Municipiul Caransebes

I. CADRUL NATURAL

1. Poziția geografica

Municipiul Caransebes este situat in sud-vestul Romaniei, avand coordonatele de  45° 25'  latitudine nordica si 22° 13'  longitudine estica. Este a doua localitate ca marime a judetului Caras-Severin si  are o pozitie geografica strategica, fiind asezata  in zona de contact a muntelui cu dealul si campia, care patrunde pana aici sub forma unui golf alungit in lungul Timisului.

Caransebesul se gaseste totodata si la incrucisarea a patru drumuri principale ale Banatului care duc spre nord - prin Lugoj - la Timisoara, spre sud - prin Poarta Orientala - la Orsova si Dunare (DN 6 - E 70), spre vest - pe vaile Poganiciului si  Barzavei - la Resita (DN 58), iar spre est - prin trecatoarea Portilor de Fier ale Transilvaniei, prin Sarmisegetuza - la Deva si Hunedoara (DN 68).

Fig. 2 - Principalele cai de transport ce strabat municipiul Caransebeș

Fig. 1 - Relieful limitrof al municipiului     Caransebeș

Geografic, orasul se situeaza aproximativ intre confluenta Bistrei (la nord) si a Sebesului (la sud) cu Timisul, fiind localizat la  o altitudine medie de 280 m.

Zona depresionara a Caransebesului este marginita de munti inalti spre est, sud, sud-vest si nord.

Partea cea mai inalta o formeaza Muntii Tarcu, delimitati de vaile Timisului si Bistrei. In acest masiv se pot separa trei subunitati: Masivul Petreanu, cu Varful Pietrei (2192 m), Masivul Tarcu, care culmineaza cu Varful Tarcu (2190 m) si Masivul Muntele Mic (1802 m). Masivul Tarcu prezinta mai multe culmi ce se desprind din Varful Tarcu. Spre nord-est exista o culme pe care se gasesc Varful Caleanu (2192 m), Matania (2160 m) si Baicu (2123 m), iar spre nord-vest avem culmea Jigoriei (1463 m), care face legatura cu Muntele Mic.

In partea de sud-vest a orasului Caransebes se gasesc Muntii Semenicului. Relieful coboara la nord de Varful Semenic pana spre Varful Nemanul Mare (1122 m), ce se prelungeste printr-o serie de culmi, cum ar fi Dealu Mare (639 m) si Corcana (489 m), ce ajung pana aproape de Caransebes.

In partea de nord avem Masivul Poiana Rusca, ce se inalta deasupra zonelor depresionare invecinate. Varfurile cele mai inalte sunt Padesul (1374 m) si Rusca (1355 m). Din zona inalta pornesc culmi radiale ce coboara formand zona de dealuri limitrofe.

Depresiunea Caransebesului, unde este asezat orasul, cu un relief colinar, se termina in zona de terase a Timisului. In general, dealurile din jurul Caransebesului sunt formate din depozite pliocene, strapunse de sisturi cristaline. Zona cea mai joasa o formeaza extrema sudica a Campiei Lugojului, ce atinge zona depresiunii in nord-vest.

Considerata ca o depresiune submontana, depresiunea Caransebesului desparte muntii inalti si masivi din nord si est, de dealurile joase din vest si de campia din nord-vest. Suprafata ei fiind redusa - circa 1200 km2 (de la Constantin Daicoviciu pana la Cheile Armenisului - 40 km, iar de la gara Cornutel pana la est de Bucova - aproximativ la fel). Depresiunea are forma unei cuvete ovale pe directia NV-SE, cu doua trimiteri pe directiile V-E si N-S pe vaile celor doua rauri: Bistra si Timisul  superior.

2. Factorii climatici

Datorita asezarii municipiului Caransebes in partea de sud-vest a tarii, sub influenta directa a Marii Adriatice si la adapostul Muntilor Carpati, zona se integreaza in climatul temperat-continental moderat, subtipul banatean, cu influente mediteraneene. Subtipul climatic al Banatului de sud si sud-est este caracterizat prin contactul dintre masele de aer atlantic si presiunea facuta de masele de aer mediteranean, ceea ce ofera un caracter moderat regimului termic. Iernile si verile fiind scurte ca durata, iar primaverile si toamnele mai lungi, temperaturile sunt moderate la ambele extreme, atat la cald, cat si la rece.

Temperaturile medii variaza intre 0°C si 1°C in lunile de iarna, iar vara sunt cuprinse intre 21 - 23°C, ceea ce demonstreaza influenta sudica in aceasta parte a Banatului. Cele aproape patru luni de primavara si toamna ofera principala caracteristica a depresiunii Caransebes, din punct de vedere climatic, temperatura medie fiind de 11,5°C.

Clima zonei Caransebesului este mai calda decat a muntilor din est (zona Tarcu), mai rece decat a zonei din sud de pe Dunare (unde influenta mediteraneana este mai puternica) si mai moderata decat cea a campiei vestice.

In zona Caransebesului, vanturile bat in putin peste jumatate din numarul zilelor unui an.

Acestea sunt cauzate de doua fenomene climatice:
- primul fenomen este briza de munte, care bate ori de cate ori exista o diferenta de temperatura si presiune intre zona alpina si depresiunea joasa;
- al doilea fenomen este nascut in urma schimbarii de temperatura intre zona joasa a Olteniei si zona joasa a depresiunii Caransebesului.

Analizand regimul precipitatiilor, la Caransebes, avem o medie de 737 mm/an. Cele mai mari cantitati de precipitatii in zona depresionara sunt in lunile mai - iunie, precum si toamna, in octombrie - noiembrie.

Climatul placut are influente asupra faunei si florei locale si permite conditii bune de locuit pentru locuitorii zonei.

3. Rețeaua hidrografica

Zona depresiunii Caransebesului este drenata de raul Timis cu afluentii lui.
Timisul, cel mai mare rau al Banatului (cu o lungime totala de 339,7 km, din care 241,2 km pe teritoriul romanesc), isi are izvoarele in versantii estici ai Muntilor Semenic, care se unesc cu paraiele Semenic, Gradiste si Brebu la lacul cunoscut sub numele de Trei Ape. De aici incepe Timisul care constituie artera hidrografica principala ce dreneaza cursurile de ape din tot spatiul incadrat de Muntii Cernei, Tarcu, Muntele Mic, Munții Semenic si Muntii Poiana Rusca.

Mica depresiune de la Teregova este un adevarat loc de adunare a apelor. Aici Timișul primește ca afluenți pe Teregova (S = 51 km², L = 15 km) sosita dinspre masivul Semenic, apoi paraiașul Criva pe cursul caruia șerpuiește drumul spre Poarta Orientala (Pasul Domașnea) și in final Hidegul sau Raul Rece (S = 171 km², L = 34 km) care iși are izvoarele sub culmile Țarcului (Caleanu - 2190 m). Raul Rece iși are obarșia in apropierea izvoarelor Raului Șes, mai exact la nivelul circurilor glaciare, unde au loc topiri tarzii ale zapezilor care imprima Timișului primele caracteristici ale tipului de regim carpatic meridional, care se vor accentua in aval mai ales dupa confluența cu Bistra.

In aval de confluența cu Hidegul, Timișul patrunde in Cheile Armenișului, dupa care valea raului se largește treptat, cursul capatand un caracter tot mai accentuat de divagare, cu pante relativ mari (4-8 m/km). De fapt culoarul raului se termina in aval de Caransebeș, unde divagarea se accentueaza și mai mult in sectorul campiei piemontane, in condițiile unei pante de cca. 1,6 m/km intre Caransebeș și Lugoj.

De-a lungul sectorului de culoar Timișul primește afluenți atat pe partea dreapta, cat și pe partea stanga, veniți dinspre Munții Țarcu și Munții Semenicului, cei de pe partea dreapta fiind mai dezvoltați. Pe partea dreapta, primul afuent, Feneșul (S = 137 km² , L = 24 km ) cu afluentul sau Paraul Alb (S = 64 km², L = 24 km) iși au obarșia in apropierea izvoarelor Hidegului, insa pe versanții vestici. Pantele medii ale lor și a Hidegului sunt mari, avand valori cuprinse intre 45 - 56 m / km, fiind zone bune pentru construcții hidroenergetice. Mai departe, pana la Caransebeș, raul primește numai afluenți mici, care iși au obarșiile in depozite sarmațiene cum sunt : Armenișul, Ilova, Groașa, Bolvașnița și Zagna.

Pe partea stanga, dinspre Munții Semenicului, Timișul colecteaza pe sectorul sau de culoar pe Slatina (S = 27 km², L = 11 km), Golețul (S = 43 km², L = 15 km), Bucoșnița, Cernețul și Valea Mare (S = 51 km², L = 13 km). La Caransebeș se varsa in Timiș și ultimul afluent din flancul vestic al masivului Țarcu , Sebeșul (S = 142 km², L = 23 km), izvorat de la nivelul circurilor glaciare. Tot in aceasta zona din cauza pantei reduse, raul Timiș descrie largi meandre.

In aval de localitatea Jupa, Timișul primește și pe cel mai mare afluent al sau - Bistra (S = 908 km², L = 46,2 km), care colecteaza toate apele culoarului tectonic dintre masivele Țarcu - Pietrile și Poiana Ruscai, avand ca afluent principal pe Bistra Marului (S = 287 km², L =36,3 km).

In zona Sacu, Timisul intra in judetul Timis, iese din țara in zona satului Graniceri și se varsa in Dunare pe teritoriul Serbiei.

Zlagna este un parau ce traverseaza Caransebeșul pe direcția E-V și se varsa in Timiș inainte de confluența acestuia cu Sebeșul.

Sebesul izvoraste din flancul vestic al Masivului Țarcu, trece prin Borlova si Turnu-Ruieni si se varsa apoi in Timis. Pana la Borlova are aspectul unui parau cu ape repezi si o vale adanca si ingusta, iar de aici panta devine mica si valea sa se largeste treptat.

Ieruga, care a trecut prin centrul orasului, este o abatere a Sebesului, astazi canalizata, pe care candva existau mai multe mori, de unde si denumirea de Canalul Morilor. In anul 1581, este amintita ca "Apa Monachilor"(Aqua Monachorum).

Potocul este un parau care dreneaza nord-estul orasului si vara devine un firicel de apa care poate fi trecuta cu piciorul. Acesta alimenta, pe vremuri, cu apa, cetatea Caransebesului. Numele sau provine din latina, poto - potare, caci intr-o cronica de la Manastirea Neamt, se spunea "hic rivus nominatur Potocus", cu referire la raul care alimenta asezarea.

4. Factorul edafic (solul)

Solul depresiunii Caransebes este subtire si sarac in materii hranitoare. In zona cea mai joasa, albiile minore si luncile apelor, solul este format din aluviuni noi -  nisipuri, prundisuri si argile. In lungul Timisului solul aluvionar se prezinta sub forma unei fasii, mai ingusta la sud de Caransebes - unde albia este marginita de maluri inalte - si mai lata in aval, unde zona inundabila a fost mai mare, in special pe malul drept, care este mai jos decat cel stang. Aici, la suprafata, solul este alcatuit din nisip si argila, iar la baza din prundisuri, un amestec care da nastere celui mai fertil sol din zona si unde se cultiva cerealele. Aceasta fasie ingusta este marginita,  de o parte si alta, de o suprafata intinsa de podzol, solul caracteristic regiunilor de dealuri, sol sarac in humus. Aceste suprafete sunt favorabile plantelor de nutret si pomilor fructiferi.

II. ACTIVITATEA ANTROPICA

1. Scurt istoric

Caransebesul, una dintre cele mai vechi asezari din Banat, in secolul al XVI-lea, devenise unul dintre cele mai importante centre comerciale din regiune fiind favorizat de asezarea sa geografica la intersectia drumurilor comerciale ale Europei de sud-est si ale Europei Centrale.

Istoricul maghiar Pesty Frigyes (nascut la Timisoara) mentiona ca la 1449 Caransebesul era cunoscut ca un oras comercial de prim rang.       

Activitati economice intense sunt mentionate  in documente din secolul al XIX-lea. Astfel, in 1874, aici era inregistrati 21 comercianti si 39 meseriasi, existau muncitori in fabricutele orasului sau in padurile Comunitatii de Avere, iar cei mai multi locuitori se indeletniceau cu agricultura si cresterea animalelor. In 1875, este construita gara Caransebes si depoul de locomotive. Sunt terminate liniile ferate spre Timisoara (1876) si Orsova (1878).

 Intre 1830 - 1831, la Caransebes, peste raul Timis, se realizeaza - folosind dimensiuni metalice fabricate in uzina (fier pudlat) - primul pod metalic in arc, de catre inginerul Carol Maderspach, unul dintre proprietarii Uzinei de metalice si de minerit din Rusca Montana.

In anul 1885, se construieste o hidrocentrala electrica, de catre Asociatia Schmidt si Dachler, astfel ca intre 1885-1888 Caransebesul este iluminat electric cu becuri Edison (la Timisoara acest lucru se intampla cu 6 luni inainte), timp in care in orasele mari ale lumii se discuta intaietatea gazului de iluminat sau petrolului lampant. Vechea turbina cu ax vertical este inlocuita in 1905 cu o turbina Francis care functioneaza pana in 1929.

Dezvoltarea economica a dus la aparitia mai multor societati si asociatii: Casa de pastrare, Camera comerciala, Asociatia meseriasilor. Inceputurile industriale ale prelucrarii lemnului in Caransebes dateaza din anul 1912, cand apare societatea Mundus, devenita mai apoi Combinatul de prelucrare a lemnului Balta Sarata.

Dupa  Marea Unire din 1918, orasul se dezvolta puternic. Comertul si mestesugurile infloresc. Lemnul din padurile Comunitatii de Avere  va contribui la dezvoltarea prelucrarii si comercializarii lemnului (fabrici de mobila, butoaie, parchet, cherestea, furnir). Apar in oras si fabrici de caramida, tigla si teracote, dar cea mai mare parte a populatiei lucra in agricultura. In Caransebes sunt deschise mai multe banci si case de pastrare pentru finantarea activitatilor economice. Se dezvolta si atelierele de reparatii  vagoane.

 Dupa al II-lea Razboi Mondial au aparut noi intreprinderi si au fost modernizate cele existente. Astfel, in 1971, este data in folosinta uzina de constructii de masini - ICM, triajul CFR este extins, transportul auto de marfuri si calatori se dezvolta, iar in 1979 este inaugurat aeroportul din Caransebes.

In intervalul de pana la Revolutia din 1989 s-a pus accent pe industrializarea fortata a economiei caransebesene, in cadrul celei romanesti, in general.

Dupa 1990 s-au facut resimtite rezultatele dezvoltarii mult prea ambitioase, nejustificate si disproportionate a industriei. Multe din reperele industriale de referinta si-au inchis, total sau partial, portile. Aceasta a dus la deprecierea, mai accentuata decat la nivel national, a nivelului de trai si a gradului de dezvoltare al urbei. Dezvoltarea economica in ultimii ani s-a facut fara existenta unei strategii minime de dezvoltare a orasului si zonei.

Privatizarea in turismul zonei s-a facut in pripa, fara a avea obiective bine conturate, fara un sprijin si o coordonare necesara a statului, postprivatizare, fara implicarea acestuia in rezolvarea problemelor de infrastructura si de mediu, in promovarea de programe turistice.

2. Situația actuala

Caransebesul are multe atuuri pentru a se dezvolta rapid in viitor si enumeram cateva:

- pozitia geografica, in apropierea granitelor cu Ungaria si Serbia;

- conditiile geografice (clima, hidrogeologice) favorabile;

- nod de circulatie rutiera, feroviara, aeriana;

- populatie cu un grad ridicat de toleranta, nivel redus de conflicte sociale intre cetateni;

- infrastructura tehnica de alimentare cu apa, canal, de aparare contra  inundatiilor, alimentare cu energie electrica si gaze naturale, relativ dezvoltata;      

- retea de telecomunicatii extinsa, modernizata;

- retea de invatamant dezvoltata si diversificata;

- privatizare extinsa, numar mare de IMM-uri;

- potential turistic si agroturistic ridicat;

- grad de poluare relativ redus.

Dupa revolutie, orasul Caransebes si-a regasit resursele de dezvoltare in initiativa privata, dovada fiind multimea firmelor care activeaza in oras si potentialul lor.

In prezent pe raza municipiului Caransebeș funcționeaza o serie de IMM private din domeniul asigurarilor, construcțiilor industriale și civile, prelucrarii lemnului, comerțului, sanitar, juridic, prestator de servicii, precum și cateva inteprinderi de stat din domeniul administrativ, educațional, cultural, juridic, sanitar, prestator de servicii municipale etc.

Turismul reprezinta sectorul cu cel mai mare potential de dezvoltare.  Domeniul Turistic Scorilo (Poiana Marului, Muntele Mic, Tarcu) - prin modernizarea DJ 608A (37,5 km), Caransebes - Muntele Mic, continuarea drumului din Valea Sucu, care va lega Poiana Marului de Muntele Mic, constructia unui drum de acces de 4 km pana la statia meteorologica Cuntu si stimularea turismului rural - este cuprins intr-un plan de dezvoltare pe termen lung. Constructia variantei III a soselei de ocolire a orasului va da un puternic impuls dezvoltarii unei zone industriale in jurul traseului ei.

Adevaratul potential economic al Caransebesului nu a fost pus in valoare niciodata pana acum. Asezarea geografica si resursele nelimitate ale zonei fac din Caransebes un oras atractiv si de perspectiva.

3. Populația

Populatia stabila a municipiului Caransebes era, in 1873, de 2890 locuitori (din care 2085 romani), la inceputul secolului trecut numara circa 6.500 de locuitori si a cunoscut o crestere continua - 10089 locuitori (in anul 1930), 15733 (1956), 18838(1966), 27190 (1977), 31985 (1992).

In ultima perioada, se constata o usoara descrestere a numarului de locuitori, la fel cu tendinta generala a evolutiei populatiei judetului.

In martie 2002, populatia Caransebesului depasea usor numarul de 28.000 de locuitori.

Ca structura, peste 92% din locuitori sunt romani, cate 2% sunt germani, ucraineni si romi, 1% maghiari, iar restul de 1% cehi, sarbi, slovaci etc.

4. Identificarea surselor de poluare

Fiind un oraș relativ mic, lipsit de activitați industriale cu impact semnificativ asupra mediului, pe plan regional Caransebeșul nu prezinta o sursa de poluare semnificativa. Daca luam in calcul gradul de poluare raportat la nr. de locuitori ai municipiului, precum și activitațiile industriale, transporturile, agricultura și comerțul valorile pot inregistra o ușoara creștere.

In prezenta lucrare ne-am propus un studiu calitativ apei raului Timiș, inainte și dupa ieșirea din oraș, studiu care sa reflecte gradul de poluare pe acest rau raportat la populația municipiului și activitațiile antropice.

Principalele surse de poluare a raului Timiș prin ape menajere sau industriale deversate in canalizare și implicit in rau, dupa o tratare sumara, sunt:

- gospodariile locuitorilor;

- fabricile de mobila și cherestea;

- atelierele auto;

- depoul CFR și uzina UCM;

- spalatoriile auto și spalatoriile chimice;

- industria de panificație;

- abatoarele și/sau piețele de desfacere a produselor din carne;

- fast-food-urile, cantinele, barurile și alte localuri de pe raza municipiului;

- instituțiile publice și sanitare;

Mai grav este insa faptul ca multe din aceste IMM - uri iși deverseaza apele reziduale direct in rețeaua de canalizare fara o tratare in prealabil, ingreunand foarte mult procesul de epurare din cadrul stației de epurare a municipiului. Printre cele mai periculoase substanțe care pot fi deversate direct in canalizare menționam :

- uleiurile, vaselinele, diluantul și chiar vopsele uzate in cazul atelierelor;

- lacul și baițul uzat sau expirat din fabricile de mobila;

- ape sanitar-menajere din spitale și clinici de stat sau particulare ce pot conține virusuri și bacterii periculoase sau substanțe toxice folosite la dezinfecții pentru pacienți sau pentru sterilizarea salilor și saloanelor;

- produse chimice folosite in spalatoriile auto și vestimentare;

- uleiuri și grasimi uzate din gospodarii, fast-fooduri și restaurante;

Fig. 3 Sursele de poluare a raului Timiș din orașul Caransebeș

III. JUSTIFICAREA EFECTULUI POLUANT

1. Cadru legislativ

Pentru justificarea efectului poluant vom folosi ca baza legala "Directiva cadru in domeniul apei 60/2000/EC", "Legea apelor nr. 107/1996" modificate și actualizate ulterior, precum și cateva standarde privind prelevarea, analiza și interpretarea datelor.

Conform "Directivei cadru in domeniul apei 60/2000/EC" Romania trebuie sa-și imbunatațeasca și sa-și conserve toate corpurile de apa de suprafața cu scopul de a atinge o stare buna a corpurilor de apa in cel mult 15 ani de la intrarea in vigoare a Directivei, excepție facand cazurile in care mijloacele tehnice sunt indisponibile, costurile sunt prea mari, precum și in cazul unor hazarde naturale (art. 4). De asemenea, statele membre trebuie sa asigure programe pentru monitoringul starii apelor pentru stabilirea starii ecologice și chimice (art.8). In analiza probelor de apa din cadrul monitoringului se va tine cont de elementele biologice (compoziția și abundența florei și faunei acvatice), elementele chimice și fizico-chimice, precum și cateva date referitoare la aspectele hidromorfologice ale raului (adancime, substrat, etc).

Anexa V a Directivei, transpusa și in anexa 1 la Legii apelor nr. 107 ofera informații generale referitoare la starea ecologica a unui rau (tab. 1), precum și informații cu privire la elementele biologice și fizico-chimice de calitate (tab. 2).

Tab. 1 - Definiții generale ale clasificarii starii ecologice

Tab. 2 - Elementele biologice de calitate a raurilor

Tab. 3 - Elementele fizico-chimice de calitate a raurilor

2. Metode de analiza

2.1 Metoda Pantle - Buck (fitoplancton rauri, macrozoobentos)

Metoda se utilizeaza pentru evaluarea starii ecologice a cursurilor de apa. In acest sens se utilizeaza forme bioindicatoare din literatura de specialitate (tabelul nr. 1). Indicele saprob (S) reda gradul de poluare a unui curs de apa in funcție de prezența unor specii bioindicatoare:

- oligosaprobe - prezente in apa curata, sensibile la poluanți;

- betasaprobe - prezente in majoritatea cursurilor de apa cu impurificare moderata;

- alfasaprobe - prezente in apele poluate;

- polisaprobe - prezente in apele foarte poluate.

In funcție de valența saproba a fiecarei specii se apreciaza valuarea "s", dupa    cum urmeaza:

Tab. 4 Valențe saprobe

Indicele saprob (S) se calculeaza dupa formula:

unde:

s - valoarea numerica caracteristica apartenenței la zona saproba;

h - frecvența absoluta a organismelor;

i - taxon;

∑(s_i × h_i) - suma produselor dintre valoarea numerica și frecvența pentru fiecare taxon;

∑_h - suma frecvenței a taxonilor identificați.

Valoarea indicelui saprob incadreaza proba de apa analizata intr-o anumita clasa de calitate (tabelul nr. 5).

Tab. 5 Clase de calitate a apei

2.2 Calcularea densitații fitoplanctonice la rauri și lacuri

Pentru calcularea numarului de organisme pe unitatea de volum de apa analizata (nr. exemplare / ml) se aplica relația:

unde:

A - rezultatul raportului dintre numarul de mililitrii de proba inițiala (N) și numarul de mililitrii de proba dupa concentrare (n);

N - numarul de mililitrii de proba inițiala concentrata;

n - numarul de mililitrii dupa concentrare;

X - numarul de organisme dintr-un mililitru de proba inițiala;

a - numarul de organisme numarat pe lama de numarare.

2.3 Oxigenul dizolvat

Oxigenul dizolvat in apa oxideaza hidroxidul manganos la hidroxid manganic, care in mediu acid scoate iodul din iodura de potasiu in cantitate echivalenta cu oxigenul dizolvat in apa și se titreaza cu tiosulfat de sodiu.

2.4 CBO₅ (Consumul biologic de oxigen)

Se determina prin neutralizarea unei probe de apa care urmeaza sa fie analizata și diluata cu volume variabile de apa de diluție saturata in oxigen și conținand microorganisme aerobe.

In cazul in care se considera necesar se inhiba procesul de nitrificare.

Incubarea probei de apa se realizeaza la o temperatura controlata, la intuneric, pe o perioada definita, in flacoane prevazute cu dopuri de sticla, complet umplute cu proba de apa.

Concentrația de oxigen dizolvat se determina inainte și dupa perioada de incubare.

2.5. Azotații

Azotații din proba se determina prin reacția acestora cu 2, 6 - dimetilfenol care in prezența acidului sulfuric și a acidului fosforic dau 4 - nitro - 2, 6 dimetil fenol. Durata reacției este de aproximativ 5 minute. Ulterior se efectueaza masurarea spectofotometrica a absorbției produsului de reacție la lungimea de unda de 324 nm urmata de citirea pe curba de etalonare a concentrației de azotați din proba de lucru.

2.6. Azotiții

Se determina cu sulfanilamida in mediul acid, rezultand o sare de diazoniu care cuplata cu N-(1-naftil) etilen-diamina hidroclorica formeaza un compus colorat in roșu.

La final se masoara absorbția spectofotometrica a complexului la 540 nm.

2.7 Fosforul

Fosfații din apa reacționeaza cu molibdenatul de amoniu formand fosfomolibdenatul de amoniu care in prezența unui reducator (acid ascorbic) da naștere la un complex colorat in albastru, colorimetrabil.

Determinarea concentrației fosfaților prezenți se face prin masurarea absorbției acestui complex de culoare albastra la 640 nm.

2.8 Clorul

Se calculeaza folosind reacția ionilor clorura cu ionii de argint pentru a forma clorura de argint insolubila, care este un precipitat cantitativ. Adaugarea unui mic exces de ioni de argint duce la formarea cromatului de argint cu ionii de cromat folosiți ca indicator. Aceasta reacție este utilizata pentru indicarea virajului.

2.9 Amoniacul

Se determina prin doua metode - cu distilarea probelor sau fara distilarea lor.

Metoda colorimetrica fara distilare se bazeaza pe faptul ca amoniacul formeaza cu reactivul Nessler un complex colorat in galben de iodura de oximercur-amoniu ce se poate colorimetra.

Metoda distilarii presupune recuperarea amoniacului din probele de apa prin distilare care se face la un pH = 7.4, pentru a inhiba hidroliza compușilor cu azot. Determinarea amoniacului se face fie volumetric, fie colorimetric daca conținutul amoniacului este sub 5 mg/dm³.

3. Indicatori ai poluarii

Pentru a pune in evidența efectul antropic al populației din orașul Caransebeș asupra raului Timiș, vom face o comparație intre indicii de calitate a apei raului, comparand rezultatul analizelor din amonte de oraș cu cele din aval de acesta.

Punctele de recoltate sunt :

- Sadova, ca punct de recoltare situat la 17 km in amonte;

- amonte Lugoj, ca punct de recoltare situat in aval la cca. 40 km de Caransebes.

Ca punct de analiza, situat tocmai la iesirea Timișului din Caransebeș, ar fi putut fi considerat și punctul "aval confluența Potoc", insa acesta nu e relevant deoarece se afla in amonte de efluentul stației de epurare.

In cele ce urmeaza vom interpreta rezultatul analizelor, le vom trata comparativ și vom prezenta obiectiv rezultatele finale referitoare la impactul antropic asupra raului.

3.1 Indicatorii biologici

Starea ecologica a unui rau și implicit starea de calitate a apei acestuia depinde de elementele de calitate biologica, precum și de elementele de calitate chimica. (conform "Directivei cadru in domeniul apei 60/2000/EC" ). Astfel un rau este considerat ca avand o stare ecologica foarte buna atunci cand nu exista alterari antropogene ale elementelor fizico-chimice și biologice sau aceste alterari sunt foarte mici.

Analiza fitoplanctonului, fitobentosului si macrozoobentosului se face conform "Indrumarului metodologic pentru urmarirea evoluției calitații apelor prin intermediul analizei biologice". Prelevarea probelor compozite, transportul și conservarea acestora se face conform SR ISO 5667/2002, iar interpretarea datelor se face conform Ordinului nr. 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calitații apelor de suprafața in vederea stabilirii starii ecologice a corpurilor de apa.

Incadrarea saproba a speciilor din fitoplancton și macrozoobentos se face conform tabelului 5 din Ordinul nr. 161/2006.

3.1.1 Planctonul

Planctonul este format in cea mai mare parte din organisme ce s-au dezvoltat in ape stagnante precum balțile situate in regiunea inundabila a unui rau, zonele cu apa liniștita cum sunt cele din golfurile de la țarmuri sau alte locuri adapostite. Aceste organisme nu vin in contact direct cu substratul, decat in anumite stadii de dezvoltare sau in formele de latența. Existența lor este condiționata de necesitatea de a se menține (pluti, flota) in masa apei.

Astfel se pot gasi specii de cloroficeae (Eudorina, Pediastrum, Scenedesmus), crisoficeae (Dinobrion), desmidiaceae (Closterium), diatomeae (Asterionella gracillima, Melosira granulata, Cyclotella meneghiniana) și ceanoficeae (Anabaena, Lyngbia).

Fitoplanctonul

Fitoplanctonul reprezinta totalitatea organismelor de origine vegetala care plutesc liber in masa apei. Starea ecologica a unui rau este foarte buna atunci cand compoziția și abundența taxonilor fitoplanctonului, corespunde in totalitate sau aproape in totalitate condițiilor naturale nemodificate, iar inflorirea planctonului se produce cu o frecvența și intensitate identica sau aproape identica determinata de condițiile fizico-chimice naturale specifice (Diectiva cadru in domeniul apei 60/2000/EC, Anexa V).

DETERMINAREA SISTEMATICA ȘI PRELUCRAREA DATELOR

FITOPLANCTON

Tab. 6 Analiza fitoplancton Timiș - Sadova

Pe aceasta secțiune apa raului Timiș are un index saprob de 2.19, incadrandu-se in clasa a II - a de calitate, fiind considerata o apa buna din punct de vedere ecologic. Flora acestor ape este reprezentata atat de diatomee cu specii de apa curata Amphora ovalis, Ceratoneis arcus, Coconeis pediculus, Diatoma elongatum, Synedra acus, cat și de alge verzi Chlorella vulgaris și Closterium venus, prima fiind specie polisaproba prezenta in ape impurificate.

Tab. 7 Analiza fitoplancton Timiș - amonte Lugoj

In secțiunea amonte Lugoj, apa raului are un index saprob de 2.10, ceea ce o incadreaza tot in clasa a II-a de calitate, apa fiind considerata buna, procesul de autoepurare fiind avansat. In aceasta secțiune predomina net diatomeele (Bacillariophyta), cu specii de apa curata (Ceratoneis arcus, Cymbella ventricosa, Diatoma elongatum), dar și cateva specii de apa poluata (Amphora ovalis, Diatoma vulgare, Cyclotella meneghiniana, Navicula rynchocephala). Speciile de apa curata predomina insa in aceasta sectiune, incadrand apa in clasa a II-a de calitate.

Fig. 4 Analiza comparativa a fitoplanctonului pe cele doua secțiuni analizate

Deși secțiunea Sadova este situata in amonte de Caransebeș și secțiunea am. Lugoj este situata dupa Caransebeș cu aprox. 40 km, din punct de vedere al fitoplactonului calitatea apei raului Timiș este ceva mai buna la secțiunea am. Lugoj. In mod normal ar situația ar fi inversa, una din explicații fiind o impurificare recenta a apei raului in zona Sadova și purificarea acesteia dupa Caransebeș, unde amintim ca au loc și deversari de ape menajere. Partea buna a interpretarii acestui grafic este ca raul Timiș poseda un avansat mecanism de autoepurare.

Bentosul

Bentosul reprezinta totalitatea organismelor ce traiesc pe substratul corpurilor de apa. Este alcatuit din biocenoze caracteristice zonelor nisipoase (psalmoreofile), depozitelor de mal (peloreofile), substratului format din bolovanis sau pietris grosier (litoreofile), depozitelor argiloase (argiloreofile), sau celor aflate pe suprafața plantelor acvatice(fitoreofile).

O biocenoza caracteristica a cursurilor de apa o formeaza asa numita bioderma care acopera suprafața pietrelor sau a diferitelor obiecte din apa și care este alcatuita din organisme vegetale-diatomee, alge, mușchi si animale -viermi, larve de insecte, rotifere etc.

DETERMINAREA SISTEMATICA ȘI PRELUCRAREA DATELOR MACROZOOBENTOS

Tab. 8 Analiza macrozoobentos Timiș - Sadova

Din punct de vedere al analizei macrozoobentosului, apa raului Timiș se incadreaza, pe aceasta secțiune, in clasa a II - a de calitate, avand un index saprob de 2.06. Macrozoobetosul prezinta prezinta specii beta-mezosaprobe de apa curata, bine oxigenata (Haenopsis sanguisuga, Gammarus roeselli, Heptagenia sulphurea). Se intalnesc specii de specii de lipitori, crustacei și insecte. Varietatea speciilor este considerata buna (idice Simpson D = 0.781).

Tab. 9 - Analiza macrozoobentos Am. Lugoj

Pe aceasta secțiune apa raului Timiș se incadreaza tot in clasa a II - a de calitate, analiza macrozoobentosului punand in evidența un index saprob bun (1.93) și implicit o stare ecologica buna a apei. Macrozoobentosul prezinta specii de apa curata, bine oxigenate și sensibile la variații ale pH, doua dintre aceste specii (Haboleptoides confusa Rhitrogena semicolorata) fiind chiar foarte sensibile la variațiile oxigenului, pH-ului și la prezența substanțelor toxice. Se intalnesc specii de scoici de apa dulce, viermi, crustacei și insecte.

Varietatea speciilor este mare, identificandu-se 4 clase, 7 ordine și 11 specii.

Fig. 5 Analiza comparativa a macrozoobentosului pe cele doua secțiuni analizate.

Tratate comparativ, din punct de vedere al analizei pe macrozoobentos, secțiunea din aval de Caransebeș (am Lugoj) prezinta un index saprob mai bun (1.93) decat cel inregistrat in amonte, la Sadova (2.06), reflectand aceeași situație ca și in cazul fitoplanctonului, cauza fiind probabil aceeași. Din punct de vedere ecologic apa este considerata buna pe ambele secțiuni, incadrandu-se in clasa a II - a de calitate.

3.2 Indicatorii chimici

Factorii chimici joaca un rol determinant in crearea mediilor de viața pentru organismele acvatice și nu numai, indeplinind un rol important și in procesul de autoepurare a apei.

In natura factorii chimici sunt in relație de interdependența cu factorii biologici, acționand corelat sau independent, simultan sau succesiv.

Chimismul apei are efecte directe asupra metabolismului microorganismelor și organismelor ce o populeaza, astfel :

compușii pe baza de azot (amoniac, azotiți și azotați) reprezinta sursa de azot pentru organismele saprofite, care se dezvolta rapid in apele impurificate in detrimentul microorganismelor autotrofe crescand totodata rata consumului biologic de oxigen.

- oxigenul are un rol esențial in oxidarea carbohidrațiilor, proces in urma caruia se obține energia necesara activitații organismelor acvatice și nu numai.

- fosforul este indispensabil formarii ATP-ului, a structurilor de protecție la nevertebrate și a scheletului la peștii osoși.

- clorul are ca principala funcție reglajul osmotic la nivel celular.

Metalele grele sunt benefice funcțiilor vitale, dar in cantitați foarte mici. Acestea intra adesea in alcatuirea enzimelor menținand astfel metabolismul celular la nivele optime. Cantitați mai mari decat cele necesare sunt foarte toxice pentru majoritatea organismelor.

3.2.1. Oxigenul

Originea oxigenului din apa poate fi de natura atmosferica, prezent mai ales in apele repezi de munte, sau de natura fotosintetica eliberat de microorganismele autotrofe și de plantele superioare acvatice.

In timpul zilelor insorite, apele limpezi bogate in organisme autotrofe, au nivele crescute de oxigen eliberat in urma fotosintezei. Noaptea nivelul oxigenului din apa scade ca urmare a procesului de respiratie și crește nivelul de CO₂, singura sursa de imbogațire ramanand oxigenul atmosferic.

Principala funcție a oxigenului din apa este cea energetica, atat pentru organismele aerobe care il folosesc direct cat și pentru cele anaerobe care il extrag din compuși anorganici (oxizi) sau organici.

Oxigenul dizolvat are rol esențial in oxidarea rezidurilor din apa, contribuind activ la autoepurarea apelor.

Tab. 10 Oxigenul dizolvat in apa raului Timiș inainte și dupa Caransebeș

Pe secțiunile analizate oxigenul dizolvat inregistreaza valori foarte bune ( > 9) ceea ce incadreaza apa raului Timiș in clasa I de calitate (conform Ord. 161/2006), atat in amonte de Caransebeș cat și in aval.

3.2.2. Consumul biologic de oxigen CBO₅

Regimul de oxigen al unui bazin ofera o imagine asupra productivitații sale biologice, precum și a capacitații sale de autoepurare. Regimul de oxigen și implicit al CBO₅ depinde de mai mulți factori, principalul fiind intensitatea mișcarii apei.

Scaderea oxigenului dizolvat din apa poate avea loc ca urmare a proceselor de respiratie a organismelor acvatice, a proceselor de descompunere bacteriana a materiilor organice si ca rezultat al oxidarii unor compusi chimici, ca hidrogenul sulfurat, clorura si sulfatul feros, sulfiti etc. acesta reprezentand CCO (consumul chimic de oxigen).

Un regim bogat in oxigen dizolvat influiențeaza in mod pozitiv organismele acvatice, avand un rol esențial și in oxidarea unor compuși toxici, contribuind astfel esențial și la procesul de autoepurare a apei.

Valori mari ale CBO₅ apar in apa atunci cand au loc eutrofizari (infloriri), in cele mai multe din cazuri aceste procese fiind fatale peștiilor.

Tab. 11 Consumul biologic de oxigen din apa raului Timiș inainte și dupa Caransebeș

Consumul biologic de oxigen inregistreaza valori foarte mici (< 3) atat in amonte de Caransebeș, cat și in aval, incadrand apa in clasa I de calitate (conform Ord. 161/2006).

Fig. 6 Oxigenul dizolvat și consumul biologic de oxigen pe secțiunile analizate

Un regim bogat in oxigen dizolvat in combinație cu un consum biologic de oxigen redus, fac din aceasta apa un veritabil mediu de viața pentru microorganismele de apa curata și pentru majoritatea organismelor superioare (pești, moluște, bivalve, etc)

Azotul

Azotul din rauri se gasește sub urmatoarele forme :

- azot organic asociat organismelor vii din apa sau materiei organice (proteine, peptide,aminoacizi, glicoproteine, etc);

- azotul sub forma de azotați și azotiți rezultat din descompunerea materialului organic sau din dezagregarea rociilor și solului;

- azotul atmosferic;

3.2.3.1 Anionul azotat - se intalnește in apele subterane in cantitați foarte mici și poate avea proveniența anorganica sau organica. Prezența anionului de nitrat in apa subterana este un indiciu de poluare, iar la valori mai mari de 50mg/l este toxic (conform OMS - 1993).

3.2.3.2 Anionul azotit - provine din descompunerea substanțelor organice, iar prezența lui in apa subterana este, de asemenea, un indiciu de poluare. In apa potabila prezența acestui ion in concentrații mai mari de 0,5 mg/l este interzisa (conform Legii apei potabile/2002).

Tab. 12 - Evolouția nitraților și nitriților din apa raului Timiș inainte și dupa Caransebeș

Fig. 7 Evolouția nitraților și nitriților din apa raului Timiș inainte și dupa Caransebeș

Din punct de vedere al nitrațiilor (NO₃^-) apa raului Timiș se incadreaza in clasa a II - a de calitate pe secțiunea Sadova și in clasa I de calitate pe secțiunea Am. Lugoj (conform Ord.161/2006). Deși Sadova se afla in amonte de Caransebeș, din punct de vedere al nitrațiilor, apa se incadreaza in clasa a II - a de calitate in momentul recoltarii probelor, o explicație plauzibila fiind o poluare recenta a apei in aceasta zona cu substanțe organice provenite din depozite menajere insalubre plasate pe malul apei sau din dejecțiile ovinelor, bovinelor, etc.

Din punct de vedere al nitriților (NO₂^-), apa raului se incadreaza in clasa I de calitate, atat la Sadova cat și la secțiunea amonte Lugoj.

Amoniacul - poate avea origine organica sau anorganica. Atunci cand are origine anorganica amoniacul este insoțit de hidrogenul sulfurat (H₂S).

Amoniacul poate proveni și din descompunerea substanțelor proteice sub actiunea microorganismelor.

Existența in apa a amoniacului in lipsa azotiților indica o impurificare recenta a apei. Daca apa conține atat amoniac cat și azotiți sau azotați, se presupune ca de la producerea poluarii pana in momentul efectuarii analizei, a trecut un anumit interval de timp.

Lipsa amoniacului și prezența azotaților și azotiților presupune o impurificare a apei ce s-a produs cu mai mult timp in urma, in acest interval de timp apa autoepurandu-se.

Amoniacul este descompus in apa prin oxidare sau sub acțiunea unor bacterii din genul Nitromonas și Nitrobacter fiind transformat in nitriți și nitrați.

Prezența amoniacului in apa potabila este interzisa.

Tab. 13 - Valorile amoniacului din apa raului Timiș, inainte și dupa Caransebeș

Fig.8 Variația amoniacului din apa raului Timiș, inainte și dupa Caransebeș

Pe secțiunile analizate apa raului Timiș se incadreaza in clasa I de calitate din punct de vedere al conținutului in amoniac (conform Ord. 161/2006). Se observa totuși o creștere a amoniacului de la Sadova spre Lugoj, sursa probabila fiind emisarul stației de epurare Caransebeș, precum și activitațiile agro-pastorale și umane ce se desfașoara in comunele situate pe cursul Timișului, intre Caransebeș și Lugoj.

Regimul bogat in oxigen al apei raului Timiș și implicit buna sa capacitate de autoepurare pe sectorul Sadova - Am. Lugoj combinate cu poluari moderate ale raului pe acest sector duc la o descompunere rapida a compușilor organici și mențin valori reduse ale amoniacului in apa.

Fosforul

Aceasta substanța se gasește in corpurile de apa sub forma de :

- compuși anorganici (PO₄^-, K₃PO⁴, Na₃PO₄ ) solubili, asimilabili pentru plante.

- compuși anorganici (Ca₃(PO₄)₂-fosfat tricalcic) sau organici neasimilabili pentru plante, dar asimilabili pentru unele bacterii ce il pot aduce in faza mobila pentru plante (Bacilus megatericum var. fosforicum).

Monitorizarea fosforului total din corpurile de apa este foarte de importanta deoarece inregistrarea unor valori ridicate ale acestuia pot prognoza eventualele infloriri ale corpurilor de apa, fosforul fiind unul din factorii principali in acest proces.

Tab. 14 - Fosforul total din apa raului Timiș inainte și dupa Caransebeș

Din punct de vedere al fosforului total, atat secțiunea din amonte de Caransebeș cat și cea din aval se incadreaza in clasa I de calitate (conform Ord. 161/2006). Se observa totuși o cereștere, dar fosfații sunt prezenți in cantitați reduse astfel incat nu favorizeaza proliferarea fitoplanctonului și implicit producerea unor eutrofizari.

Fig. 9 Evoluția cantitativa a fosforului din apa raului Timiș inainte și dupa Caransebeș

3.2.5 Clorul

In apa clorul este rareori prezent sub forma libera, fiind in general asociat in compuși anorganici și organici. Sursa naturala de clor o reprezinta substratul de roca traversat, dar mai ales solul, prin apele de infiltrație care, in zonele cu panta, ajung in rau.

Clorul din apa nu este toxic pentru om decat in concentrații de peste 5 mg/l (conform OMS - 1993), fiind necesar in dieta omului și animalelor. Clorul este insa toxic pentru multe microorganisme acvatice și virusuri folosindu-se și in procesele de potabilizare a apei.

In cantitați mari clorul din corpurile de apa formeaza cloramine și trihalometani - THM (cloroform-CHCl₃, diclorobromometan - CHBrCl₂) care pe termen scurt au efect iritant asupra ochiilor și mucoaselor, iar pe termen lung sunt considerati a fi mutageni și cancerigeni.

Tab. 15 Clorul total din apa raului Timiș inainte și dupa Caransebeș

Valorile reduse de cloruri incadreaza apa raului Timiș in clasa I de calitate, atat in amonte cat și in aval de Caransebeș. Se observa o creștere a conținutului in cloruri, dinspre amonte spre aval, sursa cea mai probabila fiind clorul din detergenții dizolvați in apele menajere ale orașului Caransebeș, ape ce ajung in Timiș dupa o tratare in prealabil la stația de epurare.

Fig. 10 Conținutul total de cloruri din apa raului Timiș inainte și dupa Caransebeș

Pe ambele secțiuni clorul total se afla in cantitați foarte reduse, indeplinindu-și astfel cu succes rolul de oligoelement in metabolismul microorganismelor și organismelor superioare de apa curata.

IV . CONCLUZII

Sub o imagine de ansamblu calitatea apei raului Timiș, in amonte și aval de Caransebeș, este una buna. Trebuie insa reamintit ca cele doua secțiuni nu se afla in imediata vecinatate a orașului, respectiv la intrare și la ieșire din oraș, drept urmare concluzile for reflecta o analiza calitativa a apei raului Timiș situata la aprox. 16 km amonte, respectiv 40 km aval de Caransebeș.

Din punct de vedere biologic apa raului pe cele doua secțiuni se incadreaza in clasa a II - a de calitate, fiind considerata o apa buna. Demn de remarcat este faptul ca in momentul recoltarii probelor apa raului Timiș prezenta o stare ecologica mai buna in aval de Caransebeș decat cea din amonte, de aici rezultand faptul ca raul poseda o buna capacitate de autoepurare.

Din punct de vedere chimic apa raului Timiș se incadreaza predominant in clasa I de calitate pe toti parametrii chimici analizați (O₂ - dizolvat, P, Cl, NH_3, NO₂^-) atat in amonte cat și in aval de Caransebeș. Doar din punct de vedere al nitraților, pe secțiunea Sadova apa raului se incadreaza in clasa a II - a de calitate chimica, aceștia scazand in concentrație in aval de Caransebeș (secțiunea am Lugoj) unde concentrațiile lor scazute incadreaza apa raului in clasa I de calitate.

In urma acestor analize putem spune ca apa raului Timiș satisface cu succes cerințele de potabilizare ale uzinelor de apa atat la Caransebeș, cat și la Lugoj, fiind considerata o apa foarte buna din punct de vedere chimic și buna din punct de vedere ecologic (conform Ord. 161/2006).

V. LEGISLATIE

Administrarea resurselor de apa este reglementata legislativ de cateva legi, ordonanțe și hotarari guvernamentale, printre care amintim:

- legea apelor nr. 107 din 1996;

- directiva cadru 60/2000/CE;

- Ordinul 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calitații apelor de

suprafața in vederea stabilirii starii ecologice a corpurilor de apa;

- O.U.G. nr. 195/2005 aprobata de legea mediului nr. 265 din 2006;

- O.U.G. nr. 78/2000 aprobata de legea privind regimul deșeurilor nr. 426/2001;

- Ord. 21/2002 aprobat de legea gospodaririi localitațiilor urbane și rurale nr. 515/2002.

Toate aceste legi au fost modificate și completate ulterior.

VI. SOLUȚII PENTRU REMEDIERE

Intrucat apa raului Timiș pe sectorul analizat, prezinta doar stari ecologice bune și foarte bune, atat din punct de vedere chimic cat și biologic (clasele I și II de calitate) nu se pot impune cu strictețe soluții pentru remediere. Totuși pentru imbunatațirea pe termen lung a calitații apei raului Timiș se pot intocmi proiecte pentru a accesa fonduri europene pentru reabilitarea stației de epurare Caransebeș, cat și pentru introducerea rețelelor de canalizare și a sistemelor de epurare a apelor reziduale in comunele de pe cursul Timișului.

O alta strategie de remediere, pe termen scurt, ar consta in suplimentarea controalelor efectuate la IMM-urile din Caransebeș care desfașoara activitați cu substanțe greu biodegradabile (ateliere, spalatorii, fabrici de mobila și cherestea, etc) spre a evita eliminarea acestora in sistemele de canalizare, eliminare care ingreuneaza foarte mult procesul de epurare a apelor reziduale din stația de epurare.

Pe termen lung, in scolile și liceele din Caransebeș și nu numai, se pot ține și diferite lecții de educație socio-ecologica, pentru ca zicala "omul sfințește locul" are mare aplicabilitate practica.

VII. ANCHETA SOCIALA

Prezentul chestionar are ca scop o evaluare de ansamblu a conștientizarii populației referitoare la calitatea apei raului Timiș și starea lui ecologica. Dupa completarea chestionarului, subiecții vor primi raspunsurile corecte, obiective și pe baza prezentului proiect se vor ține dezbateri pe diferite probleme.

1. Ce parere aveți despre apa raului Timiș?

a)     Foarte buna

b)    Buna

c)     Proasta

d)    Foarte proasta

2. Considerați ca apa raului este poluata? De ce?

3. Daca ați ieși vara la plaja pe malul raului Timiș, v-ați imbaia in apa acestuia?

4. Ați remarcat vreodata sticle, pet-uri sau alte reziduri plutind deasupra sau in masa apei raului Timiș?

5. Practicați pescuitul in timpul liber? Daca da, prindeți ceva pește?

6. Ați simțit vreodata un miros aparte a apei raului Timiș, in afara zonei de eliminare a apelor reziduale din oraș sau imediat dupa aceasta?

7. Ați observat vreodata ovine sau bovine care pasc pe malul raului? Daca da, cam de cate ori?

8. Daca v-ați construi vreodata o casa sau veți face modificari interioare sau exterioare la imobilul propriu, unde ați depozita deșeurile din construcții?

a)     Pe malul Timișului ca e mai ieftin și la moda;

b)     Mi-aș nivela terenul aferent imobilului;

c)     Aș chema "țaranul/tiganul cu caruța" și nu m-ar interesa ce se intampla dupa;

d)     Aș suna la o firma colectoare autorizata.

9. Unde va spalați mașina?

a)     la o spalatorie autorizata;

b)     in curtea casei;

c)     in fața blocului;

d)     pe malul Timișului.

10. Cu ce va spalați mașina sau motorul?

a) doar cu apa;

b) cu detergent obișnuit;

c) cu detergenți speciali, ceara, poliș etc

d) uneori imi curaț motorul cu diluanți, motorina sau benzina.

11. Care credeți ca este sursa de apa potabila din gospodariile voastre?

a)     raul Timiș;

b)     raul Sebeș;

c)     paraul Potoc;

d)     panzele freatice.

12. Credeți ca apa raului Timiș, la intrarea in oraș, satisface cerințele de tratare in vederea obținerii apei potabile?

13. Credeți ca e usor sa tratezi apele reziduale din oraș inaintea eliminarii acestora in raul Timiș?

14. Stiați ca apa pe care noi o poluam, ridica costurile de tratare a acesteia in vederea obtinerii apei potabile, costuri care se simt tot asupra noastra ca și consumatori?

Bibliografie

Legea apelor nr. 107 din 1996;

Directiva cadru 60/2000/CE;

Ordinul 161/2006 pentru aprobarea Normativului privind clasificarea calitații apelor de suprafața in vederea stabilirii starii ecologice a corpurilor de apa.

4. S. Marcoci, Indrumarului metodologic pentru urmarirea evoluției calitații apelor prin

intermediul analizei biologice, 1984

5. S. Manescu, M. Cucu, M.L. Diaconescu, Chimia sanitara a mediului, Ed. Medicala,

Bucuresști 1994, pag. 135-150

6. N. Doca, G. Vlase, T. Vlase, Poluarea - cauze, efecte, limitare, pag. 27

7. SR ISO 5667/2002

8. M. Petrovici, Curs universitar de hidrobiologie, 2008

9. Legii apei potabile/2002

10. www.caransebes.ro