UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRONOMICE SI MEDICINA VETERINARA BUCURESTI

FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICA IN AGRICULTURA SI DEZVOLTARE RURALA

SPECIALIZAREA: AGROTURISM

IDENTIFICAREA SI VALORIFICAREA RESURSELOR AGROTURISTICE DIN JUDETUL GIURGIU

INTRODUCERE

Potentialul turistic al unui teritoriu, alcatuit din resurse turistice naturale si resurse turistice antropice, genereaza diverse forme de turism. Potentialul turistic al unui teritoriu cuprinde ansamblul elementelor naturale, economice si cultural-istorice, care reprezinta anumite posibilitati de valorificare turistica, dau o anumita functionalitate pentru turism si deci constituie o premisa pentru dezvoltarea activitatii de turism. Un teritoriu intereseaza sub aspectul potentialului turistic, in masura in care acasta ofera resurse turistice naturale sau antropice, a caror valorificare, pe fondul unor amenajari complexe, poate determina o activitate de turism si includerea acelui teritoriu in circuitul intern si international.

Resursele turistice naturale sunt cele care, de-a lungul anilor, s-au pastrat intr-o forma sau alta,neatinse de activitatile umane. Notiunea de resursa turistica este mai completa si defineste mai concret implicatiile acesteia asupra turismului ca domeniu economic. Prin specificul,continutul si valoarea lor, resursele turistice naturale reprezinta, pe de o parte, atractii turistice pretabile pentru vizitare, iar pe de alta parte, ele pot fi valorificate direct in activitatea de turism ca materie prima, constituind sau intrand in componenta diferitelor produse turistice si generand anumite forme de turism.

Sintetic, resursele turistice naturale sunt:

relief si geologie (trepte si forme de relief,fenomene geologice, peisaj natural, forme bizare de relief, structuri geologice, monumentele naturii);

clima (temperatura aerului, temperatura apei, precipitatii, grosimea si durata stratului de zapada, durata de stralucire a aerului);

hidrografia (ape freatice si naturale, rauri si lacuri, Dunarea, Marea Neagra);

vegetatia (paduri etajate, flora specifica, monumente ale naturii, rezervatii stiintifice);

fauna (fond cinegetic, fond piscicol, specii faunistice ocrotite, rezervatii stiintifice)

natura ocrotita (rezervatii naturale, parcuri naturale).

Intre componentele resurselor turistice antropice reprezentative se inscriu urmatoarele:

vestigii arheologice legate de geneza poporului roman si de paternitatea sa pe aceste locuri;

monumente istorice, de arhitectura si de arta cu valoare de unicat, unele de notorietate mondiala;

muzeele si casele memoriale;

marturiile civilizatiei si culturii populare (elemente etnografice si de folclor): arhitectura si tehnica populara traditionala, creatia artistica populara (mestesuguri, artizanat, ceramica, port popular, folclor literar, muzical si coregrafic), manifestari populare traditionale (targuri, festivaluri), muzee etnografice;

satele turistice, care, prin specificul, originalitatea si valoarea turistica, cultural istorica, prin ambianta cadrului natural si bogatia resurselor sale, pot sa se constituie ca un produs turistic inedit, satisfacand o gama variata de motivatii in turismul intern si international. Ele se pot clasifica, dupa tipurile de potential turistic in:sate peisagistice, sate de interes cultural istoric si etnofolclorice;

resurse turistice legate de activitatea economica: lucrarile ingineresti si arhitectonice cu o valoare turistica inedita (barajele si acumularile de apa de interes hidroenergetic, hidrocentralele, canalele de navigatie); obiective economice si sociale: fabrici de sticla, combinate industriale, complexe comerciale, sisteme de irigatii, ferme agricole, centre de artizanat, institutii sociale).

PREZENTARE GENERALA

Informatii generale

asezare in partea extrema sudica a Romaniei, limitrof Dunarii;     

vecini la nord-Dambovita; la sud-Dunarea, Bulgaria; la est-Ilfov, Calarasi; la vest-Teleorman;     

suprafata 3.526 kmp;     

populatie 302.000 locuitori;    

orase GIURGIU-resedinta de judet (cu 73.000 locuitori, port pe malul stang al Dunarii, vis-a-vis de orasul bulgar Ruse); Bolintin Vale; Mihailesti.     

relieful este format din Campia Romana, cu subunitatile: Campia Burnazului, portiuni din Campia Gavanu Burda si Titu, Lunca Dunarii;     

clima este temperat continentala de campie, cu veri calde si ierni moderate;     

cursuri de apa: reprezentate de cele tributare Dunarii (colectorul general), Dambovita la nord, Sabar, Arges, Calnistea, Neajlov. 

Obiective turistice

Rezervatii si Monumente ale Naturii

Padurea Comana-(la 30 km sud de Bucuresti), rezervatie forestiera ce are aspectul unui codru des si care conserva valoroase specii vegetale si animale de origine sudica. Este construita din trei trupuri de padure: rezervatia naturala pentru protectia lacramioarelor 'Calugareni-Fantanelor', rezervatie naturala si stiintifica pentru protectia bujorului romanesc 'Padina Tatarului' si rezervatia naturala pentru protectia ghimpelui 'Oloaga Gradinari'. Aceste paduri in care predomina stejarul, teiul, ulmul, adapostesc o fauna variata, atractiva pentru vanatori: caprioare, mistreti, iepuri, vulpi;    

Padurea Manafu-(la 36 km sud-vest de Bucuresti), in comuna Izvoarele, rezervatie forestiera construita din amestecuri naturale de stejar brumariu, garnita. Aici au fost colonizati fazanii si caprioarele devenind astfel si un important centru cinegetic.

Vestigii Istorice

Statiunea arheologica-Popesti, unde a fost identificata, probabil, asezarea geto-daca Argedava;     

Turnul ceasornicarului-Giurgiu, interesanta constructie ridicata de turci in 1700 din piatra masiva. De aici turcii scrutau zarile urmarind miscarile ostilor romane. In sec. XIX s-a adaugat un mare ceasornic, care se pastreaza si astazi intr-o stare buna (in centrul orasului);     

Ruinele cetatii medievale-Giurgiu, ridicata, pe o insula din fata orasului, in sec. XV de Mircea cel Batran. A avut o importanta strategica deosebita fiind disputata deseori intre munteni si turci;     

Palat in stil renascentist-Herasti (1641-1647), a servit un timp ca si conac pentru familia Udriste Nasturel. Azi gazduieste un muzeu;     

Conacul familiei boieresti Baleanu-(sec. XVII), Bolintin Vale), la 25 km vest de Bucuresti);     

Conacul familiei Druganescu-Floresti-Sloenesti, construit in 1701 in stil brancovenesc. Azi adaposteste Muzeul de arta populara din Campia Romana.

Edificii Religioase

Manastirea Comana-ctitorita de Vlad Tepes (1456-1462) si reconstruita de Radu Serban (sec. XVII). Aici se afla mormintele domitorilor Radu Serban si Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai Viteazul, precum si ale familiei Cantacuzino;     

Biserica fostei Manastiri-Cascioarele (1431);    

Biserica fostei Manastiri 'Strambul'-Cascioarele (1512-1521);    

Biserica 'Sf.Nicolae'-Mironesti (1668-1669);    

Biserica greceasca-Giurgiu (1864), cu fresce executate de pictorul G.Tattarescu.

Monumente si Statui    

Monumentul de la Calugareni-(la 29 km de Bucuresti), aminteste trecatorului ca aici armata condusa de Mihai Viteazul a repurtat o stralucita victorie asupra oastei otomane, comandata de marele vizir Sinan Pasa (13 august 1595). Referindu-se la aceasta lupta, Nicolae Balceascu scria: 'de 10 ori mai putini numerosi decat dusmanii, ei castigara asupra-le o biruinta stralucita si avura gloria de a invinge un general pana atunci neinvins';     

Statuia scriitorului Dimitrie Bolintineanu-Bolintin Vale, nascut aici in 1819;     

Statuia eroilor din Razboiul pentru Independenta-Giurgiu

ASEZARE SI CAI DE ACCES

Municipiul Giurgiu este situat in partea sudica a tarii, in lunca si pe malul stang al Dunarii, la altitudinea de 23-26 m. Teritoriul sau este strabatut de paralela 43˚53' latitudine nordica,si de meridianul de 25˚59' longitudine estica, desfasurandu-se pe 4'43''latitudine si 9'21'' longitudine. Distantele dintre punctele extreme ale orasului sunt de 12 km pe directia vest-est si 8,25 pe directia nord-sud, inscriind o suprafata de 44,25 km² si ocupand astfel 1,15% din aria judetului.

Caracteristicile geografice de baza ale municipiului Giurgiu sunt date de asezarea sa in lunca Dunarii, fluviu ce leaga orasul de alte porturi romanesti sau de cele din alte tari dunarene.

Municipiul Giurgiu se afla la 64 km de capitala tarii, pe ruta Bucuresti - Sofia - Atena sau Bucuresti - Istambul, ruta ce represent calea cea mai frecvent folosita de turistii sraini aflati in drum spre Bulgaria, Turcia, Grecia ori de cei care vin din sud-est si se indreapta spre tarile Europei Centrale, nordice sau estice. La Giurgiu converg noua cai de comunicatie rutiere, feroviare si fluviale ce se desfasoara radiar pe o mare suprafata, asigurand legaturi directe intre Romania si Bulgaria, intre localitatile din lunca Dunarii si Campia Romana. Dunarea leaga in amonte si oin avale Giurgiul de porturi fluviale insemnate (Zimnicea, Turnu Magurele, Corabia, Drobete-Turnu Severin, Oltenita, Calarasi), care permit accesul intr-un intins spatiu din partea sudica a tarii. Calea ferata Giurgiu - Bucuresti face legatura cu cell mai mare nod feroviar al tarii, de unde pornesc radiar cele opt magistrale spre toate regiunile tarii, iar cea de-a doua (Giurgiu - Videle) represent o cale de acces spre sud-estul tarii.

Caile de acces rutiere, relativ numeroase, inainteza inspre Giurgiu din cateva directii: dispre vest, urmand linia Dunarii, vine soseaua de la Turnu Magurele si Zimnicea; dinspre nord-vest, de la Craiova, vine drumul asfaltat ce trece prin Caracal, Rosiori de Vede si Alexandria (216 km); dinspre Pitesti, prin Clejani - Ghimpati, ajunge la Giurgiu un alt drum judetean modernizat; dinspre Calarasi si Oltenita, in est, vine drumul judetean 41, de asemenea modernizat, iar dinspre nord, de la Bucuresti, se opreste la Giurgiu drumul national 5, continuandu-se apoi peste dunare, in Bulgaria.

RELIEFUL

In zona orasului Giurgiu, Dunarea, in evolutia ei, a parasit mai multe terase pe malul stang, care apar retezate, pe cand cele de pe malul drept sunt pronuntat dezvoltate. Privind de pe marginea terasei celei mai inalte peste lunca Dunarii, inspre sudul fluviului, vom observa de indata inaltimea malului bulgaresc, de unde incepe podisul Prebalcanic. Actiunea de erodare a Dunarii, inceputa la sfarsitul cuaternarului vechi si inceputul cuaternarului mediu, a indepartat cursul fluviului spre sud, iar pe vechea albie au aparut brate si balti.

Analizand un profil morfologic pe directia nord-sud, pe numai 20 km, se contureaza unitati geomorfologice distincte, in ciuda monotoniei aparente a reliefului, observate de orice trecator: Campia Burnazului, terasele si lunca Dunarii.

Teritoriul municipiului Giurgiu reprezinta unitatea geomorfologica cea mai recenta a reliefului, in cea mai mare opera a Dunarii (in halocen), constitut fiind din lunca, insule, balti si canale. Suprafata dintre fluviu si Campia Burnazului, cu latimi de peste 10 km, este divizata in trei-patru fasii morfohidrografice distincte: grind, lunca interna, lunca externa si uneori terasa de lunca, dispuse longitudinal si inegal dezvoltate. Langa albia minora se desprinde fasia grindurilor, cu inaltimi de 1-5 m si cu latimi de la cateva zeci pana la cateva sute de metri.

Dupa o fasie de tranzitie, se conturaza o alta, mai joasa, a depresiunilor si a cuvetelor lacustre, mai spre nord detasandu-se uneori inca o fasie, un tapsan coluvio-proluvial, la contactul cu terasele. Prima terasa, situata la 3 - 4 m deasupra luncii, este urmata de o a doua, ce se inalta cu 13 - 14 m deasupra luncii, culminand cu cea mai inalta, Campia Burnazului, de 60 - 65 m, ce domina lunca fluviului.Aspectul, extinderea si structura luncii Dunarii au fost conditionate de modificarile petrecute in dinamica fluviului, ca urmare a variatiilor climatice eustatice si neotectonice din postglaciar.

Depozitele au grosimi cuprinse intre 15 si 35 m, fiind constituite structural din doua complexe litologice: complexul bazal, alcatuit din nisipuri si pietrisuri si complexul superior, predominant argilo-nisipos. Aluvionarea si colmatarea intensa ulterioara a luncii au dus la dezvoltarea unui microrelief variat si la ridicarea nivelului albiei Dunarii.

In spatiul municipiului Giurgiu, lunca are altitudini de 20-27 m, fiind indiguita si canalizata pe mari suprafete si transformata in teren agricol. Spre nord se profileaza Campia Burnazului, care domina cu peste 80 m nivelul apelor fluviului, avand o suprafata tabulara slab fragmentata, cu mici denivelari datorate crovurilor sau vailor temporare. In apropierea Giurgiului se intalnesc brate si canale adaptate pe foste garle (privaluri) si a caror utilitate este legata de navigatie, agricultura sau potential turistic.

CLIMA

Particularitatile geomorfologice ale teritoriului orasului Giurgiu si imprejurimilor sale - altitudinea joasa, uniformitatea reliefului si absenta obstacolelor orografice, deschiderea larga spre toate directiile de miscare a aerului - genereaza caracteristici comune pentru aceasta parte a luncii Dunarii: variatii periodice si neperiodice ale parametrilor climatici, fondate pe un bilantradiativ si caloric cu valori ridicate, care determina un grad mare de continentalism, in concordanta cu advectiile relativ simultane ale maselor de aer specifice. Clima continentala, cu ierni reci si veri calduroase, se caracterizeaza prin contraste termice de la zi la noapte si de la vara la iarna dintre cele mai mari din tara. Temperatura medie anuala este de 11 ˚C; in luna iulie media termica depaseste 23˚C , iar in ianuarie oscileaza intre 1,5˚C si -5,4˚C. Cele mai scazute temperaturi inregistrate la Giurgiu au coborat la -30 ˚C (6 februarie 1954), iar cele mai ridicate au ajuns la +42,8˚C (7 februarie 1896). Radiatia solara globala depaseste 125 kcal/cm², determinand peste 60 zile tropicale in cursul anului.

Solul se incinge foarte mult in zilele fierbinti de vara (convectia termica se dezvolta puternic) si se raceste mult iarna, in zilele geroase, cand apar inversiuni termice stabile. Frcventa, durata si intensitatea fenomenelor meteorologice de iarna (inghet, bruma, polei, ninsori) sunt destul de mari, in timp ce vara fenomenul caracteristic ramane evapo-transpiratia (peste 700 mm annual), la care se adauga roua, furtunile cu grindina si suhoveiurile.

Caracterul continental este dat si de regimul precipitatiilor, care, anual, inregistreaza 500 - 600 mm annual, avand mare variabilitate in timp. De aceea, uscaciunea si seceta sunt prezente aproape tot anul.

Zona orasului Giurgiu se afla sub influenta maselor de aer, a caror frecventa, durata si intensitate difera de la o directie la alta. Astfel, crivatul bate iarna dinspre nord-est si determina geruri, ingheturi intense, polei si viscole. Austrul este cunoscut ca un vant uscat, aproape in toate anotimpurile, batanad dinspre sud sau sud-vest. Aduce ger iarna si seceta vara. Baltaretul este un vant umed specific baltilor Dunarii, bate mai ales vara si primavara dinspre sud-est, spre nord-vest, fiind insotit de nori negri si grosi, care aduc o ploaie marunta si calda. Suhoveiul este specific sezonului cald, bate cu frecenta mai mare dinspre est, fiind un vant fierbinte si uscat, aducand seceta, eroziunea solului si furtuni de praf. Viteza vanturilor, in aproape jumatate din cazuri este de 2-5 m/s, vitezele mai mari de 6m/s si de 0-1 m/s reprezentand celelalte frecvente ale cazurilor inregistrate. Calmul atmosferic acopera in jur de o cincime din zilele anului, frecventa cea mai mare revenind deplasarilor de aer dinspre est-nord-est (40-50%) si sud-vest (20-25%).

HIDROGRAFIA

Teritoriul municipiului Giurgiu este marginit pe 7,3 km spre sud-est de apele Dunarii, din care se desprind brate sau canale, cu utilizari in navigatie sau gospodaria comunala.Inainte de patrunderea pe teritoriul municipiului, din Dunare, la confluenta cu paraul Cama, se desprinde Canalul Plantelor, inaintarea sa spre est si Dunare fiind intrerupta de obiective industriale, de la care bratul Smarda si apoi bratul Ara separa sectorul de lunca de ostroavele Mocanasu si Mocanu, traversate de Podul Prieteniei si calea ferata dintre Giurgiu si Ruse.

In conditiile continentalitatii climei, creste si intensitatea viiturilor din intervalul martie-aprilie, cand Dunarea inregistreaza debitul maxim, iar minima se manifesta in lunile august - octombrie.

Debitul mediu al Dunarii realizeaza anual valoarea de 5600 mc/s, atingand peste 10000 mc/s primavara, dupa topirea zapezilor. In aval de Portile de Fier, Dunarea primeste cantitati insemnate de material solid, inregistrand un debit mediu de aluviuni de peste 60 milioane tone in zona orasului Giurgiu, de unde nisipul este extras si folosit ca material de constructii.

Apele statatoare si-au restrans mult intinderea, fiind reprezentate prin cateva balti in preajma bratului Smarda.Intinderile de apa aferente spatiului giurgiuvean in secolele trecute erau cunoscute prin garla Cama, legata prin Garla Mare de raul Vedea si care comunica cu Canalul Sf.Gheorghe. Pe aceasta garla se aflau trei lese de pescuit, de unde pestele pornea spre vanzare, la Giurgiu si Bucuresti; bratul Veriga, care se despartea de Dunare mai jos de portul Ramadan, printre ostroavele Cioroiu si in dreptul insulei Sf. Gheorghe, ce comunica cu Dunarea in dreptul ostrovului Mocanu. Ostroavele Ramadan, Cioroiu, Mocanasu si Mocanu erau cunoscute ca intinderi de balti, pasuni, fanete si legume, supuse inundatiilor primavara, mai ales prin intermediul viroagelor, bogate in peste, dar care secau vara .

Formarea si evolutia solurilor tipice zonei orasului Giurgiu se leaga de factorii climatici, biologici, litologici, morfologici, hidrografici si de timp. Supraumezirea freatica a materialului litologic si a solului este specifica si efectul acesteia il represent gleizarea unor orizonturi, producandu-se uneori fenomenul de inmlastinire.

Tipurile de sol caracteristice pentru aceasta zona sunt protosolurile aluviale si solurile aluviale, formate in conditii de pajisti mezohidrofile si paduri de sleau, la care materialul parental predominant il cunstituie depozitele aluviale sau aluvo-proluviale, lipsite in general de structura.Utilizarea lor se leaga de cultura cerealelor si a legumelor, a pasunilor si a padurilor, acestea fiind asociate cu terenuri mlastinoase ce pot fi partial amenajate si ameliorate prin protectie impotriva inundatiilor, prevenirea excesului de umiditate si fertilizare radicala.

VEGETATIA

Teritoriul Giurgiului si imprejurimile sale este situat la contactul dintre silvostepa si lunca. La nord de Lunca Dunarii se gasesc padurile de stejar pedunculat (Quercus robur), stejar pufos (Quercus pubescens), styejar brumariu (Quercus pedunculiflora), garnita (Quercus frainetto), ulm (Ulmus foliacea), par paduret (Pirus pyraster), artar tataresc (Acer tataricum), jugastru (Acer campestre) in amestec cu numerosi arbusti, in care frecventa cea mai mare o au lemnul cainesc (Ligustrum vulgare), sangerul (Cornus sanguinea), cornul (Cornus mas). Pajistile stepice primare si derivate s-au restrans datorita activitatii omului, ocupand suprafete mai mari de-a lungul cailor ferate si drumurilor sau la marginea asezarilor, constituind vegetatia ruderala, in timp ce vegetatia segetala insoteste mai ales culturile agricole. In culturile de plante paioase mai des intalnite sunt comunitatile de pir (Agropyron cristatum), jales (Salvia nemorosa), iarba sarpelui (Echium vulgare), firuta (Poa trivialis).

Pe solurile sau aluviunile din lunca, cu umiditate mai mare, plantele ierboase din cuprinsul pajistilor sunt formate din graminee: iarba campului (Agrostis alba), coada vulpii (Alopecurus protensis), firuta (Poa parentis), pir (Agropyron repens) si jales (Salvia nemorosa). Padurile de lunca sunt constituite din specii lemnoase moi: salcia (Salix alba, Salix fragilis), plop (Populus alba, Populus nigra), aninul negru (Alnus glutinosa), intalniti mai ales pe suprafetele nisipoase mai inalte, rar inundabile sau in locurile mai joase ale luncii in asociere cu specii mezifile, higrofile sau halofile si care prin fizionomia lor atrag la odihna si agrement turistii.

In spatiile mlastinite sau acoperite permanent cu apa se dezvolta stuful (Pharagnites communis), rogozul (Carex gracilis, Carex acutiformis, Carex riparia), sageata apei (Sagitaria sagittifolia), vascul de apa (Myriophyllum spicatum), nufarul (Nymphaea alba, Nuphar luteum), izma de balta (Menta aquatica), papura (Typha angustifolia), cucuta (Cicuta virosa) si matasea broasteim (Spirogyra).

FAUNA

Ca expresie a evolutiei biologice si a conditiilor naturale actuale, fauna teritoriului Giurgiului si a imprejurimilor, icadrata in provincia Moesica, cu fond central-european si cu numeroase infiltratii submediteraneene, este constituita, in mare parte, din specii termofile. Ca formatiuni faunistice zonale se distinge mai intai fauna stejeretelor: arbetele, soaricele pitic, soarecele de padure, sobolanul de camp, turturica, privighetoarea, ciocanitoarea, gaia rosie, gusterul si soparla de padure.

Fauna pajistilor de lunca, a stufariilor si zavoaielor grupeaza un mozaic de formatiuni animale, a caror distributie depinde atat de durata perioadei vegetative, cat si de raportul dintre celelalte elemente ale mediului, un rol important avandu-l inundatiile. Aici isi gasesc adapost si locuri de cuibarit starcul cenusiu, starcul de noapte, broasca raioasa, sarpele de apa, buhaiul de balta, rata mare, fasa de camp, nagatul, garlita, pitigoiul de stuf, prepelita, rata salbatica, gaita, mierle, pupaza, graurul si cucul. Multe din aceste pasari atrag dupa ele numeroase rapitoare: gaia neagra, codalbul, soimul randunelelor, acvila tipatoare, soimul dunarean si cucuveaua comuna.

Putin variate, mamiferele se impun prin cateva specii: mistretul, dihorul, harciogul, popandaul, soarecele de camp, iepurele si vulpea. In fauna acvatica, ca specii de aniomale tipice, sunt cunoscute nurca, vidra pe malurile apelor, apoi in apa cleanul, stiuca, crapul, salaul si scrumbia de Dunare. Fauna piscicola a Dunarii se refera la urmatoarele categorii de specii:

migratoare de mare: morun, nisetru, pastruga, scrumbia de Dunare;

reofile, care traiesc numai in ape curgatoare: scobar, mreana, clean, cega;

semimigratoare, specii de pesti care patrund primavara din Dunare in lacurile luncii, unde se hranesc, se reproduc si se reintorc in Dunare la scaderea apelor: crap, platica, babusca, vaduvita, salau;

specii sedentare, care nu parasesc lacurile din lunca decat la secarea totala a lor: biban, lin si rosioara.

Masurile luate au condus la cresterea potentialului cinegetic si ihtiologic, obtinandu-se trofee pretioase la porcii mistreti si capriori si productii piscicole insemnate, asigurate partial prin popularile care se fac cu puiet.

Influenta activitatii antropice asupra mediului inconjurator pe teritoriul municipiului Giurgiu este marcata si de numeroase masuri luate pentru asigurarea unui cadru corespunzator pentru a preveni si combate poluarea componentelor naturale, prin alocarea de investitii in directia realizarii unor instalatii de epurare a apelor reziduale si pentru filtrarea si captarea gazelor toxice. S-au intreprins, de asemenea, actiuni de protectie a solului prin combaterea excesului de umiditate, prin lucrari de desecari si drenaj, ori prin neutralizarea reziduurilor solide depozitate la periferia vetrei orasului Giurgiu.

PRINCIPALELE OBIECTIVE DE INTERES TURISTIC

Giurgiu reprezinta nu numai un port fluvial insemnat, un oras de frontiera si punct de trecere peste Dunare, dar si o importanta localitate de plecare in excursii spre tarile balcanice si in imprejurimi. Venind dinspre Bucuresti, orice calator are de traversat lunca Arges-Sabar, Campia Neajlovului, lunca Calnistei, Campia Burnazului si lunca Dunarii, pe parcursul a 64 km pana la Giurgiu. Pe acest itinerar, primul punct turistic il representa popasul ''Sabarul", la 52 km de Giurgiu, situat pe malul drept al raului Sabar, unde, in ambianta naturala a peisajului forestier de lunca, se poate servi masa. Dupa cativa kilometri, pe malul drept al raului Arges, te intampina un alt popas turistic, care ofera conditii bune pentru agrement, odihna si servirea mesei.

In continuare, dupa trecerea raului Neajlov, la baza abruptului Campiei Burnazului, un alt popas merita sa fie facut, dupa traversarea satului Calugareni, in localitatea Crucea de Piatra, unde se afla amenajat un minicamping si un restaurant. Mai departe, drumul traverseaza Campia Burnazului, dupa care in lunca Dunarii trece prin satele Daia si Remus, apoi se contureaza, in fata, silueta orasului.

La intrarea in oras, turistii vor ramane placut impresinati de fizionomia constructiilor edilitare, nou aparute pe Calea Bucuresti, pana in zona centrala a orasului.

Situat pe malul stang al Dunarii, la intersectia multor drumuri, orasul Giurgiu ofera conditii specifice pentru practicarea turismului, dispunand de parcuri si spatii special amenajate pentru agrement si un potential turistic propriu si permanent.

Fara a avea constructii de valoare exceptionala, orasul prezinta semnificatie urbanistica prin originalitatea planului unic si prin interesul istoric. Centrul orasului este situat excentric, mult spre sud, disperat in doua piete: una a Consiliului Judetean si alta a Teatrului "Ion Vasilescu".

Dupa parcurgerea strazii Garii, care lasa vizitatorului impresia ca traverseaza o parte de oras se mult apus, se ajunge in centrul civic, amplasat in jurul Turnului Ceasornicului, de unde se desprind radiar cinci strazi, din care Bulevardul Republicii, in prelungirea caii Bucuresti, inainteaza spre zona portuara din partea sudica a orasului. Acest ansamblu arhitectural modern din centrul orasului este insotit de cartiere cu constructii noi, care atrag privirile si ofera conditiile unei vieti noi localnicilor: cartierul Policlinica, cartierul Tineretului si cartierul Negru Voda - soseaua Bucuresti.

Pentru cunoasterea resurselor turistice specifice Giurgiului si pentru a inlesni fiecarui turist formarea unei imagini cat mai reale despre acest oras, prezentam principalele obiective de interes turistic:

Turnul Ceasornicului a atras dintotdeauna atentia calatorilor care au ajuns in Giurgiu.

Parerile sustinute de unii dupa care turnul ar fi fost zidit de genovezi, ca ar fi fost geamie sau minaret sunt total gresite. Aceasta constructie a servit, din timpul stapanirii turcesti, ca turn de observatie si foisor de foc. Turnul a fost ridicat de turci dupa anul 700. De fapt, cea mai veche vedere a turnului dateaza din 1837. In anul 1839 i s-a montat ceasornicul si i s-au facut mici reparatii in partea lui superioara, construita din lemn, in timp ce partea de sus a fost reconstruita in anul 1883.Camerele din jurul turnului au fost construite in anii 1835 - 1838; in perioada 1839 - 1877 si-au avut sediul in ele magistratul si politia orasului; dupa razboiul de independenta au ramas ca spatii de cafenea si bufet, iar vara si pentru gradina.

Cele dintai infrumusetari aduse orasului sunt legate de Gradina Alee (Alei). In anul 1831 s-au sadit primele doua randuri dre arbori in gradina Aleiului, s-a nivelat terenul cu nisip si s-a construit "parmaclac" (ingradire de lemn) de jur-imprejur. In anul 1835 s-au fixat patru felinare, dupa alti doi ani s-au fixat sase banci si s-a asternut un alt strat de nisip.

In anul 1903 s-a ridicat in aceasta gradina bustul lui I. C. Bratianu, apoi celelalte statuete au fost aduse din parcul medicului Apostol Arsache, din satul Parapani, parte din ele fiind fixate si in gradina centrului.

Din anul 1977, in acest parc s-a amenajat ,,Aleea Eroilor'' care expune busturi ale unor eroi cazuti in razboiul pentru independenta de la 1877, realizate de sculptori cunoscuti: Boris Caragea, Constantin Popovici, Horia Flamandu, Vasile Gorduz s.a. Acest ansamblu monumental memorial expune 23 busturi turnate in bronz la dimensiunile 100x70x40 cm, pentru urmatorii eroi: maior Constantin Ene, maior Dimitrie Giurescu, maior Ion Niculae, maior Gheorghe Sontu, capitan N. Bogdan Lascar, capitan Ion Nastase, capitan Leon Carcalia, capitan Vasile Panu, locotenent Pavel Bordeianu, loc. Lache Elefterescu, loc. Nicolae Radovici, sublocotenent Vasile Verbiceanu, sergent Marin Georgescu si caporal Ion Pastia.

Muzeul luptei pentru independenta poporului roman a fost inaugurat in anul 1977, cu ocazia centenarului independentei, intr-o cladire declarata monument de arhitectura si care in perioada 1902-1950 a fost sediul prefecturii judetului Vlasc, apoi al sfatului popular raional Giurgiu si al altor servicii. Muzeul reuneste cele mai reprezentative dovezi ale luptei pentru independenta nationala, pentru libertate si dreptate sociala de-a lungul multimilenarei locuiri ale meleagurilor romanesti. De asemenea, pe cei 374 mp cat reprezinta incaperile componente, sunt expuse multe elemente de istorie locala. Numeroasele exponate evidentieaza prin elemente de cultura materiala si spirituala locuirea teritoriului romanesc din cele mai vechi timpuri, pe vremea tracilor, din care s-au tras si dacii. Pe langa documentele incontestabile privind nivelul de dezvoltare economico-sociala atins de daci in secolele V - I i.e.n. se prezinta continuitatea greco-romana prin numeroasele obiectele din zona Giurgiu, apartinand primelor secole ale erei noastre.

Vizitand acest muzeu, din studierea imaginilor sau a numeroaselor documente, turistul ia contact cu traditia vietii de stat a romanilor, constatand ca istoria Giurgiului pana la razboiul de independenta (1877 - 1878) este mai degraba istoria unei parti din teritoriul stravechi al poporului nostru, caruia pozitia geografica i-a conferit o mare insemnatate in evolutia tarii.

In parcul muzeului se afla un bust din bronz al poetului Mihai Eminescu, opera a sculptorului C. Mendrea (1938), avand fundatia din beton si soclul din piatra.

Ruinele cetatii Giurgiu sunt localizate in partea sudica a orasului, pe malul nordic al canalului Plantelor. Cetatea a fost ocupata de turci in 1420, recucerita in 1595 de Mihai Viteazu, reluata apoi de turci, care au stapanit-o pana in 1829, potrivit tratatului de la Adrianopole, care a insemnat si distrugerea ei. In prezent, vestigiile ramase la sol, din piatra, sunt cercetate de Muzeul Militar Central si Muzeul judetean Giurgiu.

Cladirea portului (soseaua portului), desfasurata pe 1100 mp, are arhitectura cu aspectul unui vapor; pe fatada ei se afla o placa comemorativa din marmura, care aminteste ca la 16 mai 1876 S-a imbarcat pe vasul Radetki, in acest port, marele revolutionar bulgar Hristo Botev.

Podul Prieteniei, construit intre anii 1952 - 1954, traverseaza pe 2200 m lungime bratele Smarda, insula Mocanasu, bratul Ara, insula Mocanu si Dunarea si face legatura feroviara si rutiera intre orasele Giurgiu si Ruse, constituind totodata un sector al drumului european dintre Ostende si Istambul.

Mausoleul eroilor, costrut in 1934, constituie un monument istoric si comemorativ, desfasurat pe 30 mp, cu elemente ornamentale care impodobesc un sarcofag simbolic deasupra criptelor, avand usi cu fier forjat lateral si fiind strajuit de doua troite din lemn de stejar. In interiorul bisericii alaturate au fost inmormantati eroi din razboiul anilor 1916 - 1919, cazuti pe campul de lupta in zona Oltenita - Turtucaia.

Cladirea Consiliului judetean este un monument de arhitectura, construit in 1930. Edificiul este amplasat in partea sudica a orasului, in imediata vecinatate a parcului Alei. Construita in stil neoclasic, cladirea este compusa din demisol, parter si doua etaje. Interiorul prezinta prin simplitatea si sobrietatea sa o linie clara la nivelul tuturor incaperilor, holurilor si scarilor de acces.

Teatrul ''Ion Vasilescu'' - orasul Giurgiu are o buna traditie in evolutia activitatii culturale. Vechea institutie care patrona spectacolele de teatru in perioada dintre cele doua razboaie mondiale era localul cinematografului, care si-a pastrat acest rol pana in anul 1966, cand, la 16 iulie, a fost inaugurata Casa de Cultura a municipiului Giurgiu, intr-un nou local.

VALORIFICAREA RESURSELOR TURISTICE

Resursele turistice, elemente ale cadrului natural sau cultural istoric, au fost valorificate in turism inca din cele mai vechi timpuri, fie ca ne referim chiar si numai la apele minerale sau asezarile religioase din antichitate si evul mediu care generau anumite fluxuri de vizitatori.

In conditiile prezente si viitoare ale dezvoltarii Romaniei, valorificarea superioara a resurselor turistice se impune, cu pregnanta, ca orice domeniu economic. Aceasta presupune atat o valorificare complexa si eficienta in contextul unui turism intensiv, cat si o protejare si o conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile intr-un volum de timp redus.

Valorificarea resurselor turistice si dezvoltarea turismului trebuie sa fie organic corelate cu prevederile generale ale sistematizarii complexe a teritoriului, care asigura o dezvoltare armonioasa tuturor sectoarelor economice si o imbinare a criteriilor de eficienta economica cu cele de interes social.

Practica a dovedit ca turismul romanesc a cunoscut pana in prezent o dezvoltare extensiva si indeosebi conjuncturala, fara o conceptie unitara care sa cuprinda toate categoriile de resurse turistice. Aceasta conceptie a condus, pe de o parte, la faramitarea investitiilor, la nivel teritorial, realizandu-se totodata "produse tuirstice" incomplete si mai ales necompetitive pe piata externa, iar pe de alta parte, au fost lasate in afara turismului obiective turistice si zone cu potential turistic reprezentativ sau cu valoare de unicat.

Din analiza resurselor turistice de care dispune judetul Giurgiu, reiese ca acestea nu sunt suficient valorificate, iar valorificarea lor se face in general, prin turismul itinerant si de tranzit.

Cele mai valorificate resurse sunt cele antropice, datorita si faptului ca judetul este situat in zona de campie. Baza de cazare dispune de un numar mic de locuri de cazare (patru hoteluri: un hotel de 1 stea, doua de 2 stele si unul de 4 stele; trei pensiuni: una de 3 flori - 10 locuri si doua de 2 flori - 27 locuri). Totusi, ca port la Dunare, judetul Giurgiu are legaturi fluviale cu cele opt tari riverane ale Dunarii din Europa de Est si Centrala si iesire la Marea Neagra, insa echiparea tehnica si circulatia turistica organizata sunt foarte reduse. Aceasta face ca valorificarea turistica sa fie sub posibilitati. Este necesara o dotare corespunzatoare cu ambarcatiuni moderne, silentioase si nepoluante, corespunzatoare turismului itinerant.

EXCURSII IN IMPREJURIMI

Cu toate ca este situat intr-o zona de lunca, aparent lipsit de un potential turistic complex, Giurgiu prezinta totusi un inventar turistic cu numeroase resurse naturale si antropice, accesibile nu numai localnicilor, dar si calatorilor aflati in trecere sau veniti pentru un sejur de cateva zile. Astfel, iubitorii de drumetii, ca si localnicii au posibilitatea sa admire pitorescul peisajului vaii Dunarii si intinderea Campiei Burnazului, cadrul natural in care s-a derulat istoria Giurgiului si a imprejurimilor sale, cu toate mutatiile care sustin prezentul si intampina cu noi dimensiuni viitorul.

Prezentam, in acest sens, cateva trasee turistice, avand ca punct de plecare orasul Giurgiu, cu distante de cateva zeci de kilometri.

Giurgiu - Bucuresti

Acest traseu, cu o lungime de 64 km, poate fi parcurs cu trenul, autocarul sau autoturismul, strabatand pe directia sud-nord Lunca Dunarii, Campia Burnazului, Lunca Neajlovului si Lunca Arges - Sabar, in 4 -5 ore, timp suficient pentru vizitarea unor locuri si obiective de interes turistic. Insotiti de monotonia si nostalgia sesului, ne vom confrunta cu imaginea unor realitati noi oferite de lanurile de cereala, intinsele suprafete de culturi legumicole si plante tehnice, intrerupte doar de vetrele unor vechi asezari rurale, care-si au inceputulde milenii pe aceste meleaguri. Pe soseaua actuala, dupa ce drumul urca spre Campia Burnazului, lasand in dreapta satul Plopsoru si o frumoasa padure, se intalnesc cateva case, vrand sa semnifice, parca, un rest al satului Serpatesti, aflat aici pe vremea lui Mihai Viteazul. De la Uzunu, drumul continua intr-o usoara serpentina spre satul Crucea de Piatra, unde se poate vizita un monument istoric comemorativ, ridicat de domnitorul Serban Cantacuzino (1683). Aici, Mihai Viteazul, cu o armata mult inferioara ca numar a intampinat armata turceasca de sub comanda lui Sinan Pasa.

Spre dreapta, in partea de sus a dealului, ce domina satul Creucea de Piatra, in amintirea victoriei lui Mihai Viteazul de la Calugareni, a fost ridicat un insemn in piatra, pe o suprafata de 32 mp, in anii 1912 - 1913 . In acelasi sat se afla un obelisc ridicat cu prilejul a 300 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul, in 1901, pe postamentul monumentului "Tinerimii romane", postamentul original al obeliscului aflandu-se in apropiere.

Seria monumentelor ce omagiaza eroismul ostenilor lui Mihai Viteazul la Calugareni se incheie cu podul de beton, inaugurat cu prilejul aniversarii a 340 de ani de la marea biruinta de pe apa Neajlovului. Construit in anii 1934 - 1935 peste actualul curs principal al raului, podul are la cele patru extremitati parapeti de beton, pe care sunt incastrate basoreliefuri din bronz, sculptate de Constantin Baraschi. Acestea represent efigia lui Mihai si sigiliul voievodului la anii 1600, sapate in marmura. Comparatia facuta candva de Balcescu intre Calugareni si Termopile l-a inspirat probabil pe autorul textelor patriotice ce incadreaza medalioanele: "Tu care treci azi nesuparat de nici o asuprire peste Neajlovul curgand pasnic peste Dunare, aminteste-ti cu evlavie de Mihai Voda Viteazul, intaiul intregitor al tinuturilor romanesti".

Tot in Calugareni, in cinstea eroilor cazuti in razboiul pentru independenta, din anii 1877 - 1878, a fost ridicat un obelisc, aflat in fata atelierului scoala din localitate.

In imediata apropiere, la baza abruptului Campiei Burnazului, spre luna Neajlovului se afla popasul Calugareni, care ofera un real prilej de odihna si agrement. Beneficiind de asezarea sa la intersectia unor importante drumuri, Calugareni reprezinta si un important targ de vite si cereale.

In drum spre Bucuresti, traseul continua prin Adunatii Copaceni, de asemenea un sat inchegat demografic si economic, cu multe constructii impunatoare, asezate ordonat de o parte si de alta a drumului national. Pana la traversarea raului Arges, la marginea nordica a satului Adunatii Copaceni este amplasat intr-un original cadru natural un popas binevenit pentru orice calator.

Pe calea ferata, dupaiesirea din orasul Giurgiu, traseul trece prin Fratesti, asezare romaneasca din secolele VII - XIII, cu fortificatie medievala si un monument istoric din secolele XIV - XVIII. La 1854, in palatul din deal al principelu Mihai Ghica se afla cartierul general al comandantilor armatei rusesti ce lupta contra turcilor.

In continuarea traseului, calea ferata trece prin Daia, o asezare veche datand din epoca fierului, unde se afla un monument de arhitectura populara, de forma dreptunghiulara, din calcar adus probabil de la Cetatea Giurgiu.

Mai departe, calea ferata traverseaza campia Burnazului si trece pe langa Mihai Bravu, asezare geto-daca din epoca fierului, situata pe malul baltii Neajlovului si pusa in evidenta de numeroasele fragmente ceramice, capete de vulturi modelate din lut (sec. II - I i.e.n.), un plug de fier tipic secolelor II - I i.e.n., doua tipare din lut pentru realizarea cupelor deliene.

Traseul feroviar continua prin rezervatiile Mihai Bravu si Comana, unde actiunea de conservare si protectie a mediului inconjurator s-a materializat si in delimitarea acestora si in stabilirea unor specii declarate monumente ale naturii. Astfel, Rezervatia Comana (630 ha) este o padure de tip sleau (stejar brumariu, stejar pufos, cer, garnita), cu aspecte balcanice, fiind desemnata ca rezervatie datorita unor elemente floristice: laleaua pestrita, bujorul romanesc, lacramioarele, garofita romaneasca de stepa, mojdreanul, clocotisul, usturoiul, vinarita. Rezervatia naturala Comana este formata din trei masive forestiere separate, intre calea ferata si soseaua Bucuresti - Giurgiu:

Fantanele, situata pe partea nordica a Campiei Burnazului, pe partea dreapta a Neajlovului, la sud-est de Calugareni, cu o suprafata de 100 ha rezervatie naturala si stiintifica si 60 ha pentru protectia lacramioarelor.

• Gradinari, dintre localitatile Comana    si Mihai Bravu, pe marginea nordica a Burnazului dispre balta Comana, cu o suprafata de 175 ha rezervatie naturala si stiintifica si 70 ha pentru protectia ghimpelui. Aici predomina teiul, artarul jugastrul,stejarul brumariu si frasinul.
• Padurea Padina Tatarului, situata la sud-est de localitatea Vlad Tepes, cu 160 ha rezervatie naturala si stiintifica si 65 ka pentru protectia bujorului.

La Comana, localitate la 25 km de Bucuresti si 37 km de Giurgiu, pe malul drept al baltii Comana si raului Neajlovul, au fost descoperite monede bizantine din secolele IX - XI, emise in vremea imparatilor Vasile al II-lea si Constantin al VIII-lea.

Parasind satul Comana, frumos incadrat de padure si aflat la intersectia vaii Gurbanului cu Neajlovul, pe partea stanga sunt apele linistite si impaienjenite de vegetatie ale baltii Comana - cel mai mare lac al judetului Giurgiu, din care s-au desprins recent amenajari lacustre pentru piscicultura. Mai departe, calea ferata traverseaza lunca Arges-Sabar, trecand prin comuna Vidra - important centru legumicol si veche asezare neolitica - inainte de a ajunge in gara Progresul - Bucuresti.

Giurgiu - Oltenita

O excursie spre Oltenita, strabatand soseaua Giurgiu - Bucuresti pana la iesirea din satul Daia, dupa care spre est, cand pe terasa inalta a Dunarii, cand peste vaile temporare ce se indreapta dinspre Campia Burnazului spre sud, se trece prin satele Plopsoru, Daita, Frasinu, Baneasa, Pietrele, Prundu si Greaca pe teritoriul judetului Giurgiu, apoi Cascioarele, Chirnogi si Oltenita, pe teritoriul judetului Calarasi.

Atestarea arheologica si documentara prezinta o veche locuire inca din epoca metalelor (Prundu - epoca bronzului; Pietrele - epoca fierului, unde au fost puse in evidenta si ruinele unei cetati antice), apoi Baneasa - asezare a dacilor liberi din secolele I - VI si Greaca - asezare romaneasca din secolele VII - XIII; Hotarele - epoca fierului.

Pe acest traseu, calatorul are prilejul, pe parcursul celor 40 de km, pana la Greaca, sa admire pitorescul campurilor intinse. Satele au o textura neregulata a strazilor, adaptata la conditiile de relief, dar care atesta si vechimea lor indepartata, gospodariile au curti inchise si mai pastreaza inca locuinte cu arhitectura populara traditionala, cu aspect sobru si simplu si care alterneaza cu case noi si confortabile.

De la Greaca spre nord, parcurgand 16 km, prin Hotarele, drumul duce la Herasti, unde se afla Casa de piatra a carturarului Udriste Nasturel (sec. XVII). Acest castel a fost zidit sub Matei Basarab de familia Nasturel Herascu, care avea in proprietate acest sat si care si-a lasat toata averea statului. Casa din Herasti este restaurata, are fatadele din piatra fatuita, cu portarele intrarilor si chenarele ferestrelor in stilul Renasterii tarzii. Tot in acest sat, din secolul al XVIII-lea dateaza si casa Stolojan, ca monument de arhitectura civila (conac) si care se pareaza in stare buna.

Giurgiu - Zimnicea

Traseul dintre orasele Giurgiu si Zimnicea este amplasat in spatiul luncii Dunarii si la nord de apele Pasarea, Vadea, Parapanca, Cama. Urmand o linie sinuoasa, impusa de pozitia geografica a satelor sau de apele intalnite, soseaua Giurgiu - Zimnicea ne poarta prin asezari rurale, cu gospodarii intinse, ordonate, si cu multe locuinte noi, inchegate demografic si economic si cu oameni gospodari, ale caror preocupari au fost dintotdeauna legate de cultivarea pamantului, cresterea animalelor si pescuit. Dovezile arheologice atesta vechimea si continuitatea locuirii acestei zone inca din neolitic. Un prim popas il facem la Slobozia, numita de turci Islobozia si constituita la 1690 din 47 de raiale, apartinand lui Celebi Aga.

Pentru faptele de vitejie ale localnicilor au fost ridicate cinci monumente inchinate erolor cazuti in razboiul de independenta din 1877- 1878, in primul razboi mondial si al doilea razboi mondial.

Drumul continua spre Vedea, sat cunoscut pana al 1872 sub numele de Paraipan, apoi Arsache. Pe teritoriul comunei au fost puse in evidenta doves arheologice care atesta locuirea inca din paleolotic, iar la marginea satului Vedea se vad urmele unei cetati vechi de factura bizantina. In partea nordica a satului de fla Drumul Untului, pe unde treceau turcii din kazaua Giurgiu, cu untul strans di judet. De la mijlocul secolului al XIX-lea dateaza in satul Vadea conacul Pasii, un veritabil monument de arhitectura, cu patru coloana de sustinere a terasei. In acest conac a locuit Osman Pasa in decembrie 1877.

Giurgiu - Putineiu

Calatorul care parcurge cei 20 km pe acest traseu este intampinat la Vieru, Hodivoaia si Putineiu de locurile unuia dintre cele mai puternice focare ale rascoalei din 1907, unde monumentele ridicate in memoria rasculatilor surprind faptele acelor timpuri.

Din acest drum se desprinde traseul care duce la Stanesti, apreciat ca cel mai puternic centru al rascoalei din 1907, sat care si-a inscris numele in istoria tarii, casimbol al luptei poporului pentru independenta si impotriva asupririi sociale.

Giurgiu - Ghimpati

Calatorul porneste spre nord-vest, traversand, dincolo de Lunca Dunarii, Campia Burnazului, si Valea Calnistei, prin satele Schitu, Vlasin si Bila, spre Ghimpati. Cei 39 km ai acestui traseu cu drum modernizat se finalizeaza prin doua repere turistice, care pot constitui o atractie pentru orice turist ajuns aici. La Stoenesti, descoperirile arheologice au pus in evidenta lame de silex, idoli antropomorfi de ceramica, atestand o asezare a culturii Gumelnita si vestigiile paleolitice-neolitice de la Bila, incadrat de frumoasa vala a Calnistei, apoi rezervatia de vanatoare si fazaneria de la Ghimpati.

Girgiu - Valea Bujorului

Pe parcursul celor 30 de km, drumul judetean trece prin satele Balanu, Oncesti, Radu Voda, Izvoarele, Chiriacu si Valea Bujorului, printr-un vast peisaj agricol al Luncii Dunarii si Campiei Burnazului, mai variat in valea Izmarului, unde satele sunt grupate de-o parte si de alta a unor acumulari lacustre (iazuri), care prezinta o nuanta turistica aparte, o valoare agricola si piscicola locala. In partea vestica a satului Valea Bujorului se afla, in padurea Manafu, o interesanta rezervatie floristica, in cuprinsul careia bujorul romanesc are o larga raspandire, iar fondul cinegetic este constituit din fazani, caprioare si iepuri. Acest sat era cunoscut in trecut sub numele de Ciolanul Pangal, fiind situat pe valea vladului, afluenta a vaii Ciolanul, unde se afla si un frumos elesteu. Prin padurea din apropiere se afla un val de pamant vechi numit de sateni Brazda lui Traian.

Portul Giurgiu

Intrarea in canalul de reparatii

Portul Giurgiu

Cladirea portului are forma unui nave fluviale.

Rasaritul peste la Giurgiu.

Podul Prieteniei

Rasaritul peste Giurgiu.

Santierul naval

Portul Giurgiu

Motonava 'Carpati', in portul de resedinta

Rasaritul peste la Giurgiu.

Zona libera

Zona libera

Renovat de curand, strandul are acum in dotare:

umbrele, sezlonguri, si un bar in apa.

Complexul comercial 'Dunarea'

Fostul 'Ancora' si-a amplificat valentele comerciale

si si-a imbunatatit design-ul.

Fantana arteziana

Centrul orasului

Turnul ceasornicului, P.J.B.-ul si in fundal teatrul 'Valah'.

Sos. Bucuresti

Noua primarie a municipiului Giurgiu.

Strada Garii

Ultima reduta a vechii arhitecturi a orasului se regaseste pe principalul vad comercial al orasului. O strada 'bazar' inca in supravietuire.

Beraria 'Rapid'

In limbal popular 'La pierde tren'. Bere si mici ieftini si modesti, dar incarcati de celebritate si timp. Inca una din redutele amintirii Giurgiului de alta data.

Centrul orasului

Imagine de la Retro Automobil 1999