MANAGEMENTUL IN UNITATILE TURISTICE SI AGROTURISTICE

Generalitati privind turismul si agroturismul

Dupa 1990 se vorbeste tot mai mult despre turism ca fiind acea ramura a economiei care alaturi de agricultura ar reusi sa readuca Romania pe piata europeana la nivelul statelor dezvoltate asa cum era ea cotata inainte de al doilea razboi mondial.

Romania datorita asezarii ei in zona central sud - estica a Europei a constituit intotdeauna un loc de pelerinaj al strainilor din zona Asiei catre vestul Europei, al celor din zonele nordice ale continentului catre Asia Mica si in special catre Ierusalim.

Faptul ca pe teritoriul Romaniei se afla toate tipurile de relief care impart tara in parti aproximativ egale este un avantaj pentru ca in Romania sa fie practicat turismul la cele mai inalte cote.

Geo Bogza spunea despre Romania in reportajul "sate si orase" ca "la inceput a fost o tara de sate". Aceasta afirmatie ne incurajeaza sa credem ca in Romania se practica turismul rural, cazare la tarani, inca din cele mai vechi timpuri.

Agroturismul si turismul rural au inceput sa se dezvolte in Romania in forma organizata in anul 1973, prin Ordinul Ministrului Turismului nr. 744/1973. Prin acest ordin se declarau sate turistice urmatoarele 14 localitati:

Leresti si Rucar - jud. Arges

Poiana Sarata - jud. Bacau

Fundata si Sirmea - jud. Brasov

Bogdan Voda - jud. Maramures

Tismana - jud. Gorj

Sibiel - jud. Sibiu

Vatra Moldovotei - jud. Suceava

Rocas - jud. Timis

Sfantu Gheorghe, Murghiol, Crisan - jud. Tulcea

Vaideeni - jud. Valcea

In anul urmator prin decretul 225/1974 s-a interzis cazarea de turisti straini in locuintele particulare, satele turistice devenind nefunctionale pentru turismul international.

Incepand cu anul 1990 interesul pentru turismul rural incepe sa fie din ce in ce mai pregnant pe piata turismului national si international.

Prin urmare incep sa ia nastere diverse asociatii si organizatii care isi propun sa dezvolte turismul in zona rurala.

Printre primele este Federatia Romana pentru Dezvoltare Montana, care a luat fiinta in anul 1990 si care si-a propus sa sprijine locuitorii din zonele montane sub toate formele, inclusiv prin promovarea si organizarea diferitelor simpozioane pe teme agroturistice.

La ora actuala cea mai dezvoltata asociatie de tip turistic in zonele rurale este Asociatia Nationala de Turism Rural, Ecologic si Cultural(A.N.T.R.E.C.), care are filiale in aproape toate judetele tarii.

Orientari manageriale in turism si agroturism

Principalul obiectiv al tuturor agentilor economici, inclusiv al celor care-si desfasoara activitatea in turism si agroturism, il reprezinta profitul.

In functie de nivelul la care se afla pe piata, acest obiectiv se poate prezenta sub trei aspecte:

Obtinerea unui profit oarecare, important este ca acesta sa inregistreze valori pozitive;

Obtinerea unui profit normal;

Maximizarea profitului, lucru dorit de orice agent economic indiferent de marimea acestuia.

Pentru a atinge oricare din aceste nivele ale profitului firmele pot adopta cel putin trei orientari manageriale:

Orientarea spre productie si spre produsul turistic se caracterizeaza prin:

Valorificarea avantajelor conferite de acumularea de experienta in prestarea serviciilor de turism in forma existenta, ceea ce conduce la un ritm lent de innoire, a acestui gen de servicii;

Situarea in centrul preocuparilor a problemelor de ordin tehnic;

Acordarea unei atentii speciale organizarii productiei si a muncii, pe aceasta cale ajungandu-se la cresterea productiei muncii , si implicit la reducerea costurilor si la cresterea profitului;

Situarea pe un plan secundar a concurentei, cererea excedentara permitand asa ceva;

Punerea accentului principal pe tehnicieni, acestia fiind considerati specialistii cheie ai firmelor, oarecare neglijenta a intereselor consumatorilor de servicii turistice, din lipsa de oferta acestia fiind constransi sa accepte conditiile dictate de prestator;

Ignorarea pietei si a altor elemente de mediu extern.

Acest tip de viziune statica asupra economiei nu mai este competitiv pe multe din pietele tarilor dezvoltate.

Optica vanzarilor are la baza o serie de constatari de genul:

beneficiarii au tendinta de a-si restrange cererea de servicii de turism la strictul necesar;

clientii nesatisfacuti de calitatea serviciilor sunt dispusi sa renunte surprinzator de repede la acestea;

numerosi clienti nu sunt dispusi sa efectueze achizitii repetate;

clientii se impun a fi pastrati pe diverse cai, altfel ei putand deveni infideli.

Optica de marketing se caracterizeaza prin:

Aducerea clientului, a necesitatilor si dorintelor sale, in centrul atentiei fermei;

Acordarea unei atentii, cu totul speciale, concurentei;

Deschiderea firmei spre piata si spre toate celelalte elemente ale mediului ei extern;

Asigurarea unei flexibilitati deosebite ofertei, in asa fel incat ea sa poata fi adusa usor la cererea in continua schimbare;

Adoptarea unui management suplu, bazat pe descentralizare, pe cresterea raspunderii individuale, pe principii de conducere participativa.

Managementul turistic si agroturistic

Managementul si-a extins sfera de activitate asupra tuturor loturilor si componentelor societatii moderne, manifestandu-si specialitatea in fiecare domeniu de activitate.

In conditiile dezvoltarii durabile a Romaniei, valorificarea superioara a resurselor turistice se impune cu pregnanta, ca in orice alt domeniu economic. Aceasta impune atat o valorificare complexa si eficienta in contextul unui turism intensiv, cat si o protejare si conservare a valorilor turistice, multe dintre ele epuizabile intr-un viitor apropiat.

Agroturismul si turismul rural sunt activitati economice complexe, cu o larga scara de cuprindere, care pun in evidenta printr-un mecanism propriu, circulatia turistica din mediul rural.

Aceste doua compartimente ale turismului trebuie abordate, din punct de vedere conceptual, ca "pachete" de servicii economice, socio-culturale, sportive de agrement, etc., puse la dispozitia turistilor, urmand ca acestea sa se desfasoare in cadrul natural, cu investitii minime si in conditii de protejare si conservare a mediului ambiant.

Aceste activitati trebuie transpuse in practica prin intermediul unui management functional, atat local, cat si global.

La nivelul regiunilor rurale se are in vedere modul de identificare a potentialului agroturistic, sub toate aspectele sale, potential care trebuie sa reuneasca si sa imbine armonios factorii, naturii, materiali si spirituali, atat din punct de vedere al gazdei, cat si al turistului .

Pentru a crea o retea nationala, managementului global ii revine sarcina standardizarii urmatoarelor activitati:

Managementul local;

Procesul de identificare a potentialului zonal si local;

Procedura de formare a agentilor locali;

Procedura de existenta si consultanta in vederea pregatirii ofertei de cazare ti programe agroturistice;

Procedura de catalogare a potentialului agroturistic;

Realizarea programelor de marketing.

Problematica managementului turistic si agroturistic in tara noastra este deosebit de complexa si prezinta numeroase particularitati. Prezentarea ei schematica este redata in figura 1.

Fig. 1

Rolul managementului global este acela de a reuni toate initiativele individuale, in vederea racordarii acestora la o retea nationala si internationala, de a asigura transpunerea acestora in standarde care sa fie usor accesibile, atat pentru conducere, cat si pentru oferta agroturistica.

Evaluarea potentialului agroturistic

Solutia lansarii satului romanesc ca produs turistic pe piata nationala si internationala constituie un demers de management si marketing care sa situeze in centrul sau produsul, pe de o parte, ti omul pe de alta parte.

Din punct de vedere al costurilor de realizare aceasta solutie nu suporta cheltuieli prea mari deoarece ea se bazeaza pe punerea in valoare a dotarilor deja existente, in prima faza, si doar pe amenajarea lor la standardul impus de criteriile de clasificare si catalogare.

Evaluarea potentialului agroturistic se face prin prisma existenti unei infrastructuri minime si a unui cadru construit, integrat armonios in cadrul natural, a posibilitatilor de identificare si realizare a unor programe de odihna si agrement, care sa aduca in prim-plan traditii si mestesuguri ce vor constitui elemente de atractie pentru turisti.

Conform prezentelor norme metodologice, in Romania pot functiona urmatoarele tipuri de structuri de primire cu functiuni de cazare turistica, clasificate astfel:   

hoteluri de 5,4,3,2,1 stele;

hoteluri-apartament de 5,4,3,2 stele;

moteluri de 3,2,1 stele;

hoteluri pentru tineret 3,2,1 stele;

hosteluri de 3,2,1 stele;

vile de 5,4,3,2,1 stele;

bungalowuri de 3,2,1 stele;

cabane turistice, cabane de vanatoare, cabane de pescuit de 3,2,1 stele;

sate de vacanta de 3,2 stele;

campinguri de 4,3,2,1 stele;

spatii de campare organizate in gospodariile populatiei de 3,2,1 stele;

popasuri turistice de 2,1 stele;

pensiuni turistice urbane de 5,4,3,2,1 stele;

pensiuni turistice rurale de 5,4,3,2,1 flori (margarete);

apartamente sau camere de inchiriat in locuinte familiare sau in cladiri cu alte destinatii de 3,2,1 stele;

structuri de primire cu functiuni de cazare pe nave fluviale si maritime de 5, 4, 3, 2, 1 stele.

Pensiunile turistice sunt structuri de primire turistice, avand o capacitate de cazare de pana la 10 camere, totalizand maximum de 30 de locuri in mediul rural, si pana la 20 de camere in mediul urban, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente, care asigura in spatii special amenajate cazarea turistilor si conditiile de pregatire si servire a mesei.

Amplasarea pensiunilor turistice urbane si a celor rurale trebuie realizate in locuri ferite de surse de poluare si de orice alte elemente care ar pune in pericol sanatatea sau viata turistilor.

Dotarile din camere si din grupurile sanitare destinate turistilor vor fi puse in exclusivitate la dispozitia acestora. In interiorul acestora nu se admit lucrurile personale ale locatarului (articole de imbracaminte si incaltaminte, bibelouri sau alte obiecte care ar putea stanjeni turistii).

Spatiile pentru prepararea si servirea mesei in cazul in care sunt destinate si pentru consumatorii din afara, numarul locurilor la mese fiind mai mare decat al celor de cazare, dar nu mai mic de 20 de locuri la mese, se clasifica ca unitatile de alimentatie pentru turism, potrivit normelor specifice elaborate de Ministerul Turismului.

Pensiunile turistice care dispun de teren pentru asigurarea serviciilor de campare vor respecte pentru montarea corturilor si rulotelor criteriile privind echiparea sanitara si dimensiunea parcelelor.

Categoria de clasificare a pensiunilor turistice este determinata de indeplinirea in totalitate a criteriilor obligatorii prevazute in anexa si de realizarea urmatorului punctaj minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare prevazute tot in respectiva anexa.

Punctajul minim rezultat din evaluarea criteriilor suplimentare este urmatorul:

1)pentru pensiuni turistice urbane:

- de 5 stele 150 puncte

- de 4 stele 120 puncte

- de 3 stele 80 puncte

- de 3 stele 40 puncte

2)pentru pensiuni turistice rurale:

- de 5 margareta 150 puncte

- de 4 margarete 120 puncte

- de 3 margarete 80 puncte

- de 2 margarete 40 puncte

Categoria de clasificare impreuna cu punctajul minim obtinut din evaluarea criteriilor suplimentare ne permit sa situam pensiunile intr-o anumita clasa de confort dupa cum urmeaza:

A. Clasa de confort agroturistic - spatii de cazare:

Clasa I - camere cu 1-2 paturi, 10 - 16 mp, cu posibilitati de incalzire asigurate si grup sanitar propriu fiecarei camere, cu WC, lavoar, dus (cada), cu apa rece si calda.

Clasa II - camera cu 1-2 paturi, 10 - 16 mp, cu posibilitate de incalzire asigurata, grup sanitar comun cu alti turisti, cu WC, lavoar, dus cu apa rece si calda.

Clasa III - camera cu 1-3 paturi, 10 - 20 mp, cu posibilitati de incalzire asigurata, grup sanitar comun cu alti turisti ti cu proprietarul, cu WC, lavoar, eventual dus, cu apa rece, eventual calda.

Clasa IV - camera cu 1-3 paturi, 10 - 20 mp, cu posibilitati de incalzire asigurata, cu latrina separata de locuinta, comuna cu proprietarul, o incapere pentru spalat, cu lavoar, cu apa rece, comuna cu alti turisti.

B. Clasa de confort agroturistic - spatii pentru prepararea si servirea mesei.

Clasa A - camera de servit masa si recreere dotata cu un loc pentru prepararea hranei, in folosinta exclusiva a turistilor.

Clasa B - camera de servit masa si recreere ,in folosinta turistilor cu proprietarul, cu acces la bucataria proprietarului.

Clasa C - fara camera de servit masa si recreere dar cu acces la bucataria proprietarului.

Omologarea si clasificarea pe margarete pentru structurile din mediul rural se face de catre Comisia Tehnica de Verificare, fondata din specialisti ai M. T. Si A.N.T.R.E.C., si au la baza criterii minime privind clasificarea pe margarete stabilite prin lege.

Aceste criterii se refera la: accesul in camerele de dormit si la grupurile sanitare, care trebuie sa fie direct fara a se trece prin alte camere, racordul obligatoriu la reteaua publica de canalizare si existenta apei menajere, racordul obligatoriu la reteaua electrica publica.

Pentru realizarea unui proiect de management cu tema "Managementul in Unitatile Turistice si Agroturistice" se va urmari urmatorul plan:

Denumirea gospodariei taranesti, a pensiunii

turistice sau a fermei agroturistice:

numele proprietarului si adresa pensiunii, a gospodariei taranesti sau a fermei agroturistice.

Prezentarea zonei de amplasare a pensiunii

turistice, a fermei agroturistice sau a gospodariei taranesti

asezare geografica;

cai de acces;

nivel de dezvoltare economico-social.

Prezentarea potentialului turistic al zonei:

resurse turistice naturale; relief, clima, flora, fauna, hidrografie, rezervatii si monumente ale naturii;

resurse turistice antropice; monumente arheologice, monumente istorice, monumente de arta si arhitectura, muzee, case memoriale, monumente de arhitectura populara, constructii contemporane, etnografie, folclor.

Incadrarea unitatii turistice sau agroturistice in circuitul turistic:

agentia sau asociatia la care este afiliata unitatea turistica sau agroturistica;

evaluarea agentului economic. Pentru a intra in circuitul agroturistic orice unitate trebuie evaluata, in urma acestei evaluari obtinand un certificat de conformitate. Evaluarea se face pe baza unei fise de evaluare a potentialului agroturistic, iar daca unitatea indeplineste anumiti parametrii aceasta primeste certificatul de conformitate.

Analiza bazei tehnico-materiale:

unitati de cazare;

unitati de alimentatie.

Se va analiza -dimensiunea (numar de unitati, numar de locuri total ti pe unitate)

structura pe tipuri si categorii de confort.

Analiza ofertei de servicii.

cazare;

masa;

agrement.

Analiza circuitului turistic si previziunea evolutiei viitoare:

numar de turisti per total (dintre care romani si straini)

numar de innoptari;

sejurul mediu;

densitatea turistica;

incasari din turism.

Se va determina: - ritmul de evolutie;

ponderea turistilor in total turisti pe zona.

Concluzii privind:

dezvoltarea turistica a zonei;

dezvoltarea unitatii.

Propuneri privind:

optimizarea activitatii de turism in cadrul zonei;

optimizarea activitatii de turism in cadrul unitatii;

dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico-materiale;

promovare si publicitate;

protectia resurselor turistice.

Materiale promotionale, harti, fotografii

CRITERII MINIME

privind clasificarea pensiunilor

Criterii suplimentare facultative