireata, chiar sus pe platourile Ocolasului Mare sau ale Ocolasului Mic; dar de cele mai multe ori, ca si lupul, da tircoale satelor de la poalele muntilor, dornica de a vizita cotetele cu gaini si giste. Vulpea se poate vina "Ia pinda', cu ciinele de vizuina, cu gonaci si cu tipatoare, imitind strigatul iepurelui prins, chemarea unui ied de caprioara, a unui cocos de alun sau chitattul de soareci. Vulpea poate fi vinata tot anul.

Nu lipseste din Ceahlau nici agera si jucausa "veverita' pe care turistul o intilneste mai des si pare de multe ori ca il priveste din virful brazilor cu obraznicie. Sint ani cind misuna in cirduri prin toate padurile de la poalele masivului. Ciudate par urmele asa-zisului "sfat al veveritelor' la care ele se aduna in jurul unui brad, curioase sa afle parca ce mai e nou prin padure si, asezindu-se fiecare pe cite un bolovan, rontaie de zor conurile de brad, privind una la alta. Urmele unui asemenea sfat al veveritelor le-am intilnit pe portiunea dintre cascada Duruitoarea si Padina Duruitoarei, unde un cird de veverite parca s-a adunat anume sa "birfeasca vietuitoarele padurilor'.

Vipera comuna atit de periculoasa pentru turisti o intilnesti numai in Piatra Sura. Se recunoaste usor dupa forma capului care este lat, iar intre ochi apare punctata cu negru litera V. Vipera, in general, nu atinge dimensiuni mari. Cele pe care le-am intilnit nu aveau mai mult de 40-50 cm. Pe burta, pielea lor are o culoare argintie, iar spinarea este punctata cu solzi negri. O recunosti usor si o poti ocoli dupa aceste semnalmente, deoarece nu ataca daca nu este intaritata. Pe drumurile de apropiere de sub masivul Ceahlau poti intilni si o specie de salamandra care traieste in vaile umede. "Salamandra patata' - cum i se mai spune - are corpul negru, lucios, patat cu galben sau portocaliu, este mai mare decit sopirla. Merge lenes si chiar in fata primejdiei se misca greoi.

In apele piraielor limpezi si reci din codrii Ceahlaului vei gasi si mult apreciatii "pastravi'. Deseori ii vezi sagetind in susul piriului, imbracati in haina lor lucioasa stropita cu puncte rosii. Timpul cel mai favorabil pentru pescuitul pastravilor incepe pe la mijlocul lunii mai, o data cu primele zile mai calde de la munte. De fapt, pina in mai, pastravii nici nu sint buni de mincat. Slabi, lungi si subtiri ca niste tipari, nu ai ce alege din ei. Luna iunie, supranumita "dricul pastravilor', este cea mai potrivita. Pastravii sint acum grasi si mai lenesi, deci usor de prins.

Pescuitul pastravilor se face numai dupa ce soarele s-a ridicat deasupra muntelui sau in amurg, pina se insereaza complet. Pe Piriul Martin se afla o pastravarie care merita sa fie vizitata atit vara cit si iarna. Ajungi la aceasta pastravarie pe traseul nr. 5. Acolo poti urmari cresterea si dezvoltarea acestui delicios peste, incepind de la cu la puiet si pastravioara, cu care mai tirziu sint populate piraiele.

In incheiere, sa amintim de unele specii de fluturi pe care ii intilnesti mai des in Ceahlau. Astfel, fluturii de genul "Papilio' ii vei intilni cu cele doua specii relativ rare: "machaonul" (Papilio Machaon) si "coada rindunicii' (Papilio Podalirius), de culoare alb-galbui. Pe aripile dinapoi, alungite si ascutite mult spre coada, au un punct negru. In zbor planat ori vioi, ii vezi adesea pe Politele cu Crini, poposind cu gingasie pe florile de "garofita de munte' sau inviorind cu nuantele aripioarelor pajistile de flori multicolore.

Vizitatorii de predilectie ai "primulelor' sint "satiridele' si anume genul "larage', care au capul extrem de mare si ochii imblaniti. Ei zboara indeosebi seara. Diverse alte genuri de lepidoptere vei intilni pe vaile de sub masiv, prin poienile codrilor si chiar pe coastele stincoase ale muntelui. Nu mai amintim de acele "gize mici' pe care, daca nu le vezi, le simti prezenta in concertele nocturne ce se pot asculta in poienile Duraului, la cabana "7 Noiembrie', la Izvorul Muntelui sau cabana Dochia.

In faptul diminetii, cind pornesti la drum, ciripitul pasarilor alunga singuratatea, iar ca sa fii nestingherit, celelalte vietuitoare ca: porcii mistreti, ursii si lupii de care te sperii, s-au retras de mult in desisurile salbatice, de nepatruns, prin haurile si corhanile in care nici o poteca nu incearca sa patrunda. Asta e legea muntelui, pe care o inveti si in Ceahlau ca in oricare alt masiv, o data cu atitea alte reguli de care trebuie sa tii seama.

PARTEA a II-a

CIRCULATIA TURISTICA IN ZONA CEAHLAULUI - CAILE DE APROPIERE

Cind simti nevoia unei odihne active, nu pregeta nici o clipa, ci pregateste-ti cele necesare si porneste la drum spre culmile Ceahlaului. Oriunde te-ai afla, in nordul Moldovei sau la sudul Carpatilor, in Lunca Siretului sau in Podisul Transilvaniei - privirile vor intilni, sub stavila albastra a azurului, silueta batrinului Ceahlau.

"Acest munte te cheama, te atrage de la departari de sute de kilometri: din inima Transilvaniei, de pe muntii Vrancei, de pe meleagurile lasilor, ca si de pe culmile Calimanului si in chemarea lui este atita vraja si ademenire, ca cele mai slabanoage picioare capata aripi si insufletire de drum. Atita farmec si maretie iti impartaseste acest munte incit as putea spune ca cine nu l-a urcat intr-o zi senina, nu stie ce inteles cuprinde cuvintul: sublim' .

Si drumurile pe care poti sa ajungi la una din bazele de ascensiune pe Ceahlau sint multe. Iata-le pe cele mai principale:

1. Daca alegi drumul de fier plecind din Bucuresti (Bucuresti-P. Neamt 363 km), de la Iasi (Iasi-P. Neamt 209 km) sau din oricare alta localitate de la sudul si estul Carpatilor, ajungi mai intii la Bacau, apoi la Piatra Neamt, importanta baza turistica, de unde poti continua ruta spre Bicaz-Izvorul Muntelui. Din Piatra Neamt mergi cu trenul sau cu autobuzele I.R.T.A. numai pina la Bicaz, iar mai departe pe jos, strabati V. Izvorul Muntelui trecind prin satul cu acelasi nume, raspindit de-a lungul vaii pina in apropierea cabanei "Izvorul Muntelui'. Alte drumuri care se apropie de Ceahlau vin de la Suceava, fie prin Cimpulung-Vatra Dornei-Brosteni, fie prin Falticeni-Borca-Galu-Bistricioara. O data cu aparitia noului lac de la Bicaz, a capatat o importanta turistica pentru legatura dintre Bacau-Durau, drumul prin Bacau-Roman-Tg. Neamt-Poiana Largu, sau varianta mai scurta Bacau-Piatra-Neamt-Tg. Neamt-Poiana Largu-Bistricioara-Durau. Acesta din urma se apropie de monumente istorice importante. Trece si prin apropierea satului de pe apa Ozanei, strabatind regiunea din care Ion Creanga si-a cules neuitatele "Amintiri din copilarie'.

2. Daca pornesti la drum din Ardeal, poti ajunge la poalele Ceahlaului prin Gheorghieni, continuind itinerariul spre Lacul Rosu-Cheile Bicazului-Bicazul Ardelean-Neagra-Chisirig-Tasca-Bicaz (Gheorghieni-Bicaz = 60 km).

3. Cind esti mai aproape de Toplita, drumul prin Tulghes, pe V. Bistricioarei pina la com. Ceahlau, este cel mai potrivit (Toplita-Ceahlau = 68 km).

4. Din regiunea Dornelor ai la indemina drumul de apa al Bistritei, plecind de la Vatra Dornei sau de la Brosteni, calatorind cu pluta pina la Poiana Largu; mai departe pina la Durau mergi pe soseaua care se construieste pe malul drept al Bistritei pentru a face legatura cu Duraul. Toate aceste cai de apropiere duc la poalele muntelui unde turistul gaseste baze de ascensiune bine organizate astazi, pentru a putea oferi un popas odihnitor in cele mai bune conditii.

Fig. 14

Oricit ai cutreierat ceilalti munti, Ceahlaul, prim maretia si bogatiile lui, iti va lasa o amintire deosebita, incepind chiar de la trecerea prin numeroase sate, tirguri si orase insirate ca margelele pe vaile ospitaliere. Pentru a-i gusta deplin frumusetea, nu trece nepasator si nu compara Ceahlaul prea usor cu ceilalti munti pe care i-ai vazut. Toti masivii din Carpatii nostri au crimpeie care seamana si deseori vei intilni un abrupt care sa-ti aminteasca de un altul sau un grup de stinci care sa fie surori cu altele aflate cale de citeva zile mai la miazanoapte sau la miazazi. Dar nicaieri nu vei intilni "turnuri' ca ale Ceahlaului, "obcine' si "bitci', "poieni' si "polite' daltuite atit de maiestrit si impodobite neasemuit de frumos, ca cele pe care natura le-a creat si desavirsit pe tot cuprinsul masivului.

1. Bacau - Piatra Neamt - Bicaz - Cabana Izvorul Muntelui

Ceahlaul se afla situat in cuprinsul regiunii Bacau, iar drumurile de apropiere care il inconjoara au avut, din cele mai indepartate timpuri, un rol hotaritor in dezvoltarea vietii economice pe meleagurile din aceasta parte a tarii. Drumul turistic de azi care suie V. Bistritei spre Bicaz, drumul de pe V. Bistricioarei, ca si cel de pe V. Bicazului au fost importante cai comerciale care legau regiunile de la vestul Carpatilor cu cele din V. Siretului. Tirguri si orase importante au rasarit, in lungul acestor drumuri si intre ele Bacaul si Piatra sint cele mai mari si mai frumoase. Bogatiile naturale ale solului si subsolului au atras capitalul strain din primii ani ai secolului al A-lea. Petrolul si carbunele din V. Trotusului, apoi lemnul padurilor, care acopera 44% din suprafata regiunii Bacau, au fost crunt exploatate.

Exploatarea lemnului mai ales a inceput o data cu dezvoltarea unei industrii casnice. In anii regimului nostru democrat-popular lemnul e prelucrat in unul din cele mai mari si mai moderne combinate forestiere din tara noastra, instalat la Vaduri. Industria a capatat un nou impuls in regiunea Bacau, ca urmare a valorificarii resurselor hidroenergetice pe care Bistrita le-a ascuns pina acum cu multa zgircenie. In treacat amintim de industria metalurgica a regiunii Bacau, de existenta unei industrii a materialelor de constructii si de o industrie alimentara care se dezvolta la Bacau, Piatra Neamt etc.

Industria chimica, dezvoltata de asemenea in anii regimului nostru, foloseste in mare parte gazele de la cracarea petrolului. Drumurile noastre care duc la poalele Ceahlaului, strabat in buna parte centrele principale in care s-au asezat, dezvoltindu-se din ce in ce mai mult principalele fabrici, uzine si intreprinderi.

Pornind din Bacau, orasul de resedinta al regiunii cu acelasi nume si important nod de cale ferata, numai in doua ore ajungi la Savinesti, unde cele doua combinate: unul de fibre sintetice cu uzinele "RELON' si "ROLAN', iar altul de azotoase, completeaza noua imagine a Moldovei de azi. Uzinele de azotoase vor produce uriase cantitati de ingrasaminte care vor asigura imbunatatirea solului in scopul unei cit mai ridicate productivitati.

Te indrepti spre Piatra, unul dintre cele mai pitoresti orase din Moldova; este asezat intre muntii: Pietricica, Cozia si Cernegura. Localitatea prezinta un deosebit interes istoric, geografic si arheologic. Este un oras regional, resedinta a raionului Piatra Neamt, un raion de munte a carui economie se bazeaza indeosebi pe exploatarile forestiere si industria lemnului. In afara de insemnatatea industriala, mai ales prelucrarea lemnului, fabricarea celulozei si fabricarea hirtiei, orasul este si o insemnata statiune climaterica. Ca tirg, este cunoscut inca din secolul al XV-lea, cind purta numele de Piatra lui Craciun sau Camena. Mai intii a fost o mica asezare de taietori de lemne, care s-a dezvoltat cu timpul ajungind un centru industrial si comercial important.

Stefan cel Mare avea "curte' la Piatra si a inaltat biserica Sf. Ion (1497), un monument arhitectonic despre care specialistii spun ca este o excelenta pilda de ratiune si de adevarat bun gust, de care au dat dovada arhitectii din vremea lui Stefan cel Mare. O constructie eleganta in simplitatea ei de linii si de mijloace decorative, fara nici un artificiu inselator, totul potrivit cu clima tarii.

La Piatra a trait Calistrat Hogas, iar casa scriitorului turist, retrasa in strada Stefan Gheorghiu nr. 1, a fost declarata monument istoric; de asemenea si mormintul scriitorului. Hoinarind prin Piatra, vei intilni in Str. Maxim Gorki nr. 3 (in fata scolii medii) un monument cu basoreliefurile lui C. Hogas, I. Negrea si N. Stamatiu, executat de M. Onofrei. Este un monument de arta plastica. Alt monument de arta plastica mai este in Piatra si statuia lui Kogalniceanu, opera lui W. C. Hegel, asezata in piata Karl Marx; citeva cladiri sint declarate monumente de arhitectura. Vom aminti aci: Hanul de la Valea Viei (Str. Maxim Gorki 62); Hanul Nemtenilor (str. Ana Ipatescu 70); Casa Paharnicului (str. Paharnicului 3); Spitalul de Stat nr. 2 (str. Maxim Gorki 23) si altele.

Muntele formeaza cadrul acestui colt pitoresc; spre apus mohorita Cernegura - numai paduri, dinspre rasarit Cozia si Pietricica; catre nord drumul asezat al Bistritei, farmecul orasului, deschide zarea pina in inima Carpatilor. "Din gradinita publica, numai brazi privesti fara sa te saturi spre Ceahlaul mindru, strajerul Moldovei' . Parca te cheama in imparatia lui, si uitind de toate celelalte comori care se mai afla in Piatra, multe din ele scoase din adincurile pamintului, si colectionate cu grija in Muzeul arheologic, prin truda unor neobositi cercetatori, multi din localitate, pornesti la drum. Dar pina sa ajungi la Ceahlau, tinutul Neamt iti scoate in cale alte comori care rasar la tot pasul. Numai in drumul ce vei parcurge din Piatra Neamt si pina la Ceahlau, vei avea prilejul sa afli nepretuite adevaruri istorice, intre care cel mai stralucit si mai maret act este acela pe care-l traim si pe care l-au desavirsit in piatra si beton constructorii hidrocentralei de la Bicaz.

La 8 km de Piatra Neamt, pe soseaua care urca in susul Vaii Bistritei, intilnesti manastirea Bistrita, veche constructie, care dateaza din 1402 si care pastreaza mormintele lui Alexandru cel Bun (1432) si al sotiei sale, doamna Ana (1418). Turnul clopotnitei, de la Stefan Voda, a fost cladit in anul 1498 si are forma unei prisme simple cu baza patrata, dar in interior vei observa boltiri, goluri si arcuri pentru dirijarea in mod special a undelor sonore produse de clopote. Biserica a fost refacuta si imprejmuita cu ziduri de Petru Rares si apoi de Alexandru Lapusneanu. Este interesanta sculptura de la usi, alaturi de alte comori de arta pe care le pastreaza in interior. La Bistrita a fost intocmit cel dintii letopiset scris in Tarile Romine. Manastirea cu intregul complex de cladiri a fost declarata monument arhitectonic, in anul 1955.

Mai departe, in apropiere de locul unde se varsa piriul Secu in Bistrita, pe haina intunecata a padurilor, se profileaza ordonat, stralucind in bataia soarelui, blocurile muncitoresti de la Vaduri, care a devenit in ultimii ani unul din cele mai importante centre forestiere din Moldova si despre care am amintit in paginile precedente.

Continuind drumul, din Sesul Pingaratilor, pe dreapta, zaresti in mijlocul codrilor seculari, sanatoriul preventiv Bisericani. Tinind linia muntelui de-a lungul Vaii Bistritei, dupa 12 km de la Piatra Neamt ajungi in localitatea Pingarati, o localitate climaterica. Pingaratii este inca una din vechile asezari de pe V. Bistritei, care dateaza de prin secolul al XlV-lea sau al XV-lea. Localitatea este vestita si prin manastirea cu acelasi nume, ctitorie a lui Alexandru Lapusneanu (1560), situata la 2 km de comuna, pe M. Piriu, in apropierea Piriului Pingarati, care-si aduna apele din vaile Botosanului. Manastirea aceasta are o vechime de peste 500 de ani. Sihastria a fost fondata prin 1462, pe timpul domniei lui Stefan Voda, rezidita pe la 1560 de catre Alexandru Lapusneanu, iar la 1642 refacuta de Dumitru Soldan, vistiernicul. Este imprejmuita de ziduri, cu un singur turn. Si aceasta manastire cu intregul complex a fost declarata monument de arhitectura.

Din soseaua care insoteste V. Bistritei, mai departe si tot pe dreapta, se zareste satul Straja, asezat la inchiderea vaii. Numele atit de semnificativ al satului - Straja - ca si cel de "Cetatuia', cum i se spune dealului inalt care strajuieste localitatea, se leaga de faptul ca de aici inainte V. Bistritei se inchide mult. Pe vremuri, asezarea insasi strajuia aceasta poarta de cetate naturala a vaii, din fata "curtii' lui Stefan cel Mare, de la Piatra. Astfel s-a statornicit mai tirziu satul Straja, format de urmasii vechilor strajeri de odinioara ai lui Stefan cel Mare.

Inainte insa de a intra in aceasta straveche asezare, pe partea dreapta, la Stejaru - intilnesti constructiile centralei hidroelectrice. Aceasta va furniza 210.000 KWh iar, din lacul de acumulare se vor putea iriga 300.000 ha in regiunile secetoase. Rodul muncii vii, creatoare a inviorat linistea si pacea patriarhala din acest colt de tara. Astfel, la poalele muntelui Botosanu dinspre sud-est, s-a construit in temelii de beton uriasa uzina ale carei turbine sint puse in miscare de apele Bistritei, aduse prin tunelul de aductiune care strabate inima muntelui.

De la localitatea Straja, valea se ingusteaza tot mai mult. Deodata, fara veste, bolborosind galagios, Piriul Tarcau navaleste in apele Bistritei. Dupa cotul ce-l face firul apei, intreaga vale si impreuna cu ea soseaua si linia ferata se indreapta spre nord-vest. Dupa ce lasi in urma satele Capsa si Ciungi, ajungi in comuna Bicaz, localitate climaterica, situata la 432 m altitudine. La intrarea in comuna, pe stinga, se deschide V. Bicazului care-si stringe apele cristaline din Muntii Gurghiului - Lacul Rosu, Cheile Bicazului si V. Cupasului, adunate apoi cu cele ale Damucului, Brateiului, Negrei, Tasca, Secului si Hamzoaiei.

Bicazul si-a schimbat azi decorul. Cu ani in urma un pumn de case adaposteau oamenii acestei localitati - oameni care duceau o viata fara rost si sens. Dar suflul innoitor al constructiei vietii noi a desmortit Bicazul din toropeala in care lincezea. Astfel, la inceput, peste tot in Bicaz cuvintul si l-au spus jaloanele. Ele au fost vestitorii noilor blocuri muncitoresti de pe platforma Marceni; tot ele au fost vestitorii impozantei Fabrici de Ciment "Congresul al XIX-lea' precum si a Fabricii de Azbociment; tot jaloanele au marcat drumurile noi asfaltate, care s-au desfasurat in locul celor pline de colb si bolovani. Toate aceste constructii si-au spus cuvintul la actul de nastere al orasului Bicaz. Azi, noul restaurant din Bicaz este considerat drept cel mai modern utilat si mai elegant din regiune. La aproape 2,5 km in sus de la confluenta Piriului Bicaz cu Bistrita, urcind pe V. Bicazului, se vede linga sosea o stinca cenusie, inalta si colturoasa, care sta semeata in drumul apelor inspumate. Astazi, trupul acestei stinci este strapuns de tunelul liniei ferate industriale. In jur sint case aliniate frumos; pe sosea forfotesc camioane cu materiale de constructie, iar in spate se inalta spre cer cele trei cosuri care fumega zi si noapte, deasupra fabricii de ciment. Stinca cenusie pare si fara rost azi in mijlocul acestui santier urias, dar localnicii tot ii mai spun pe vechiul nume - "Piatra Corbitei' - in amintirea Mariei Corbului, una din eroinele legendelor de prin partea locului.

Batrinul Corbu, plaiesul care ridicase aici o casuta mica, isi ducea tihnit viata, cu singura lui copila Maria. Dar, navalind turcii in Moldova, logodnicul Mariei a plecat "la vale' sa lupte cu ei, si nu s-a mai intors. Navalitorii, ajungind la casa batrinului Corbu, l-au ucis si pe acesta, voind sa prinda pe Maria. Fata a fugit insa ca o ciuta speriata, urmarita de aproape; s-a aruncat intre tancurile ascutite ale stincilor din V. Bicazului pentru a scapa de urmaritori. Apele involburate, inrosindu-se de singe, au acoperit trupul credincioasei logodnice. Pe timpul fragilor vin fetele din satele apropiate, se aseaza in cerc si cinta povestea Mariei Corbita, apoi impletesc cunune de flori pe care le arunca in apele involburate. In timpul noptilor de primavara, prin ceturile usoare care plutesc deasupra codrului li se nazare ciobanilor, cu imaginatia aprinsa de legenda, o umbra sus pe stinca; ei spun ca au vazut pe Maria Corbului.

Din Bicaz, unde ajungi cu trenul sau cu masina, drumul poate fi continuat spre Ceahlau, de asta data chiar pe jos pina la cea mai apropiata baza de ascensiune care este la cabana Izvorul Muntelui. Din gara Bicaz pina la cabana asezata sub versantul estic al Ceahlaului faci cel mult 3 ore (14 km). In drum spre cabana, dupa 10 minute de mers din gara, paralel cu firul Vaii Bistrita, in susul apei, la cotul pe care-l face atit soseaua cit si Bistrita inspre nord, intilnesti "Vadul Lupilor', la poalele muntelui Neagu. Inainte vreme, cind muntele nu era prea populat, la acest cot se adunau lupii pentru a bea apa, padurile care coborau pina in marginea piriului aparindu-i de vederile vinatorilor. Directia de mers e indicata mai departe de marcajul cu banda rosie care incepe din fata garii Bicaz. Continuind drumul, intilnesti orasul care nu exista pe harta, cum este numita colonia muncitoreasca din Dodeni.

Colonia Dodeni, un model de grup social, locuita de harnicii muncitori de la hidrocentrala, este marginita in partea de nord-est de V. Cojusnei, care coboara din M. Sima, iar spre sud-est de soseaua principala si de albia Bistritei. O pozitie din cele mai pitoresti. Aici drumul national Bacau-Piatra-Bicaz e despartit de malul apei printr-un frumos parapet care ii tiveste bordura pe distanta de zeci de km. Mai sus de Dodeni vei ajunge in fata celor doi munti: Gicovanu si Obcina Horstei, care si-au dat mina prin zagazul pe care oamenii l-au ridicat in calea apelor Bistritei.

In stinga, privind prin gura vaii Izvorul Muntelui, orizontul se deschide ca intr-un adevarat decor de teatru; vei zari iar Ceahlaul care parca isi propteste in inaltul cerului crestele lui plesuve. Din acest punct apar Panaghia in dreapta, iar la stinga Toaca, cel mai inalt pisc al Ceahlaului. Aici, la confluenta Piriului Izvorul Muntelui cu Bistrita, intalnesti alt stilp de marcaj cu banda rosie, un bun si sigur indicator al drumului spre cabana pina la care mai ai de mers doua ore. Pina aproape de cabana drumul este accesibil masinilor desfasurindu-se in lungul satului Izvorul Muntelui pe valea piriului cu acelasi nume. Astfel, urmind marcajul ajungi la cabana care cu decenii in urma era numai o modesta casa de padurar, cu tinda si doua camere. De fapt putini erau atunci vizitatorii si mai ales turistii care urcau muntele pe aici, parcurgind un drum neingrijit, ros de ape si fara poduri. Azi, in locul casei de padurar, se ridica o cabana spatioasa cu etaj, avind o capacitate de aproape 80 locuiri, devenind neincapatoare mai ales in lunile de sezon - iulienseptembrie.

Pe distanta Piatra Neamt-Bicaz (26 km) circula zilnic, pe linga trenurile obisnuite, doua autobuze I.R.T.A., iar un autobuz special face curse regulate intre gara Bicaz si lacul de acumulare. Aceasta este calea de patrundere in Ceahlau prin V. Bistritei pentru cei ce vin dinspre Piatra Neamt. In continuare pe vechea vale a Bistritei, toata lungimea drumului de la Izvorul Muntelui la comuna Galu este acoperita de lacul de acumulare format de barajul hidrocentralei "V. I. Lenin' de la Bicaz. Drumul national care trece peste coronamentul barajului va fi construit in anii urmatori pe malul sting al lacului: va merge pina la Galu, de unde va continua prin ramificare. O parte se va indrepta pe V. Bistritei spre Brosteni, iar cealalta parte va ocoli coada lacului si pe V. Bistricioarei se va indrepta spre Tulghes. Din gura vaii Bistricioara si pina la Durau sint aproximativ 11 km.

O data cu formarea lacului de acumulare, traseele 13 si 14 au ramas izolate, imtrucit soseaua trece pe partea opusa a lacului. Turistii pot face insa calatoria cu salupele pina la Secu si Izvorul Alb, de unde incep aceste trasee. Pe terasele marginale ale lacului vor rasari porturi mindre, cale ferata, statiuni climaterice si balneare, cazinouri si case de odihna din cele mai moderne; iar in ceasurile apusului, umbra maretului Ceahlau va prinde contururi clare, framintate in unduirile de matase ale apelor. Peisajul turistic al Ceahlaului capata tot mai multa maretie.

2. Cai de apropiere dinspre Ardeal

Turistii care vin din Ardeal pot ajunge la poalele Ceahlaului pe una din urmatoarele cai:

a - Gheorghieni-Lacul Rosu-Bicazul Ardelean-Neagra-Chisirig-Bicaz-Izvorul Muntelui, daca alegi ca baza de plecare Gheorghieni;

b - Toplita-Pasul Tulghes-V. Bistricioarei-Bistricioara-Durau, daca baza de plecare este de asta data Toplita.

2 - Gheorghieni (Gyergyoszentmiklos) este orasul raional resedinta al raionului Gheorghieni, din Regiunea Mures-Autonoma Maghiara; are statie de cade ferata pe linia principala Bucuresti-Brasov-Deda-Satu Mare. De asemenea e legat cu Tirgul Mures (prin Deda) si cu Oradea si Clujul (prin Dej). Convietuind de veacuri pe aceste locuri, rominii si ungurii si-au imprumutat obiceiurile, portul, arhitectura, mestesugurile si au luptat impreuna impotriva exploatarii. Padurile, o bogatie a regiunii, cazusera prada lacomiei capitalistilor. Regiunea dispune de multiple resurse naturale, care numai in anii regimului nostru democrat-popular si-au gasit o justa pretuire. Raionul Gheorghieni cuprinde, pe linga munti, si parti din depresiunile intracarpatice; totusi ramine un raion cu ramuri ale industriei forestiere. De la Gheorghieni, drumul spre Ceahlau trece prin Cheile Bicazului, o regiune turistica de toata frumusetea. Ca mijloc de transport din Gheorghieni la Chei si de aici la Bicaz-Chei-Bicazul Ardelean-Neagra-Chisirg-Bicaz, iar in prelungire pina la Piatra Neamt pot fi folosite autobuzele I.R.T.A.

Din Bicaz, itinerariul de apropiere se racordeaza celui precedent (nr. 1) care vine de la Piatra. Drumul din Gheorghieni se desfasoara mai intii de-a lungul unei vai (10 km) si apoi se angajeaza in serpentine urcind mereu. Sus pe culme peisajul pe care-l strabate are in totul un caracter montan si se desfasoara pe o parte si pe alta a soselii. Drumul coboara apoi in V. Bicazului. De la Gheorghieni la Lacul Rosu sint 25 km pe sosea, dar poti scurta calea daca ai plecat la drum pe jos, abatindu-te pe o poteca ce-o intilnesti la inceputul serpentinelor. Drumul, foarte mult umblat, este usor de gasit; in schimb vei intimpina toate greutatile pe care le poate ridica o panta de munte cu urcus anevoios si dificil; singurul avantaj este micsorarea timpului de mers, scurtind astfel calea. Lacul Rosu este situat la 980 m altitudine. In anul 1838, din cauza unui cutremur si a ploilor, un munte intreg s-a desprins din locul lui prabusindu-se in vale. Fantastica avalansa a stavilit dintr-o data cursul apelor si astfel a luat nastere Lacul Rosu; drept marturie a acelor vremuri, se vad si astazi iesite din apa trunchiurile frinte ale brazilor surprinsi de cataclism.

Numirea de Ghilcos adoptata de taranii secui inseamna ucigas, si pare sa se traga de la muntele din care a pornit naruirea ce a dat nastere lacului. Numele vechi dat de taranii ardeleni e simplu: Taul sau Taul Rosu, dupa acela al unuia din piraiele pe care le primeste (Piriul Rosu), nume care de altfel e intrebuintat si de primii geografi si geologi, cercetatori ai regiunii.

Drumul care trece prin statiunea Lacul Rosu, indreptindu-se spre est, te conduce in Cheile Bicazului. Sub acest nume este cunoscuta trecatoarea care strabate Carpatii si prin care Piriul Bicaz trece din Transilvania in Moldova, deschizind una din caile turistice neintrecuta in frumuseti. Privelistea este minunata, iar peisajele ce se infatiseaza ochilor nu pot fi gasite in alte parti din lantul carpatic, inaltimi de-a dreptul impresiomante se ridica amenintatoare dte o pante si de alta a drumului. Soseaua strabate mai intii un mic tunel, perforat in stinca, si dupa aceea intra in Cheile Bicazului propriu-zise, de o frumusete rara. De indata se inalta pe stinga pilonul indraznet al Pietrii Bardosului (Pietrei Altarului) 1120 m care domina intregul peisaj, iar dupa ce parcurgi serpentinele care coboara ametitor intr-o neintrecuta incumetare, apare pe dreapta Piriul Bicajel. Mai jos de punctul de infratire al Bicajelului cu Bicazul se ridica monumental, aidoma zidurilor unei imense cetati de piatra, peretii care formeaza Gitul Iadului, partea cea mai impresionanta din Cheile Bicazului. De altfel, Cheile Bicazului pe o lungime de citiva kilometri iti ofera cea mai pitoreasca priveliste din cite poti vedea strabatind trecatorile naturale din lantul principal al Carpatilor. Ele sfirsesc de cealalta parte a Carpatilor, in Moldova, intr-o vale impadurita.

Mai departe soseaua este insotita de apele, cind inspumate, cind cristaline, ale Bicazului, care trece sprintar peste stincile de calcar ce-i apar in cale. Inainte de a iesi din chei, la stinga, pe Piriul Sugau, se vad Cheile Sugaului sau Cheitele, mai mici, carora turistii deprinsi cu stincile masive, nu le mai acorda prea mare atentie, cu tot pito/rescul lor. Pe inaltimile de la intrarea in Cheite se afla citeva stinci, carora imaginatia calatorului le poate atribui contururile unor ciudate statui daltuite de vreme. Dar sa continuam drumul spre inaltimile Ceahlaului.

Iesirea din Cheile Bicazului se face printre Piatra Pantirenilor sau Pintestenilor (847 m) pe stinga si Piatra Arsitei (835 m) pe dreapta. Urmind firul vaii Bicazului, in numai citeva minute ajungi in satul Bicaz-Chei, insirat in lungul vaii pe aproximativ 7 km, dupa care urmeaza satul Bicazul Ardelean. Aceste doua sate sint despartite de valea Piriului Damuc, un afluent pe partea dreapta a Piriului Bicaz. Ca si satul Bicaz-Chei, Bicazul Ardelean este si el rasfirat pe aproximativ 6-7 km in lungul soselei. Aproape ca nu stii unde incepe si unde se sfirseste un sat. In mijlocul satului Bicazul Ardelean, la 50 m de confluenta Piriului Bradului cu Bicazul, intalnesti pe stinga, cind cobori, primul marcaj cu banda albastra, pe care poti ajunge, dupa 10 ore de mers, la cabana Dochia, strabatind cea mai frumoasa vale de pe versantul sud-vestic al Ceahlaului, V. Bistrei. Directia drumului o arata sageata indicatoare, iar mai departe, marcajul care se succede din distanta in distanta.

La 9 km de gura Vaii Bradului in sus, pe malul drept, se afla pestera Tosorog, numita "Jgheabul cu Gaura'. Este o pestera cunoscuta, in care privirile intilnesc la lumina tortelor frumoase bolti ornate cu stalactite. Nu cuteza sa te avinti fara calauza in acest labirint, deoarece te poti rataci usor pe coridoarele intortocheate. S-au facut aci multe cercetari stiintifice, pestera incadrindu-se in peisajul carstic din apropierea Ceahlaului.

Din Bicazul Ardelean, soseaua continua in josul Vaii Bicazului. Dupa putin timp treci Piriul Chisirig si ajungi in satul cu acelasi nume, iar in imediata lui apropiere intalnesti satul Neagra. Aproape de confluenta Piriului Neagra cu Piriul Bicaz, vei intilni, chiar linga sosea, stilpul de marcaj purtind semnul traseului. Este marcajul nr. 20 - Cruce albastra - care urca pe V. Negrei, o alta minune a naturii de la poalele muntelui, care deschide drum spre culmile Ceahlaului, trecind peste Vf. Varatec, prin Poiana Maicilor si Ocolasul Mic, pentru a se opri la cabana Dochia (5-6 ore de mers).

b) Al doilea drum de apropiere pornind din Ardeal trece prin Toplita si strabate Pasul Tulghes; se continua pe V. Bistricioarei, pina la Bistricioara, de unde se indreapta spre cabana Durau pe V. Schitului sau spre cabana "7 Noiembrie', trecind peste Pic. Humariei.

Fig 15 .. 20

Toplita (Marosheviz), oras raional, resedinta a raionului cu acelasi nume, este situata intr-o minunata pozitie din defileul Muresului, la o altitudine de 667 m. Toplita este o baza turistica din care se poate pleca spre Muntii Calimani, Harghita si Giurgeu. Prin forma sa bizara, "Curmatura' este pentru versantul apusean al Carpatilor moldovenesti ceea ce este Ceahlaul pentru versantul rasaritean. Cu acest minunat tablou, in mijlocul caruia continua sa se afirme tot mai mult Toplita, sa pornim la drum spre clina rasariteana a Carpatilor, spre Ceahlaul moldovenesc.

De la Tulghes, un drum se indreapta spre V. Bradului trecind prin Chisirig-Neagra (38 km) pentru a putea ajunge la Bicaz (50 km). In cale intilmesti doua baze de ascensiune: la Bradu (pe V. Bistrei) poteca marcata cu banda albastra, nr. 23. Al doilea dtrum se indreapta pe V. Bistricioarei spre Ceahlau. Este recomandat drumul pe V. Bistricioarei, mai ales pentru autovehicule. De la Tulghes pina la Ceahlau poti folosi autobuzele intreprinderii I.R.T.A., care fac o cursa pe zi. Deci continuind drumul de la Tulghes pe aceasta ruta, dupa ce treci de Poiana Tulghesului, pe V. Bistricioarei intilnesti satul Pintec, asezat in dreapta la confluenta Piriului Pintec cu Bistricioara. Un stilp de marcaj cu triunghi rosu indica poteca pe Piriul Pintecului in sus (traseul nr. 26). Aceasta poteca marcata cu triunghi rosu se strecoara in susul vaii avind in dreapta culmea Haghiesului (1505 m), iar in stinga Obcina Tirsoasei cu Piciorul Suricul si Piciorul Tirsoasei; urca apoi Curmatura Pintec intre Dealul Tabla (1144 m) si Dealul Chicera (1324 m) peste care trece coborind in V. Bistrei. Aici intilnesti traseul nr. 23, marcat cu banda albastra verticala, care vine de la Bicazul Ardelean prin V. Bistrei si urca pe Ceahlau indreptindu-se catre cabana Dochia. Dar sa revenim la locul de unde am parasit drumul pe V. Bistricioarei, pe care sa-l continuam spre com. Bistricioara si com. Ceahlau.

Parasind baza de ascensiune de la Pintec, drumul intilneste numeroase sate. In dreptul Obcinei Boistea apare localitatea Grintiesul Mare, asezata la confluenta Piriului Grintiesul cu Bistricioara. De aici si pina la confluenta cu Bistrita, V. Bistricioarei este impinzita de casele locuitorilor din Grintiesul Mic si apoi cu cele din Bistricioara, risipite in lungul vaii.

Din satul Bistricioara mai mergi cale de numai 2 km pe malul lacului de acumulare pina la gura Piriului Schitul, unde intilnesti capatul potecii nr. 8 peste Piciorul Humariei, marcat cu triunghi albastru sau capatul potecii nr. 1 marcata cu banda rosie, care suie spre Ceahlau trecind pe la cabana Durau si cabana "7 Noiembrie', prelungindu-se pina la cabana Dochia. Acestea sint cele doua drumuri clasice ale Ceahlaului pe care in trecut au urcat Vasile Alecsandri, Alexandru Vlahuta si alti scriitori.

3. Din Vatra Dornei - prin Brosteni - la Poiana Largu

O alta cale de apropiere, si inca una din cele mai pitoresti, este calea apei, pe Bistrita, cu plutele, intre Dorna si Ceahlau. Aceasta cale, neintrecuta prin bogatia privelistilor si varietatea lor, poate fi socotita una dintre cele mai interesante calatorii pe care nu o poti face in multe parti din tara. O data cu ridicarea barajului de la Bicaz, calea plutelor s-a scurtat oprindu-se acum la Poiana Largu, putin mai la nord de Bistricioara. In medie, o pluta aluneca pe Bistrita cu o viteza care nu depaseste 8 km pe ora, un rol important avindu-l si cantitatea de ana sau "haitul' pornit din stavilarele de la Dorna. Distanta Dorna-Birosteni poate fi strabatuta in 7-8 ore, iar mai departe, pina la Poiana Largu, mai sint necesare 5-6 ore.

V. Bistritei ofera turistului impresii de neuitat. Apele batrinului riu curg astazi pina in lacul de acumulare de la Bicaz. Codrii ii strajuiesc milenarul drum, satele insirate de-a lungul malurilor povestesc istorii si legende traite odata de vitejii moldoveni, iar plutasii in drumul lor pe solzii de argint ii doinesc de dor.

Cu izvoarele sub Prislop (masivul Rodnei), un semen al Incului, Bistrita a pornit in lume pe un drum taiat intr-o roca aurifera, grohotisul si colbul auriu purtindu-l la vale pe undele ei din cele mai stravechi timpuri. De aici numele de Bistrita Aurie. Marturie pina in zilele noastre au ramas din vechile exploatari de aur movile din nisipul care pe atunci era spalat pentru a i se culege pulberea pretioasa. In cursul sau, Bistrita primeste succesiv apele: Cirlibabei, Dorinei, apoi Neagra Sarului, Barnarul, Neagra Brostenilor, Bistricioara, toate riuri de munte. Din Vatra Dornei, important centru industrial si statiune balneo-climaterica, drumul plutelor se maturizeaza, Bistrita devenind o adevarata cale de apa, amenajata cu praguri, indiguiri si parapete. Turistii folosesc si ei aceasta cale de transport.

Despre Vatra Dornei se spune ca este locul unde odinioara Dragos Voda venea linga mormintul fetei pe care o iubise si pe care din greseala o sagetase cu arcul. Este asezata la confluenta Dornei cu Bistrita Aurie, intre dealuri acoperite cu cetini, la o altitudine de 802 m. Oras raional, centru al raionului cu acelasi nume, Vatra Dornei face parte din vestul regiunii Suceava. Economia ii este axata in primul rind pe exploatarea padurilor, iar in anii regimului democrat-popular s-a adaugat prelucrarea lemnului si cresterea intensiva a vitelor. Cele mai importante fabrici de cherestea ale regiunii Suceava sint la Vatra Dornei, unde a intrat in functiune de curind si o importanta fabrica de utilaj forestier. De asemenea functioneaza aici o fabrica de prelucrarea laptelui, din care ies produse de calitate superioara, cunoscute in toata tara. Vatra Dornei se dezvolta insa si ca o statiune balneo-climaterica. Localitatea dispune de numeroase izvoare minerale, sanatorii, cluburi muncitoresti; are legatura directa cu Clujul prin Ilva Mica, cale pe care o pot folosi turistii din centrul Ardealului pentru a se apropia de poalele Ceahlaului, venind pe cea mai incintatoare vale a Moldovei.

Urcindu-te pe pluta la Dorna, ramii fermecat de senzatia nemaiintilnita pe care ti-o da alunecarea leganata a acesteia. De obicei, atunci cind te urci pe pluta, mai ales cind trebuie s-o prinzi din mers, e bine sa ai miinile libere si in afara de rucsacul bine fixat in spate sa nu mai porti alt bagaj, care te poate incurca in momentul urcarii. Putin inainte de apropierea plutei, striga cirmaciului care te va indruma spre punctul unde sa intri in apa. E bine sa fii descult sau cu pantofi de tenis; bocancii ii vei agata la rucsac. Plutasul va cirmi putin pluta spre mal, in timp ce te vei indrepta pe directia cursului apei si oblic spre pluta. Alergi putin prin apa si dupa ce ai atins busteanul lateral cu miinile vei face un salt pe el. Daca incercarea nu reuseste sa nu deznadajduiesti. Vei repeta-o la acelasi bustean - daca mai ai timp - sau treci la urmatoarea tablie din pluta. Nu uita ca viteza cu care aluneca pluta pe Bistrita e aproximativ de 8 km pe ora.

Daca grupul din care faci parte e mare, trebuie sa va rasfirati, atacind cel mult 5-6 o tablie din pluta. Si astfel pornesti mai departe la drum pe spinarea naravasului riu, care-si poarta apa serpuitoare pe albia de sub centura padurilor, la umbra codrului.

Hainele, daca s-au udat, le poti usca asezindu-le pe serder, iar daca vrei sa afli mestesugul cirmaciului, apropie-te de buzar si vei vedea cu cita maiestrie merge el spre strunga !

In drumul lor, plutele culeg turistii care coboara de pe Rarau (1653 m) pe versantul lui sudic, prin satul Chirii, asezat in dreptul Pietrosului (2305 m), precum si turistii care vin spre Ceahlau, fie plecind de la Dorna, de la Brosteni, fie ca se urca din mersul acestora, atunci cind pluta ii ajunge din urma. Incet ramine in urma culmea golasa a Giumalaului (1857 m) si mai apoi pe partea dreapta culmea Pietrosului; te apropii de satul Crucea, de unde se vad inca o data inalbind in zare Pietrele Doamnei (1647 m) din Rarau. De asemenea se mai vede inca impresionanta despicatura a Pietrei Zimbrului, in care, povestesc localnicii, zimbrul urmarit de Dragos ar fi cazut, prabusindu-se in prapastie. Dar pluta a sosit la Toance, unde apele Bistritei se napustesc cu furie peste stincile din fundul albiei, iar Cotul Dracului pune totdeauna la grea incercare maiestria cirmacilor si a dalcausilor lor.

Astazi, Toancele au pierdut mult din faima lor. Omul devenind tot mai stapin peste munca sa, nu mai vrea sa-si puna viata in cumpana pentru un capriciu al naturii. Cu dinamita au fost rupti coltii care sfarimau altadata plutele si sfirtecau trupurile plutasilor. Apele zbuciumate ale Bistritei se inroseau de singe omenesc, iar codrul si prundisurile erau singurii martori ai acestor drame cumplite. Dincolo de Toance, apele Bistritei, obosite, parca, se domolesc. Albia riului devine mai larga. Peste putin timp te intimpina Brostenii, asezat la capatul nordic al muntelui Grintiesul, Brostenii lui Creanga, cunoscut din minunatele lui povesti, Brostenii unde marele nostru povestitor a venit de la Pipirig peste munte, sa invete carte.

Aici, la locul de acostare a plutelor, albia Bistritei este deosebit de larga si apele ei sint atit de potolite, incit iti face impresia unui imens lac. Pina noaptea tirziu, forfota tapinarilor si plutasilor nu mai conteneste. Animatia din locul de acostare se potoleste abia cind ultimele plute plecate din Dorna au ajuns aici. Turistii care poposesc in Brosteni gasesc adapost la localnici, care sint deosebit de primitori.

In zorii zilei urmatoare, pregatite de drum, plutele pornesc in a doua etapa spre Poiana Largu. In lunecarea lor lina se indreapta mai intii spre Borca, Farcasa, Galu si trec usor pe linga Piatra Teiului zisa si Piatra Dracului. O lume legendara incepe sa rasara din fiecare stinca, din fiecare colt de munte si te fura vorba blinda de povestitor a unui batrin aflat intimplator pe pluta.

Colo e Piatra Teiului, vitejia diavolului, cind s-a apucat sa iezeasca Bistrita si a pravalit pina aci stana de piatra din crestetul Ceahlaului. Dar tocmai cind sa stavileasca apa si sa inece tinuturile, cocosul a vestit revarsatul zorilor, iar dracul a fugit. A ramas stinca pe deal, iar peste citava vreme, un cioban a infipt o craca de tei in virful pietrii, sa fuga pentru totdeauna diavolul. Mai tirziu a rasarit un tei acolo si Piatra Teiului i-a ramas numele pina azi, in loc de Piatra Dracului. Dar Piatra Teiului este si piatra de hotar intre legendele dornenilor si legendele izvorite din inima Ceahlaului.

Piatra Teiului, inalta de 17 m, se vede ridicindu-se, asa cum a zarit-o si Al. Russo, cu multe decenii in urma, "ca un turn singuratic care pare ca rasare din poiana si se avinta spre cer'. Turnul este fixat pe o baza sferica, incit pare a fi o constructie antica. In virf se inalta un copacel sfrijit. Aceasta Piatra a Teiului strajuieste acum lacul de acumulare. Pe apele zagazuite ale Bistritei, plutele nu-si mai pot continua singure drumul. Ele vor fi trase de remorchere pina aproape de baraj in dreptul comunei Poteci.

Aici s-a construit un plan inclinat pe care va circula un carucior tras de un troliu. Cu acest dispozitiv, tabliile de plute vor fi ridicate pe o platforma la marginea soselei de unde vor fi incarcate in remorci si transportate mai departe pe sosea. Asadar, turistii care pleaca din Dorna, vor folosi drumul de ape al Bistritei, venind pe plute pina la Poiana Largu, de unde isi pot continua drumul spre Durau, pe sosea. In imediata apropiere de Piatra Teiului apare satul Calugareni, iar dupa 2 km si jumatate, satul Bistricioara, asezat in lungul vaii Piriului Bistricioarei, pina in apropierea varsarii acestuia in lacul de acumulare din V. Bistritei.

De aici, Ceahlaul te intimpina ridicind falnic Piatra Lata, dupa care, orinduite intr-o adinca perspectiva, se insira Panaghia, Toaca si Piatra Ciobanului. Tabela cu marcaje asezata la loc vizibil cuprinde potecile pe care poti ajunge in masiv pe V. Schitului sau pe Piciorul Humariei. Mai sint 9 km de mers pina la Durau, pe drumul ce urca valea Piriului Schitu. Pe Piciorul Humariei, in 3-4 ore, ajungi la cabana "7 Noiembrie', care are o capacitate de aproximativ 112 locuri, un adevarat hotel de altitudine, cu bufet, iar in sezon e prevazuta si cu cantina.

Dar drumurile Ceahlaului sint multe si unele vin de departe, de la Cluj, de la Iasi sau de la Suceava. Altele vin mai de aproape, de la manastirile din Neamt si dinspre Pipirig. Parte din ele se aduna la cabana Durau, unde poposim peste noapte. O data cu aparitia lacului de acumulare de la Bicaz, circulatia pe soseaua Piatra Neamt-Bicaz-Brosteni a fost intrerupta pe portiunea dintre coronamentul barajului si Poiana Largu. Acest sector a intrat sub apa, iac viitorul traseu, dupa ce va trece peste coronamentul barajului, va urma o linie convenabila, destul de sinuoasa, pe partea stinga a Vaii Bistrita.

Fig 21 .. 26

Pina la terminarea lucrarilor, ruta de legatura poate fi pe lacul de acumulare cu bacurile sau salupele sau cu autobuzele din Piatra Neamt pe la Cracaoani - Tg. Neamt - Vinatori - Calugareni. In jurul orasului Tg. Neamt sint o multime de monumente istorice si de arta plastica demne de vizitat. Ocolul este un prilej de a-ti imbogati cunostintele, de a strabate regiuni care se intrec in frumusete. Pe aceasta ruta se face acum legatura intre P. Neamt si cabana Durau sau "7 Noiembrie', dat este mai scurt si mai placut peste lacul de acumulare. I.R.T.A. si N.A.V.R.O.M. si-au organizat in asa fel cursele, incit de doua ori pe zi, inainte de prinz si seara, se traverseaza lacul cu bacuri, avind legatura cu coada dacului cu autobuze pentru doua directii: spre Borsec si spre Busteni. "De la cabana pornesti in zori de zi, urci si d-ta, domol, pas cu pas, treapta cu treapta. Lasi regiunea brazilor si a zmeurei, te ridici pina unde cresc afinele, pina la jnepeni, si mai sus, pina la jepi. Acolo incepe sa se simta intre stinci adierea cea fara hodina. Prin limpezime cunosti tara pina la niste departari de aburi - sate, orase, ape, - tirgul Pietrei, tirgul Iesilor. Intorcindu-te catre tine insuti din acea departare, te regasesti singur intr-o tacere luminoasa. Dedesubt in prapastii si codri abia banuiesti sunete de vint or de cascade. Acvile in tancuri, e salasul ursilor si al cerbilor' "Opreste-te acolo sus si fii fericit o clipa' (M. Sadoveanu).

PARTEA a III-a

CABANELE SI POTECILE CEAHLAULUI

Tinta drumetilor ajunsi la poalele Ceahlaului este de a atinge culmile cu virfurile cele mai inalte. Toate potecile din Valea Bistritei, a Bistricioarei, sau din Valea Bicazului se indreapta spre platoul valurit, cu o altitudine medie de 1820 m. Acolo sus e rascrucea tuturor drumetilor, iar in paienjenisul potecilor se afla cel mai inalt adapost de pe Ceahlau, Cabana Dochia, situata la 1820 m. In trecutul mai indepartat - cu o jumatate de secol in urma - a fost ridicata o coliba in apropiere de Fintina Rece, dar nu a rezistat furtunilor. Mai tirziu a fost construit un alt adapost - de asta data o casuta acoperita cu scindura, dar nici soarta acesteia nu a fost mai buna. Azi, cabana Dochia complet refacuta are 120 locuri pentru turisti, o sala de mese foarte frumoasa, sala de intrare si depunere a schiurilor, a bagajelor, bucatarie, camara, magazie etc. In camere au fost montate sobe de teracota. Mobilierul consta in paturi noi, covoare, perdele, cearsafuri etc. Cabana Dochia este acum la nivelul celorlalte cabane ale Ceahlaului.

Cabana Durau este situata la 780 m altitudine, pe versantul vestic, in calea potecii nr. 1 marcata cu banda rosie; are o capacitate de 40 locuri si este prevazuta cu bufet. O minunata baza de ascensiune. Turistul sosit de la drum pe una din caile de apropiere care vin de la Vatra Dornei, de la Gheorghieni, de la Toplita, poate poposi la poalele Ceahlaului, in ospitaliera cabana Durau, continuindu-si drumul spre culme in zorii zilei urmatoare.

Cabana Izvorul Muntelui, situata pe valea piriului cu acelasi nume, la 800 m altitudine, este accesibila pe traseul nr. 10 care incepe din gura vaii Izvorul Muntelui (drumul national nr. 15). Pina la cabana se poate ajunge cu masina sau cu caruta; drumul strabate satul Izvorul Muntelui cu casutele risipite uneori la distante mari una de alta. Cladirea cu etaj, situata sub versantul estic al muntelui, este o constructie recenta prevazuta cu cantina in lunile iulie-septembrie, iar restul anului numai cu bufet. Poate adaposti aproximativ 73 persoane. Conteaza ca baza bine organizata la poalele Ceahlaului, pe acest versant unde poposesc turisti dornici sa urce muntele pe traseele 10 si 16, sau pe alte variante, mentionate pe harta.

In jurul cabanei si din apropierea ei se desprind multe poteci, unele strabatind peisaje de un pitoresc rar intilnit; altele batute de talpile ciobanilor sau de localnici care taie drumul cel mai scurt spre stina sau spre locurile unde pasuneaza cirezile de vite.

Cabana "11 Noiembrie' este cea mai mare constructie cu care se faleste Ceahlaul; un adevarat hotel de altitudine. Situata la 1220 m alt., are o capacitate de 112 locuri. Ca si la cabana Izvorul Muntelui, turistul, obosit de drumul de apropiere, va gasi in perioada iulie-septembrie o cantina multumitoare din toate punctele de vedere, iar in timpul iernii un bufet bine aprovizionat. Poteca nr. 8, marcata cu triunghi albastru, te conduce pe Piciorul Humariei pina la cabana, unde poti ajunge dupa aproximativ trei ore si jumatate de mers. Alte poteci o leaga cu poteca spre Duruitoaire si apoi spre creste sau direct cu cabana Dochia, prin poteca nr. 1 marcata cu banda rosie.

Alte adaposturi mai mici, ca Fintinelele s.a. ramin de domeniul trecutului, vechi piese de muzeu, cind pe munte o cabana nu putea avea mai multe camere, excursiile unui an in Ceahlau numarindu-se adesea pe degetele mainilor.

Trasee pe versantul nord-vestic al Ceahlaului.

Baze de plecare: Ceahlau - Schitu - Durau

1. Drumul Duraului sau Drumul lui Baciu

Marcaj: banda rosie. Timp de parcurs: Com. Ceahlau (0,00 h) - Durau (2,30 h) - cabana "7 Noiembrie' - (3,40 h) - Piatra Lata - (4,50 h) - Panaghia - (5,30 h) - Toaca - (5,40 h) - cabana Dochia - (6,30 h).

Fie ca ai sosit cu pluta, venind dinspre Vatra Dornei, fie ca ai venit prin Tulghes, pe V. Bistridoarei, dinspre Toplita, fie ca drumul ales a pornit de la Piatra Neamt prin Bicaz peste lacul de acumulare sau din Tg. Neamt, toate aceste cai se intilnesc in com. Ceahlau, una dintre principalele baze de ascensiune. Se aduna in aceasta comuna, la poalele muntelui, trei drumuri venind din Moldova, Transilvania si Bucovina. De la primii pasi, tablele indicatoare de marcaj te indrumeaza catre cele doua poteci de munte, din care una (porneste spre Durau trecind prin satul Schitu, iar cealalta se indreapta spre cabana "7 Noiembrie', urmind calea pe Piciorul Humariei (traseul nr. 8 marcat cu triunghi albastru).

Drumul spre cabana Durau incepe de pe marginea lacului de acumulare, dupa cum indica de altfel si sageata de pe stilpul de marcaj, indreptindu-se inspre sud, fiind marcat cu banda rosie. Dupa aproximativ 800 m intilneste Piriul Schitu care duce spre bazinul lacului, apele piraielor: Slatina, Martin, Rupturi si ale Duraului. Numai din punctul de confluenta cu Piriul Durau, apele acestor piraie infratite primesc numele de Piriul Schitu si sub acest nume ajung pina la confluenta cu Bistrita, pierzindu-si numele si apa in lacul de acumulare format de barajul Hidrocentralei "V. I. Lenin' de la Bicaz.

Fig 27

Pe valea Piriului Schitu, in sus, apar la fiecare pas din frunzarul de mesteceni si rachite gospodariile localnicilor. Dupa putin timp, pe dreapta, intalnesti o poteca ce urca numai citiva metri pina pe o platforma de un pitoresc deosebit, ce domina valea. Aici se vad ruinele unor turnuri de cetate. Sint urmele "Palatului cnejilor', marturie a vietii deosebit de zbuciumate, vreme de mai multe sute de ani, a citorva familii domnesti si mai ales a familiei Cantacuzinilor din Moldova. Erau o ramura a celorlalti Canitacuzini din Muntenia, inruditi de aproape cu Vasile Lupu prin Tudosca Doamna. Prin 1813, Gh. Cantacuzino, dupa o sedere indelungata in Rusia, s-a intors in tara cu titlul nobiiliair de "cneaz'. In familia lui se vorbea mult ruseste. Astfel din 1813 si pina in zilele noastre vechii cetati cu biserica dinaintea ei si ruinelor care se mai vad le-a ramas numele de "Palatul cnejilor'. Vreme de aproape 400 ani, zidurile acestui palat au ascultat necontenit susurul adormitor al Piriului Schitu, in timp ce arsita si vinturile au purtat spre zarile cerului pulberea zidurilor lui. Astazi, din "Palatul cnejilor' n-a mai ramas decit putinul pe care-l vezi si zidul din poarta vechii cetati. Bolta portii este construita din gresia de Kliva care nu se gaseste in apropiere. Se presupune ca a fost adusa din Piatra Neamt sau chiar din V. Trotusului. Cele patru turnuri ale caror bolti au fost maiestrit arcuite vor mai dura secole. Turistii vor opri curind in apropierea cetatii barcile cu motor; vor sosi aici, pe undele de cristal ale lacului, in ceasurile cind ruinele cetatii prind glas, in ceasurile de veghe cind amurgul invaluie fruntea Ceahlaului. Atunci turistii vor asculta - ca si noi acum - povestile domnitelor din neamul lui Vasile Lupu, care, speriate de urgia luptelor din vai, se inchideau cu teama in vechiul palat, iar daca bataliile inspaimantatoare ajungeau pina sub zidurile lui, ele porneau in bejenie, peste apa Bistricioarei, trecind muntii pe la Prisacani in tara Ardealului.

Construita in prima jumatate a sec. al XVIl-lea, intr-un stil simplu, fara abside laterale sau pridvoare, caracteristice arhitecturii epocii si stilului "moldovenesc', biserica a fost reconstruita prin anul 1823, iar in iunie 1958 i s-au facut reparatii. Este un monument de arhitectura caracteristic epocii, demn de a fi cercetat.

Dar sa ne intoarcem la drumul ce urca pe Piriul Schitu. Pina la Durau parcurgi acest drum in aproape doua ore. Pilcuri, pilcuri, mesteceni visatori tin tovarasie drumetului pina dincolo de moara imbatrinita si girbovita de pe apa Piriului Schitu. La km 7 lasi in urma sopotul piriului si te strecori pe sub arcadele maiestrit tesute de crengile copacilor, apucind la stinga. Din dreptul sagetii indicatoare, de sub poalele padurii, in 30 de minute ajungi la cabana Durau. Poteca ademenitoare te poarta printr-o padure de brazi seculari, a caror liniste e tulburata pe alocuri de neastimparul apelor Piriului Durau, care izbesc zgomotos bolovanisul albiei si malul din dreapta vaii.

Drumul din comuna Ceahlau pina la Durau se desfasoara intre Obcina Boistei cu Vf. Muntelui (1078 m), Vf. Rotunda (1110 m) si Vf. Leurdis (1168 m) pe partea dreapta; si Piciorul Humariei pe stinga. Este accesibil masinilor care pot urca pina in fata cabanei Durau. In vecinatatea cabanei se afla manastirea Durau cu biserica zidita in anul 1835, impodobita cu pictura bizantina restaurata in 1920, de o echipa de tineri pictori condusa de N. N. Tonitza.

In curtea bisericii se inalta doi "crini' seculari (Larix decidua) sau "zade'. In apropiere se inalta casa de odihna a Academiei R.P.R.

De aici de la Durau, din poala muntelui, privind spre creasta, vei putea distinge, in conturul masivului, virfurile: Piatra Lata, Panaghia, Toaca si Piatra Ciobanului, rinduite in ordine, care parca te cheama, incercind sa ascunda toate greutatile drumului de munte. De asta data nu numai flora bogata, multicolora si variata te opreste sa o privesti, dar si marnele si gresiile sistoase, peste care vrei sa treci poate nepasator, opresc pasii geologului sau omului imprietenit cu rocile, pentru a-i arata ca au rubedenii tocmai pe la Sinaia, ca altele apartin stratului de Comarnic. Apoi, in trecere, iti ies in cale si alte roci, cum ar fi gresiile micacce, care pun in pietre mii de nestemate (fulgi de mica), cu intercalatii inguste de marne.

Din dreptul stilpului cu sageata, asezat in fata portii manastirii Durau, prinzi poteca nr. 1, marcata cu banda rosie, care trece pe la cabana "7 Noiembrie' indreptindu-se apoi spre crestele Ceahlaului pina la cabana Dochia. Pe drept cuvint s-ar putea numi poteca celor trei cabane pe care le leaga cu cel mai pitoresc traseu. Pe acest versant a urcat Vlahuta, purtat de cai de munte, pentru a culege o parte din frumusetile fara de care nu putea concepe "Rominia Pitoreasca.'. Si tot aici, Alecsandri a scris frumoasele pagini ale "Ceahlaului', calauzit pe munte de un neindemanatic calugar, care il convinsese ca o excursie pe munte, fara sa te ratacesti, "e ca o nunta fara lautari'. Azi, poteca bine intretinuta si bine marcata te conduce prin paienjenisul de carari ce strabate Ceahlaul in toate directiile.

Poteca trece mai intii prin capatul de vest al Bitcii Duraului, pe linga o fineata bogata si inmiresmata in care se desfasoara policromia minunata a nesfirsitului covor de fiori. Aci, in plina zi sau in fapt de seara, greierii si cosasii, neobositi trubaduri, se desfata prin cintecc pe intinsa pajiste. Insotit inca de concertul acestor gize intri intr-o alee naturala care se indreapta pe sub bolta intunecata a padurii de brad. Poteca larga, bine marcata, te angajeaza 50-60 de minute pe o panta pe care trebuie sa urci pieptis. La capatul acesteia, in micul luminis ce se arata te asteapta o banca pentru odihna binemeritata. Dupa alte doua serpentine decorul se schimba; spre sud apar formele bizare ale straturilor geologice prinse in Piciorul Crestaturii, coboritor din Vf. Toaca. Mai departe, in ultimul plan, Piciorul Schiop isi inclina lin culmea impadurita spre Piriul Slatina. Cu ultimele serpentine pe care le calci, ajungi la cabana "7 Noiembrie'. Deseori adierea vintului aduce din haurile si vaile din dreapta, de dupa perdeaua neclintita a padurii, zvonul suvoaielor de apa care alearga sprintene si neobosite spre V. Nicanului, apoi prin V. Duraului, mai departe in Piriul Schitu.

Cabana "7 Noiembrie', asezata pe un platou, sub Bitca Fintinelelor, din care porneste spre nord Piciorul Humariei, este o cabana moderna, bine amenajata si bine aprovizionata. Timpul de parcurs de la Durau pina la cabana "7 Noiembrie' este de cel mult o ora si jumatate. Imediat la marginea padurii, in partea de jos a aceluiasi platou, se afla adapostul "Fintimelele', o cladire mai mica, avind numai doua camere. De linga el izvorasc tumultuoase doua suvoaie de apa care alearga grabite la vale pentru a ajunge din urma Piriul Nicanului. Cu apa lor limpede si rece se indestuleaza turistii, dar se aprovizioneaza si cabana "7 Noiembrie'.

De la cabana, urmind mai departe marcajul cu banda rosie verticala, te indrepti spre padurea batrina de brazi. In serpuiri domoale, poteca te scoate pe rind catre alte luminisuri. Din marginea acestora, cu cit sui mai mult pe panta muntelui, privirile vor intilni abrupturile frumoase care se zaresc spre Piatra Lata si spre Toaca (1904 m). In vale, spre vest, manastirea cu toate cladirile din jur picoteste parca in marginea poienei Duraului. Esti angajat pe panta care duce spre cuibul de refugiu al legendarei Dochia, spre virfurile Ceahlaului. Fata de urcusul de la Durau la cabana "7 Noiembrie', care este mai iute, portiunea dintre cabana "7 Noiembrie' si cabana Dochia are o inclinare mai lina. De la primul luminis mergi aproximativ 20 minute pina in curmatura Pietrei Late. Treptat orizontul de gresie dispare o data cu altitudinea si-i ia locul stinca mai aspra si neregulata a conglomeratelor pe care le vei intilni de acum mai des in toata partea superioara a Ceahlaului, frumos modelate de unealta maiastra dar nevazuta a vintului.

Din curmatura Pietrei Late directia drumului, care pina acum era sud-est, se schimba spre sud; lasam in urma Caciula Dorobantului, o stinca de conglomerat. Privita pe trei sferturi din spate, stinca arata un chip de om ingindurat, cu mustata, purtind o caciula inalta de dorobant si pe umar o pusca din care se distinge bine un capat de tteava. Tot pe aci, in stinga, vei vedea Jgheabul cu Turn si Turnul Sihastrului, acesta din urma fiind interesant prin asemanarea lui cu turnul unei cetati. De linga Caciula Dorobantului ai prima perspectiva larga asupra lacului de acumulare care incinge cu o banda argintie poalele masivului. De aici inainte, din orice punct de pe culmea muntelui, vei vedea minunata infaptuire a oamenilor muncii din patria noastra.

Trecind de Piatra Lata, poteca urca usor printr-o padure pipernicita, roasa de vinturile care sufla aproape fara incetare dinspre vest. Ai ajuns in saua muntelui. Te afli in plina zona alpina cu vegetatie si aspect caracteristic. Si, fara veste, mergind prin tufisurile de jnepeni, iti apare in fata o stinca a carei forma daltuita in conglomerat se aseamana cu un pion de sah: este Panaghia. Pina la ea drumul de platou urca o panta lina, trecind peste lespezi de gresie. Panaghia se ridica cu mai bine de 70 m deasupra platoului. Dinspre Toaca, pe versantul sudic poate fi urcata pina la jumatate. Vazuta de la poalele muntelui, mai cu seama cind ceturile alearga si intind naframele lor albe peste culmile crestate, stana de piatra parca invie, in vremea noastra gindurile zboara la minunile infaptuite de mina omului nou, dar cu veacuri in urma gindurile multora erau furate de vraja unor lumi inchipuite, de farmece si de incredere in "minuni'. In ceasurile lungi de iarna sau in tihna noptilor cu luna, voci scazute depanau tainic cele nazarite in pustietatea muntelui, ori auzite din batrini, care si ei la rindul lor le-au cules de la altii mai batrini. Astfel, cine stie in mintea carui baci, ostean sau sihastru din apropierea Ceahlaului s-a zamislit pentru intiia oara povestea Panaghiei.

Calistrat Hogas, intr-o "Amintire' despre oamenii si meleagurile moldovene de la inceputul secolului nostru, scrie ca "Panaghia n-a fost totdeauna o stinca de piatra rece, fara inima si suflet...'. Si legenda continua cu o desfasurare demna de cele mai celebre opere ale mitologiei antice. "Panaghia era o fata frumoasa Ursitoarele, cind au daruit-o la nastere, una a luat intuneric din intunericul cel mai de nepatruns al unei nopti fara luna, adinc din adincurile marilor fara fund, foc si lumina din lumina si focul luceferilor celor mai stralucitori si de-a pus pe toate in privirile ei; alta a rupt crinilor fragezia si albeata, iar trandafirilor rumeneala lor si le-a pus pe fata. ei; a treia i-a tors din caiere de neguri fire subtiri de umbra neprihanita si i-a pus pe cap podoaba de par negru si bogat, iar zeii au rupt din inima si sufletul lor particica cea mai aleasa si i-au dat Panaghiei suflet si inima.

Si, pentru ca sa nu fie pingarita de priviri muritoare, au dus-o ursitoarele pe inaltimile cele mai de sus ale Ceahlaului, dincolo de imparatia norilor si au asezat-o in pestera pustnicului Ghedeon, - albinele din sihastrii au hranit-o cu mierea lor, iar noptile senine au scaldat-o in roua de flori mirositoare

Si Panaghia a crescut mare Soarele a vazut-o, si Panaghia a vazut pe Soare si ceasuri intregi se oprea Soarele din calea lui. Si pina intr-atit s-a marit ziua, iar noaptea asa de tare s-a scurtat, ca mai pe ce sa-si dea amurgul mina zorilor

Si s-a tinguit noaptea si a fost pedepsit Soarele sa nu mai rasara de-acum inainte decit impodobit de neguri, spre a nu mai ispiti cu farmecul tineretii sale sufletele slabe ale muritoarelor

Iar Panaghia n-a mai vazut de aici inainte pe Soare in puterea tineretii si jalea a cuprins sufletul si inima ei, si zile intregi si nopti intregi, fara de somn, lacrimile nu i se mai uscau de pe obraji si a venit un vint, unul dintre vinturile cele mai dulci si mai usoare dintre vinturi, spre culmile Ceahlaului si spre codrii ce umplu ca o negura prapastiile lui adinci.

Si deodata glasuri se urcara din vai pina la Panaghia si-i imbatara auzul Erau soaptele vintului cu frunzele, erau adierile rasaritului si ale apusului, ce veneau incarcate de miresmele departate ale cimpiilor inflorite Iar cind dadu sa coboare inapoi spre pestera, Panaghia simti ca picioarele ei prinsesera radacini in pamint si nu se mai putu urni. Voi sa ridice miinile, dar miinile ei ramasesera lipite de trup, cuprinse si ele de recea lui incremenire de stinca. Iar cind voi sa indrepte iarasi ochii ei spre ceruri, spre Soare, pleoapele ii cazura grele peste luminile lor si un intuneric nemarginit o cuprinse Panaghia se prefacuse in stana de piatra. Se zicea insa ca inima ei nu s-a impietrit si ca - impietrita cum este si acum - se imbata totusi de razele Soarelui, de stralucirea florilor, de lunecarea norilor pe aripile lor albe, de vinturile dulci si mingiietoare ale rasaritului si ale apusului

Oamenii de prin partea locului cunosc si o alta poveste, in care numele stincii se leaga intr-un mod mai firesc de zbuciumul unor fiinte odata vii, care au iubit, au urit si s-au razbunat. Dar mai avem si alte drumuri de umblat pe Ceahlau si desigur ca pe potecile muntelui vei auzi si aceasta povestire.

Fig 28 .. 30

De aceea, mergind mai departe, daca te abati putin din drum, spre dreapta, dupa ce vei trece pe o potecuta care se deschide la baza acestei stinci, zaresti deschizatura vaii Panaghiei ce porneste de sub Toaca, intre Panaghia la dreapta si Piciorul Crestaturii la stinga. Pasunea si vegetatia alpina, jnepenii (Pinus silvestris) si ienuperul pitic (Junuperus sibirica) dau acestei vai un colorit de acuarela, in timp ce Piciorul Crestaturii isi profileaza abrupturile pe zarea luminoasa a cerului. Tot de aci vei vedea, privind in vale, in dreapta, odihnind pe tapsanul verde, cabana "7 Noiembrie'.

Continuind drumul pe platou, te indrepti spre versantul estic al virfului Toaca. La stinga, perspectiva ramine deschisa pina departe, in valea Bistritei, iar in dreapta se ridica peretele Virfului Toaca. Dupa citeva minute, in fata, apare maret platoul masivului care trece peste Lespezi pina in Ocoiasul Mare. In partea de sud-est a Virfului Toaca, prin Jgheabul cu Hotarul, se deschide in jos V. Izvorului Alb.

Daca vrei sa urci Vf. Toaca, te abati din drum si prinzi poteca pieptisa care se intoarce in directia nord-vest. In fata, primul perete de stinca ce apare ca un contrafort al virfului poarta numele de Scaldatoarea Vulturilor: in acest perete se pot vedea si azi doua grote mici in care stralucesc in lumina ochiuri de apa. In zilele insorite, vulturii se adunau in rotiri domoale ca sa se scalde, lasind in urma lor penele netrebuitoare. Poteca larga marcata cu banda rosie, taiata in ultimii ani, te scoate intr-o mica sa de pe care urci treptele de conglomerat ale virfului.

Toaca are 1904 m altitudine si este cel mai inalt virf al Ceahlaului. De pe Toaca privirile pornesc nestavilite in zarile necuprinsului, spre sud, peste muchia Ocolasului Mare (1857 m alt.) care poate fi asemuit cu capul unui miriapod, ale carui nenumarate picioare rasar din adincuri. In zare apar apoi muntii Tarcaului, cu virfuri care mai rar depasesc 1600 m; spre sud-vest creasta Hasmasului Mare (1793 m alt.), la vest peste apa Bistricioarei, Pietrele Rosii (1510 m). Dar mai aproape decit Pietrele Rosii apare intunecata Magura (1551 m), la poalele careia se zareste satul Grintiesul Mic, risipit in lungul Bistricioarei. Spre nord-vest apare Calimanul, iar in zilele cu vizibilitate clara, in departare pe orizont, spre nord, se profileaza Raraul (1653 m). Relieful tuturor muntilor, atit cit ochiul poate cuprinde, se departeaza ondulindu-se in zare. Muntele cel mai inalt din lantul Carpatilor Orientali - Ceahlaul - predomina regiunile vecine pina in Transilvania, pina spre Vatra Dornei, pina in cimpia Siretului. Spre est si nord-est, poala Ceahlaului este acum pazita de oglinda argintie a lacului de acumulare al hidrocentralei si de culmile dealurilor subcarpatice ce se pierd spre lunca Siretului. Aici, pe Vf. Toaca se spune ca in adincul vremurilor era o toaca din fier, drept clopot al muntelui care vestea sihastrilor ceasul de rugaciune.

De pe Toaca, vei vedea rasarituri si apusuri de neuitat. Caci, asa dupa cum pe Toaca stralucesc primele raze ale soarelui, trezind muntele din adincul somnului, tot astfel ultimele lumini ale asfintitului lasa pe fruntea Ceahlaului ciudate jocuri de umbre si inchipuiri. Intors de pe Toaca la drumul care merge spre cabana Dochia, treci prin punctul numit Cosere, indicat si pe stilpul de marcaj. In dreapta vezi o alta stinca in forma de turn, ce poarta numele de Piatra Ciobanului. Poteca isi face mai departe loc printre jnepii si lespezile de gresie spre virful numit Lespezi. Acesta e un banc masiv de gresie, format in masa conglomeratului. De aici nenumarate carari numite "hatasuri de oi', duc la "Fintina Rece', asezata sub muchia nordica a platoului. "Fintina Rece' nu-si dezminte numele, apa ei fiind neinchipuit de rece.

De la Lespezi, poteca marcata cu banda rosie verticala, pe care ai venit de la Durau, isi desfasoara ultimii 200 m ce mai ai de parcurs pina la cabana Dochia. In timpul iernii este prudent ca depasirea Vf. Panaghia si a Vf. Toaca sa se faca pe versantul vestic (1 b), nu pe cel estic, pe unde se afla poteca marcata cu banda rosie. Traseul marcat este aproape tot timpul iernii troienit, drumul devenind uneori aproape imposibil de parcurs. Un ocol pe la est, bineinteles cu oarecare atentie, poate oferi turistului surpriza unui traseu mai putin acoperit cu zapada, indicat pe harta cu 1 b, sau, de multe ori, lipsit si de acest lintoliu. Abaterea e scurta si vei proceda astfel:

Imediat ce ai ajuns in fata Panaghiei, traseul obisnuit de vara se indreapta catre stinga; nu mai urmezi acest traseu, ci te abati la dreapta, mergind spre Jgheabul lui Toader dintre Piciorul Piatra Lata si Piciorul Crestaturii. Jgheabul lui Toader incepe de sub Panaghia si de sub Vf. Toaca, iesind in poiana Nicanului. Prin hatasurile de oi bine conturate care merg in brina ca un usor urcus spre Pic. Crestaturii, usor de recunoscut dupa forma crestata, in 10-15 minute ajungi linga Crestaturi, pe care le escaladezi fara mare greutate si chiar fara pericol. In continuare urmezi hatasurile oilor care se indreapta spre sud, coborind in panta lina pe saua muntelui care se contureaza intre Toaca si Lespezi. Aici intilnesti din nou traseul intrerupt, marcat cu banda rosie.

2. Poteca Duruitoarei

Marcaj: cruce rosie. Timp de parcurs: Durau (0,00 h) - Vezuri (1,30 h) - Cascada Duruitoarea (2,30 h) - Poiana Scaiusului (3,30-4,00 h) - Polita Arinis (4,00-4,30 h) - Curmatura Pic. Schiop (4,30-5,00 h) - Cabana Dochia (5,00-5,30 h).

I s-a dat numele de Poteca Duruitoarei, deoarece trece pe la cascada cu acelasi nume, un punct turistic important pe traseul spre Dochia. Pornesti la drum din fata manastirii Durau, urmarind marcajul insemnat cu o cruce rosie si treci pe linga gardul manastirii, pe marginea unei ripe, printr-un teren mocirlos. In dreapta se astern finetele imbalsamate de florile multicolore. Minunea pajistei umede pe linga care treci o desavirsesc "orchideele de munte' in lunile mai-iunie. Frumusetea lor te ademeneste si stirneste entuziasmul tuturor celor care trec pe acolo. O floare des intilnita prin finetele Duraului este "limba cucului' cu frunze lunguiete de un verde brumat, stropite cu puncte de culoare rosu-inchis. Florile sint violete.

Ocolesti aceasta fineata prin partea ei superioara, dupa care urmezi poteca spre est, angajindu-te in urcusul fara serpentine, pe o ripa argiloasa, croita de un torent ce coboara din Poiana Vezuri. Padurea este rara, iar urcusul acesta in panta se termina la punctul numit "Vezuri', in jurul caruia se resfira nenumarate luminisuri. De aici te indrepti spre sud. Prin partea de nord a poienii Vezuri intra poteca nr. 3, marcata cu triunghi galben, care vine de la cabana "7 Noiembrie'. Cele doua poteci se contopesc urmind mai departe marcajul cu "cruce rosie'.

Dar din Vezuri - pentru a ajunge la Duruitoarea - trebuie sa te indrepti mai intii spre sud. Drumul devine usor, presarat ici-colo cu suisuri si coborisuri scurte. Traverseaza citeva sipote de apa, care se furiseaza tacute spre vaile din dreapta, in timp ce din loc in loc intilnesti nenumarate blocuri de conglomerat imbracate in muschi, desprinse de sus din abrupturile de sub Toaca si Piatra Ciobanului. Padurea este umeda si racoroasa, iar din citeva puncte, printre ramurile copacilor razletiti, falnica, Piatra Ciobanului pare ca ameninta sa se rostogoleasca si ea in vale, peste padure.

Pe nesimtite cobori ajungind in Piriul Rupturi, care-si alearga galagios apele in albia ce serpuieste printre tufe si arbori batrini. Numai din loc in loc, razele de soare pot face sa straluceasca argintul apelor lui, care, mai ales dupa ploi mari, devin un adevarat torent vijelios. Continua sa mergi pe linga firul apei in sus. Prin suvoiul undelor incaruntite de spuma, prin involburarea apelor, piriul vesteste ca nu mai e departe cascada Duruitoarea. Zgomotul apelor e tot mai mare, vuietul lor tot mai intens si o data cu aceasta creste si nerabdarea fara margini a drumetului de a ajunge cit mai repede. Dar cascada intirzie sa apara, o cauti din ochi in fiece cuta a stincilor, auzi "duruitul' apelor ei care se aseamana cu al unei uzine in plina productie si treci peste pietrele din Piriul Rupturi; iesi intr-un luminis isi deodata privirile se opresc uimite spre dreapta. Tabloul e minunat.

Din crestetul peretelui de stinca, un suvoi bogat se pravale de la inaltimea celor 20 de metri, lovindu-se intr-un prim prag; aici apele se aduna cu aceeasi involburare si se reped din nou in jos, rasfirindu-se intr-un fuior de argint peste o stinca de vreo 5 m. Scapate din acest joc periculos, firul de argint viu se dezmeticeste parca din primejdia prin care a trecut si fuge speriat la vale.

Savurezi cu nesat privelistea frumoasa de la cascada Duruitoarea al carui "duruit' se aude pina departe si a carui inaltime de la care cad apele te impresioneaza. Muchia de sus a stancii, peste care vin ele, parca se imbina cu cerul. Locul de unde privesti este destul de strimt si totusi vrei sa te apropii mai mult de apele involburate. Ridicindu-te pe scara de lemn fixata in peretele din dreapta cascadei, poti urca pe primul prag, unde te intimpina curentul puternic si umed produs decaderea apelor. Pulberea rece de stropi iti opreste respiratia. Privind copca in care cad apele si se framinta neobosite, zaresti firavele buchete de "nu-ma-uita' (Miozotis aipestris) si ferigile care se leagana intr-una sub suflul cumplitei sfarimari a apelor.

Te desparti de acest peisaj si continui drumul marcat, lasind "Duruitoarea' in dreapta ca sa te urmareasca cu cintecul ei, insotindu-te mult timp. Panta este foarte iute. Dupa o ora de mers pe un urcus greu ajungi in Poiana Scaiusului, iar dupa alte 30 minute ajungi pe o polita mai ridicata numita Polita cu Arinis. Un loc de popas. Aruncind privirile spre vale ai prilejul sa contempli unul din cale mai frumoase tablouri care se contureaza spre Durau. Mai departe, facind un ultim efort, traversezi despicatura vaii ce porneste din platoul masivului si apoi parasind padurea, iesi la luminis, in curmatura Piciorului Schiop (1700 m alt.), unde se deschid alte perspective pe un orizont mult mai larg spre vest si nord.

Urmaresti stilpii de marcaj in directia sud-est pina ce intalnesti poteca nr. 23 marcata cu banda albastra, care urca din V. Bistrei prin Jgheabul lui Voda. Intilnirea celor doua drumuri este insemnata printr-un stilp cu sageti indicatoare. De aici drumul se indreapta catre stinga (nord-est), urcind domol spre cabana Dochia. Strabati poteca de creasta trecind pe linga Piatra Lacramata si ocolind grupul "Babelor' din Ceahlau, modelate in gresie de vinturile care sufla necontenit peste saua muntelui.

In dreapta lasi Bitca Ghedeonului si continui drumul spre sud, admirind pajistea inverzita a Ocolasului Mare. Ajuns pe culmea muntelui, urmezi mai departe poteca pe o panta care incepe sa coboare lin, urmind versantul estic; in citeva minute apare cabana Dochia, adapostita dupa un mal, sub virful Lespezi.

3. Poteca Nicanului

Marcaj: triunghi galben. Timp de parcurs: Cabana "7 Noiembrie' (0,00 h) - Poiana Nicanului (0,40 h) - Poiana Vezuri (0,55 h) -Duruitoarea (2,00-2,30 h).

Aceasta poteca leaga traseul nr. 1 marcat cu banda rosie, care incepe de la Durau si se indreapta spre cabana Dochia, trecind pe la cabana "7 Noiembrie', cu traseul nr. 2 marcat cu cruce rosie, care pleaca de la Durau la cabana Dochia, trecind pe la Duruitoarea. Traseul, de curind marcat (in anul 1957), incepe de linga izvoarele din apropierea cabanei "7 Noiembrie', numite Fintinelele. Poteca, larg croita la inceput, coboara o panta lina. Tot drumul se desfasoara prin padure peste un teren umed, pe alocuri noroios. Dupa 30-40 minute ajungi in Poiana Nicanului, poiana ce se vede clar de la cabana "7 Noiembrie'. Din aceasta poiana mai mergi inca 10-15 minute pina in Poiana Vezuri, de asta data pe un drum imbracat in muschi si pe sub brazi falnici si stinci rostogolite si inverzite de vreme, care dau un farmec deosebit acestei portiuni de traseu.

In poiana Vezuri intilnesti stilpul de marcaj al potecii nr. 2 cu o cruce rosie, care urca de la Durau spre cabana Dochia. Te vei angaja pe acest drum si in timp de cel mult o ora si jumatate, de la Vezuri vei ajunge la cascada. Traseul poate fi continuat spre cabana Dochia, ducind tot prin cele doua poiene succesive, Poiana Scaiusului si Poiana cu Arinis.

O alta poteca face legatura intre cele doua trasee principale 1 si 2, dar care se desfasoara la o cota superioara; aceasta este "Poteca Scaiusului', pe care o vom parcurge in itinerariul urmator.

4. Poteca Scaiusului

In jurul cabanei "7 Noiembrie' exista multe locuri de excursie interesante prin formele de relief caracteristice si prin ansamblul vegetatiei care imbina peisaje splendide. Un drum la Poiana Scaiusului este o plimbare fara prea multe dificultati. Cei ce se opresc mai multe zile la cabana gasesc timpul necesar pentru a parcurge acest traseu, care se desfasoara pe versantul vestic al Ceahlaului, trecind peste mai multe polite la limita intre padure si stinca. Acelasi drum face legatura intre poteca marcata cu banda rosie care urca de la Durau (tr. 1) si poteca marcata cu cruce rosie ce incepe tot de la cabana Durau, insa urca spre cabana Dochia pe la Duruitoare. Pornesti la drum de la cabana "7 Noiembrie' pe marcajul cu banda rosie care urca la cab. Dochia. Dupa 20-30 minute ajungi in punctul unde se desparte catre dreapta o poteca vizibila. De aici, drumul marcat cu banda rosie urca un pripor iute continuindu-se inainte, pe cind poteca noastra se abate catre dreapta. Dupa citiva pasi parcursi, zaresti pe un bolovan un vechi marcaj insemnat cu vopsea neagra sub forma de sageata. In apropiere, poteca se bifurca: una coboara catre Poiana Nicanului, pentru a ajunge la poteca nr. 3, iar alta urca, formind traseul pe care il vom descrie. Directia generala, la inceput, a ambelor variante este aceeasi, deosebindu-se numai prin diferenta de altitudine.

Daca apuci pe prima varianta care duce la traseul nr. 3, poteca coboara la un moment dat pe o panta foarte inclinata si iesi in curind in Poiana Nicanului. In aceasta poiana intilnesti traseul nr. 3 marcat cu triunghi galben. Poiana Nicanului se afla in fundul Jgheabului lui Toader, care coboara intre Toaca si Panaghia. Poiana ofera o impresionanta vedere spre Vf. Toaca si Panaghia. Din Poiana Nicanului, directia drumului se schimba si apuci spre nord-vest pe drumul marcat cu triunghi galben (traseul 3), iar dupa 10 minute iesi in Poiana Vezuri, unde intilnesti drumul 2, Durau-Duruitoarea-Cabaina Dochia, marcaj: cruce rosie.

Perspectiva se deschide adinc spre nord-vest peste Obcina Boistei.

Continuind, daca apuci pe a doua varianta, poteca de sus te poarta pe alte balconase si alte polite. De remarcat este faptul ca pe acest versant lipseste cu desavirsire zada sau crinul, atit de abundenta pe versantul estic al masivului. Dar si decorul este mereu altul. Cind directia potecii se schimba spre sud, politele dispar, aspectul se schimba, vegetatia dispare si ea. Brina traverseaza mai multe vai care vin din creasta muntelui formind nenumarate jgheaburi. Pe aceasta portiune te afli intre Piciorul Crestaturii ce coboara din Vf. Toaca si Piatra Ciobanului, traversezi o vale plina cu grohotis. Dupa ce ai trecut acest grohotis, trebuie sa fii atent deoarece poteca isi schimba brusc directia, intorcindu-se aproape inapoi pentru a cobori prin padure. De obicei, dupa ce ai traversat grohotisul, parca ceva te mina sa mergi inainte, fara sa observi ca poteca coboara imediat dupa ce ai traversat.

Dupa 30 de minute de mers din acest loc, iesi in Poiana Scaiusului, la fosta berbecarie, unde se mai cunosc urmele stinei. Aici intilneste stilpul de marcaj - cruce rosie - din poteca nr. 2, care urca de la Durau la cabana Dochia, pe la cascada Duruitoarea. Poiana Scaisului este situata deasupra Duruitoarei. De aici poti urca in aproximativ 2 ore la cabana Dochia. Vei intilni mai sus o alta poiana asemanatoajre, numita Polita cu Arinis, de unde urci apoi spre curmatura Piciorului Schiop. Drumul de la cabana "7 Noiembrie' la Poiana Scaius il parcurgi in aproximativ 3 ore; este un drum usor si placut, oferindu-ti mereu alte privelisti. Din Poiana Scaiusului te poti indrepta, pe poteca marcata cu cruce rosie, fie spre cabana Dochia, fie spre cabana Durau sau te inapoiezi la punctul de plecare de la cabana "7 Noiembrie'.

5. Drumul Pastravariei

E un drum larg de care pornind din satul Schitu, pe valea piriului cu acelasi nume; el duce la Pastravarie Ocolului Silvic Ceahlau. Lasi pe stinga poteca marcata cu banda rosie care duce la Durau si continui in susul vaii pina la confluenta celor doua piraie care dau nastere Piriului Schitu si care se numesc: Piriul Slatina si Piriul Martin, urmind drumeagul care apuca spre stinga pe Pir. Martin ajungi pina la pastravarie. E un drumeag accesibil si vehiculelor care, destul de des, se indreapta spre acest centru experimental. Drumul este deosebit de frumos si poate fi parcurs iarna pe schi, iar vara strabate un sir de poiene inflorite.

Dupa o ora si jumatate de la drumul Duraului ai ajuns si la pastravarie, un teren amenajat special cu mici iazuri pe bratele riului, impresionant prin pitoreasca lui asezare. Aici poti urmari dezvoltarea pastravului de la ou pina la dimensiuni de 30-50 cm. Sint multi curiosi de a urmari aceasta dezvoltare si multi excursionisti care daca merg la Durau sau la Dochia, nu scapa prilejul de a se abate din drum, pentru a vizita pastravaria, intoarcerea de la pastravarie la Durau se poate face pe drumul pe care am venit sau, traversind o curmatura peste Piciorul Poienei, revenim la Durau, inchizind astfel un circuit. Pentru a traversa curmatura amintita vei merge inainte pe Piriul Martin pina la confluenta cu Piriul Rupturi. Vei continua drumul, de data aceasta pe Piriul Rupturi si anume pe malul lui drept (pe stinga cum urci) mergind in susul piriului cca. 10-15 minute. Dupa aceea parasesti vadea Piriului Rupturi, urcind pieptis malul pe care il ai in stinga; strabati o padure rara si frumoasa pe hatasuri de oi, traversezi saua (curmatura) dealului si prinzi spre coborare o vale larga, care te duce pina la Durau.

6. La Cascada Duruitoarea - pe la Pastravarie

De la Pastravarie se poate ajunge la Duruitoare (traseul 2) mergind pe o poteca paralela cu Piriul Rupturi. Traversezi valea Piriului Rupturi si prinzi poteca care incepe sa urce domol o muchie de deal. Urmind poteca vei intilni citeva pieptisuri care se succed pe muchia de deal paralela cu acest piriu.

Dupa aproximativ o ora de urcus greu ajungi in Poiana sau Padina Duruitoarei; in citeva minute de aici, pe o poteca ce coboara usor, ajungi in valea Piriului Rupturi, la o mica distanta in aval de cascada Duruitoarea, al carui zgomot (duruit) il auzi. Din Poiana Duruitoarei se desfasoara o minunata priveliste spre Piatra Ciobanului, care pare ca domina intreg masivul si da, in acelasi timp, o nota cu totul aparte acestui versant.

7. Poteca pe Piciorul Schiop

Tot de la Pastravarie poti ajunge la cabana Dochia pe Pic. Schiop unde intilnesti poteca nr. 2 (marcaj - cruce rosie). Pleci ca si pentru traseul precedent, pe Piriul Rupturi, traversezi acest piriu, dar in loc sa prinzi poteca care merge catre stinga pe muchia de deal spre Duruitoarea, apuci o poteca spre dreapta, la inceput destul de buna.

Fig 31 .. 35

Sui printre brazii rasturnati si stinci acoperite cu muschi, care dau locului un aspect de salbaticie, spre o mica "polita' cu peretii stincosi, abrupti, pe care se mai vad urmele unui vechi adapost. Mai departe intilnesti un sipot numit "Fintina Calugaritei', dupa care, printre tufe dese de "ienuperi', "afine' si "merisor', pe carari serpuite, in 2 ore ajungi sus pe Piciorul Schiop. De aici zaresti stilpii de marcaj ai potecii nr. 2 care vine dinspre Duruitoarea. Intri in marcajul cu cruce rosie, dupa care ajungi la cabana Dochia intr-o jumatate de ora. De pe Piciorul Schiop privelistea se deschide spre Durau, satul Rapciumi, V. Bistritei si peste Obcina Boistei, spre Grinties si Pietrele Rosii. O priveliste minunata se deschide pina departe, dincolo de apele noului lac de acumulare al hidrocentralei electrice de la Bicaz.

8. Poteca pe Piciorul Humariei

Marcaj: triunghi albastru. Timp de parcurs: Com. Ceahlau (0,00 h) - Pic. Humariei (0,20 h), - Poiana Coacazului (2,00 h) - Poiana Fintinelele (3,00 h) - cabana "7 Noiembrie' (3,20 h).

Poteca ce duce pe Piciorul Humariei este un drum de legatura intre comuna Ceahlau, ca baza turistica, si cabana "7 Noiembrie', la care ajungi direct, fara a mai trece pe la Durau.

Din comuna Ceahlau, din dreptul tablei pe care sint insemnate marcajele, asezata ca un "mers al trenurilor' intr-o gara principala, porneste spre cabana "7 Noiembrie' poteca insailata pe Piciorul Humariei.

Numai dupa 15 minute de la plecare, incepi pieptis urcusul pe Piciorul Humariei. Caracteristic acestei portiuni, pina la intrarea in padure, este lutul de culoare rosie peste care treci. Gropile pe care le vezi sint sapate de oameni pentru a scoate lutul necesar lipitului caselor, de unde si numele de Humarie.

Drumul larg, bine marcat, intra acum in padure, iar dupa doua ore de la plecare ajungi in luminisul catifelat al Poienii Coacazului, intinsa spre est, Poiana Coacazului coboara inspre Piciorul Tiflicului. Din vale se ridica purtat de vint susurul Piriului Rapciuni, care isi duce apele spre V. Bistritei in lacul de acumulare al hidrocentralei. Din Poiana Coacazului, poteca se afunda din nou in umbra padurii. Aici, ca si in toate zonele de atingere a padurilor de fag si brad, intilnim primavara, timpuriu, siragul diafan al florilor de "tulichina'. Prin culoare, miros si forma ele seamana cu liliacul si de aceea localnicii le-au numit "liliac salbatic'. In susul florilor de "tulichina' - chiar atunci cind zapezile intarzie sa plece - vei incerca prima bucurie de bun sosit a primaverii.

Mai departe, poteca urca spre Padina Fintinelelor si strabate un sir de poieni imprejmuite cu garduri din birne despicate, numite in partea locului razlogi. In plina primavara (aprilie-mai) pilcuri de "violete' si "toporasi' brodeaza covorul de iarba in intrecere cu galbenul florilor de "ciubotica cucului'. Mai tirziu, florile de "orchidee', care in aceste poieni au un colorit intens violet si alb, cresc in exemplare deosebit de mari, in iunie si iulie luind locul "toporasilor'. Toamna presara peste aceste poieni culoarea violet deschis a "brinduselor' de toamna. Din Padina Fintinelelor, pina la cabana "7 Noiembrie', mai mergi aproape 20 minute prin padure.

Poteca este preferata de cei ce sosesc cu plutele la Poiana Largu sau cu salupele pe lacul de acumulare, de cei ce vin dinspre Ardeal prin Tulghes, prin V. Bistricioarei si de cei care vin dinspre Tg. Neamt. Ajunsi la cabana, o cladire moderna de proportiile unui mic hotel de munte, gasesc un loc de popas pentru a putea incepe, de obicei, ascensiunea in zorii zilei urmatoare. De altfel, o noapte de vara la cabana "7 Noiembrie' este un adevarat prilej de reconfortare in mireasma care se ridica din padinile inflorite, de prin apropiere. In ziua urmatoare plecarea se programeaza dis-de-dimineata pentru a putea cunoaste cu adevarat inceputul unei zile pe munte, mai ales daca aceasta incepe cu un rasarit de soare fara nor sau ploaie.

9. Cabana Izvorul Muntelui - Cabana "7 Noiembrie' - Cabana Durau

O excursie de legatura intre cabanele de la poalele muntelui. O data cu umplerea lacului de acumulare portiunea de sosea dintre Bicaz si com. Ceahlau a disparut de pe partea dreapta a Bistritei fiind inundata de ape. Trecind peste coronamentul barajului, aceasta sosea va urma marginea lacului pe partea stinga, strabatind o regiune mai inalta cu frumoase privelisti, mai ales asupra imensei oglinzi de apa adunata la poalele Ceahlaului.

Legatura intre Cabana Izvorul Munitelui - V. Schitului -Cab. Durau se poate face si fara a trece peste Ceahlau, ci mentinindu-te pe poteca ce strabate versantul dinspre lac. Pornind de la Cabana Izvorul Muntelui, in 30-40 minute ajungi la curmatura Lutul-Rosu pe poteca nr. 10, in continuare, pe sub Piciorul Sihastrului, sau pe V. Izvorul Alb, te indrepti spre Ciribuc. Continui drumul, traversind Piciorul Lat si Obcina Tiflicului; mergind mai mult pe brina impadurita, iesi putin mai jos de cabana "7 Noiembrie', unde imtilnesti drumul Humariei. Timpul de parcurs este de 3-4 ore si nu depaseste timpul ce ar fi necesitat parcurgerea distantei pe soseaua disparuta. In plus e un traseu minunat, umbros si cu aspecte deosebite, fata de culmile golase sau acoperite de raristi ale bitcilor, obcinelor si picioarelor. Traseul poate fi practicat si in sens invers, cu plecarea din poteca de pe Piciorul Humariei. Este o poteca folosita mai mult de localnici, dar care, o data cu aparitia lacului, a capatat si o importanta de drum turistic.

Trasee pe versantul estic al Ceahlaului Baza de plecare: Bicaz - Cabana Izvorul Muntelui - Secu - Izvorul Alb (marginea lacului de acumulare al Hidrocentralei "V. I. Lenin')

10. Drumul Rachitisxului

Marcaj: banda rosie pe drumul de apropiere Bicaz-Cabana Izvorul Muntelui, punct albastru, de la Cabana Izvorul Muntelui-Lutul Rosu, banda albastra, de la Lutul Rosu-Cabana Dochia. Timp de parcurs: satul Izvorul Muntelui (barajul hidrocentralei) (0,00 h) - Cabana Izvorul Muntelui (2,00 - 2,30 h) - Curmatura Lutul Rosu (2,45 - 3,15 h) - Rachitis (3,15 - 4,15 h) - Piatra cu Apa (4,15 - 4,45 h) - Detunate (4,50 - 5,20 h) - Cabana Dochia (5,30 - 6,00 h).

In gura vaii Izvorul Muntelui, in punctul de confluenta a Piriului Izvorul Muntedui cu Bistrita, se afla o tabla indicatoare, asezata pe stilpul de marcaj, cu urmatorul text: "Spre Ceahlau - Cabana Dochia, timp de mers pe jos 6 ore si jumatate'. Aproape o ora si jumatate un drum de care strabate V. Izvorul Muntelui, spre cabana cu acelasi nume, strecurindu-se intre Obcina Horstei in dreapta si Culmea Cosusnei din Muntele Sima pe stinga. Spre deosebire de V. Piriului Schitul, V. Izvorul Muntelui este cu mult mai inchisa, padurile coborind pina in marginea satului, insirat de-a lungul piriului pe pantele Horstei, ale Cosusnei, pe Piciorul cu Rachiti sau pe Piciorul dintre Jgheaburi.

Fig 36

Inca de la inceputul drumului vei zari, prin unghiul ascutit al vaii, Toaca, Panaghia si Bitca Ghedeonului, profilate in departare. Dar si acestea, pe masura ce te apropii, se ascund dupa culmea Horstei (1052 m), lasind loc Ocolasului Mare (1857 m), Turnului lui Budu si liniei crestate a Ocolasului Mic. Directia de orientare a drumului pe V. Izvorul Muntelui este de la est la vest. Inainte de a ajunge la Piriul Furciturei intilnesti iar sisturile negre de Audia, intr-o fisie ingusta caracteristica.

La confluenta celor doua piraie, Piriul Furciturei cu Piriul Izvorul Muntelui, se afla un stilp de marcaj cu indicator. Lasi in stinga Piriul Furciturei, care coboara intre Bitca Popii si Obcina Pietrii Arse si o apuci catre dreapta, pe V. Izvorul Muntelui, intre Vf. Horstei (1052 m) pe dreapta si Piciorul Popii pe stinga. Pe pantele domoale ale acestor culmi cresc finete inmiresmate si flori care se intrec in gingasia si frumusetea culorilor lor. De cu primavara, cind zapezile se furiseaza spre vai, si pina in zilele lui septembrie, cind toamna pune beteala de aur in frunza mestecenilor, pe pajistile acestea se face o minunata risipa de flori; sint nelipsite "ciubotica cucului', fermecatoarele "gentiene' si nobilele "margarete'. Tot din aceasta vale incepe sirul nesfirsit al "orchidaceelor' caire se insira si ele pina sus, pe abruptul Ocolasului Mare. In mai putin de 40 minute de la Piriul Furciturei, ajungi la cabana Izvorul Muntelui, situata pe versantul estic al Ceahlaului.

In fiecare sambata si duminica zeci de muncitori de la marile intreprinderi din Bicaz populeaza cabana Izvorul Muntelui, asezata intr-un loc pitoresc, cu o frumoasa perspectiva asupra culmilor din jur. Prin fata cabanei trece bolborosind, ametit de rostogolirea prin cele doua cascade din Fundul Ghedeotiului, Piriul Izvorul Muntelui. Izvoarele acestuia sint deasupra unor pereti de stinca din preajma Politelor cu Crini. Firavele suvite de apa, din clipa nasterii lor, isi rostogolesc argintul peste stincile inverzite de umezeala, strecurindu-se cu greu spre V. Bistritei. Atit din Fundul Ghedeonului, cit si din Curmatura Lutul Rosu, pot fi amenajate pirtii de schi, cu coborire in imediata apropiere a cabanei Izvorul Muntelui.

De la cabana, traseul se bifurca. O poteca marcata cu punct albastru, insemnata de noi pe harta cu nr. 10, merge pina la Lutul Rosu, unde face legatura cu poteca nr. 13, marcata cu banda albastra, care vine de la Izvorul Alb, de pe marginea lacului de acumulare al hidrocentralei, urcind pe Obcina Baciului si se indreapta spire cabana Dochia. Cel de al doilea traseu, nr. 16, merge prin Poiana Maicilor la cabana Dochia, fiind marcat cu banda rosie (vezi traseul nr. 16).

Poteca de la cabana pina la curmatura Lutul Rosu, marcata cu punct albastru, trece la inceput printr-o padure, apoi - aproape de Lutul Rosu - iese in curmatura la loc despadurit. Drumul, pina aici, se orienteaza de la sud la nord. De la Piriul Furciturei pina in curmatura Lutul Rosu, vom intilni depunerile geologice caracteristice de gresii in straturi inguste alternind cu marne sistoase, argile rosii si verzi.

Pe portiunea dintre cabana Izvorul Muntelui si Lutul Rosu creste o vegetatie bogata. Aproape in tot cursul drumului vom intilni adevarate paduri in miniatura de "coada calului'. Pe poteca, nu rareori, iti vor taia drumul, in fisiit de aripi si tipete stridente, nenumarate "gaite', iar "ciocanitoarele' le poti urmari cum se lupta sa faca liniste, batand ritmic in scorta copacilor. Din aceasta cumpana de ape (Lutul Rosu), sageata indicatoare arata ca directia de mers se indreapta spre vest, schimbindu-se si marcajul; vei merge mai departe pe traseul nr. 13 marcat cu banda albastra.

Acest traseu vine de pe marginea lacului de acumulare al hidrocentralei si altadata pornea din mijlocul fostului sat Izvorul Alb. Urmind mai departe aceasta poteca, serpentinele devin din ce in ce mai repezi si drumul tot mai greu. Simti nevoia sa te opresti tot mai des in loc citeva secunde, "ca sa-ti tragi sufletul', fara a te aseza jos. Nu e precaut sa faci o oprire mai lunga pe panta.

Poteca este inca deschisa si trece prin bogate tufe de zmeuris. In 40 minute dupa plecarea din Curmatura Lutul Rosu, ajungi la marginea padurii, iar dupa citeva serpentine si dupa ce ai intilnit in dreapta prima stinca de calcar cu vegetatia alpina, treci pe versantul nordic al Piciorului Rachitis. De aici incolo, vei vedea in drepta V. Izvorul Alb. De la Lutul Rosu pina la Detunate, cerbii si caprioarele bat poteca in lunile de iarna, cautind hrana. E demn de remarcat ca aceste animale strabat distanta spre Lutul Rosu, cu mici exceptii, numai pe poteca marcata pe care o folosesc turistii. Caprioarele si cerbii deschid pirtie prin troienele de zapada de pe acest traseu, usurind efortul turistilor care urca iarna spre culme.

Dupa citeva serpentine, urmeaza un crimpei de poteca mai dreapta de pe care se deschide privirilor o frumoasa perspectiva spre Vf. Toaca si Vf. Panaghia. Mai totdeauna simti adierea unui vint racoros care aduce din vale, o data cu aerul rece, si susurul apelor care se aduna in Izvorul Alb. De la curmatura Lutul Rosu incepe zona propriu-zisa a Ceahlaului. Un semn caracteristic il gasesti in straturile de gresii micacee, adesea fin conglomerate, cu intersectii de marne. Cu cit te ridici mai sus, intilnesti tot mai des gresia si apoi conglomeratele de Ceahlau in care apar, raspindite intr-o anumita ordine, klippele de calcar, despre care Dimitrie Cantemir a crezut ca sint un imens si vesnic briu de zapada in jurul muntelui.

Dupa cca. o ora si patruzeci de minute de mers de la cabana Izvorul Muntelui, ajungi in Poiana Rachitis. Daca din Poiana Rachitisului te abati din drum spre sud-est, vei iesi in prima Polita cu Crini. Pe aceasta polita si pe altele insiruite spre Fundul Ghedeonului, cresc crinii (zada sau laricele), singurul conifer cu frunze cazatoare care se gaseste in Carpati. La noi in tara, zada creste in pilcuri mici in Apuseni-Maramures, in muntii Sibiului si, in sfirsit, pe Ceahlau- unde formeaza caracteristicile "polite de crinii'. Lemnul era mult cautat, in trecut, la constructii hidraulice si pentru sustinerea unor galerii la exploatarile miniere, fiind foarte rezistent. Cheresteaua de zada este mult apreciata si la lucratul mobilei, dind prin lustruire tonuri frumoase, incepind cu brun-roscat la centru si deschizindu-se treptat spre periferie.

Schimbarile de decor sint tot mai dese si privirile stapinesc tot mai mult vaile si culmile. De pe Polita cu Crini, abruptul peretilor este deosebit de impresionant. Jos se deschide V. Izvorul Muntelui, pe care o poti urmari pina departe, in gura vaii, unde M. Botosanu de peste V. Bistritei pune stavila privirilor, La sud Piciorul Scurt, cu uriasa lui crestatura, sta proptit intr-o pina in pridvorul Ocolasului Mic. Mai sus, Ocolasul Mare (1857 m) vegheaza intr-o ciudata neclintire pravalirea de veacuri a stincilor din muchia lui, care au ramas si astazi intr-o haotica ravasire. Cu mii de ani in urma, muntele s-a incruntat si s-a cutremurat, iar stincile din marginea platoului s-au pravalit in neorinduiala peste padurile din Ocolasul Mic.

Intorcindu-te de pe prima polita cu crini la poteca marcata, in scurt timp ajungi la un punct unde se formeaza pe stinga, in jos, un drum spre stina din apropiere, drum care duce in Ocolasul Mic. Continuam calea pe poteca marcata care se abate la dreapta. Din acest loc traseul te scoate in marginea unei poieni, inchisa spre nord-est de o masiva klippa de calcar, numita Piatra cu Apa (1334 m). Drumul continua mai departe, paralel cu ea, si duce pina in partea de vest a acestei stinci albe si stralucitoare, pe care intimplarea a scos-o in lume atit de razleata intre conglomeratele masivului, iar natura i-a imprimat forme colturoase, deosebite de ale stincilor din jur.

Dupa ce ai urcat pe drum deschis si cele citeva serpentine, iata ca ai ajuns in marginea de vest a uriasului bloc. Aici se vede o mica adincitura in stinca de cca. 3-4 m, ca o grota, in care picura ritmic stropi reci de apa, formind in fundul acesteia un ochi cristalin de apa. Acest ciudat fenomen a dat stincii numele de Piatra cu Apa. Te abati din drum si urci pe Piatra cu Apa. Poti ajunge sus, pornind de la grota spre vest catre poteca marcata; mergi citiva pasi de la grota pina intilnesti o sa frumoasa in partea de vest a masivului. Pe aici urci indreptindu-te spre est. O mica poteca duce la inceput peste stinci de calcar, dar numai in citeva minute ai ajuns deasupra Pietrei cu Apa. De pe platoul Pietrei cu Apa se vede Bitca Chica Baicului - Lutul Rosu, apoi Politele cu Crini; la sud apare Ocolasul Mic, Piciorul Scurt, Ocolasul Mare, Piatra Lata din Ghedeon. Dar mai ales privirile se indreapta spre V. Izvorului Alb. In apropiere se inalta falnic Pietrele Detunate, iar mai sus, in stinga, pe platou, cabana Dochia, strajuita de Vf. Lespezi si Bitca Ghedeonului. Piatra cu Apa ofera drumetilor un fragment interesant din bogata colectie de leontopode a Ceahlaului. "Floarea de colti' este o podoaba a intregului masiv. Nu uitam insa ca o protejeaza Comisia de ocrotire a monumentelor naturii.

Revenind in poteca marcata, dupa citeva serpentine prin padure, ajungi la poalele Pietrelor Detunate (1650 m). Din grupul acestora se desprinde amenintator o stinca in forma de sabie gigantica, care pare ca atinge cu virful nemarginitul cerului albastru. Tabloul Detunatelor aminteste de povestile din copilarie in care uriasii salasluiau pe culmile muntilor, ravasind la nesfirsit bolovanii, printre care cu greu iti faci acum drum, calcind cu grija si privind spre locul de unde acestea au fost desprinse cu atita furie.

Adevarata poveste a Detunatei o stiu ciobanii, care iti vor spune clar si limpede cum trasnetul s-a napustit odata cu furie in aceste stinci, imprastiindu-le. In haotica detunare, vulturii au tipat patrunzator, ciutele au sagetat speriate spre adincurile codrilor, muntele a gemut. Era durerea sfisietor de grea a Ceahlaului pentru rana care i-a lasat-o in trup strafulgerarea de o clipa a trasnetului.

Fig 37 .. 41

De sub Pietrele Detunate pina la cabana Dochia, mai ai de mers aproape ½ ora. Poteca face o bucla mare spre dreapta, pina in apropierea unei stini, de unde se indreapta spre sud. Dupa un urcus domol iesi in fata cabanei. Daca pe ultima portiune de drum, in lunile de vara, te vor prinde umbrele inserarii, ti se va parea ca pe tapsanul inclinat din fata cabanei cerul si-a rafrint oglinda stelelor. Vei trai clipele de neuitat in care licuricii isi aprind tainic luminile, daruind pamintului vraja povestilor inca negraite.

11. Brina Ocolasului Mic

De la cabana Izvorul Muntelui pe traseul nr. 10, iti trebuie numai doua ore de drum pina la Piatra cu Apa; de aici alte doua ore iti sint necesare mai departe pentru a parcurge brina Ocolasului Mic. Poteca incepe din traseul marcat cu banda albastra, de la punctul Rachitis; se desfasoara pe versantul estic al Ceahlaului, mentinindu-se intre 1350-1450 m alt., terenul fiind in majoritate impadurit. Face legatura intre traseul 10 ce se desfasoara pe Piciorul Rachitis si traseul 16 de pe Ocolasul Mic, marcat cu banda rosie. Poteca este buna si o folosesc ciobanii care merg spre stinele de vite si de oi din jurul Ocolasului Mic.

Pornind de la punctul Rachitis, din traseul 10, marcat cu banda albastra, insemnata pe stilpul de marcaj aflat in acest loc, urmezi inca putin poteca pina unde intilnesti o bifurcatie. Parasesti traseul care duce la Piatra cu Apa, lasindu-l spre dreapta si urmezi poteca ce coboara o panta domoala. Numai dupa citeva minute, in fata, apare stina din Piatra cu Apa. Ea este asezata pe una din Politele cu Crini. Abrupturile "politei' sint la est de stina.

Exemplare splendide de zada cresc pe aceasta polita. De la stina te indrepti pe poteca spre sud-sud-est. Cobori putin la inceput, ocolesti citeva ripe, apoi continui drumul pe brina la diferente de nivel mici. Peste citeva minute traversezi valea ripoasa pe care urca un alt traseu nemarcat, venind de la cabana Izvorul Muntelui prin Fundul Ghedeonului. De aici in colo brina are o oarecare panta care urca treptat, ocolind intregul bazin cu obirsia Izvorului Muntelui. Gasesti cu usurinta, dupa zgomotul apei in cadere, chiar mai jos de poteca, crestetul cascadei pe unde ies la lumina apele acestui piriu. Cascada nu o poti vedea, peretii fiind foarte abrupti, insa, cu putina osteneala si prudenta, gasesti locul potrivit ca sa o poti privi in intregime. Apa cade de la mare inaltime, totusi cascada nu este spectaculoasa, deoarece firul de apa este firav.

Continuind apoi drumul pe poteca, urci domol si dupa putin timp traversezi gardul specific limitelor de pasune. De aici padurea se rareste. Cite un copac falnic impodobeste ici, colo, frumoasele pajisti. Ajungi intr-o poiana larga, la o stina mare aflata in dreapta drumului, la marginea de vest a poienii, adapostita sub liziera padurii de brazi. Este stina de vite din Ocolasul Mic.

Mergind catre sud, ajungi pina la marginea unei mari rupturi; prin fundul acestei vagauni iese in Ocolasul Mic traseul care urca pe Piciorul Scurt. Te mentii in continuare pe poteca ce tiveste marginea pasunilor de deasupra prapastiilor, pina ajungi in crestatura pe care o formeaza Jgheabul Armenilor. De aici o poteca larga se abate de pe marginea abrupturilor, purtindu-te pe o panta domoala catre Ocolasul Mic. Urci un tapsan bogat in iarba, si treci pe linga o stinca mare de calcar, aflata in dreapta; la capatul pantei intilnesti poteca si stilpul indicator de pe traseul 16, marcat cu banda rosie. Numai la citiva pasi spre sud, gasesti un sipot cu apa, frumos amenajat.

De la stina din Piatra cu Apa pina aici, la marcajul de pe Ocolasul Mic, faci aproximativ doua ore. Drumul este foarte usor si nu prezinta nici o dificultate. El se strecoara mai tot timpul prin paduri umbrite si umede, printre blocuri uriase de stinca, imbracate in muschi, in linistea desavirsita si poezia poienilor si pajistelor insorite.

Perspectiva de pe Ocolasul Mic inspre Ocolasul Mare, la nord-vest, este interesanta prin maretia treptei acestuia. Apoi, rotind ochii catre nord, vei zari cum se insira cuminte, in aceeasi ordine, spinarea domoala a Bitcii Ghedeonului, care parca ocroteste Piatra Lata din Ghedeon. Mai departe se vede Vf. Lespezi, strajuit in spate de Vf. Toaca. Din Vf. Lespezi coboara doua terase: prima, Detunatele, sobra, prapastioasa, intunecata, datorita jnepenilor care o acopera in intregime pe partea superioara; a doua este Piatra cu Apa, ceva mai jos, vesela, stralucind in bataia soarelui, alba, cu formele ascutite ascunse pe alocuri in vegetatie. Peste padure, in dreapta, Obcina Verdelui fura privirile indreptindu-le spre larga cimpie a Hangului de pe V. Bistritei, unde acum lacul de acumulare are cea mai mare latime. Spre est, privirile se opresc in V. Bistritei care a inghesuit parca, sub noi, Obcina si Bitca Chica Baicului, Curmatura Lutul Rosu, Bitca si Obcina Horstei.

De la obirsia Izvorului Muntelui, valea poarta privirile o data cu firul apei spre gura vaii, la locul unde se ridica colosul de conglomerat artificial al barajului hidrocentralei "V. I. Lenin.' La sud-est, dincolo de muntele Sima, se inalta molcomi, in dire subtiri si albe, fuioarele de fum din cosurile fabricii de ciment de pe V. Bicazului, iti dai seama ca peisajul este mereu altul, in fiecare perioada a istoriei. Peisajul realist al Ceahlaului de azi este o urmare a noilor relatii dintre om si natura, cind contemplatia de altadata s-a transformat in actiuni energice asupra naturii.

12. Poteca prin Fundul Ghedeonului

Timp de parcurs: Cabana Izvorul Muntelui (o,oo h) - Stina Ghedeon (0,30-0,35 h) - Cascada Izvorul Muntelui (1,00-1,10 h) - Stina din Piatra cu Apa (2,15-2,45 h) - Piatra cu Apa (2,25-3,00 h).

Intre cabana Izvorul Muntelui si platoul propriu-zis al Ceahlaului se afla de asemenea numeroase locuri de excursie. Ele ascund peisaje de un pitoresc neinchipuit. Este neintrecuta arhitectura reliefului pe care fortele naturii au creat-o la obirsia izvoarelor sau in vaile acestora, modelind roci de densitati diferite. Neintrecute ramin cascadele izvoarelor cu nota de mareata severitate, dar si de o atractie deosebita. De asemenea neintrecute sint si poienile suspendate deasupra vailor, cu cele mai minunate gradini, in care cromatica vegetatiei este diferit nuantata de ansamblul florilor. O sedere numai de citeva zile la cabana Izvorul Muntelui poate fi cel mai fericit prilej pentru o mai buna cunoastere a bogatiilor si frumusetilor patriei, pe linga care altii, grabiti de a ajunge cit mai sus pe munte, le-au ocolit sau nu le-au acordat atentia binemeritata. O excursie prin Fundul Ghedeonului, la cascada Izvorul Muntelui si la Piatra cu Apa iti va rasplati efortul facut.

Acest traseu, o poteca destul de umblata, il parcurgi in cea mai mare parte pe firul vaii Izvorul Muntelui, vale cuprinsa intre Piciorul Rachitis si Piciorul Scurt. Cu cit inaintezi, valea se ingusteaza si isi iuteste panta in special sub Piatra Lata din Ghedeon. Orientarea generala a traseului este de la est la vest si cade perpendicular pe directia principala a liniei masivului. Drumul pina la cascada Izvorul Muntelui este usor si placut, considerat pe drept cuvint o plimbare atragatoare pentru cei care stau la odihna in cabana Izvorul Muntelui. Iarna poate fi folosit ca un drum frumos de schi.

De la cascada, care este pe un fir secundar in stinga vaii privita in amonte, revii in valea principala si te indrepti catre poteca de picior, pe care o gasesti cu usurinta printre vegetatia abundenta. Peretii abrupti si capricios modelati de izbelistea vinturilor marginesc de o parte si de alta valea pe care o urci. Ei sint formati in intregime din conglomerate specifice Cehlaului. In partea inferioara a traseului, de la stina pina la cascada, intilnesti citeva formatiuni de gresii cu straturile lor aranjate ordonat.

Interesant este ca pe aceasta vale, cit si pe V. Piriul Maicilor, se gasesc urmele unor cuptoare taranesti de ars varul, indiciu al unei vechi indeletniciri a locuitorilor din partea locului. Piatra de var (calcarul), care formeaza materia prima, provine din marile klippe de calcar ce se gasesc in Piatra cu Apa. Sfarimaturi din acest masiv sint purtate la vale de apele vijelioase din timpul ploilor torentiale. Astfel se explica prezenta depozitelor bogate de grohotisuri calcare pe unele vai, fara sa avem in imediata vecinatate stinca de calcar.

Urci firul vaii umbrita si racoroasa, dar dupa putin timp poteca se abate si intra pe o alta vale catre dreapta. De fapt, in acest loc firul principal se desface in mai multe vai in forma de evantai; urmeaza poteca pe valea din dreapta. Urcusul devine din ce in ce mai pieptis, tot mai anevoios, prin padure, intr-o ora, o ora si un sfert, de mers de la cascada iesi la o poteca buna, care traverseaza valea pe unde ai urcat. Noua poteca ce se continua atit in dreapta cit si in stinga este pe brina Ocolasului Mic. Ea poarta nr. 11 in harta noastra si face legatura intre Ocolasul Mic si traseul de pe Rachitis nr. 10. Pentru a nu te rataci si a nu te infunda pe una din nenumaratele cai care se deschid in stinga si in dreapta, e bine sa pastrezi cu multa atentie poteca cea mai vizibila, cararea batuta, ea fiind drumul obisnuit al ciobanilor intre stina din Fundul Ghedeonului si stina de la Piatra cu Apa.

Stina din Piatra cu Apa este asezata pe una din Politele cu Crini, la poalele stincii de calcar numita Piatra cu Apa. Pajistea de pe aceasta "polita cu crini' se intinde mult catre est de stina, pina in marginea prapastiilor adinci prin fundul carora ai urcat cu citeva ore mai inainte. Vederea se pierde asupra intregii vai a Izvorului Muntelui.

In partea de nord-est a acestei polite se afla o formatie geologica de gresie frumos modelata. Curios este faptul ca aceste gresii se gasesc aici, cind tot restul masivului pe care te afli este conglomerat; aceeasi formatie o gasesti si pe Vf. Lespezi (traseul 1), linga care este asezata cabana Dochia. Pe intreg sirul Politelor cu Crini vei gasi in zilele de vara mult pretuita frumusete a leontopodelor ("floarea de colti'). Nelipsite sint de pe politele cu crini si "garoafele de munte', a caror prezenta umple inima de o tainica admiratie.

Urmind poteca ce pleaca de la .stina in panta lina (directia nord-est), dupa 5-10 minute de mers, iesi in traseul nr. 10 marcat cu banda albastra, putin inainte de a ajunge sub Piatra cu Apa. La inapoiere, timpul de mers pina la cabana se reduce simtitor.

13. Drumul Baicului

Marcaj: banda albastra. Timp de parcurs: Marginea lacului de acumulare (0,00 h) - Piciorul Secu (0,25 h) - Obcina Chica Baicului (1,50 h) - Curmatura Lutul Rosu (3,00 h).

O alta varianta care duce la Curmatura Lutul Rosu este poteca nr. 13 care incepe de pe marginea lacului de acumulare si trece pe Obcina Chica Baicului, de unde si numele de Drumul Baicului.

A fost odata un sat la capatul acestui drum de munte si satul se numea Izvorul Alb, iar din mijlocul satului pornea un drum, marcat cu banda albastra, care se indrepta spre apus Asa iti va incepe povestea o calauza sfatoasa, ce te va insoti din marginea lacului pe poteca ce duce la Curmatura Lutul Rosu. Azi, de pe marginea lacului de acumulare te indrepti spre Piciorul Secului pe o panta impadurita si domoala, din ce in ce mai iute. Parte din locuitorii satului Izvorul Alb si-au mutat gospodariile pe Piciorul Secului sau pe Chica Baicului, pina aproape de cetatea Ceahlaului. In noua lor asezare, ei vor invata in viitor mestesuguri noi. Taietorii de padure, corhanitorii sau plutasii din Izvorul Alb si din celelalte sate de pe V. Bistritei, vecine Ceahlaului, vor invata sa brazdeze in lung si in lat apele lacului de acumulare, cirmind de asta data barcile grele de povara pestelui.

Apele au ascuns o parte din poteca a 13-a, care urca din satul Secu pe versantul sudic al Piciorului Secu si care se intilneste pe obcina cu poteca marcata, ce urca din Izvorul Alb. Traseul 13, care incepea la Izvorul Alb, nu si-a pierdut insa din importanta deoarece salupele, brazdind apele lacului de acumulare al hidrocentralei, aduc turistii la capatul vaii, unde un debarcader, special amenajat, contribuie la intensificarea circulatiei turistice. Astazi turistii pot debarca din bacuri sau salupe la capatul Piciorului Secului care intra in lac ca o peninsula. Aici se face debarcarea atit pentru comuna Secu, cit si pentru comuna Izvorul Alb. De aici incepi sa urci panta dealului si vei iesi in curind in poteca marcata cu banda albastra care te va duce spre Curmatura Lutul Rosu. Odata ajuns pe Piciorul Secu, te asterni la drum peste Obcina Chica Baicului. Drumul de obcina, odihnitor si placut, este deschis si ofera o perspectiva minunata atit spre Valea Izvorului Alb, care se deschide la dreapta, cit si spre V. Piriului Secul in partea stinga. Obcina Chica Baicului isi intinde culmea pe circa 4 km si urca domol pina in bitca Chica Baicului. Paralel cu ea, pe partea cealalta a Vaii Izvorul Alb o insoteste Obcina Verdelui cu plaiurile ei luminoase si pasuni care isi imbina linia lor dreapta cu pripoarele de sub Turnul Sihastrului.

Intre Obcina Chica Baicului si cea a Verdelui se strecoara apele limpezi ale Piriului Izvorul Alb, care mai poarta inca in unda lui urmele rocii de calcar din care isi afla obirsia. In apropierea izvoarelor, pe fundul apelor se zaresc urmele de calcar, pe care rostogolirea continua le farimiteaza si le poarta kilometri intregi catre vale, dind apelor inspumate culoarea alba-stravezie, de unde si denumirea de Izvorul Alb. Piriul Izvorul Alb isi are obirsia chiar sub Ceahlau, din klippele de calcar ale orizonturilor de conglomerate. In apropierea confluentei cu Bistrita (Ia circa 3 km) traverseaza o fisie ingusta, de 1 km, de gresie si cuartite negre, de argile negre, formind toate complexul "sisturilor negre', sau asa-numitelor "straturi de Audia'.

In partea stinga a Obcinei Chica Baicului curge catre est Piriul Secu, care si-a ascuns izvoarele sub Culmea Chica Baicului. Izvorul Alb si cel al Secului curg paralel, avind directia generala de la vest la est. Obcina Chica Baicului porneste de sub streasina muntelui si coboara mult departe la vale, pe nesimtite, pina in apa lacului de acumulare. Inca de la inceput, din gura Vaii Izvorul Alb sau cea a Piriului Secu meterezele Ceahlaului apar trufase; Toaca si Panaghia stau neclintite, impunatoare.

Dupa ce ai trecut de Piciorul Secu si ajungi pe Obcina Baicului, poteca te duce printr-o padure, care creste intr-un teren umed si noroios. Aceasta portiune delimiteaza zona straturilor negre de Audia, dupa care iesim intr-o frumoasa pajiste. De aici incolo, pina in Chica Baicului, poienile se inlantuiesc. Peste aceasta neasemuita talazuire de poiene, care se intrec in frumuseti, plopii astern umbre lungi, iar mestecenii unduiesc in vazduh transparenta si gingasia stindardelor lor verzi.

Aproximativ intr-o ora si jumatate de mers din vale, de la gura Izvorul Alb, cind drumul incepe sa se abata usor spre directia sud-vest, ajungi in Poiana Chica Baicului, o minunata poiana in care mestecenii parca viseaza, ori spun povesti brazilor de pe marginea potecii. De aici vei avea surpriza celei mai frumoase perspective din tot parcursul drumului, privirile pierzindu-se de sub streasina Ceahlaului pina departe asupra tinuturilor inconjuratoare.

In vest, se desfasoara in toata splendoarea lui Masivul Ceahlaului, care pare ca s-a aliniat ca sa te primeasca, de la Turnu lui Budu (extremitatea de sud) pina la Piatra Lata (extremitatea nordica). Astfel se contureaza clar toata linia superioara a masivului, cu uriasa streasina a Ocolaselor, ridicatura din Bitca Ghedeon cu Pietrele Detunate in fata, apoi unghiul larg ce-l formeaza Toaca, aidoma unui vulcan, dupa care, Panaghia care se lungeste spre cer, vrind sa ajunga in inaltime Vf. Toaca. Din Panaghia porneste saua muntelui care se termina in Piatra Lata. In lungul Obcinei Chica Baicului se desfasoara tot drumul, insotit de gospodariile locuitorilor, pierdute printre raristi de plopi si mesteceni.

In Padina Chica Baicului, spre nord, apare peste talazuirea padurilor Obcina Verdelui, iar spre sud Vf. Horstei din care porneste spre est Obcina Horstei, de-a lungul careia curge Piriul Secu. Urci o buna parte din Bitca Chica Baicului pe care o lasi in stinga si de indata ce ai depasit Chica Baicului directia drumului se schimba spre vest. In acelasi timp incepe un coboris lin care duce dupa vreo 15 minute in Curmatura Lutul Rosu, la stilpul de marcaj care arata intretaierea dintre drumul nr. 10 si drumul 13, cel pe care ai urcat din V. Izvorul Alb. Ajuns in curmatura, poti urca la cabana Dochia dupa semnul banda albastra (continuarea traseului 13 care vine de la Izvorul Alb) sau poti cobori spre sud la cabana Izvorul Muntelui, pe acelasi traseu nr. 10, marcat de asta data cu punct albastru pe portiunea cabana Izvorul Muntelui - Curmatura Lutul Rosu.

Din localitatea Bicaz se pot face plimbari pe schi, pornind pe V. Izvorul Muntelui pina la cabana cu acelasi nume, A doua zi urci in Curmatura Lutul Rosu, pe drumul nr. 10 marcat cu punct albastru, de unde, mergind spre est - marcaj banda albastra - ajungi in saua de sub Chica Baicului. Drumul pina in sa il faci pe poteca batatorita de cerbi si caprioare. O data ajuns in sa, schimbi directia spre nord si intri in poteca larga ce coboara spre Obcina Chica Baicului. De aici, urmind spinarea obcinei, cobori peste poienile de pe obcina in Piciorul Secu, care te scoate in V. Bistritei de unde, pe marginea lacului de acumulare, in mai putin de o ora te inapoiezi la Bicaz.

14. Poteca Ciribucului

De la varsarea Izvorului Alb in lac mai pleaca inca doua trasee spre culmile Ceahlaului: unul (14), pe Obcina Verdelui, trecind pe langa Bitca Strigoaiei, ajunge la ruinele schitului Ciribuc, de unde se continua spre culme, pina linga Piatra Lata; celalalt (15) urca pe V. Piriului Izvorul Alb, trece de izvoarele Izvorului Alb, intra in Jgheabul cu Hotaru si iese pe culme linga Vf. Toaca, unde intilneste traseul potecii nr. 1 (Cab. "7 Noiembrie'-Cab. Dochia).

Sa urmam mai intii traseul potecii nr. 14, Poteca Ciribucului va capata in curind o importanta mai mare, o data cu transformarea cantonului silvic de la Ciribuc in cabana turistica. Porneste din marginea lacului, unde turistii vor veni cu barci, pentru a sui apoi pe culmi, la coborire vor continua calatoria lor cu barca sau cu salupa spre una din bazele turistice din apropiere. Este un traseu pe culme, urca mai intii pe Piciorul Verdelui, urmind linia de cumpana a apelor pe Obcina Verdelui, Bitca Strigoaiei si Bitca Ciribuc. In Poiana Ciribuc vei intilni cantonul silvic care urmeaza sa se transforme in scurt timp in cabana turistica. Marcajul de pe acest traseu - negru-alb vertical - desi se mai desluseste din loc in loc, trebuie insa refacut. Numai de o jumatate de ora ai nevoie pentru a ajunge sus pe Obcina Verdelui, trecind pe linga Bitca Malai. Obcina Verdelui este despadurita; privirile se pierd departe peste intinsul lacului, la nord si la sud, si dincolo de lac in muntii care formeaza versantul de vest al Vaii Bistrita. De asemenea, pe parcurs, intilnesti privelisti minunate spre virfurile muntelui care se profileaza pe albastrul cerului; zaresti in departare silueta bine conturata a Vf. Panaghia; identifici de asemenea cu multa usurinta formele caracteristice ale Vf. Toaca, iar mai departe treptele Ocolasului Mic si Ocolasului Mare. Dar de pe Obcina Verdelui, treci pe Obcina Strigoaiei. Aici creste din abundenta planta de la care ii vine numele: "strigoaia' (Veratrum album) cu frunzele mari, ovale, plasate, de un verde fraged si cu fiori albe verzui. Aceasta planta este foarte otravitoare, creste mult in apropierea stinelor, iar ciobanii folosesc lichidul stors din "strigoaie' impotriva parazitilor vitelor si a capuselor oilor.

In continuare, drumul atinge Bitca Ciribuc (1160 m), dupa care coboara printr-o padure de o rara vigoare si frumusete, in Poiana Ciribuc, unde intilneste drumul care a urmat Izvorul Alb si Piciorul Ciribuc. Aici exista o cabana de vinatoare a Ocolului silvic, care in curind va fi transformata in cabana turistica. Putin mai jos de aceasta cabana, sub un brad cu o bogata coroana, se zaresc citeva cruci mici, putrede si strimbe, urme ale unui vechi cimitir. Alaturi se vad resturi de fier forjat, care alcatuiau cindva ornamentele cladirii schitului Ciribuc. Este atita liniste si nemiscare, incit iti vine sa evoci cu glas tare legenda acestor locuri in care au trait cu sute de ani in urma atitia oameni, eroi cunoscuti sau uitati, din istoria zbuciumata a Moldovei.

Prin 1704, schitul Ciribuc a fost darimat de o avalansa care s-a desprins de sub Detunate. Se spune ca tot atunci avalansa a sfarimat capul si umerii stincii "Dochia'. Intr-o alta legenda, numele schitului Ciribuc se leaga de un anume Ciripuha, pisar si cleric, invatat la Kiev, care traia la curtea domneasca a lui Vasile Lupu, pe linga hatmanul Timus.

Mai tirziu, schitul Ciribuc a fost refacut pe Obcina Verdelui, in poiana care ii poarta numele. Azi se mai vad doar nuinele tocite de vreme. In Poiana Ciribuc poti sa ajungi pe un drum mai scurt, cca. 2 ore de la marginea lacului de acumulare, urcind V. Izvorul Alb - traseul 15 - pe un drum de care pina la un canton forestier de unde de altfel drumul se si ingusteaza. Aici te afli in apropierea Piriului Plopilor care curge intre Obcina Ciribuc si Obcina Strigoaiei, fiind un afluent al Piriului Izvorul Alb pe partea lui stinga.

O poteca foarte buna si larga urca pe partea dreapta a Piriului Plopilor, deci pe versantul Ciribucului; pe aceasta poteca taranii trag finul de pe bogatele finete aflate pe obcinile amintite. Poteca te va scoate chiar la cantonul Ciribuc, unde intilnesti traseul 14 care urca pe Obcina Verdelui.

Din Coama Ciribuc te indrepti spre stinga si cobori usor intr-o vilcea. Acolo dai de un loc umed in care susoteste un izvor cuminte in linistea desavirsita. De la izvor urci putin si te indrepti spre stinga in padure, pe o carare abia vizibila; treci pe linga o stina si continui prin padure "de-a coasta' pina ajungi intr-o poienita, unde cararea se desparte in doua, o artera coborind spre stinga, peste citeva obcini si vai adinci, pe un drum greu, spre obirsia Piriului Izvorul Alb. Pentru a ajunge insa in creasta, te indrepti din poienita in care te afli pe o a doua poteca spre dreapta si ea te va scoate intr-o rariste de brazi, in fata piciorului care se prelungeste din Turnul Sihastrului. Urcusul e greu si trece mai intii prin padure, apoi peste grohotis, dupa care vei iesi prin jgheabul de linga Caciula Dorobantului, in saua muntelui la Piatra Lata. Aici intilnesti marcajul cu banda rosie a traseului nr. 1 (Durau - Cabana "7 Noiembrie') care te conduce pina la cabana Dochia, pe o poteca buna, bine marcata si foarte frecventata de turisti.

15. La Izvoarele Izvorului Alb

Timp de parcurs: Marginea lacului de acumulare (0,00 h) - Cantonul de pe V. Izvorul Alb (0,30 h) -izvoarele Piriului Izvorul Alb (1,30-2,00 h) - Jgheabul cu Hotar (3,00-3,30 h) - Toaca (3,30-4,30 h).

Urmarind firul Vaii Izvorul Alb in directia Vf. Toaca, poti patrunde adinc in coasta muntelui, parcurgind cel mai scurt si mai direct drum catre acest virf. Drumul de-a lungul Piriului Izvorul Alb este bun, in cale fiind exploatari forestiere; in mare parte, pina la Piriul Plopilor, dupa cum am aratat la traseul anterior (14) poate fi parcurs cu caruta. De aceea descriem drumul incepind din Curmatura Lutul Rosu, de la cel mai apropiat traseu marcat.

Din Curmatura Lutul Rosu, care separa bazinul Piriului Izvorul Alb de bazinul Piriului Izvorul Muntelui incepe de la stilpul cu indicator o poteca care coboara pe versantul nordic al curmaturii. Poteca se indreapta printr-o padure spre firul Vaii Izvorul Alb, unde intalnesti, asezate intr-o poiana, o stina si un canton silvic. In dreptul cantonului traversezi piriul si prinzi poteca ce urca de-a lungul lui.

Poteca este larga si bine croita, deoarece servea la exploatarea padurilor. De altfel, ca si altele, este calea localnicilor, taietori de lemne in padure, sau drumul de legatura al ciobanilor de la stini cu satele de bastina.

Drumul te poarta printr-o padure, care formeaza o adevarata bolta de frunzis pe sub care te strecori, iar alaturi te insoteste cu voiosie Piriul Izvorul Alb, ale carui ape gonesc peste un pat de nisip alb. De la inceput, culoarea acestui piriu te impresioneaza prin limpezimea si reflexele lui argintii, pe care i le da terenul calcaros peste care curge. Aceasta portiune a Vaii Piriului Izvorul Alb pina la izvoare se desfasoara pe un urcus domol si nici nu stii cum trece timpul. Deodata poteca intra intr-un luminis, de-a curmezisul caruia strajuie o stinca de culoare alb-cenusie. Un vuiet surd si neobisnuit iti atrage atentia. Te apropii mult de stinca si vezi cum de sub ea tisneste Izvorul Alb prin trei suvite de apa. Una dintre ele, foarte bogata, formeaza la baza stincii un ochi de apa atit de limpede, incit nu-i poti ghici suprafata de clestar. Te intorci in anii copilariei si ti se pare ca toate minunile sint cu putinta aici, in fata stanei de piatra. Privesti stinca inalta, despre care legenda spune ca a fost odata mindra fiica a lui Decebal. Inchipuirea te poarta cu aproape doua mii de ani in urma. Vezi umbrele geto-dacilor alergind printre brazi si stinci, cu hotarirea mortii in ochii adinci, minati de dorul libertatii si al razbunarii impotriva cotropitorilor. Ce va fi adevarat din legendele ajunse pina in ziua de azi, este greu de spus, dar trebuie sa se fi petrecut o drama cumplita odata in acel miez de noapte, pentru ca poporul sa nu fi uitat timp de aproape doua milenii !

Inchipuirea te poarta spre anul singeros 106 al erei noastre, cind, cucerind prin foc si sabie tinuturile dacice, dupa lupte crincene, armatele romane au ajuns sa impresoare cetatea Sarmisegetuza. Intr-o dimineata, spune legenda, cind puhoiul navalitorilor era deosebit de puternic si caderea cetatii parea sigura, pe zid se ivi o fata tinara, cu parul stralucind ca aurul, imbracata in haina alba, cu arcul si sagetile in mina. Li se parea romanilor ca vad aievea pe zeita razboiului, zeita aparatoare a dacilor, si nu indrazneau sa lupte impotriva ei.

Pina la caderea noptii, cetatea ramase in miinile dacilor, dar in citeva locuri zidurile ei erau sfarimate, portile grele de stejar abia se mai tineau. In aceasta ultima noapte a Sarmisegetuzei libere, aparatorii s-au adunat la sfat. Unii au baut otrava pentru a nu cadea vii in miinile dusmanilor, altii au dat foc palatului, turnurilor de aparare si tuturor cladirilor. Pe cind flacarile se urcau pina in inaltul cerului, Decebal si mica lui oaste au iesit printr-o galerie subterana in spatele armatei de incercuire. Neinfricatul Decebal voia sa fuga in munti si sa adune alte osti pentru a continua lupta. Romanii insa au prins de veste si incepura urmarirea. Rind pe rind cadeau vitejii. Vazind ca nu mai are nici o scapare, Decebal chema pe fiica lui si-i porunci sa lepede hainele regesti, sa puna straie de ciobanita si sa fuga noaptea spre soare-rasare, tinind mereu calea padurii, pina va ajunge in muntele Cogheonul, locasul zeului Zalmoxes.

Imparatul se minie tare auzind ca fiica lui Decebal i-a scapat din miini. Dadu porunca strasnica unui centurion sa rascoleasca tara in lung si in lat, dar sa nu vie inapoi fara Dochia. Asa se facu ca alerga fiica regelui dac prin padure, ca o ciuta speriata, iar in urma ei, haita de lupi se apropia din ce in ce. Astfel ajunse Dochia la poalele muntelui Cogheonul. Incepu sa urce grabita spre piscurile invaluite in ceturi. Padurea se rarea, brazii erau tot mai mici si mai chirciti de puterea vinturilor. Stinci colturoase stateau sa se pravale peste cutezatorii care ar fi vrut sa patrunda in locasul zeului Zalmoxes. Printre ceturi apareau si dispareau vulturii in rotiri largi si vintul parea o suflare rece a mortii. Pas cu pas, pe urmele Dochiei se tineau urmaritorii. Dochia se uita in sus la stincile cenusii si moarte, la ceturile triste si la vulturii dornici de singe.

- Mai bine ramin pentru totdeauna cu voi, sa ma fac una cu stinca rece, dar numai sa scap de rusinea sclaviei, graia Dochia. Tu, Zalmoxes, zeul cerului si al fulgerului, primeste-ma ca o mica pietricica la temelia altarului tau: nu-mi va parea rau niciodata ca am pierdut viata. Un tunet infiorator se auzi din piscurile ascunse in nori. Centurioni intinse bratul ca s-o cuprinda pe Dochia cind tunetul se repeta. Se auzi limpede cum se pravaleau de sus stine sfarimate de trasnet. Curgeau la vale bolovani, lespezi cadeau trunchiuri de brazi, piriia infiorator trupul copacilor si la fel trosneau oasele rupte ale romanilor. Dupa citeva clipe nu mai ramasese nici o fiinta vie. Furtuna trecuse.

Vulturii se roteau lacomi deasupra trupurilor insingerate. Numai Dochia nu se zarea nicaieri, afara doar daca n-o fi fost prefacuta in stinca aceea singuratica, alba, ce-i poarta si azi numele.

Intre Piatra Detunata

Si-al Sihastrului Picior

Este-o stinca ce-a fost fata

De un mare domnitor.

Asa a localizat Asachi in patru versuri stinca Dochia, descrisa cu mai multe amanunte de Cantemir in a sa "Descriere a Moldovei'. Imprejur o multime de pietre albe, imprastiate pe matasea verde a ierbii. Localnicii le numesc "oile Dochiei' si le gasim amintite intr-o alta legenda, publicata de Gh. Asachi in 1881. Mai privesti o data stinca din care cu greu poti distinge ceva asemanator cu trupul sfarimat, se zice, de avalansa din 1704, care a distrus si schitul Ciribuc. De la izvoare, poteca se strecoara pe linga stinca mare de calcar si de aici in sus drumul este mult mai greu. Piriul a ramas in urma. Se mai preling doar suvite subtiri de apa, adunate de prin cotloanele umede ale vaii. Panta se iuteste din ce in ce. Este surprinzatoare cantitatea mare de stinca de calcar risipita pe aceasta vale. Pe dreapta intilnesti o streasina larga de calcar, sub care te poti adaposti comod in caz de ploaie.

Padurea se rareste, dispare cu fiecare efort facut pentru a urca. Te intimpina stincile de conglomerat, specifice crestelor inalte din Ceahlau. Pe cer se vad profilate tancurile ascutite la care trebuie sa ajungi cu rabdare si in pas domol, urcind incet. In stinga noastra incep sa se contureze parte din stincile Pietrei cu Apa, ale carei prelungiri ajung departe in albia Piriului Izvorul Alb. Mai sus, cu greu poti distinge rupturile din Detunate, acoperite pina deasupra de o perie deasa de jnepeni. In dreapta, peste citeva culmi impadurite, distingi Piciorul Sihastrului ce porneste de sub Piatra Lata, prin Turnul Sihastrului. Urmezi firul vaii. Deodata ti se deschide catre dreapta valea larga de sub Vf. Toaca.

Tancuri salbatice, luind forme diferite, strajuiesc valea. Te afli in Jgheabul cu Hotar. In dreapta, tapsane de iarba formeaza din loc in loc adevarate terase naturale, sustinute de tancurile pe sub care ai trecut mai inainte, numite Politele lui Duman. In lunile de vara, totdeauna intilnesti aici, hoinarind cu turmele, ciobani moldoveni pe care - daca-i provoci la vorba - poti asculta graiul lor dulce, atit de pitoresc nuantat. Din Jgheabul cu Hotarul, de sub Vf. Toaca, tinind directia catre culme, trebuie sa intilnesti traseul nr. 1, marcat cu banda rosie verticala, care vine de la Durau. Mergi pe fata din dreapta vaii avind panta mai mica, pe unde, de altfel, este si poteca ciobanilor. Acest traseu este un drum al ciobanilor, astfel incit se distinge destul de usor pe teren, fiind mult umblat, pierzindu-se numai ici, colo unde sint pietre rasturnate sau busteni cazuti.

Ca linie de orientare generala, trebuie pastrat firul principal al vaii, facind numai ocolurile impuse de accidentele de teren. Drumul este sigur, fara nici un pericol si relativ usor in ansamblul lui. Partea de jos pina in punctul "La Izvoare' poate constitui chiar o plimbare pentru cei ce se odihnesc la cabana Izvorul Muntelui, care pot folosi traseul de legatura nr. 10. Partea superioara este mai grea la urcus, dar pentru un turist cu oarecare experienta in orientare si cu antrenament nu prezinta nici o dificultate, eforturile fiind rasplatite pe deplin de frumusetile ce le ofera, fapt pentru care nu l-am ocolit.

16. Poteca prin Poiana Maicilor

Marcaj: banda rosie.    Timp de parcurs: Izvorul Muntelui (0,00 h) - Cabana Izvorul Muntelui (2,00-2,30 h) - Jgheabul Armenilor (2,30-3,00 h) - Poiana Maicilor (3,00-3,40 h) - Ocolasul Mic (4,00-4,30 h) - Cabana Dochia (5,15-6,00 h).

De la cabana Izvorul Muntelui poti ajunge la cabana Dochia si pe un alt traseu, care trece pe la Jgheabul Armenilor, prin Poiana Maicilor si pe linga Vf. Ocolasul Mic. Este un traseu mai lung in comparatie cu traseul nr. 10 (prin Lutul Rosu), dar are un caracter turistic cu totul deosebit.

In general, poteca aceasta de care vom vorbi este mai deschisa si cu o perspectiva mult mai impunatoare. Strabate la inceput V. Piriului Maicilor, un colt al Ceahlaului de toata frumusetea. Impresionant apare peretele Ocolasului Mic privit de pe aceasta poteca e plin de lumina si jocurile de culori fac sa scinteieze stinca, mai ales daca incepi ascensiunea intr-o dimineata de vara, inundata de soare. Razele aurii dau viata pajistilor si formelor din jurul abrupturilor salbatice. Din dreptul cabanei, poteca traverseaza Piriul Izvorul Muntelui si urca domol printr-o rariste de arbori vigurosi ale caror ramuri se apleaca in arcade fine peste firul linistit al potecii.

Nu rareori, din frunzarul bogat al tufelor de alun, veverite cu ochi de margele descriu in salturi grabite ghidusiile jocului lor. Dupa o ora de drum de la cabana Izvorul Muntelui, ajungi la Jgheabul Armenilor, coboritor dintr-o despicatura a peretelui Ocolasul Mic. Traversezi Piriul Maicilor spre sud si treci din nou prin raristea padurii, care formeaza acum un decor dantelat. Continua sa mergi pe acest pitoresc drum. La vreo 60 m de la Jgheabul Armenilor intilnesti, abatindu-te putin spre stinga, un sipot. Pe aici, in zilele de vara, cind lumina soarelui straluceste blinda si odihnitoare peste abruptul Ocolasului Mic, unduirile vintului aduc un parfum dulceag de zmeura. Creste din abundenta prin imprejurimi unde, in zorii diminetelor cetoase, primii vizitatori sint ursii, a caror predilectie pentru fructul dulce din zmeuris le da curaj sa se apropie mult de poteca umblata de oameni.

Mai departe, poteca se indoaie in urcus spre Poiana Maicilor. Inainte de a trece printr-un scurt umbrar de padure, daca privesti spre nord-vest, distingi clar Jgheabul Armenilor, in priponii Ocolasului Mic, inghesuit intre peretii falnicului pridvor al masivului. Din acest loc nu mai ai mult si ajungi in Poiana Maicilor. Astfel, in mai putin de o ora si jumatate de mers, ai strabatut distanta dintre cabana Izvorul Muntelui si Poiana Maicilor, situata intre muchia de jos a Piciorului Maicilor si Bitca Popii.

Din Poiana Maicilor, in imediata apropiere a semnului topografic, privirile cuprind alte peisaje spre nord-vest, in abruptul Ocolasului Mic, cu nenumaratele balconase inverzite, care dau um farmec atit de caracteristic intregului masiv. Pe timp de iarna, cit si primavara, cind zapezile nu s-au topit de tot, Poiana Maicilor este foarte des cutreierata de nenumarate turme de mistreti, care, in goana lor dupa hrana, scurma noaptea pamintul cautand radacini de plante.

De la ivirea zorilor insa, cind soarele invaluie cetatea Ocolasului Mic cu cele dintii raze de lumina si cind luceafarul clipeste tot mai rar si mai palid, dincolo de turnurile de stinca, turmele de oi isi insira salba de margele albe si negre pe hatasul din poiana. Talangile lor trezesc din somn intreaga fire. Ceturile din vai se ridica spre inaltimea Ocolasului si treptat se pierd in adincul cerului. Razele soarelui cuprind in lumina lor catifeaua pasunilor brumate de boarea diminetii. Aceste ceasuri ale diminetii daruiesc pamintului diamantul stropilor de roua, in care intrezaresti oglinda curata a cerului. O data cu aceasta patrunzi frumusetea tainica a muntelui cu padurile, cu ciutele si gizele lui. Si cita multumire da aceasta clipa a diminetii celui ce a pornit la drum sa cunoasca, sa afle liniste si odihna, sa-si refaca fortele intariiidu-si sanatatea.

Stilpul indicator din poiana a fost asezat ca un vajnic sfatuitor in punctul de intilnire a doua poteci marcate: una pe care ai urcat si alta care vine din V. Bicazului prin Neagra-Chisirig (mr. 20), marcata cu o cruce albastra. De la stilpul indicator, poteca devine comuna pentru ammdoua marcajele (nr. 16 si nr. 20), pina la cabana Dochia, punctul terminus al itinerariului. Dar mai ai inca de mers.

Dupa ce lasi in urma Poiana Maicilor, intri in padurea pe care poteca o despica in linie frinta pina sub Priponii Ocolasului Mic. Iesirea din padure se face printr-o portita de lemn, construita pentru delimitarea pasunilor si care desparte parca doua lumi: a padurilor si vietuitoarelor ascunse in adincul lor si a stincilor cu lumea deschisa, luminoasa, plina de monumente masive cu nenumarate forme si linii. Din padure, poteca te scoate imediat sub pripoarele stincilor. In dreapta tisnesc din adinc, drepte si ascutite, doua tancuri de conglomerat, aidoma unor capite de fin prelungi si ascutite, cea mai mare numita Claia lui Miron.

Cu multi ani in urma, un cioban batrin de prin V. Bistritei isi pastea oile prin partea locului. El poposea deseori linga aceasta stinca si cinta din fluier. Aici venea ciobanul Miron si-n serile cu luna, dupa ce-si incredinta turma in paza ciobanilor mai tineri si doinea din fluier de-l ascultau cu luare-aminte toate vietatile, stincile si padurile din vale. Cintecul lui Miron picura clar si duios pina departe peste Poiana Maicilor, in serile scaldate de razele palide de luna si imbalsamate de mireasma finului. In dreptul stincii, careia de atunci i-a ramas numele de "Claia lui Miron', intilnesti serpentinele potecii foarte iuti si anevoiase. Aceasta portiune este caracteristica potecilor din Ceahlau care ies pe platoul muntelui. Taiata in pasune alpina, poteca are traseul pe pietris amestecat cu pamint. Ultimul cot al serpentinei te scoate sus, pe terasa Ocolasului Mic. In dreapta lasi virful acestuia, iar in spate ramin tancurile Turnului lui Budu, pe care cresc nenumarate exemplare ale "floarei de colti' si "iarba surzilor', (saxifraga). De remarcat este crestetul rotunjit al stincilor pe care "timpul' le-a tocit daltuindu-le cu usurinta, datorita cimentarii slabe a conglomeratului din care sint formate.

Continuind drumul deschis pe platou (de la sud la nord), curind iti apare in fata o ridicatura care este o treapta intermediara intre cele doua Ocolase. Din cauza acesteia, Ocolasul Mare este cu totul acoperit, nefiind accesibil privirilor din poteca pe care o urci. Totusi, o interesanta priveliste iti ofera si terasa intermediara. Aici sculptorul nevazut al vremii a daltuit in stinca liniile perfecte ale unei coloane dorice, care se profileaza pe azurul luminos al cerului.

Inainte de a intra din nou in padure, dupa ce ai lasat in stinga un sipot, treci pe linga o stinca de calcar, asemanatoare Pietrii cu Apa din Piciorul Rachitis, dar mult mai mica. Asemenea blocuri care apar peste masa de conglomerate sint alcatuite din resturi de corali si cochilii de scoici ce au trait in cretacicul inferior. Ele sint numite in geologie "klippe de calcar'. In masivul Ceahlau aceste klippe razlete, dar situate aproape la acelasi nivel (cu o usoara inclinare spre nord), au aspectul unei salbe care impodobeste pieptul muntelui.

Fig 43 .. 48

Intri din nou in padure. Poteca coboara pe o portiune apreciabila. La un moment dat intilnesti un grohotis - urmele unei vechi pravaliri din muchia Ocolasului Mare dupa care, in dreptul unui jgheab, poteca incepe din nou sa urce. Te afli pe versantul Pietrii Late de sub Bitca Ghedeonului. In mai putin de 30 minute vei, iesi din padure. De aici, serpentinele sint identice cu cele care te-au scos in Ocolasul Mic si dupa un ultim efort, ajungi pe Piatra Lata, acoperita de o bogata padure de jnepeni. Continuind drumul spre cabana Dochia, vei trece pe linga Bitca Ghedeon care ramine in stinga, iar dupa 15 minute vei gasi o odihna binemeritata la cabana Dochia, situata la mare altitudine pe Ceahlau. Un loc de popas, dupa un drum de sase ore prin poieni si pe povirnisuri minunate.

17. Poteca prin Jgheabul Armenilor si pe Ocolasul Mic

Timp de parcurs: Cabana Izvorul Muntelui (0,00 h) - Jgheabul Armenilor (0,45-1,00 h) - Ocolasul Mic (3,00-3,45 h).

Nenumarate sint plimbarile ce se pot organiza in jurul cabanei Izvorul Muntelui. Printre acestea, un drum de aproximativ trei ore poate fi facut spre Jgheabul Armenilor - o ora de la cabana si mai departe, pina la Ocolasul Mic - inca doua ore de mers. In partea superioara V. Piriului Maicilor, care aduna apele de pe versantul sud-estic al Ocolasului Mic, se continua in amonte cu o despicatura numita Jgheabul Armenilor. Prin crestatura lui adinca, Jgheabul Armenilor desparte peretele Ocolasului Mic (stinga) de Piciorul Scurt (dreapta). Jgheabul propriu-zis porneste din fundul Piriului Maicilor, este pietros, cu panta iute si firul lui coboara in linie dreapta din Ocolasul Mic.

Plecind de la cabana Izvorul Muntelui, te indrepti pe poteca nr. 16, marcata cu banda rosie, care duce in Poiana Maicilor. Dupa 0,45-1,00 h de mers, ajungi in punctul unde poteca traverseaza Piriul Maicilor, de unde incepe in susul vaii Jgheabul (jigaul) Armenilor; marcajul este vizibil, iar denumirea acestui punct este scrisa pe o piatra. Din acest loc incepe traseul de care ne ocupam aci.

Sint 2 posibilitati de a ajunge in Jgheabul Armenilor si anume:

Parasesti poteca marcata nr. 16 unde traverseaza Piriul Maicilor si urci direct pe firul piriului. Parcursul pe piriu este dificil deoarece intilnesti in cale diferite stinci si bolovani care ingreuneaza mersul. A doua posibilitate ofera o poteca mai usoara, dar mai ocolita. Daca te hotarasti pentru a 2-a varianta iti vei continua drumul pe traseul marcat cu banda rosie (poteca ne. 16) spre Poiana Maicilor, pina unde vei intilni gardul de razlogi care separa pasunea de padure. Aici inainte de a depasi gardul amintit, parasesti marcajul si prinzi o poteca buna care duce catre dreapta, de-a lungul gardului de razlogi. Mergi pe aceasta poteca trecind pe linga un sipot bine amenajat si pe linga un locas de stina. Poteca face o bucla ocolind in parte bazinul superior al Vaii Piriului Maicilor, revenind astfel in partea superioara a vaii pe care ai parasit-o jos. Mentinind firul acestei poteci, vei traversa citeva vai secundare pina ce vei intra in valea principala denumita Jgheabul (sau jigaul) Armenilor.

Din pragul raristelor de padure distingi deschizatura dreapta si prapastioasa cate o formeaza "Jigaul' Armenilor in coasta de est a Ocolasului Mic. Ea coboara drept, iar din puncte diferite de pe parcurs, ai impresia ca este perfect verticala. Ajuns in firul vaii, parasesti poteca de brina si incepi sa urci chiar pe jgheab, unde distingi bine poteca.

La inceput jgheabul are mult pamint, dar pentru a-ti usura mersul, traverseaza cind pe o parte, cind pe alta a vaii incet, incet, grohotisul ia locul pamintului si mersul se ingreuneaza, intregul jgheab este strajuit de o parte si de alta de pereti inalti, care devin tot mai impresionanti, ridicindu-se vertical pina in albastrul cerului. Sparturile si coloanele specifice conglomeratului care s-au modelat in ambii pereti ai jgheabului iti vor atrage atentia.

Pe masura ce urci, Poiana Maicilor se arata tot mai mult privirilor. Se disting potecile serpuitoare, stilpii de marcaj, apoi mai departe se astern coamele domoale ale Varatecului, Vf. Secuiesc si Vf. Negrei; in zare, dincolo de V. Bicazului, plutesc culmile fumurii ale muntilor Tarcaului. Iesirea din jgheab pe Ocolasul Mic se strecoara intr-o taietura mult adincita in coasta muntelui. Odata ajuns pe Ocolasul Mic, te indrepti catre vest pe o poteca foarte buna, care te scoate linga klippa de calcar prin fata careia trece traseul nr. 16, marcat cu banda rosie. De altfel, in dreptul stincii de calcar este acelasi traseu (nr. 16) pe care l-am parasit jos, inainte de a intra in jgheabul propriu-zis.

Tot drumul este lipsit de apa; alimentarea se va face din punctul unde am parasit poteca principala. Pe Ocolasul Mic vom intilni din nou apa la un sipot amenajat de ciobani. Acest traseu, care este o varianta a potecii nr. 16, marcata cu banda rosie, rasplateste din plin efortul depus, pentru cunoasterea jgheabului numit de localnici "Jgheabul Armenilor', inapoierea se poate face la cabana Izvorul Muntelui, in aproape doua ore, si peste Ocolasul Mic, daca vei continua ruta pe marcajul cu banda rosie (traseul 16).

18. Poteca pe Piciorul Scurt

Timp de parcurs: Stina din Fundul Ghedeonului (0,30 h) - Cascada Izvorul Muntelui (1,00-1,10 h) - Ocolasul Mic (3,00 - 4,00 h).

De la cabana Izvorul Muntelui se poate organiza si o alta excursie de 3-4 ore spre stina din Fundul Ghedeonului, la cascada Izvorul Muntelui pina sus pe Ocolasul Mic. In buna pante, traseul acesta se desfasoara pe un vechi drum de care, folosit la transportul lemnelor. De aceea, in unele locuri mocirloase, este pardosit cu busteni, care inlesnesc circulatia turistilor. De altfel, pe aceasta cale, locuitorii din satul Izvorul Muntelui isi mina vitele la pascut in poienile din jurul Obirsiei piriului.

Piciorul Scurt, asezat intre Izvorul Muntelui si Piriul Maicilor, este orientat de la est catre vest si cade perpendicular pe linia generala a masivului Ceahlau. Panta lui incepe sa se ridice putin mai la vest de cabana Izvorul Muntelui. La inceput este domoala si impadurita, apoi are o clima iute, care se termina cu un mic platou pe care se gaseste un punct trigonometric. De aici inainte predomina ca vegetatie "zada' sau "crinul' Drumul continua in cea mai mare parte pe stinca de conglomerat. Dupa citeva pante iuti si unele escaladari, iesi printre doi pereti stincosi pe un tapsan, pe care, daca urci, ajungi in partea de est a Ocolasului Mic.

Profilul Piciorului Scurt se vede clar, atit de pe pantele Rachitisului (traseul 10), cit si de pe drumul care urca in Poiana Maicilor (traseul 16). Crestele abrupte ale Piciorului Scurt le poti admira indeosebi de la cabana Izvorul Muntelui, Piciorul Scurt poate fi urcat pe doua parti: direct pe muche, traseu putin mai dificil, si pe la cascada Izvorul Muntelui, traseu mai lung, dar mai usor. Ambele trasee pornesc de la cabana Izvorul Muntelui. Lasi in stinga drumul spre Poiana Maicilor, marcat cu banda rosie, iar spre dreapta poteca spre Curmatura Lutul Rosu-Rachitis, marcata cu punct albastru si te indrepti spre Fundul Ghedeonului, pe poteca de-a lungul Piriului Izvorul Muntelui.

Drumul este larg, frumos si traverseaza de mai multe ori piriul, marginit de umbra deasa a copacilor padurii. In locurile noroioase este pardosit cu busteni asezati transversal, ceea ce denota ca nu de mult in aceste locuri au fost exploatari de padure. Drumul de la cabana pina la stina poate fi parcurs in 30 de minute. Stina din Fundul Ghedeonu/lui, care apartine gospodariilor din satul Izvorul Muntelui, este instalata cind in Fundul Ghedeonului, cind pe Piciorul Popii. De aceea sa nu te miri daca uneori, chiar in mijlocul verii, nu vei gasi pe nimeni aici.

Valea Izvorul Muntelui, pe marginea careia merge poteca, este cuprinsa intre Piciorul Rachitis la dreapta, privind spre urcus, si Piciorul Scurt la stinga. Pe masura ce te apropii de stina, observi ca Piciorul Rachitis este mult mai intins si complet despadurit, pe cita vreme Piciorul Scurt urca mai iute "In scurt', de unde poate ca i se trage si numele. Treci de stina urmind firul vaii spre izvoare; de aici in sus poteca este mai putin dezvoltata, dar totusi destul de buna. Dupa 10 minute de mers de la stina, pe partea stinga, cum urci, intra in valea principala un piriias cu apa foarte putina, care curge pe o vale iute si ripoasa. Aceasta vale ripoasa se deschide perpendicular pe V. Izvorul Muntelui, iar spre origine se arcuieste catre partea principala a masivului, descriind o curba larga. Ea patrunde adinc in coasta muntelui si urca puternic pina in tapsanul de iarba dintre cele doua cute amintite - care formeaza Piciorul Scunt. Asadar, unul din traseele de pe Piciorul Scurt porneste pe aceasta vale si are o durata de 20-30 minute. Urcusul este iute si il sui chiar pe firul vaii, taiata intr-un interesant depozit de gresie.

Ajungi intr-o pajiste cu flori, asezata pe culmea care formeaza partea inferioara a Piciorului Scurt. De aici, privelistea se deschide asupra celor doua vai ce marginesc Piciorul Scurt, precum si asupra Poienii Maicilor. In marginea de est a culmii se afla semnul trigonometric. Poti face un popas inainte de a incepe greul drumului. Mai departe, urci direct pe Piciorul Scurt si lasi tot timpul valea ripoasa in dreapta. Din culmea pe care te afli, Piciorul Scurt isi mareste simtitor panta si poteca porneste pe versantul drept (cind urcam). Apare multa zada, multi crini care impodobesc decorul. Ca linie generala, drumul descris poate fi parcurs direct pe Piciorul Scurt, pe care trebuie sa ai grija sa nu-i parasesti si sa nu te fure una din brinele ce te-ar putea trage, fie pe valea Izvorul Muntelui (dreapta), fie spre Jgheabul Armenilor (stinga). Deci, urcind pe Piciorul Scurt, trebuie sa ai tot timpul valea ripoasa in dreapta si vei intra in ea numai sus de tot, cind trebuie sa iesi in Ocolasul Mic. Timpul necesar de parcurs pe traseu de la prima culme (unde este semnul trigonometric), pina in Ocolasul Mic - 2,00-2,30 ore.

A doua posibilitate de a urca pe Piciorul Scurt este mai usoara, in buna parte traseul avind poteca usor de gasit. De la stina din Ghedeon, urci firul vaii Izvorul Muntelui; in susul ei drumul te scoate la cascada Izvorul Muntelui dupa 40-50 minute, daca calculezi timpul de parcurs de la cabana Izvorul Muntelui. Aceasta se afla pe un fir secundar in stinga vaii (cum urcam). Cascada este bogata in apa numai in epocile ou multe precipitatii; pe timp de seceta, abia se preling citeva picaturi. Uneori seaca de tot.

Traseul al doilea pe Piciorul Scurt pleaca de la aceasta cascada si se mentine pe versantul drept al vaii Izvorul Muntelui. Valea ripoasa, care a fost punct de reper in primul traseu, o lasi mult in urma si o vei intilni abia sus, la iesirea in Ocolasul Mic, iesirea ambelor trasee facindu-se in acelasi loc. De la cascada porneste inapoi pe versantul ei drept, urmarind ca poteca un hatas usor vizibil, care merge pe brina si ocoleste in arc de cerc un pripor; coboara apoi putin si te scoate intr-o vale foarte bogata in vegetatie. Urci apoi versantul opus inspre peretele de stinca pe sub care prinzi din nou poteca. Traversezi in acelasi mod inca o vale mult mai larga si dupa ce urci poteca de sub peretele ei sudic, intri intr-o a treia vilcea pe o poteca buna. Aceasta vilcea este tocmai partea superioara a vaii ripoase. Din fundul vilcelei poteca continua pe sub o stinca inclinata mult deasupra drumului ca o streasina, care te scoate pe fata de est a Ocolasului Mic. De aici ai o larga perspectiva spre Poiana Maicilor si Varatec, care rasplateste din plin toata truda drumului. De la cascada si pina in Ocolasul Mic parcurgi drumul in cca. 3 ore.

Pe fetele insorite ale vailor ce traversezi gasesti in anotimpul cald bogate si variate specii de flori, intre care predomina "floarea de colti'. Pe aceste locuri, "floarea de colti' se dezvolta nestingherita, ajungind la dimensiuni uimitor de mari si de o frumusete neintrecuta. Este oprita culegerea, oriunde s-ar afla.   

19. Poteca Piciorul Popii - Poiana Maicilor

Traseul 1 = Furcitura - Poiana Popii - Poiana Maicilor.

Traseul 2 = Furcitura - Piriul Furciturei - Poiana Maicilor.

In grupul potecilor de munte care fac parte din perimetrul cabanei Izvorul Muntelui se afla citeva carari care fac legatura intre traseele principale. Ele sint folosite de localnici pentru a scurta drumul si de acei turisti care urmaresc sa cunoasca amanuntit muntele. Pot fi folosite si de cei care vor sa treaca direct din V. Izvorul Muntelui - punctul la "Furcitura' - in Poiana Maicilor, fara sa se mai abata pe la cabana Izvorul Muntelui, scurtind calea spre culmi.

1. Primul traseu se desprinde din drumul nr. 10 de la Furcitura, urcind pe pajistea bogata in flori a Piciorului Popii. Panta este iute, dar frumoasa; treci pe la stina Piciorul Popii, ocolesti Bitca Popii prin stinga si iesi in Poiana Maicilor. Timp necesar 2 ore.

2. Al doilea traseu urca pe riul V. Furciturei mergind aproape paralel cu primul, de pe culmea Bitca Popii si ajunge in fundul vaii. Mai departe cararea o ia la dreapta si urca spre Poiana Maicilor. In fundul vaii Furciturei se afla cascadele de sub Vf. Secuiesc. Timp necesar 1,30 - 2,00 ore.

Trasee pe versantul de sud al Ceahlaului

20. Poteca Neagra - Chisirig

Marcaj: cruce albastra. Timp de parcurs: Neagra-Chisirig (0,00 h) - Confluenta Negrelor (0,45 h) - Piciorul Negrei (1,00 h) - Stinele de la Cruce (1,20 - 1,30 h) - Varatec (2,30 -3,00 h) - Poiana Maicilor (2,50 -3,20 h) - Ocolasul Mic (4,00 - 4,30 h) - Cabana Dochia (5,00 - 5,30 h).

Este una din potecile importante de ascensiune pe Ceahlau; incepe din partea de sud a masivului, din satul Neagra, situat la confluenta Piriului Neagra cu Piriul Bicaz. Poteca marcata cu cruce albastra pleaca din dreptul Cooperativei si Caminului cultural din acest sat, pe firul vaii Neagra in sus; stilpul de marcaj se afla chiar pe sosea. Autobuzele I.R.T.A. opresc in dreptul cooperativei, pe peretele careia este insemnat vizibil marcajul. Din gura vaii Neagra, de unde incepe drumul, virfurile Ceahlaului se vad sub un aspect cu totul deosebit. Abrupturile Ocolasului Mic si Turnul lui Budu formeaza o linie crestata, colturoasa, care se ridica maiestuos deasupra padurilor din V. Negrei.

Urmezi firul vaii; la inceput prin satul cu case frumos ingrijite, ale caror pridvoare sint sustinute de stilpi maiestrit lucrati in lemn, pe care sint incrustate bogate motive decorative; mai apoi satul se resfira tot mai mult si treptat ramine in urma. Urci in contiinuaire pe soseaua pe care ai pornit, sosea care este accesibila masinilor, si mergi pe V. Negrei alaturi de apele Piriului Neagra. Bogatele paduri coboara acum pina pe malurile piriului. Dupa 40-50 minute ajungi la confluenta celor doua Negre: Piriul Neagra Mare cu Piriul Neagra Mica.

La punctul de infratire a celor doua Negre, intalnesti o exploatare forestiera curioasa pentru drumetul care se abate pentru prima oara pe aceste meleaguri. Lemnele sint aduse din V. Neagra Mica pe o linie construita in chip original. Sinele acestei linii sint din lemn de fag lustruit, pe care circula niste sanii, aidoma unor platforme de vagoneti de cale ferata industriala. Aceste sanii sint insa trase de boi, iar unde panta este mai mare, aluneca singure. Pe aceste platfocme-sanii sint transportati busteni de marimi uriase, taiati din codrii de sub poalele masivului, de pe Obcina Pietrei Arse si de sub Vf. Secuiesc.

Drumul continua pe Piriul Neagra Mare, facind o cotitura spre nord-vest. Pe aceasta portiune a vaii poti urmari straturile de gresie care ies la iveala frumos si uniform orinduite, dind impresia unor nesfirsite dulapuri de biblioteca, in rafturile carora cartile sint aranjate intr-o perfecta ordine, chiar putin inclinate. Valea se inchide mult aici. Dar din aceasta strimtoare a vaii, poteca iese incet la larg si deodata padurile se raresc, in timp ce pe culmile din dreapta se ivesc pasunile de munte. In Piriul Neagra Mare intilnim linia de demarcatie intre gresia frumos aranjata, de care am amintit si straturile de Bistra-Comarnic, formate dintr-o serie de argile rosii si vinete, alcatuind "Linia Lutul Rosu', de care am mai vorbit.

Numai dupa 20 minute de drum de la confluenta celor doua Negre ajungi la stilpul de marcaj care te indrumeaza sa traversezi piriul si sa incepi urcusul spre punctul numit "Stinele de la Cruce', care isi trage numele de la o cruce de beton aflata in apropiere, un bun punct de reper.

Fig 50 .. 57

Pina aici, in cursul drumului, ai avut pe dreapta dealul Dubasa (1047 m), iar in stinga dealul Curmatura (1008 m). Mai departe poteca te poarta prin nesfirsite poieni impodobite cu paltini razleti si arini umbrosi, care cu fosnetul si unduirile calme ale frunzelor te imbie la popas. E un loc potrivit pentru o scurta odihna, deoarece putin mai sus, sub Stinele de la Cruce, gasesti un izvor cu apa rece. Popasul chiar si linga acest izvor este neasemuit de placut. Talangile turmelor de la stinele din apropiere, adierea domoala a vintului, mireasma poienilor umbrite de marginea codrilor si cintecul sopotitor al Piriului Neagra ofera drumetului clipe placute de odihna. Pornind din nou la drum, ocolesti stinele prin dreapta si intri intr-o padure batrina unde trebuie sa treci peste trunchiuri de arbori prabusiti de povara vremurilor, pe care muschiul si feriga cresc in voie.

Minunata e padurea aceasta ! Sub bolta ei te simti ca intr-un urias palat gotic, impresionant prin supletea si gingasia arcadelor lui, faurite din imbinarea armonioasa a ramurilor. Apoi, vegetatia bogata a padurii de pe Piciorul Negrei ascunde o intreaga imparatie de pasari, iar pe alocuri, prin bolta padurii, strabate ca prin vitraliile unui asezamint fermecat cite un snop de raze, in lumina carora apar uriase pinze de paianjen. In aceasta lumina, copacii par niste fapturi din lumea basmelor si nicaieri nu exista, poate, o mai armonioasa imbinare dintre fauna si flora ca in acest loc.

Pe masura ce urci catre Virful Negrei, dispare vegetatia bogata, iar atmosfera devine din ce in ce mai sobra. Iesi in poienile asezate pe versantul sudic al masivului, aparate contra vinturilor nordice de catre Turnul lui Budu si de peretele Ocolasului Mic; gasesti aici, chiar si in zilele de iarna cu geruri aspre, o odihna placuta, atunci cind ai pornit la drum pe schiuri. Pe drept Cuvint numele de "Varatec' pe care-l poarta aceste locuri este bine ales de localnici.

Mai departe, pe urcusul domol, ajungi sub Vf. Varatec (1363 m) peste care, spre deosebire de poienile lasate in urma, se framinta neobosite vinturile ce pornesc din Curmatura Stanilelor sau cele care vin din Poiana Maicilor. In curmatura Varatec, sub Turnul lui Budu, intalnesti un stilp de marcaj cu indicatoare. Din acest punct pleaca in spre poienile Stanilelor pe versantul vestic al Ceahlaului poteca nr, 24, marcata cu punct rosu, care face legatura intre traseul nostru (nr. 20) si traseul nr. 23 marcat cu banda albastra.

Tot din acest punct se mai despart inca 2 trasee:

unul care trece direct peste Turnul lui Budu (traseul nr. 21) si reintilneste traseele 16 si 20 pe Ocolasul Mic;

al doilea formeaza un circuit de plimbare pentru turistii care stau citeva zile la cabana Izvorul Muntelui.

Acest traseu (nr. 22) ocoleste Bitca Neagra si Piatra Sura, trece prin Poiana Pietrei Sure, urca curmatura dintre Piatra Sura si Piciorul dintre Bistre, coboara apoi prin Cheile Bistrei Mari, iese in Poiana Stanilelor de unde se inapoiaza la Varatec. De aci, din Curmatura Varatec poti urmari in voie poteca pe care ai urcat prin V. Negrei, iar spre vest, peste crestetul padurii, se vede Bitca Neagra (1389 m), intunecata si impadurita pina in virf, de unde i se trage si numele. De asemenea tot spre vest apar crestele stincoase ale Pietrei Sure, pe virful carora se inalta citiva pini aidoma unor pene rasfirate, prinse la palaria unui urias. Curmatura Varatecului desparte Valea Piriului lui Budu de V. Furciturei.

Spre nord se inalta impetuos Turnul lui Budu.

Din curmatura Varatec si pina in Poiana Maicilor, unde intilnesti poteca nr. 16, marcata cu banda rosie, parcurgi o brina costis, bine taiata in priporul muntelui, inainte sa ajungi in Poiana Maicilor, sub firul lenes al potecii se afla un izvor, spre bucuria celor multi cate, trecind obositi pe linga el, au prilej de popas, potolindu-si setea. Continuind drumul din Poiana Maicilor spre cabana Dochia parcurgi traseele, pe aceasta portiune comune, nr. 16 si 20, pe care le-am descris la traseul 16.

21. Poteca Turnul lui Budu - Ocolase

Timp de parcurs: Curmatura Varatec (o,oo h) - Turnul lui Budu (1,10-1,20 h) - Ocolasul Mic (1,20-1,40 h) -Ocolasul Mare (terasa intermediara: 1,35-1,55 h) - Hornul Ocolasului Mare (1,45-2,05 h) - Ocolasul Mare (2,00-2,20 h) - Bitca Ghedeon (2,20-2,40 h) - Cabana Dochia (2,30-2,50 h).

In general, drumul acesta este de un pitoresc rar intilnit.

Din Curmatura Varatic, de unde Turnul lui Budu se ridica sumbru, aidoma ruinelor unei cetati proptita in coasta Ceahlaului, firul potecii urca pe pajiste pina linga stincile acestuia chiar pe tapsanul inclinat care formeaza piciorul turnului. Nu exista o poteca bine batuta, dar daca mergi in serpentine, vei urca destul de usor. Alege in asa fel traseul, incit sa ajungi in partea dreapta a turnului.

La poale, turnul este incins de o brina pietroasa cu grohotis provenit din sfarimarea conglomeratului, iar in partea de est se afla un mic intrind in stinca, adapost pentru doua-trei persoane in caz de ploaie.

Mai totdeauna pe tapsanele din jurul Turnului lui Budu vei intilnit o multime de gainuse care zboara in stoluri, facind un zgomot surprinzator de puternic.

Ajuns linga Turnul lui Budu, stincile apar mai impresionante in neclintirea lor, neclintire pe care, spun batrinii, ca stihiile si vrajitoarele au dat-o unor fiinte pamintesti.

Budu a fost capitan in oastea lui Alexandru cel Bun si el s-a indragostit de Domnita Ana, una din fetele domnului. Ostean de frunte, Budu a plecat sa lupte cu dusmanii cotropitori si nu s-a mai intors. Mult l-a jelit Ana si neinduplecata a ramas la toate cererile in casatorie Vrajitoarele i-au adus naluca logodnicului si impreuna si-au luat zborul peste vai si munti, pe la Piatra Teiului, spre curtile lui Budu de pe Ceahlau. In zorii zilei, tocmai cind ajunsese deasupra muntelui, in faptul diminetii, au cintat cocosii. S-a produs o detunatura infricosatoare si s-a cutremurat tot muntele, iar fugarii s-au prabusit prefacindu-se in stinca si stinca au numit-o urmasii, Turnul lui Budu.

Treci de Turnul lui Budu propriu-zis, care ramine in stinga si urci pe dreapta lui, unde se deschide un jgheab larg. Panta se desfasoara in fata amenintator de iute, dar suisul nu este anevoios, datorita potecii pe tapsanul pasunii, in care s-au format adevarate trepte. Nerabdarea de a ajunge cit mai iute la creasta invinge oboseala. Apoi deodata, fara veste, catre nord, ca pe un ecran in care se potriveste o imagine, apare putin cite putin impresionantul tablou al Ocolasului Mare. De aici stincile lui predomina intreg masivul. Lasi in urma stincile Turnului lui Budu, care isi deapana trista lor poveste si intri intr-o poteca care ocoleste citeva tancuri. La picioare, intre noi si Ocolasul Mare, se intinde o imensa sa. Mai jos in partea de sud a seii porneste un coboris iute cu o pasune bogata care se continua pe Ocolasul Mic, unde intalnesti drumul 16, marcat cu banda rosie, care urca prin Poiana Maicilor. Partea nordica a seii este formata de ridicarea treptei intermediare intre cele doua Ocolase. Ea se distinge greu de la aceasta distanta, parind o fisie de stinca cenusie la baza Ocolasului Mare. Daca vei privi atent, observi ca versantul nordic al acestei sei este frumos marcat in partea lui inferioara de o serie de klippe de calcar, care se disting ca mici turnulete insirate in linie curba de la un capat la altul al depresiunii.

Dupa ce intri in drumul nr. 16, in dreapta, spre est, se inalta acum domol Vf. Ocolasului Mic, acoperit de iarba, purtind un semn topografic. Urmaresti poteca marcata care traverseaza Ocolasul Mic pina in dreptul klippei de calcar, in fata careia intilnesti un stilp de marcaj. Din acest punct parasesti poteca marcata si incepi sa urci treapta intermediara. De obicei, aceasta treapta poate fi urcata prin partea estica, unde exista o poteca destul de buna. Pe masura ce te apropii, din treapta intermediara se contureaza pe fondul auriu o coloana dorica de care am amintit la poteca nr. 16. Aceasta parte are infatisarea unei cetati ruinata de vreme.

Si asa cum se intimpla in toate drumurile de munte, fiecare pas aduce ceva nou. Nu apuci sa descifrezi pe deplin frumusetile stincilor linga care te afli, ca privirile sint furate de impetuozitatea si neclintirea pe care peretele Ocolasului Mare si-a durat-o. Intr-adevar, din intreaga parte superioara stincoasa a Ceahlaului, Ocolasul Mare, privit de la sud spre nord, isi expune abruptul cel mai spectaculos. In inaltimea lui, el pare ca stapineste intreaga fire, care a devenit neinsemnata, inexistenta aproape, fata de uluitoarea lui maretie. Continuind drumul inspre nord pe treapta intermediara te apropii de peretele Ocolasului Mare. Drumul il faci pe partea estica a treptei care este mai inalta, avind o usoara inclinare catre vest, spre Poienile Stanilelor. Pe aceasta parte a treptei gasesti o poteca destul de batuta. Dupa putin timp (cca. 10 minute de urcus usor), intilnesti numeroase stinci rasturnate, dintre care, in stinga, se ridica un tanc drept ca un obelisc retezat, numit Coltul din Ocolasul Mare. El se vede din mari departari infipt in fata Ocolasului Mare. De aici, coborind putin, prinzi o poteca la poalele peretelui sud-estic al Ocolasului Mare, pe care o urmezi strecurindu-te dupa tancuri de conglomerat pina ce iesi in fata unui horn (jgheab). Acesta este strajuit in partea dreapta de o coloana de piatra de o forma caracteristica, avind in capul ei un fel de cacioila numita "Coloana cu caciula'.

Cum vii pe poteca descrisa, ai jgheabul in stinga, iar Coloana cu Caciula in fata. Directia jgheabului este de la est la vest. Ripos, cu iarba numai in partea de jos, pe masura ce urci devine mai ripos, dar fara sa prezinte pericol. Iesirea se face prin fata lui dreapta, lasind in stinga firul propriu-zis, care este mai greu de urcat. Pentru turistii incercati aceasta portiune cu caracter alpin este una din cele mai interesante. In acelasi timp, prin parcurgerea traseului prin jgheab, se face o apreciabila economie de timp fata de traseul marcat cu banda rosie care traverseaza o portiune prin padurea de pe Ocolasul Mic, taie apoi un grohotis si urca peste Piatra Lata din Ghedeon.

Timpul mediu in care poate fi parcurs urcusul prin jgheab este de 15 minute de la baza pina la platou, iar pericol de prabusire nu este. Urcusul prin jgheab ofera turistilor privelisti deosebit de pitoresti. De sub muchia Ocolasului Mare privirile domina partea de est a masivului cu Piatra Lata, Pietrele Detunate si Piatra cu Apa, iar in fundalul perspectivei apare mareata cupola a Ceahlaului: Toaca (1904 m). Prin jgheabul pe care ai urcat iesi pe platoul Ocolasului Mare, de unde se desfasoara o priveliste larga spre corpul masivului, intinsul platoului masoara pina in Toaca aproximativ 5 km².

Punctul cel mai inalt al Ocolasului Mare are 1857 m deasupra nivelului marii. Maretia abruptului Ocolasul Mare, care domina intreg orizontul pina peste zeci si sute de km, este dintre cele mai rar intilnite la noi in tara. De pe Ocolasul Mare, privirile se pierd adinc inspre sud peste Creasta Hasmasului, care se topeste in zarea albastruie. Apoi, in nenumarate planuri se insira Withausul cu virful crestat, Suhardul, si ceva mai aproape, Haghiesul cu uriasa caldare inverzita in care se unduieste catifeaua nesfirsitelor lui pasuni. Sub noi se deschide haul prapastios al celor peste 650 m, care aluneca pina in poienile Stanilelor, peste care penelul naturii a risipit verdele intr-o bogatie de nuante, de la verdele inchis pina la verdele cel mai proaspat si crud.

Privelistea de pe Ocolasul Mare va ramine pentru totdeauna vie in mintea oricarui turist. Oricit de lipsit de fantezie ar fi calatorul care s-a oprit in marginea de sud a Ocolasului Mare, ochii lui vor privi cu inaintare poienile Stanilelor sau Gardul Stanilelor, poarta in "V' pe care o deschide Bistra Mare sau legendarul Turn al lui Budu. Ramii vrajit de frumusete, de bogatia si diversitatea formelor si culorilor din aceasta parte a muntelui. Fiecare terasa din Stanile evoca o poveste pe care inchipuirea o plasmuieste usor, libera, nestavilita. Fiecare poiana e plina de poezie si fiecare piatra are o poveste, o legenda.

Intr-o ciudata inspiratie, natura a creat treptele Ocolasului Mic - asezate la mijlocul distantei din adincimea celor 650 m - care se inlantuie la acelasi nivel si dau toate la un loc infatisarea unei polite uriase, ale carei margini sint taiate in semicercuri egale. Pe aceste semicercuri veai maiestrite parcuri naturale, mai frumoase decit le-ar fi putut crea cel mai iscusit gradinar. Cit de gingas au fost armonizate aici pe covorul crud al pasunii tufele de ienuperi, adevarate boschete de un verde sters, prafuit, din mijlocul carora tisneste cite un trunchi de brad, impodobit cu cetina de culoarea verdelui intunecat al iezerelor fara fund.

De aici, de sus, vedem dar forma interesanta a treptelor (rupturilor) pe care le formeaza Ocolasele, imprejmuite ca o cetate. Mai apoi, dupa poienile Stanilelor, se ridica un ultim zid imprejmuitor al cetatii: Bitca Neagra, Piatra Sura si Piciorul cu Strungile, despartite prin doua porti deschise de piraiele Stanilelor si Bistra Mare.

In ceasurile apusului, pe Ocolasul Mare poposesc cei mai multi vizitatori. De aici pot fi admirate jocurile razelor asfintitului care coloreaza cerul si pamintul in mii de nuante. Imediat mai jos, stincile lui Budu par incendiate de razele purpurii ale apusului. Din inaltimea Ocolasului privirile domina spre est sirul domol al colinelor care se talazuiesc pina in fundul zarii peste apele Siretului; tot din inaltimea lui privesti spre vest geana stralucitoare a soarelui care se stinge departe, peste crestetul Calimanilor. Atunci talangile turmelor din Poienile Stanilelor rasuna mai plin si mai limpede. Umbrele inserarii cuprind vaile impadurite, vintul aduce frinturi din sopotul Bistrei Mari. Iar Bistricioara pare o dunga de argint viu ce serpuieste printre paduri intunecate; astfel, in ceasurile asfintitului, Bistricioaira, luminoasa si vie, poate fi numita pe drept un piriu al soarelui.

In acest timp, in Poienile Stanilelor bacii si-au adunat turmele la stinele pe care afundul vaii te opreste sa le zaresti. Cind si cind, un chiot urca pina spre virful Ocolasului Mare, dar privirile cauta neputincioase la voinicul care l-a trimis si oricit te-ai forta sa-l vezi, adincul si departarea te vor face sa renunti a-l mai gasi.

Din virful Ocolasului Mare cobori spre cabana Dochia, pe o poteca batuta, ce se deschide prin muschiul moale al platoului, in care pasii se afunda ca intr-un covor. Este un muschi deosebit de inalt, crescut in colonii care par niste perne verzi-roscate. Toata spinarea Ocolasului Mare si o buna parte din platoul Ceahlaului sint captusite cu aceasta haina groasa, pe care muntele a imbracat-o pentru a pastra reveneala si umiditatea solului si a retine mai mult zapada, intr-adevar, foarte rar iarna platoul Ceahlaului reuseste sa pastreze un strat mai gros de zapada pe toata intinderea lui. Vintul o spulbera incontinuu, arundnd-o peste vai. Cararea coboara pe marginea estica a Ocolasului Mare, apoi se indreapta catre saua dintre Ocolasul Mare si Bitca Ghedeon.

Dupa ce treci de "Sinuni', incepi sa urci usor o brina pe Bitca Ghedeon, pe care o ocolesti astfel prin partea estica. Bitca Ghedeonuilui este un mamelon asezat intre Ocolasul Mare si Vf. Lespezi. Sub Bitca Ghedeonului, catre est, se afla Piatra Lata din Ghedeon, de sub care isi aduna apele Izvorul Muntelui. De aceea, partea superioara a Izvorului Muntelui se numeste "Fundul Ghedeonului'.

De pe brina care ocoleste Bitca Ghedeon mai strabati numai citeva sute de metri si ajungi la cabana Dochia, pitita sub malul taiat in partea de sud-est a virfului Lespezi; un punct de rascruce in care potecile se unesc sau se despart pentru a impinzi muntele.

22. Poteca prin Cheile Bistrei Mari

Timp de parcurs: Varatec (0,00 h) - Poiana Bitca Neagra (stina: 0,30 h) - Piriul Chiliei (0,50-1,00 h) -Bourie (1,15-1,30 h) - Poiana Piatra Sura (2,25-2,40 h) - Curmatura Pietrii Sure (2,40-3,00 h) - Valea Bistrei Mari (3,30-4,00 h) - Cascada mare a Bistrei (3,50-4,25 h) - Stanile (marginea de jos a poienii: 4,30-5,00 h).

Acest traseu, prilej pentru o alta prezentare descriptiva, incepe in Poiana Varatec, face o bucla cuprinzind in ea Bitca Neagra (1389 m) si Piatra Sura (1352 m) pe care le ocoleste formind un cerc aproape inchis. Ca baza de plecare e bine aleasa cabana Izvorul Muntelui.

Drumul in intregime se mentine la altitudine mica, are insa citeva puncte dificile, in special in partea finala, il recomandam turistilor care petrec mai multe zile in Ceahlau, nefiind un drum de legatura si nici o varianta la traseele clasice. De aceea trebuie rezervat special timpul necesar acestui traseu. Poate fi parcurs in bune conditii daca turistii stau citeva zile la cabana Izvorul Muntelui, sau la cabana Dochia, baze de pornire pentru acest traseu.

Ajungi pe unul din traseele cunoscute, ales de pe harta, in Poiana Varatec, la stilpul de marcaj cu indicator si cobori in Poiana Bitca Neagra (pe traseul nr. 24). De aici continui drumul pe o poteca prin padure catre sud-vest, inconjurind Bitca Neagra prin sud, lasind insa o vilcea intre noi si Bitca Neagra. Dupa putin timp hatasurile de oi dispar, iar poteca devine mai vizibila; cobori in panta usoara marginea unei vilcele, apoi poteca se alipeste piriului Chiliei, imediat dupa ce faci o cotitura brusca la stinga si treci citeva zone mlastinoase. De aici drumul se largeste mult si devine foarte frumos, asemenea unei alei marginita cu brazi, de o parte si de alta. Se cunoaste ca pe vremuri a servit ca drum de transport la mari exploatari forestiere.

In mai putin de o ora de la Poiana Bitca Neagra iesi intr-un luminis larg, unde este asezata o stina. Locul se numeste "Ia Bourie'. Numele acestuia se trage inca de pe vremea cind un batrin unchies pazea singur o cireada de 120 de boi. Aleea pe care ai venit isi urmeaza calea, la fel de linistit, catre vest, pe marginea Piriului Bistra Mica, numita astfel din punctul unde cele doua mici piraie, al Chiliei, pe care ai venit, si piriul Stanilelor, care curge din directia nord, se intalnesc la "Bourie'.

De la Bourie parasesti poteca larga care duce in V. Bistrelor (foarte aproape de locul unde coboara traseul nr. 26 de pe Obcina Tablei de la Pintec) si urci catre nord Piriul Stanilelor care te conduce in poiana intinsa de la poalele Pietrii Sure - Poiana Piatra Sura. Poiana se desfasoara larg intr-o usoara panta pe versantul vestic al Pietrii Sure. Pe pajiste pasc in liniste cirezile de vite, iar poiana asculta cintecul zbuciumat al Piriului Stanilelor care s-a rostogolit in drumul lui peste cele 7 cascade dintre Piatra Sura si Bitca Neagra.

Piriul Stanilelor taie din partea sudica a Pietrei Sure masivul, care ramine izolat intre Piriul Stanilelor si Piriul Chiliei, numit Bitca Neagra. El are, de fapt, exact aceeasi formatie geologica ca si masivul din care provine. Piatra Sura, cu toate ca nu depaseste 1400 m altitudine, vazuta din poiana este impresionanta prin abruptul versantului vestic. Peretele de stinca, aproape golas, se ridica impetuos pe o diferenta de nivel de cca. 200 m. Partea superioara, puternic zimtata, formeaza o serie de dinti desi ca de ferastrau, taiati in conglomerat marunt si albicios.

Cheile formate pe Piriul Stanilelor intre Piatra Sura si Bitca Neagra sint salbatice si greu accesibile. Turistii care se avinta in aceasta regiune trebuie sa aiba neaparat coarda si piroane pentru a putea escalada cele 7 cascade ale Piriului Stanilelor.

In partea nordica, Piatra Sura se continua cu Piciorul Pietrei Sure care se curbeaza catre vest, apoi se prelungeste de-a lungul Bistrei Mari in directia sud-vest si se uneste printr-o curmatura cu piciorul dintre Bistre. Piatra Sura se prelungeste dincolo de Bistra Mare, pe o mica portiune, cu Piciorul cu Strungile. Din Poiana Pietrei Sure, pe care o parcurgi in intregime de la sud catre nord, urci domol si nu mai intalnesti poteca, ci numai hatasuri de oi. Din partea nordica a poienei intri intr-o padure care acopera panta pe care trebuie s-o parcurgi pina la curmatura ce leaga Piatra Sura cu Piciorul dintre Bistre. Panta fiind iute si neavind poteca, inaintezi greu. Tii tot timpul firul vilcelului pe care urci. Dupa o ora de la plecarea din poiana, iesi in curmatura, incepi sa cobori pe versantul celalalt printr-o padure atit de batrina si cu atitia copaci prabusiti, incit ai impresia ca treci printr-un cimitir al padurii. Aici, copacii prabusiti au devenit morminte de putregai, imbracate in licheni. Matreata bradului, in chip de lintoliu, filfiie trist si intregeste decorul straniu din aceasta padure. De prin coloanele stincilor din dreapta astepti ca la fiecare pas sa apara un urs pentru a privi la nepoftitii care au indraznit sa-i calce imparatia.

Panta ce o cobori este repede. Nu o parcurgi direct, ci oblic catre dreapta, traversind citeva viroage. Fiecare creanga geme sub pasul turistului. Din aceasta lume salbatica, care pare neatinsa de picior de om, in care fiecare pas se afunda in putregaiul invelit intr-o patura elastica de muschi, treci in lumea plina de viata ce o aduce Piriul Bistra Mare, pe care deocamdata il auzi abia susurind printre tufe. Din curmatura ajungi in firul Vaii Bistrei Mari, in cca. 45 minute.

Aspectul si vegetatia sint cu totul altele pe marginea apei. Natura si-a revenit, a inviat parca, in comparatie cu padurea prin care ai venit.

In lungul piriului mijeste un soi de poteca ce vine din josul apei. Urmezi drumul in dreapta in susul ei. Treci prin vegetatia abundenta de pe marginea piriului care te sileste sa-l traversezi de mai multe ori, de pe un mal pe altul.

Intri intr-un defileu care se deschide neasteptat in fata. Curiozitatea nestavilita iti da imbold si puteri. Printre cei doi pereti conglomeratici care urca vertical spre inaltimi, Piriul Bistrei Mari si-a croit dirz drumul spre vale. Cu multa bagare de seama inaintezi prin defileul desferecat de forta nebanuita a piriului - caci pe alocuri te vezi silit a pasi chiar in creasta valurilor inspumate. Cascade marunte cu multe praguri pun la incercare rabdarea si priceperea pentru a le traversa. Ceva mai sus, piriul face o bucla brusca spre dreapta. Te avinti in noua directie, dar repede cazi pe ginduri in fata unei cascade mari care se arunca peste un perete abrupt de stinca. Studiind traseul, gasesti posibilitatea de a ocoli pe peretele sting (cind urci). Te catari pe o panta inclinata mult, dar bogata in vegetatie, astfel incit esti bine asigurat. Ajuns in creasta, cobori pe partea cealalta pe firul vaii. Clina pantei fiind mare, coborirea se face anevoie, trebuind sa te ajuti de crengile tufelor. Ajuns in firul vaii, continua drumul in susul apei si dupa ce mai treci citeva praguri, iesi in padurile frumoase din partea de nord a poienilor Stanilelor. Ai trecut astfel prin cheile Bistrei Mari, cunoscute de foarte putini turisti.

De la cascada mare pina aici faci cca. 40 minute. Pentru a prinde poteca traseului, parcurgi o portiune de padure catre sud-est si in curind intilnesti poteca si marcajul. Dupa o ora si 15 minute de adevarata plimbare prin poienile Stanilelor, te inapoiezi in Curmatura Varatec, punctul de la care ai plecat, iar de aci pina la cabana Izvorul Muntelui mai calci un drum inca o data pe atita trecind prin Poiana Maicilor. Este o excursie de o zi plina, facuta cu multa chibzuinta, pentru a nu intra in noapte. Sint peisaje minunate, care te pot opri din drum sa le privesti mai mult. Timpul planificat pentru aceasta ruta devine o necesitate de care trebuie sa tii seama, calculind si distanta pina la baza de retragere pentru innoptat sau pina la baza de plecare.

Trasee pe Versantul Vestic al Ceahlaului

Baze de plecare: Bicazul Ardelean, Tulghes, Pintec.

23. Poteca pe Bistre

Marcaj: banda albastra. Timp de parcurs: Bicazul Ardelean (Tepeseni: 0,00 h) - Bistra Mare (1,00 h) - Piciorul cu Strungile (3,30 h) -Curmatura Stanilelor (5,00 h) - Jgheabul lui Voda (6,00 h) Cabana Dochia (7,00-7,30 h).

Poteca incepe din soseaua ce leaga Cheile Bicazului cu localitatea Bicaz. Pornesti la drum din centrul satului Bicazul Ardelean in directia nord, dupa cum arata sageata de pe stilpul de marcaj, urmind soseaua care se indreapta spre Tulghes. Mergi astfel cale de 3 km pina la confluenta Bistrei cu apele din V. Bradului. In dreptul bisericii, un alt stilp de marcaj indica drumul de urmat de-a lungul Bistrei, deci te abati la dreapta parasind soseaua Tulghesului.

Daca ai insa timp si esti dornic de a cunoaste toate frumusetile si comorile regiunii prin care treci, poti continua drumul dincolo de confluenta Bistrei, inca 2 km pe soseaua Tulghesului, pentru a vizita pestera Tosoroc. Nu insa fara un insotitor. Ajuns in dreptul pesterii Tosoroc sau Jgheabul cu Gaura, dupa cum ii mai spun localnicii, te abati la stinga spre sud-vest, trecind prin zmeuris si o vegetatie foarte deasa.

Panta e destul de aspra, iar in apropierea pesterii strabati un teren cu grohotis - semn ca te apropii. Minunatiile frumosului castel din basme, imaginea fermecata a boltilor, splendoarea minunilor aflate, frumusetea coloanelor sint elemente demne de vazut. Privirile alearga acum lacome sa cuprinda lumina soarelui si gingasia florilor. Sorbi cu mult nesat aerul curat. Cauti cu privirile crestele inalte ale Ceahlaului, cu dorinta nestavilita de a ajunge cit mai iute acolo sus, cit mai sus, in lumina, spre soare. Te inapoiezi la confluenta Bistrei cu V. Bradului, de unde ai intrerupt traseul si urmaresti acum marcajul care se indreapta spre nord. Mergi mai intii pe soseaua peste care apele Bistrei au carat prundis din belsug. Drumul trece de nenumarate ori de pe un mal pe altul, iar dupa ce ai lasat in urma si ultimele case grupate pe V. Bistrei, intri intr-o minunata alee de brazi.

Dupa o ora de mers pe V. Bistrei, ajungi la intretaierea dintre poteca nr. 26 care vine de la Pintec, marcata cu triunghi rosu si poteca pe care mergi mai departe, marcata cu banda albastra. Pe nesimtite intri in padure. Cararea larga urca domol printre poiene inflorite si bradet tinar, pina cind o vale luminoasa arata locul unde cele doua Bistre, Bistra Mare si Bistra Mica, isi impletesc apele culese de prin vagaunile stiute si nestiute ale Bitcii Negre si din Piatra Sura. De la confluenta, valea se strimteaza si are orientarea de la sud-vest spre nord-est.

Pe salba de argint a riului se insira poieni imbalsamate de mireasma florilor peste care privirile uimite luneca domol, cuprinzind cu nesat tot ceea ce se poate numi podoaba a pamintului; piriul alearga voios si murmura cine stie ce frintura de poveste adusa de prin haurile Ceahlaului; pe pajistea cu iarba cruda cresc mii de "paralute' si "iarba ciutei', flori comune, dar pe care le vezi cu alti ochi, pentru ca abia aici descifrezi adevarata taina a frumusetii lor. Si nu o data ai impresia ca urci prin aleile unui parc. Din aceste poieni vezi ridicindu-se in fata parte din Ocolasul Mare.

In intregime, V. Bistrei Mari, privita im amonte, e strajuita in lung de Piciorul dintre Bistre (1274 m alt.) pe dreapta si Obcina Tablei (1261 m alt.) in stinga. Dupa ce ai strabatut cale de un ceas printre minunatiile de pe V. Bistrei Mari, ajungi la confluenta acesteia cu Piriul Larg, un afluent pe dreapta Bistrei. Aici se afla o poiana deosebit de intinsa, "Poiana Largu'. Drept din fata, pe marginea poienii, vine Piriul Largu, care se varsa in Bistra Mare, dupa care apele fac un cot catre dreapta. Traversezi poiana imprejmuita cu razlogi si apuci la dreapta, avind in fund silueta dantelata a Pietrii Sure. Cind parasesti poiana, poteca marcata incepe sa urce domol pe Piciorul cu Strungile, lasind la dreapta V. Bistrei Mari. Pe tot traseul, pina in Curmatura Stanilelor, prin luminisuri, vei vedea din cind in cind creasta dantelata a Pietrii Sure.

Piciorul cu Strungile, asezat intre V. Bistra Mare si V. Piriul Largu, urca pina sub streasina muntelui. In punctul cel mai inalt (1327 m alt.), directia drumului se schimba brusc spre rasarit. Tot aici intilnesti cararea care vine de pe Obcina Lacurilor. Este o poteca desprinsa din poteca nr. 5 in dreptul confluentei Piriului Slatinei cu Piriul Rupturi. Dupa ce urca pe Piciorul Calului, urmind cumpana apelor, ajunge in Obcina Lacurilor si apoi in Piciorul cu Strungile. Piciorul cu Strungile apare in ansamblul reliefului facind parte din sirul de crenele care inconjoara partea inferioara a Ceahlaului. El este randuit in linia Bitcii Negre si a Pietrii Sure, fiecare in parte sugerind cite un turn din zidul ce inconjoara masivul propriu-zis in partea lui vestica. Sint turnurile care pazesc inchipuita cetate a Ceahlaului.

De la Bicazul Ardelean pina in culmea Piciorului cu Strungile, poteca strabate in intregime roci caracteristice, denumite "Straturi de Sinaia', care au in complexul lor: calcare vinete compacte, calcare marnoase, argile marnoase si gresii calcaroase. Un aspect deosebit il dau fisurile umplute cu calcit, formind o retea de vine albe.

Urmind firul potecii peste Piciorul cu Strungile, ajungi dupa aproape un ceas in Curmatura Stanilelor. Cu putina atentie vei putea observa ca de aici inainte poteca se desfasoara in depunerile conglomeratului de Ceahlau, dind un aspect deosebit rocii pe care calci, aspect caracteristic acestui masiv.

Prin saua din Curmatura Stanilelor se face legatura dintre zidul exterior care inconjoara masivul si partea superioara a Ceahlaului. Pe aceasta cumpana de ape a fost asezat un indicator cu doua sageti: una arata spre stinga drumul ce vei urma spre cabana Dochia, iar cealalta spre dreapta, la vale (marcajul potecii nr. 24 punct rosu), arata una din cele mai frumoase poteci peste poienile Stanilelor care leaga drumul nostru (al Bistrei), pe care te afli, cu drumul ce urca de la Neagra (nr. 20 marcat cu cruce albastra) prin Poiana Varaticului, spre cabana Dochia.

Din Curmatura Stanilelor, privirile pot cuprinde toata fata sud-vestica a Ceahlaului cu jgheaburile abrupte, care aduna in ansamblul lor, pina la Tumul lui Budu frumuseti nebanuite, daltuite in peretii aibrupti de sub care porneste briul padurilor de brad. La marginea inferioara a briului se astern tacute poienile Stanilelor.

Sus, peste tancurile de stinca, tisneste spre limpezime muchia prapastioasa a Ocolasului Mare (1857 m). Din Curmatura Stanilelor, mergi pe sub poale de padure, tinind directia spre nord, dar dupa citeva serpentine cararea trece peste saua numita "La Scaune', pentru a urca in zig-zag alte serpentine. Unghiul de inclinare a pantei e din ce in ce mai mare, dar incet ajungi la marginea Jgheabului lui Voda, pe care-l treci de-a curmezisul. Poteca urmeaza o curba de nivel, cam la mijlocul pantei peretelui drept al jgheabului, si trece prin desisuri de tufe de "afine', "merisori' si "ienuperi'. Uriasa caldare a Jgheabului lui Voda se deschide intre Piciorul Schiop si partea nordica a Curmaturii Stanilelor. Fata nordica a Jgheabului lui Voda se deschide intre Piciorul Schiop si Gardul Stanilelor.

Serpentinele scurte se indreapta acum spre platoul Piciorul Schiop, unde un stilp de marcaj cu trei sageti vesteste ca te afli iar la o rascruce de drumuri: cruce rosie - marcajul potecii nr. 2 spre Duruitoarea (nord), banda albastra - marcajul potecii nr. 23 spre cabana Dochia (est), iar cea de a treia sageata arata directia inapoi a potecii pe care ai urcat. De aici, marcajele inmanuncheate pe aceeasi poteca merg pina la cabana.

Odata ajuns pe Piciorul Schiop, inseamna ca ai trecut in zona cu flora alpina, unde intilnesti o vegetatie caracteristica. De aici, privirile domina intreaga parte din vestul Ceahlaului; se desprind limpede culmile Haghiesului (1505 m), Piatra Rosie (1510 m) si Magura Grintiesului (1551 m), dupa care departarile se inchid in zarea cetoasa cu lantul viguros al Calimanilor, cu inaltimi care depasesc 2000 m.

Te afli acum pe platoul masivului. In drum spre cabana, la stinga, se ridica mindra cupola a Vf. Toaca (1904 m). Treci printr-un grup de stinci din gresie intre care distingi unele avind infatisarea unor "babe', iar alta in forma de cub, numita "Piatra Lacrimata'. Te strecori printre aceste stinci si urci foarte usor in tapsanul Ocolasului Mare. Treci pe marginea de nord a Bitcii Ghedeonului si numai la 2-300 m in fata apare cabana Dochia. In jurul cabanei care poarta numele frumoasei fete a lui Decebal, ratacita prin haurile Ceahlaului, vei zari ca in vis legendele acestui munte, legenda Panaghiei, a lui Budu, dar mai ales a Dochiei, impietrita undeva pe la obirsia Izvorului Alb.

Priveste dar muntele cu stincile lui, carora un popor cu o imaginatie atit de bogata le-a dat un nume, le-a creat o origina inflorita in legende pe care le stiu povesti atit de frumos batranii din partea locului.

24. Poteca prin Poienile Stanilelor

Marcaj: punct rosu. Timp de parcurs: Poiana Varatec (curmatura - 0,00 h) - Poiana Bitca Neagra (0,30 h) - Poiana Stanilelor (0,45 h) - V. Bistrei Mari (1,15 h) - Curmatura Stanilelor (i,45 h).

Pentru cel care l-a strabatut, acest drum va ramine drept amintire a cine stie carei tari minunate, cu paduri si poieni fermecate. Nu e usor sa uiti frumusetea poienilor de sub pripoarele Stanilelor, cum nu e usor sa uiti nici vraja padurilor de pe povirnisurile lor.

Spre aceasta imparatie a poienilor si stinelor, a izvoarelor si florilor te indrepti din Curmatura Varatic, unde ai ajuns venind de la Neagra pe poteca nr. 20, marcata cu cruce albastra, sau din Izvorul Muntelui, prin Poiana Maicilor, pe traseul nr. 16 marcat cu banda rosie. De aici poti prinde doua poteci care te scot in Poiana Bitca Neagra. Prima poteca pleaca sub forma de brina pe versantul nord-vestic al tapsanului de sub Turnul lui Budu pina ce intra in padure. Aceasta este de altfel poteca marcata. Ea coboara usor, trece peste o vale in care s-a pravalit din muchia inalta a muntelui grohotisul maruntit de ploile si vinturile ce bat din nord-vest. Strabati apoi o poiana si intri din nou intr-o padure, in care "matreata bradului' si-a aninat fuioarele gri-verzui, filfiind jalnic la adierea vintului. Sub aceasta bolta infiorator de cenusie nu se aud nici triluri de pasari, nu se vad nici urme de ciute. Numai mistretul si-a gasit un adapost, de dragul poienilor umede din apropiere, care ii ofera sucul hranitor al radacinilor, dupa care scurma cu lacomie pamintul in toate noptile. Dupa aceasta portiune de padure, ajungi la lumina in Poiana Bitca Neagra, in dreptul stinei de oi.

Cea de a doua poteca din Varatic te scoate tot in Poiana Bitca Neagra. Din Curmatura Varatic se indreapta spre vale in directia nord-vest si intra piezis in padure; trece printr-o rariste de brazi si traverseaza in ocol, prin partea superioara, valea Piriului lui Budu. La stinga, in jos, se deschide V. Negrei Mari strajuita si ea pe stinga de Piciorul Negrei, iar in dreapta de Obcina Chiliei, care se prelungeste cu Vf. Verde (1304 m) si Vf. Arsitei (1293 m).

Dupa ce ai traversat Piriul lui Budu, drumul coboara usor; intri din nou in padure si dupa aproximativ 10 minute ajungi in Poiana Bitca Neagra. Aici exista un stilp de marcaj. Din dreptul acestuia pornesti in directia nord-nord-vest si va trebui sa tii poteca pe linga liziera padurii pina ce vei fi strabatut intregul sir al Poienilot Stanilelor, care se pierd in padurea ce coboara din Curmatura Stanilelor spre V. Bistrei Mari. Vei evita sa cobori in fundul vaii si vei ocoli valea indreptindu-te catre est, pe o poteca de brina trecind pe versantul ei nordic. Urci apoi drumul frumos impadurit cu brad tinar si dupa 1,30-1,45 h de la plecarea din Varatic, iesi in Curmatura Stanilelor, Aici intilnesti drumul nr. 23 ce urca pe V. Bistrei si stilpul de marcaj cu cele doua sageti.

Asa cum am amintit mai sus, drumul prin Poienile Stanilelor ramine unul dintre cele mai pitoresti, prin farmecul peisajului acestor poieni asezate in depresiunea dintre masivul Ceahlaului si Piatra Sura. Aici, pasul turistului se infunda in covorul moale al ierbii, privirile sint vrajite de crenelurile Pietrei Sure sau de conglomeratul din peretii Ocolaselor. Inima se umple de bucuria linistii. Aceasta pace este tulburata numai de sipotul piraielor care se rostogolesc prin vaile de sub abrupti sau de murmurul padurilor din jur. Toate laolalta intregesc parca simfonia nescrisa a naturii, pe care sufletul sensibil al indragostitului de munte o simte vibrind pina in cele mai adinci cute. Peste crestetul padurilor se aliniaza tancurile Ocolasului Mic, iar deasupra domina maiestuoasa orga Ocolasului Mare.

25. Poteca pe Brina Ocolasului Mare

Timp de parcurs: Cabana Dochia (0,00 h) - pe poteca nr. 23 - Intrarea in Jgheabul lui Voda (capul brinei Ocolasul Mare: 0,30 - 0,35 h) - Treapta Ocolasului Mare (1,00 - 1,20 h) - Ocolasul Mic (poteca nr. 16: 1,20 - 1,45 h).

Un alt traseu de legatura intre poteca 23 si poteca 16 pe Ocolasul Mic il formeaza brina Ocolasului Mare. Acest traseu constituie de altfel o frumoasa excursie in ''apropierea cabanei Dochia pentru cei care fac un popas mai lung la aceasta cabana. Este cel mai frumos dirum care leaga platoul masivului cu Ocolasul Mic. Traseul poate fi parcurs in intregime pe o brina ce se afla pe versantul vestic al Ocolasului Mare. Drumul este sigur si constituie o placuta plimbare si in acelasi timp un traseu scurt .pentru a ajunge in Ocolasul Mic. Nu se recomanda acest traseu celor care nu suporta drumurile de brina.

De la cabana Dochia te indrepti pe poteca nr. 23, marcata cu banda albastra, care coboara prin Jgheabul lui Voda catre Bicazul Ardelean pe V. Bistrei. Traversezi Jgheabul lui Voda ce se desface intre Piciorul Schiop si Curmatura Stanilelor, dupa care ajungi pe o sa la extremitatea careia se afla un semn trigonometric. Poteca marcata trece muchia si incepe sa coboare catre Jgheabul lui Voda. Din acest punct distingi spre est o alta poteca mai putin pronuntata care se intinde pe sub abruptul Ocolasului Mare. Parasesti astfel poteca si te angajezi pe drum de brina format din hatisuri de oi. Poteca parcurge in general teren cu iarba si ici-colo portiuni de grohotis.

Traversezi citeva ripi rupte de torenti si poteca incepe sa urce pe sub impresionantul perete abrupt al Ocolasului Mare. Panta este insa domoala. Aproape de iesirea din brina lasi peretele de stinca si ocolesti pe tapsanul de iarba printre jnepeni, o muchie de stanca, dupa care iesi pe treapta intermediara intre Ocolasul Mare si Ocolasul Mic. Daca vrei sa ajungi sus la Coltul din Ocolasul Mare, te mentii pe marginea peretelui, urci si traversezi muchia de stinca amintita mai sus, dupa care continui sa urci catre stinga un tapsan frumos care te scoate chiar la Coltul din Ocolas.

Brina propriu-zisa, de la capul ei pina la treapta intermediara, poate fi parcursa in 30-45 minute, fara nici un efort. Traseul se desfasoara deasupra Poienilor Stanilelor si sub abruptul Ocolasului Mare, ceea ce tocmai constituie maretia ei. La stinga contempli peretele de conglomerat, prapastios si amenintator, iar la dreapta, josr peste prapastiile adinci care pornesc chiar de sub picioare se inalta miile de suliti ale padurilor de brad. Blinde si linistitoare se astern in vale Poienile Stanilelor. Dincolo, spre vest, se inalta zidul format de la nord catre sud de Piciorul cu Strungile, Piatra Sura si Bitca Neagra, care imprejmuieste imensa cetate a Ceahlaului.

De aici, de pe brina Ocolasului Mare, privirile ajung insa si mai departe, catre Podisul Transilvaniei, intins ca o imensa harta in relief. Perspectiva aceasta mareste si mai mult valoarea turistica a potecii. Din brina pe care ai venit, poti urca prin citeva jgheaburi sus, pe Ocolasul Mare sau poti cobori in Poienile Stanilelor. Aceste escaladari sint foarte iuti si periculoase, de aceea nu le recomandam decit turistilor incercati, pe unele portiuni fiind necesara coarda. Traseul pe brina Ocolasului Mare, ca orice drum cu vedere deschisa, este unul dintre cele mai pitoresti din Ceahlau; el poate sa fie facut de toti turistii care vor sa coboare de la cabana Dochia prin Poiana Maicilor catre Izvorul Muntelui sau Neagra. Timpul parcurs este acelasi ca si pe poteca nr. 16, marcata cu banda rosie, care insa nu are perspectiva, deoarece drumul marcat trece prin padure. Evident ca drumul de brina nu se poate face decit pe vreme frumoasa, in nici un caz iarna, pe vreme de furtuna sau pe ceata.

26. Drumul Pintecului

Marcaj: triunghi rosu    Timp de parcurs: Tulghes (o,oo h) - Pintec (1,00 h) - Tabla (3,30 - 4,00 h) - V. Bistrei (4,00 - 4,30 h)

Acest drum leaga V. Bistricioarei cu V. Bistrelor si este la indemina drumetilor care vin dinspre Borsec, Tulghes sau Toplita, apropiindu-se de baza de ascensiune de la Pintec.

La inceput, directia generala de orientare a drumului este de la vest catre est. Din Pasul Tulghes, pornesti pe soseaua care merge pe partea dreapta a Riului Bistricioara. Pe prispa vaii, la poalele codrilor, se insira satele Poiana Tulghesului si Prisacani, strajuite spre sud de culmea Haghiesului (1505 m), iar la nord de Pietrele-Rosii (1510 m alt.). Dupa o ora de mers din Pasul Tulghes, ajungi la confluenta Pintecului cu Bistricioara, loc insemnat cu un stilp de marcaj cu sageata indicatoare. Din acest punct,, directia potecii se schimba spre sud-est. Lasind in urma V. Bistricioarei care merge la Grinties si la Bistricioara, te indrepti spre V. Piriului Pintec.

Urmaresti astfel Piriul Pintecului in amonte. Drumul este batut de carute si umblat de muncitorii de la exploatarile forestiere. Treci pe sub maguri impadurite, fara sa-ti dai seama ca dintr-o parte si alta, Obcina Tirsoasei (stinga) si culmea Chicerei (dreapta) string tot mai mult V. Piriului Pintec. In dreptul Chicerei (1324 m alt.) incepi sa urci intens. Aici parasesti Piriul Pintec. Urci catre curmatura dintre Chicera Mica (1295 m alt.) si Dealul Tablei (1144 m), numita Curmatura Pintec, si traversezi cumpana de ape spre V. Bistrelor. Drumul marcat coboara si te scoate putin mai jos de confluenta celor doua Bistre care-si unesc apele aduse de pe fata de vest a Ceahlaului.

Pe tot parcursul lui, drumul din V. Bistricioarei si pina in cea a Bistrei trece prin poieni inflorite de primavara pina toamna tirziu, alaturi de firul de cristal al Piriului Pintec; poienile umbrite si racoroase sint odihnitoare pe timp de vara, iar in zilele de iarna schiorii traiesc clipe de adevarate satisfactii pe pantele laterale ale culmilor. Ajungind in V. Bistrei, intilnesti drumul care vine de la Bicazul Ardelean, cu nr. 23, marcat cu banda albastra. Pe acest traseu, de care am vorbit in paginile precedente, continua sa mergi spre cabana Dochia, de care te mai despart 4 ore de drum.

Drumul pe Piriul Pintec, din punct de vedere geologic, urmareste aproape pe toata lungimea lui linia vestica de demarcatie a zonei flisului "linia centrala'. Formatiunile din aceasta zona vestica a flisului au la baza depuneri calcaroase neomogene, foarte impurificate, alternind cu argile si marne de diferite tipuri. Totul este puternic incretit si traversat de fisuri umplute cu calcit alb. Cele mai frecvente formatiuni sint: calcare vinete compacte, calcare marnoase, argile mannoase si gresii calcaroase; tot complexul formeaza asa-numitele "straturi de Sinaia'.