Managementul turismului durabil

1. Principii si practici alemanagementului turismului durabil

Sustainable Tourism Management este un concept care isi gaseste cu greu corespondenta in limba romana existand tendinta de a asimila traducerea lui sustainable cu durabil. Atat conceptul cat si continutul sau, integreaza elemente sociale, culturale, economice, politice si manageriale, dandu-i un caracter multidisciplinar, integrator. Se stie ca obtinerea performantei inseamna indeplinirea obiectivelor, in cazul de fata - calitatea serviciilor. Acestea sunt, de fapt, o concretizare a eforturilor depuse, incepand cu schitarea unei politici de catre manageri, politica bazata insa pe folosirea cu precautie a principalelor resurse naturale si ale societatii, incat sa fie asigurata viabilitatea si calitatea acestora pe o perioada indelungata.

Astfel, obiectivele care vizeaza principiile de baza ale turismului durabil trebuie incorporate atat in strategiile formulate pe termen lung cat si in programele operative care vizeaza perioade imediat urmatoare.

In sprijinul ideii integratoare, a multidisciplinaritatii conceptului, in schema de mai jos sunt prezentate implicatiile elementelor de mediu, culturale, politice, economice, sociale, manageriale si guvernamentale rezultate din studii de caz intreprinse in domeniu, total diferite, nu numai prin pozitie geografica (relief, factori naturali, clima, flora, fauna), dar si din punct de vedere al culturii, al evolutiei istorice, al populatiei.

Aceasta prezentare doreste sa sublinieze ideea de baza a managementului turismului durabil si anume dimensiunile problemei dezvoltarii sustenabile in turism care implica abordari si analize specifice si altor domenii decat turismului, dar si necesitatea unei educatii in spiritul managementului turismului durabil care poate ar trebui sa fie, de fapt, punctul de plecare in dezvoltarea acestui concept.

*Notatiile utilizate au urmatoarea semnificatie:

Me - mediu; C - cultura; P - politica; E - economie; S - social; M - management; G - guvern.

In ideea necesitatii unei educatii solide, in consens cu principiile managementului turismului durabil, in martie 1995, in cadrul unui proiect lansat de Comisia Europeana s-a initiat o ancheta in tarile din nord-vestul Europei cu scopul diagnosticarii situatiei existente, a nivelului de asimilare a conceptelor specifice.

Chestionarele au cuprins intrebari referitoare la definirea managementului turismului durabil, la activitatile curente sau la politicile lansate in acest domeniu, la existenta programelor de instruire si formare, la implicatia guvernului tarii sau la consecintele asupra mediului ambiant. Rezultatele obtinute sunt redate intr-o forma sintetica in tabelul nr.1.

Managementul turismului durabil nu vine ca o alternativa la managementul turismului, dar ceea ce merita subliniat este faptul ca dezvoltarea turismului trebuie sa se realizeze in functie de necesitatile, dar si de potentialul fiecarei regiuni, tari sau localitati.

Tabelul 1.

Definirea turismului durabil

Punctele de vedere diverse referitoare la continutul acestui concept au adus cu sine o multitudine de interpretari si definitii. Multi din cei chestionati sunt de parere ca definirea acestui concept trebuie sa fie punctul de plecare in programele de educare si instruire. Altii sunt de parere ca incercarea de definire poate fi riscanta, aducand cu sine o simplificare a unui concept atat de complex. O parte din cei chestionati au inclus, deja, in politicile si strategiile formulate notiuni specifice managementului turismului durabil, o alta parte inteleg conceptul fara a putea da o definitie in termenii particularizarii la nivelul afacerii lor.

In continuare vor fi prezentate cateva incercari de definire a managemetului turismului durabil:

"Integrarea turismului cu mediul"

"Turismul care se dezvolta rapid, tinand cont de potential, populatie si mediu"

"Este turismul care "respecta " mediul si in consecinta nu contribuie la distrugerea sa. Acest lucru este deosebit de important in arii turistice supraexploatate."

Parerile sunt impartite plecand chiar de la termenul durabil, care isi gaseste interpretari diferite, in diferitele limbi. Practic apare problema traducerii termenului pentru care, spre exemplu, nu exista corespondent in franceza, iar in germana traducerea cu "duurzaam" sugereaza un turism durabil, dar, nu reuseste sa redea esenta conceptului in totalitate.

Pentru unii, exprimarea managementul turismului durabil pare prea stiintifica, altii au combatut lansarea unor formulari sinonime ca: "turismul verde", "ecoturismul" sau "turismul alternativ".

Turismul durabil in contextul dezvoltarii durabile

Conceptul de turism durabil este bazat pe un concept mai larg cum este dezvoltarea durabila. Necesitatea dependentei dintre turimul durabil si dezvoltarea durabila este subliniata de "Cartea Verde" a Comisiei Europene (DGXXII, 1995). Aceasta subliniaza faptul ca viitorul turismului trebuie integrat perfect in dezvoltarea economica viitoare, in scopul crearii unei legaturi benefice dintre economie si ecologie. Acest lucru se poate intampla, se spune in "Cartea Verde", daca resursele naturale, sociale, culturale sunt folosite judicios si sunt conservate. Comisia Europeana subliniaza faptul ca este vital pentru turism sa se ralieze la principiile generale ale dezvoltarii durabile.

Conceptul de turism durabil a fost introdus in 1987, de Comisia Internationala a Mediului si Dezvoltarii, care a fost de parere ca dezvoltarea economica trebuie sa se realizeze tinand cont de efectele asupra generatiilor viitoare. Resursele naturale sunt intrarile (input-urile) din procesele ce se desfasoara oriunde in lume. Rezultatele (output-urile) sunt date de transformarea acestora in produse/servicii, care de cele mai multe ori au un impact negativ asupra mediului. Iata, cum este creat un dublu "deserviciu" mediului.

O incercare de cuantificare a acestor deservicii a fost facuta de Pigou in 1920. Ideea de baza a economiei mediului este reducerea acestui "deserviciu".

Se recomanda teoria lui Pigou prin care sunt impuse de catre stat anumite taxe, cum ar fi: taxe pentru deversarea apelor poluate rezultate din procese industriale, sau obligativitatea epurarii apelor poluate. Practica ne pune in fata insa si obstacole in aplicarea teoriei lui Pigou, ca de exemplu: costurile reducerii nivelului de poluare a unui rau care contine particule de metale grele de la un afluent al sau pe care se afla o uzina, sunt egale cu costurile de epurare a apei poluate si costurile de achizitionare a utilajelor si tehnologiilor nepoluante.

Problema apare cand trebuie estimate beneficiile aduse de un rau nepoluat. Unele pot fi cuantificate, de pilda, costurile scazute de obtinere a apei potabile, sau profitul obtinut din pescuit, dar foarte multe nu pot fi exprimate in unitati monetare neexistand piete pentru astfel de bunuri publice cum ar fi: ecosistemul sau peisajul oferit de exemplu de 1 ha de pamant cu vegetatie bogata.

4. Necesitatea turismului durabil

Analizele anterioare care au vizat interatiunea intre cele doua sisteme economic si ecologic, stau la baza sublinierii necesitatii dezvoltarii turismului durabil, pentru ca acesta presupune, de fapt, obtinerea de profituri maxime in conditiile minimizarii rezultatelor actiunilor negative asupra mediului. De asemenea se urmareste stabilirea de standarde care sa limiteze utilizarea resurselor de orice tip. Sunt puse in vedere doua clase de interactiuni: prima care vizeaza direct actiunea asupra mediul si a doua care vizeaza efectele altor activitati din turism care se reflecta asupra mediului.

Mediul este folosit ca materie prima in turism. De exemplu, este cazul pistelor de schi realizate prin defrisarea unor paduri. Distrugerea peisajului nu este relevanta pentru schiori, dar turistii din timpul verii vor da peste o zona despadurita, cu un peisaj care in lipsa zapezii scoate la iveala portiuni cu alunecari de teren, sau constructii reci, metalice pentru schi-lift, de exemplu.

Un alt exemplu de resursa ce este folosita din mediu este apa. Hotelurile si alte facilitati turistice au nevoie de apa (potabila, pentru spalat, curatat, pentru bazinele de inot etc.). Cererile de multe ori exagerate intra in conflict cu ecosistemul. Este cazul hotelurilor din Marimas de Guadalquirvir din sudul Spaniei. Mlastinile din aceasta zona apartin unor rezervatii naturale ale Europei, iar consumul excesiv de apa are efecte negative asupra resurselor de apa subterana si implicit asupra mlastinilor. Cazuri similare se intalnesc si in Creta, Grecia sau pe coasta de nord a marii Marmara, in Turcia.

Alt exemplu se refera la poluarea lacurilor de catre turistii care se plimba cu barcile cu motor, apa acestora devenind improprie pentru baie sau pescuit. Acest efect poate fi indepartat prin folosirea barcilor cu actionare electrica, cum este cazul unor lacuri din Austria.

Poluarea apei este foarte frecventa in tarile cu deschidere la marea Mediterana. Canalizarile hotelurilor sunt deversate in mare parte fara o epurare prealabila. Cei ce au de suferit sunt tot proprietarii de hoteluri cum este cazul celor din Rimini, Italia care inregistreaza pierderi majore din cauza poluarii fara sa le fie oferita nici o compensatie.

Un alt efect negativ al turismului asupra mediului este dat de transportul turistilor si folosirea energiei electrice. Multe din facilitatile turistice sunt mari consumatoare de energie electrica. Indirect consumul mare de energie, creste poluarea (activitatile de transport si a uzinelor electrice) putand duce la aparitia efectelor de sera sau a ploilor acide.

Foarte frecvent, deteriorarea mediului este cauzata de turistii insisi, lucru observat in toate zonele practicate de turisti, atat pe varful Alpilor sau a Pirineilor, cat si la cascada Niagara.

Exemplele prezentate pana acum sunt rezultatele activitatii directe asupra mediului, dar acestea nu sunt unice. Industria turismului se bazeaza pe un numar mare de sectoare economice. Efectele indirecte sunt produse de aceste sectoare care realizeaza produse si servicii care vor fi "consumate " de turisti.

Impactul turismului asupra mediului nu este intotdeauna negativ. De exemplu, castigurile provenite din turism pot fi folosite in fondarea si conservarea unor parcuri nationale, dar puse in balanta cu efectele negative, balanta va fi inclinata spre cele din urma.

Mediul natural nu este singurul care are de suferit in urma interactiunii cu industria turismului . Sa nu uitam celelalte tipuri de resurse (sociale, economice, culturale) care sunt consumate. Ideea de baza a turismului durabil este stabilirea unor limite in folosirea acestor resurse, minimizarea pierderilor rezultate in urma diminuarii resurselor si maximizarea profitului rezultat din aceste interactiuni.

Cateva exemple de posibile interactiuni cu diferite tipuri de resurse:

Þ  Resurse culturale

Beneficii: recunoasterea unor culturi; cresterea gradului de diversitate culturala; a mandriei apartenentei la o forma de cultura, promovarea traditiei, a culturii; renasterea festivalurilor traditionale sau a altor manifestari artistice traditionale;

Pierderi: alterarea in anumite cazuri sau chiar pierderea traditiilor prin modificarea lor doar de dragul de a impresiona turistii; se poate ajunge la o "standardizare" a culturii;

Þ    Resurse economice

Beneficii: ofera o alternativa de supravietuire pentru zonele (regiunile) aflate in declin economic; turismul ofera nu numai locuri de munca dar si un profit pentru economia fiecarei tari;

Pierderi: de multe ori slujbele "part - time" sau sezoniere aduc cu sine distorsiuni in cadrul sectoarelor economice "parasite" in favoarea acestora.

Þ  Resurse sociale

Beneficii: noi surse de venit pentru locuitorii unor zone aflate in declin economic; asigurarea de servicii care nu sunt "consumate" numai de turisti, dar si de locuitori (retea de transport local, de alimentatie etc);

Pierderi: cresterea preturilor in aceste zone, astfel incat uneori localnicii nu-si mai pot permite sa apeleze nici la serviciile de stricta necesare; neuniformitatea repartitiei profitului;

Þ    Resurse politice

Beneficii: aportul pozitiv adus in recunoasterea caracterului special al unei anumite zone de catre oameni implicati in politica;

Pierderi: amestecul si influenta externa, de multe ori a unor oameni de afaceri straini poate aduce deservicii comunitatii care traieste in zona respectiva.

Considerentele prezentate stau la baza definirii turismului durabil. De exemplu, Cronin propune o definitie care presupune realizarea de produse si servicii in turism care sa nu afecteze mediul fizic si uman.

Turismul alternativ - greseala consta in intelegerea eronata a termenului alternativ. Turismul durabil nu trebuie sa concureze cu turismul cu care ne-am obisnuit ci trebuie sa-l imbunatateasca in sensul obtinerii de profituri maxime si de minimizare a efectelor negative asupra mediului. De fapt si turismul alternativ este definit in stransa legatura cu conservarea resurselor umane si naturale.

Ecoturismul - turismul realizat pentru a intelege si cunoaste istoria si cultura mediului, dar fara a-I afecta integritatea, avand drept scop crearea conditiilor de conservare a resurselor si obtinerea de beneficii pentru comunitatea implicata.

5. Principiile de baza ale managementului

turismului durabil

La baza principiilor sta ideea conform careia nu este permisa distrugerea resurselor naturale si umane, sau mai general spus, acestea trebuie "consumate" intre anumite limite. Principiile incearca sa puna in evidenta o abordare flexibila a problematicii resurselor, a modului in care acestea sunt folosite sau a limitelor de toleranta, intrucat ne confruntam cu o varietate de situatii date de perimetrul geografic, comunitate cu tot ceea ce presupune ea: cultura, traditie, situatie sociala si economica sau de tipul afacerii.

Politica si planificarea in turism sunt esentiale in rezolvarea problemei utilizarii resurselor naturale si umane;

Accentuarea existentei unor limite de utilizare a resurselor, de dezvoltare a turismului;

Previziunea pe termen lung in acest domeniu de activitate, trebuie s-o inlocuiasca pe cea pe termen scurt;

Atentia managementului turismului durabil nu se indreapta doar asupra problemelor mediului ambiant, dar si asupra celor economice, sociale, culturale si politice.

Mandatarii trebuie sa fie consultati si implicati in luarea deciziilor si de asemenea trebuie informati cu privire la rezultatele dezvoltarii durabile;

Accentuarea importantei satisfacerii necesitatilor si aspiratiilor oamenilor;

Dezvoltarea durabila trebuie sa fie scopul oricarei actiuni sau politici formulate, in timp ce punerea in practica a turismului durabil presupune recunoasterea ca, in realitate, exista limite care sunt atinse atat pe termen mediu cat si pe termen scurt.

Aplicarea in practica a bunelor intentii trebuie sa plece de la intelegerea mecanismelor economice ale pietei, a metodelor si procedeelor de management din sectorul public sau privat cat si a necesitatilor si asteptarilor oamenilor;

Necesitatea existentei unui compromis permanent intre partile implicate datorita conflictelor de interese ce se pot naste pe marginea folosirii resurselor;

Deciziile manageriale trebuie luate in asa fel incat rezultatele obtinute sa duca la o impartire echitabila a profitului, astfel incat unele categorii sociale sa nu fie defavorizate.

Politica si planificarea in turism sunt esentiale in rezolvarea problemei utilizarii resurselor naturale si uman.

Privind in perspectiva, managementul turismului durabil se constituie intr-o abordare ce vizeaza reducerea consecintelor negative si maximizarea beneficiilor rezultate din interactiunea dintre industria turismului, turisti, mediu si comunitatea "gazda". Toti cei implicati in turism au responsabilitatea etica de a cauta sa preintampine, sau sa evite folosirea nejudicioasa a resurselor naturale si umane. Aceasta implica nu numai o analiza a impactului turismului asupra mediului, dar si o enuntare si implementare a unor politici, planuri, sau programe, concretizate in masuri practice de realizare a turismului durabil.

Accentuarea existentei unor limite de utilizare a resurselor, de dezvoltare a turismului;

Acest principiu, in esenta, nu urmareste impiedicarea dezvoltarii turismului, ci subliniaza necesitatea prevenirii exploatarii exagerate a resurselor, ceea ce implica stabilirea unor limite acceptabile de folosire a lor. Aceste limite sunt greu de definit, mai intai ca unele efecte ale interventiei omului sunt greu de previzionat, si apoi nu se stie cu exactitate care din aceste resurse vor influenta substantial generatiile viitoare si in ce mod. Ideea care se desprinde este ca trebuie sa existe o preocupare atat a celor implicati direct in activitatile de turism (proprietari, angajati), cat si a turistilor care trebuie sa manifeste grija pentru tot ceea ce inseamna mediu.

Previziunea pe termen lung in acest domeniu de activitate, trebuie s-o inlocuiasca pe cea pe termen scurt;

Gandirea in perspectiva, care implica preocuparea pentru viabilitatea si calitatea resurselor naturale si ale societatii, trebuie s-o inlocuiasca pe cea pe termen scurt, conform careia odata ce resursele dintr-o anumita zona sunt epuizate, pot fi exploatate altele, sau de la o alta destinatie. Esenta acestui principiu consta in exprimarea: "Stocul de resurse transmise generatiilor viitoare, nu trebuie sa fie mai mic decat mostenirea lasata de generatiile anterioare"

Atentia managementului turismului durabil nu se indreapta doar asupra problemelor mediului ambiant ci si asupra celor economice, sociale, culturale si politice.

Tendinta generala este de a scoate in evidenta doar impactul asupra mediului natural (asupra resurselor naturale), poate datorita mediatizarii in aceasta directie, sau poate datorita existentei unor norme restrictive elaborate care vizeaza acest aspect. Adevarul este ca au de suferit si resursele culturale, sociale, chiar daca acestea nu pot fi traduse in aceiasi termeni ca resursele naturale. De fapt, turismul trebuie sa se desfasoare in scopul realizarii de beneficii economice pentru zonele implicate, respectiv in interesul oamenilor care traiesc acolo, pentru imbunatatirea calitatii vietii lor.

Mandatarii trebuie sa fie consultati si implicati in luarea deciziilor sI, de asemenea, trebuie informati cu privire la rezultatele dezvoltarii durabile;

Turismul durabil inseamna luarea in considerare atat a punctelor de vedere a oamenilor, a necesitatilor si bunastarii lor prezente si viitoare, cat si a rezultatelor economice, sociale, culturale si din mediu. Procesul de consultare este foarte important pentru stabilirea preferintelor si necesitatilor oamenilor, intrucat implica schimbul de informatii, opinii si pareri, de cunostinte si resurse. Consultarea si comunicarea intre industria turismului, comunitatile locale, angajatii din turism, turistii si alte parti interesate este esentiala in conditiile in care acestia trebuie sa lucreze impreuna in scopul rezolvarii conflictelor de interese, dar sI a identificarii zonelor de interes comun.

Accentuarea importantei satisfacerii necesitatilor si aspiratiilor oamenilor

Raportul Brundland al Comisiei de Dezvoltare si Mediu subliniaza responsabilitatea dezvoltarii in directia asigurarii elementelor necesare existentei pentru populatie (hrana, apa, locuinte, haine) si crearii cadrului propice realizarii aspiratiilor lor si imbunatatirii standardelor de viata. Ideea de baza este promovarea imbunatatirii calitatii vietii atat pentru generatiile prezente cat si pentru cele urmatoare. Pastrarea integritatii mediului ambiant este o conditie pentru realizarea celorlalte deziderate referitoare la calitatea vietii incluzand aici sanatatea, cultura, posibilitatile de recreere.

Dezvoltarea durabila trebuie sa fie scopul oricarei actiuni sau politici formulate, in timp ce punerea in practica a turismului durabil presupune recunoasterea ca in realitate exista limite care sunt atinse atat pe termen mediu cat si pe termen scurt

Bunele intentii si idealismul, in unele cazuri, nu sunt suficiente pentru intelegerea, implementarea si perfectionarea practicilor de management. Este important de recunoscut faptul ca in realitate exista multe forte care influenteaza operatiunile economice, cultura mediului, puterea guvernelor, relatiile sociale dintre oameni, a caror actiune determina in bine sau in rau implementarea principiilor durabilitatii in turism. Consecinta existentei acestor forte este data de faptul ca oricat de ambitioase ar fi proiectele initiale, acestea sunt limitate de posibilitatile practice de realizare a lor.

Aplicarea in practica a bunelor intentii trebuie sa plece de la intelegerea mecanismelor economice ale pietei, a metodelor si procedeelor de management din sectorul public sau privat, cat si a necesitatilor si asteptarilor oamenilor;

Din punct de vedere a afacerilor in turism, multe firme implicate in acest domeniu de activitate, vor integra in politicile si planurilor lor conceptul de durabilitate, daca le va aduce avantaje economice, sau daca trebuie sa se conformeze unor reglementari guvernamentale.

Abordarea prin prisma managementului turismului durabil ofera urmatoarele avantaje:

Cresterea competitivitatii, cresterea calitatii si o mai buna pozitie pe piata;

Identificarea potentialelor probleme de mediu inainte ca acestea sa devina realitati, si implicit reducerea costurilor aferente controlului constatativ si inlocuirea acestuia cu cel preventiv, mult mai eficient si mai putin costisitor.

Imbunatatirea imaginii, a credibilitatii si dobandirea unui bun renume;

Diminuarea pe termen lung a costurilor cu materiile prime prin eliminarea risipei;

Crearea unui mediu adecvat si placut de lucru pentru personalul implicat dar si pentru comunitatea locala in care se desfasoara afacerea;

Perspectiva obtinerii si dezvoltarii de noi produse si servicii.

Necesitatea existentei unui compromis permanent intre partile implicate datorita conflictelor de interese ce se pot naste pe marginea folosirii resurselor;

De exemplu, actiunea unor intreprinzatori in acest domeniu poate veni in conflict cu cei care militeaza pentru conservarea mediului. Crearea de facilitati turistice aduce cu sine beneficii economice zonei respective, noi locuri de munca si o imunatatire a serviciilor locale. Reconcilierea intereselor este greu de realizat, dar in scopul unei solutionari este necesara o prezentare corecta a situatiei din toate punctele de vedere a celor implicati, o buna informare pe baza situatiei de venituri si cheltuieli rezultata din diversele cursuri de actiune puse in balanta, pentru a se ajunge la un compromis al tuturor partilor implicate.

Deciziile manageriale trebuie luate in asa fel incat rezultatele obtinute sa duca la o impartire echitabila a profitului, astfel incat unele categorii sociale sa nu fie defavorizate.

In timp ce unul din obiectivele managementului turismului durabil este obtinerea de venituri echitabile si uniform distribuite, in realitate deciziile manageriale aduc beneficii numai unora, afectandu-i pe altii. O analiza a situatiei de venituri si cheltuieli pentru diferite cursuri de actiune, se face cu scopul stabilirii modului de distributie a venitului pe individ, pe grupuri sau chiar pe generatiile viitoare.

6. Managementul turismului durabil in contextul european

In ultimii 40 de ani, Europa a fost liderul mondial in turism. Potrivit raportului Comisiei Europene din 1992, turismul a general 5,5% din venitul tarilor din Comunitatea Europeana, a absorbit o forta de munca de 7,5 milioane de persoane angajate "full-time"si 10 milioane de persoane daca se iau in calcul si activitatile auxiliare. Turismul este foarte important in Europa, atat din punct de vedere economic, cat si ca fenomen privit in complexitatea sa. Tratatul de la Maastricht din 1992 prin continutul sau referitor la turism, este o marturie a cresterii importantei si semnificatiei turismului in Europa, datorita implicatiilor sociale, economice, politice si asupra mediului.

Odata perceputa importanta si dimensiunile problemei, cunoscute fiind rezultatele potentiale si consecintele, este creat cadrul necesar implementarii principiilor managementului turismului durabil, urmand ca eforturile angajate sa se dovedeasca a nu fi in zadar, ci spre binele generatiilor prezente si viitoare.