Lacul Sfanta Ana

In partea apuseana a Carpatilor rasariteni sau Dacici, aci in acest spate prabusit din lantul muntilor vulcanici, in apropierea comunei Bicsad din judetul Trei Scaune, cum si in apropierea bailor Tusnad din judetul Ciuc, localitati cunoscute de iubitorii de natura, dela cei mai modesti pana la savantii cu renume mondial cum este si marele geograf de Martonne, aci la sanul muntelui Puciosul, se adaposteste craterul intact al vulcanului mort, in palnia caruia ploile si zapezile si-au strans apele precum si izvoarele ce-au razbufnit si cari infratindu-se cu celelalte ape din crater, au dat nastere frumosului lac Sfanta Ana. Lacul acesta are o circumferinta de 3 km. si-si odihneste apele sus in varful muntelui la o altitudine de aproximativ 1.300 m. de-asupra nivelului marei.

Lacul este asezat intr'un tinut nespus de pitoresc, fiind inconjurat de imense paduri de brazi, cari s'au intins peste lava si cenusa revarsata din gura vulcanului. Vizitatorul ajuns in varful craterului ramane uimit de privelistea minunata ce i se arata: Lacul Sfanta Ana pare o imensa Oglinda, ovala de cristal, inramata intr'un maret cadru de verdeata. Tacerea tainica de aci, aspectul maret al naturii, pe care nici-o mana, omeneasca n'ar fi putut sa-l redea atat de frumos, predispune la meditatie si reculegere.

O legenda spune ca pe locul unde se afla astazi lacul, se inalta alta data sus pe varful muntelui o cetate. Iar unde este pestera din Puciosul - langa sanatoriul Toria - se afla o alta cetate; amandoua cetatile erau locuite de doi frati vitregi, unul mai bogat decat altul.

Iata insa ca intr'o zi, pe la poarta cetatii din Puciosul s'a abatut un strein, care avea o trasura trasa de sase cai. Trasura ca si caii erau de aur si fugeau ca vantul. Stapanul acestei cetati nu stia cum sa faca ca sa devina el stapanul acestor cai. I-a promis streinului marea cu sarea ba i-a dat aur mult precum si mosiile ce le-avea, insa streinul a ramas neinduplecat. Pentru a-si ajunge scopul, el a dat un banchet in cinstea necunoscutului, chemand pe toti prietenii sai de prin imprejurimi. Cand ultimii invitati paraseau castelul, el devenise stapanul trasurii si al cailor, si nu se stie prin ce minune, fiindca de strein nu s'a mai aflat nimic. Se stie numai ca el, a si plecat cu caii spre fratele sau din cetatea vecina. Acela cum l'a vazut si-a inchipuit ca vine numai aa-i faca necaz si fara multa vorba i-a zis: Nu peste mult timp ai sa ma vezi cu doisprezece cai, cu mult mai frumosi decat ai tai.

Nici el nu se lasa mai pe jos si riposta: Toata averea mea ti-o dau, daca asa va fi. Dupa aceste vorbe se'ndrepta mai repede decat gandul, in cetatea sa.

Celalalt frate nestiind ce sa faca, a dat ordin slujitorilor ca sa-i aduca douasprezece fete dintre cele mai frumoase. Fetele i-au fost aduse si el, le-a pus la trasura, cu gandul de a merge in cetatea fratelui sau. Pocni din biciu asa de furios, c'au rasunat mult timp vaile, dar trasura ramase nemiscata. Lovi atunci cu biciul pe fata din frunte, care se numea Ana. O lovi mereu, si asa de tare, ca sangele curgea'n siroaie din corpul bietei fete. Cum si'n cer se auzise pocnetul biciului de foc, iar gemetele fetei insangerate patrunsera deasemenea, Dumnezeu a auzit blestemul Anei si pamantul s'a scufundat impreuna cu cetatea, asa cum ceruse Ana. In locul cetatii a iesit apa. Pe apa erau douasprezece lebede si-un smeu, ce incerca sa le prinda. Venind insa un val mare, smeul a fost inghitit de apa. Lebedele au esit pe malul lacului, s'au schimbat iar in fete, asa dupa cum fusesera mai inainte, si au plecat fiecare spre satele lor, spunand cele ce le-au vazut ochii. Numai Ana a ramas acolo. Ea singura, a zidit o bisericuta,, in care s'a rugat toata viata. Oamenii din departari mari veneau s'o vada, si inca in viata fiind, poporul a numit-o pe ea sfanta. Deci i-au zis Sfanta Ana si dupa numele sau au numit si lacul cel atat de linistit, ce'si adaposteste apele chiar in locul unde a fost cetatea. De aceea lacul este scobit ca o palnie, fiindca pamantul s'a lasat in jos, nemai putand Dumnezeu rabda asemenea blestematii.

Aceasta este legenda lacului, si multe altele se mai povestesc despre el ca unul care a fermecat o lume intreaga. De cum se desprimava-reaza si pana tarziu in iarna,multime de vizitatori strabat calarile adapostite de paduri, ce duc la lacul Sfanta Ana. Drumurile Spre lac sunt numai de picior si ele pornesc din Tusnad sau din Bicsad, insa cel din Bicsad este mai scurt. Exista si un drum de carute, din Bicsad,insa mai de ocol.

Excursionistii gasesc la casa de adapost de pe lac, toate cele necesare: dormit confortabil, mancari calde si recii pe preturi convenabile. Timpul si-l petrec facand sport: unii prind peste, altii fac canotaj, altii conduc pluta, altii joaca ragby, football, etc.

Turistii sasi, isi pregatesc singuri hrana, iar de dormit dorm in corturi. Ei obisnuesc sa stea saptamani intregi si nu se mai satura admirand frumusetile acestui colt de tara cu care natura a fost atat de darnica. Cine a vazut odata lacul este ispitit sa revina in fiecare an, ca sa petreaca cateva clipe de reculegere in preajma sa. Profanii cred ca, lacul n'ar avea fund, ba chiar ca ar comunica cu marea. Lacul insa are o adancime de 10-14 m.. Dealurile ce-l inconjoara au o inaltime de 160-350 m. peste nivelul lacului.

In fiecare an, preotii romano-catolici, in ziua de Sf. Ana merg in pelerinaj la lac. Acest prilej este o adevarata sarbatoare. Atunci se aduce si chipul Sfintei sculptat in lemn, de un artist necunoscut, chip care se afla in posesia sanatoriului Toria din apropiere.

Langa sanatoriul Toria, la o altitudine aprox, de 1053-1140 m., se afla 2 pesteri ucigatoare, unde vegetatia se inchirceste si unde strajuesc stanci ingramadite unele peste altele.

Sas in stanca se afla cele doua pesteri.

Din pamant, prin crapaturi, ies din inima muntelui gaze, a caror analiza e urmatoarea:

hidrogen sulfurat.. 0,01%

De la una din pesteri, gazul e captat si dus la o fabrica de acid arbonic. Pe langa pestera curge un paraias, a carui apa taranii locali o intrebuinteaza pentru diferite boale de ochi. Deasemeni multi reumatici se spune ca s'ar fi vindecat, stand ore intregi in pesterile acestea.

Langa fabrica de acid carbonic, se afla Cetatea Idolilor. Dela anul 1603 insa, de cand proprietarul s'a mutat in comuna Toria, cetatea nemai fiind ingrijita s'a ruinat. Langa aceste ruine se afla azi, mult vizitatele bai Csiszar.

La aceste locuri se poate merge, fie prin Targul Secuesc, fie prin Bicsad. Drumul insa cel mai bun si cel mai frecventat, este cel prin Bicsad, mai ales fiindca soseaua, foarte bine intretinuata, trece printr'o racoroasa padure, ferind astfel pe calator de arsita dogoritoare a soarelui de vara.