Nivelul de dezvoltare economica in ROMANIA SI CROATIA

Nivelul de dezvoltare economica in

Romania si Croatia

Termenul „dezvoltare” este utilizat curent in contexte foarte diferite, cum ar fi: dezvoltarea individuala, a unei organizatii, a unei localitati sau regiuni, a societatii in ansamblu. In toate aceste contexte dezvoltarea este perceputa ca o schimbare, dar nu orice fel de schimbare, ci aceea care conduce la o imbunatatire a situatiei prezente.

Conceptul de dezvoltare. Evolutia teoriilor si modelelor de dezvoltare

Intr-o prima etapa a teoriei si practicii economice, dezvoltarea era conceputa in termenii cresterii economice. Cresterea economica este definita cel mai adesea ca o sporire a rezultatelor unui sistem economic intr-un anumit interval de timp si intr-un anumit spatiu. Rezultatele economice sunt masurate, sintetic, prin PNB sau PIB real, corectat cu deflatorul, pe ansamblu sau pe locuitor.

Cresterea economica inseamna o evolutie pozitiva a rezultatelor economice, dar care nu exclude oscilatii conjuncturale si chiar etape de regres economic. Astfel, problematica cresterii economice este corelata cu aceea a echilibrului economic si cu aceea a fluctuatiilor economice.

Modelele teoriei neoclasice pornesc de la microeconomie, respectiv de la preferintele consumatorilor finali, de la functiile de productie ale intreprinderilor, structura pietelor si evolutia lor in timp. Pe de alta parte, modelele keynesiene incearca sa surprinda specificitatea relatiilor dintre variabilele agregate la nivel macroeconomic.

O alta etapa in evolutia conceptului de dezvoltare economica a fost abordarea ei in termenii modificarilor structurale ale productiei si utilizarii fortei de munca, strategiile de dezvoltare punand accent pe industrializare si cresterea sectorului de servicii.

In anii `70 conceptul de dezvoltare economica a fost redefinit prin luarea in considerare a aspectelor sociale legate de reducerea saraciei, a somajului, a distributiei inechitabile a veniturilor, precum si a aspectelor legate de economisirea resurselor naturale si protectia mediului[1].

Una din definitiile care se bucura de cea mai mare acceptabilitate din partea specialistilor este aceea conform careia „dezvoltarea economica este un proces in care venitul real pe locuitor intr-o tara creste in decursul unei perioade lungi de timp, cu precizarea ca numarul populatiei care traieste sub limita saraciei absolute nu creste si ca distributia veniturilor nu devine mai inegala”.

Acutizarea problemelor legate de limitarea resurselor naturale si degradarea mediului inconjurator au condus la o noua abordare a conceptului dezvoltarii, prin referire la aspectele durabile ale acesteia.

Dezvoltarea durabila este acea „dezvoltare care satisface nevoile generatiilor actuale fara a prejudicia interesele generatiilor viitoare”.

Teoriile si modelele privind dezvoltarea economica pot fi incadrate in cinci tipuri:

Modele privind stadiile liniare de crestere;

Modele privind schimbarile structurale;

Modele privind dependentele internationale;

Teorii si modele neoclasice;

Noi teorii si modele ale dezvoltarii.

Modelele privind stadiile liniare de crestere se refera la modelul Harrod-Domar si modelul stadiilor de crestere al lui Walt Rostow.

Modelul Harrod-Domar ia in considerare consecintele ratelor de crestere a capitalului si propensiunii economiilor. Conform acestui model, succesul unei natiuni in plan economic depinde de mobilizarea economiilor in scopul generarii de investitii, care, la randul lor, conduc la cresterea venitului national.

Modelul lui Rostow identifica un sector lider la nivelul fiecarui stadiu de dezvoltare, a carui crestere avea menirea de a promova dezvoltarea economica in ansamblu[2].

Modele privind schimbarile structurale. Una dintre cele mai cunoscute teorii ale schimbarilor structurale este cea a economistului Arthur Lewis. Conform acestui model, economia unei tari in curs de dezvoltare cuprinde doua sectoare: unul traditional, orientat spre activitati agricole si unul modern bazat pe industrii de inalta productivitate. Intrucat in sectorul traditional se considera ca productivitatea marginala a muncii este zero, apare un surplus de forta de munca, transferat treptat in sectorul modern. Presupunandu-se ca intreprinzatorii reinvestesc in intregime profitul, investitia depinde de excedentul profiturilor peste salarii din acel sector. Nivelul salariilor in sectorul urban modern este presupus a fi constant si determinat de un supliment peste nivelul fix dat de subzistenta, al salariilor din domeniul agricol rural. Deoarece intreprinzatorii din sectorul modern se ghideaza dupa regula maximizarii profitului, ei vor angaja lucratori pana la punctul in care productivitatea marginala este egala cu salariul real. Diferentele de rezultat sunt reprezentate de profiturile care sunt cuvenite capitalistilor si care sunt reinvestite, crescand stocul de capital din sectorul modern. Aceasta crestere a capitalului va determina o crestere a productiei, care la randul ei va conduce la o crestere a productivitatii marginale a muncii si a cererii de munca. Procesul va continua pana cand tot surplusul de forta de munca rurala este absorbit de catre noul sector industrial.

Modele privind dependentele internationale. Aceste modele cuprind modelul de dezvoltare orientat spre interior si modelul de dezvoltare orientat spre exterior.

Modelul de dezvoltare orientat spre interior a incercat sa estompeze influenta pietei mondiale asupra dezvoltarii interne. Sistemul industrial promovat a fost mare consumator de materii prime si valuta, avand ca rezultat exportul de materii prime si de produse industriale slab prelucrate, necompetitive, ceea ce a facut ca, pe termen lung, incasarile la export sa nu acopere necesarul de valuta pentru dezvoltarea interna.

Modelul de dezvoltare orientat spre exterior a avut ca scop integrarea tarilor in curs de dezvoltare in sistemele economice mondiale prin liberalizarea preturilor interne, retragerea substantiala a statului din economie, extinderea sectorului privat, atragerea si incurajarea investitiilor straine.

Teorii si modele neoclasice. Scopul teoriei neoclasice vizeaza cresterea productiei reale totale in raport cu cererea, in conditiile recunoasterii faptului ca cererea este bazata pe utilitate; o economie bazata pe o piata libera se va stabiliza la nivelul a ceea ce considera economistii neoclasici ocuparea deplina a fortei de munca. Economia se autostabilizeaza astfel, iar guvernului ii revine un rol neutru, interventia acestuia avand un rol destabilizator.

Noi teorii si modele ale dezvoltarii. Noile teorii ale cresterii considera drept cauza principala a subdezvoltarii slaba specializare in cercetare si investitiile scazute in perfectionarea capitalului uman si in progresul tehnologic. Pentru lichidarea subdezvoltarii, sustinatorii acestor teorii recomanda punerea unui accent mai mare de catre tarile in dezvoltare pe capitalul uman, sustinerea de catre stat a sectoarelor ce au la baza utilizarea intensiva a capitalului uman, a cercetarii si a cunostintelor si tehnologiilor moderne. De asemenea, tarile in dezvoltare trebuie sa valorifice efectele externe pozitive oferite de transferul international de tehnologii si de o economie deschisa, integrata in economia globala[3].

Indicatori de masurare a dezvoltarii economice in tarile est-europene

Metodologia si indicatorii de cuantificare a dezvoltarii economice au evoluat pe masura modificarilor in abordarea si definirea acestui concept.

Pentru prima etapa, aceea a suprapunerii conceptului de dezvoltare economica cu cel al cresterii economice, indicatorul utilizat a fost rata de crestere economica, rata care exprima modificarea in decursul unei perioade de timp a PNB -ului/ locuitor sau PIB –ului/locuitor, in preturi constante. Acest indicator, utilizat si in prezent pe scara larga in comparatiile internationale ale stadiului de dezvoltare economica ale diferitelor categorii de tari releva discrepante foarte mari intre tarile dezvoltate si cele cu un nivel redus de dezvoltare. Astfel, exista tari cu un PIB/ locuitor sau PNB/ locuitor sub 200 USD dar si tari cu peste 40.000 USD. Spre exemplu, la nivelul anului 2001, marimea PNB/ locuitor in tarile est-europene se prezenta astfel:

Tabel 1 PNB/ locuitor in anul 2001, exprimat in USD, in tarile est-europene

Sursa: www.trading-safely.com

Valorile mai sus prezentate releva faptul ca, pe primul loc intr-un clasament al tarilor est-europene privind PNB/ locuitor (PPP) – PPP reprezentand paritatea puterii de cumparare - , Slovenia se situeaza pe primul loc si este urmata de Cehia, Ungaria si Slovacia; Bulgaria si Romania au un PNB/ locuitor foarte scazut iar Croatia se situeaza la un nivel mediu, depasind Romania din acest punct de vedere.

Figura 1. PNB/ locuitor in tarile est-europene in anul 2001

Sursa: Planul National de Dezvoltare 2004-2006

Cu toate ca acest indicator pare sa reflecte mai realist diferentele intre nivelurile de dezvoltare a diferitelor tari, totusi el are anumite limite. Acestea se refera la faptul ca exista diferente destul de mari intre obiceiurile de consum ale populatiei chiar si in cadrul aceleiasi categorii de tari, dictate de traditii, religie, gradul de diversificare al ofertei de bunuri si servicii etc.

O data cu trecerea la o noua etapa in definirea dezvoltarii prin imbogatirea conceptului cu elemente referitoare la aspectele sociale, ale calitatii vietii, au fost intreprinse noi incercari de cuantificare a continutului din ce in ce mai complex al acestui concept.

In 1990 a fost creat Indicele Dezvoltarii Umane (Human Development Index - HDI), care combina trei indicatori: longevitatea (privita ca o consecinta a nutritiei si a sanatatii), educatia si standardul de viata. Educatia este la randul ei evaluata cu ajutorul a doua variabile: rata de alfabetizare, care intra cu 2/3 si numar de ani de scoala, pentru persoanele care au depasit varsta de 25 de ani, 1/3. Standardul de viata este dat de PIB real / locuitor (PIB ajustat cu PPP).

Pentru calculul indicilor privind cele trei aspecte importante ale dezvoltarii se ia in calcul nivelul indicatorului tarii de analiza minus nivelul indicatorului minim mondial, raportat la nivelul indicatorului maxim mondial minus nivelul indicatorului minim mondial.

Tabel 2 Indicele Dezvoltarii Umane in anul 2001, in tarile est-europene

Sursa: Coface, www.trading-safely.com

Daca comparam datele privind Indicele Dezvoltarii Umane la nivelul fiecarei tari cu PNB/ locuitor, ierarhia mai sus mentionata se pastreaza. Slovenia are cel mai inalt HDI si este urmata de Cehia, Slovacia si Ungaria. Romania si Bulgaria, in acest clasament, se situeaza pe ultimul loc.

Ca si ceilalti indicatori, si Indicele Dezvoltarii Umane prezinta unele neajunsuri dintre care sunt evidentiate: metodologia de calcul diferita in diverse tari a indicatorilor ce intra in compozitia sa si faptul ca nu reflecta diferentele mari intre barbati si femei.

Tabel 3 Indici de dezvoltare umana in cateva tari est-europene

Sursa: www.ijf.hr

1) pentru persoane de sex masculin nascute in 1997.

2) cresterea medie anuala pentru perioada 1980–1998, in procente.

3) cheltuieli la toate nivelurile sectorului public, in procente din PIB;1997

4) pentru persoane de sex feminin si peste, in procente, 1997.

5) procentul copiilor inscrisi in ciclul secundar sau tertiar in 1997.

6) cheltuieli la toate nivelurile sectorului public pentru educatie ciclurile primar, secundar, tertiar in procente din PNB; 1996.

In ceea ce priveste situatia Romaniei, la nivelul anului 2001, speranta de viata la nastere era de 70,5 ani; rata alfabetizarii la adulti (peste 15 ani) era de 98,2% iar rata de inscriere in ciclul primar, secundar si tertiar era de 68%. Marimea cheltuielilor publice pentru sanatate (in procente din PIB) era in 2000 de 1,9% iar cheltuielile publice pentru educatie (ca procent in PIB) in perioada 1998-2000 erau de 3,5%.

Comparand rezultatele la nivelul Romaniei cu cele ale Croatiei, constatam existenta unor decalaje mari la nivelul cheltuielilor pentru sanatate (8,4% in Croatia si 1,9% in Romania), dar si a unor diferente semnificative in ce priveste nivelul cheltuielilor pentru educatie.

Domeniul tehnologiei, al difuzarii si crearii acesteia este un alt barometru al nivelului dezvoltarii umane.

Valorile indicatorilor ce caracterizeaza acest domeniu variaza pe categorii de tari si pentru fiecare tara in parte, in functie de nivelul de dezvoltare economica, asezarea geografica, potentialul de creativitate al tinerei generatii, receptivitatea la nou etc.

Tabel 4 Valorile principalilor indicatori privind difuzarea si crearea tehnologiei, in anul 2001, in tarile est-europene

Sursa: Coface, www.trading-safely.com

In privinta numarului de telefoane la 1000 de locuitori, pe primele pozitii se situeaza Slovenia, Cehia, Ungaria, Croatia, Estonia si Bulgaria iar pe ultimul loc Romania. Situatia este asemanatoare si in ceea ce priveste numarul de computere la 1000 de locuitori.

In mod sigur, calcularea, analiza si compararea unui numar atat de mare de indicatori este o problema dificila, dar in absenta unor astfel de evaluari nu poate fi realizat un diagnostic corect al nivelului actual al dezvoltarii economice si nu pot fi formulate strategii pentru imbunatatirea acestui nivel.

Privire de ansamblu asupra mediului economic actual in tarile est-europene

Intre componentele mediului, cel economic isi pune cel mai pregnant amprenta asupra dezvoltarii unei natiuni, deoarece evolutiile economice viitoare, indispensabil legate de „mostenirea” trecutului si de prezent, au cel mai puternic impact asupra progresului societatii.

Principalii factori economici care influenteaza dezvoltarea, in ansamblul ei, sunt:

Cresterea economica – ritmul in care evolueaza (in bine sau in rau) economia intr-o perioada de timp – influenteaza dezvoltarea, aceasta fiind atat o premisa cat si un efect al evolutiei intregii economii;

Cheltuielile de consum final ale populatiei sunt influentate de venitul real, tendinta de economisire, impozite si subventii de la buget (alocatii, ajutoare etc.), creditele de consum s.a.m.d.; cresterea cheltuielilor de consum ale indivizilor si gospodariilor populatiei conduce la o sporire, intr-un ritm superior, a cererii;

Cheltuielile de investitii in infrastructura, in dezvoltarea si modernizarea bazei tehnice influenteaza cresterea ofertei si a nivelului calitativ al acesteia;

Cheltuielile de consum ale administratiei publice sau private influenteaza evolutia serviciilor publice, nedestinate pietei, in folosul colectivitatii sau a unor grupuri de gospodarii;

Ratele de schimb – cursul de schimb al monedei nationale in raport cu principalele valute influenteaza evolutia schimburilor internationale, stimuland sau descurajand exporturile, cu toate efectele multiplicatoare asupra intregii economii;

Ratele de dobanda – determina costul imprumuturilor, incurajand sau nu apelarea la credite atat pentru investitii cat si pentru consum;

Rata inflatiei – schimbarile in indicele general al preturilor influenteaza puterea de cumparare a populatiei, costul produselor, avand consecinte atat asupra cererii cat si ofertei de servicii.

Alti factori economici, cum ar fi: nivelul fiscalitatii (impozite, taxe, accize), politica bugetara, ritmul de crestere a productivitatii muncii, si altii, influenteaza, de asemenea, dezvoltarea economica si, prin urmare, trebuie atent analizati pentru o fundamentare riguroasa a strategiilor de dezvoltare[4].

In continuare, ne propunem sa analizam mediul economic actual (incluzand evolutia factorilor de dezvoltare mentionati mai sus) al tarilor est-europene, din perspectiva integrarii in Uniunea Europeana.

In primul trimestru al anului 2004, cresterea economica in statele central europene, noi membre ale Uniunii Europene (Republica Ceha, Ungaria, Polonia, Republica Slovaca si Slovenia) a cunoscut o variatie anuala de la 3,1% in Republica Ceha la 6,9% in Polonia. In acelasi timp, nivelurile de crestere ale tarilor care se pregatesc sa adere la Uniunea Europeana (Bulgaria, Croatia si Romania) se situeaza in intervalul de mai sus in timp ce Rusia are o crestere anuala de 7,4%. Spre deosebire de anul 2004, pe parcursul anului 2003 cresterea economica in tarile central europene, membre ale Uniunii Europene, a fost mai mica decat cea a tarilor care se pregatesc sa adere la Uniunea Europeana.

Cresterea anuala a PIB in primul trimestru al anului 2004 a fost mai mare decat media cresterii anuale din aceeasi perioada a anilor precedenti, cu exceptia Cehiei, Croatiei si Rusiei, unde rata de crestere a ramas constanta.

Tabel 5 Produsul Intern Brut (Real) in perioada 1999-2004 in tarile est-europene

-Modificari anuale in procente-

Sursa: www.oenb.at

* primul trimestru al anului 2004

O privire asupra dinamicii cresterii din perspectiva cererii arata ca noile state membre se caracterizeaza prin urmatoarele caracteristici comune: mai intai, comparativ cu perioadele precedente, cresterea consumului privat in primul trimestru al anului 2004 s-a redus. Aceasta inseamna ca Republica Ceha si Ungaria au cunoscut o scadere, in parte ca urmare a masurilor de consolidare fiscala. In Polonia si Slovenia, cresterea consumului casnic s-a accelerat, in timp ce in Slovacia a avut o crestere moderata. In al doilea rand, comparativ cu perioadele precedente, cresterea capitalului fix brut in primul trimestru al anului 2004 s-a accelerat sau a inceput (in tari ca Polonia si Slovacia, care au avut de suferit ca urmare a scaderii investitiilor). Nivelul cresterii investitiilor este inca redus in Polonia si Slovacia. In general, cererea pentru bunuri de capital a fost sustinuta de dezvoltarea dinamica a exporturilor, ca si de profitabilitatea ridicata din industrie si de costul mediu al fortei de munca. In al treilea rand, luand in considerare atat cresterea consumului privat cat si pe cea a formarii capitalului fix, contributia cererii interne totale la cresterea PIB este tot mai ridicata – cu exceptia Ungariei, unde cresterea investitiilor nu a fost capabila sa compenseze reducerea consumului. Cresterea reala a exporturilor s-a accelerat in toate tarile analizate, cu exceptia Poloniei si Republicii Slovaciei, unde ratele de crestere au scazut moderat de-a lungul perioadei analizate (1999-primul trimestru al anului 2004). Apoi, cresterea exportului in totalul PIB real total, de la 63% in Slovenia la 93% in Republica Ceha a depasit cresterea cererii interne totale. Singura exceptie a fost Polonia cu o cantitate a exporturilor de cel mult 32%, Polonia fiind considerata astfel ca avand cea mai dezvoltata economie in randul tarilor est-europene.

In Republica Ceha si Slovenia, atat cererea interna tot mai ridicata cat si cresterea continua a exporturilor au antrenat cresterea importurilor atat de mult incat contributia exporturilor nete la crestere a continuat sa fie negativa. In Republica Ceha, in primul trimestru al anului 2004, contributia negativa a exporturilor nete a fost chiar mai pronuntata decat in anii precedenti. Cresterea importurilor s-a accelerat si in Ungaria datorita cresterii continue a exporturilor, a caror contributie la crestere a fost aproape zero. In contrast, si in ciuda cresterii cererii interne, in Polonia si Slovacia cresterea anuala mai mica a exporturilor a determinat o incetinire a cresterii importurilor atat de mult incat contributia exporturilor nete a continuat sa fie pozitiva. Mai mult, aceasta dezvoltare s-a reflectat in balanta de plati. Oricum, cei cinci noi membri (din tarile central europene) ai Uniunii Europene continua sa duca o politica de crestere echilibrata sau vizeaza aceasta tendinta.

Revenind asupra tarilor candidate, Bulgaria reprezinta un model de crestere care, la prima vedere, este oarecum similar cu principalele trasaturi ale dezvoltarii in Republica Ceha, cu o scadere a consumului care este compensata insa de cresterea rapida a investitiilor; ca atare, cresterea cererii interne conduce la o crestere substantiala a importurilor si deteriorarea exporturilor nete. Oricum, aceasta dezvoltare a fost mult mai pronuntata in Bulgaria, cu o cerere de investitii foarte ridicata (pe fondul unui profit in crestere) si o contributie negativa ridicata a exporturilor nete la cresterea de ansamblu, reflectandu-se in deteriorarea continua a balantei bunurilor si serviciilor in balanta de plati. Pe de alta parte, in Croatia si Romania, dinamica cresterii difera considerabil fata de trasaturile comune noilor membri ai Uniunii Europene. Ca rezultat al scaderii formarii capitalului fix brut, care a compensat cresterea consumului la un nivel deja ridicat in Romania, cresterea cererii interne nu s-a manifestat. In acelasi timp, exporturile au scazut. Combinatia cresterii constante sau mai slabe a cererii interne si cresterea slaba a exporturilor au slabit cresterea importurilor. Aceasta dezvoltare s-a reflectat in deteriorarea balantei bunurilor si serviciilor in balanta de plati pe fondul unui deficit ridicat. Sintetizand, cele trei tari candidate cauta inca modalitati prin care sa asigure o baza durabila de crestere.

Evolutia preturilor a fost destul de eterogena in tarile analizate. In cazul tarilor nou intrate in Uniunea Europeana, ratele de inflatie (masurate prin schimbarile in preturile de consum in al doilea trimestru al anului 2004) au variat de la 2,5% in Republica Ceha la 8,0% in Republica Slovacia. In ce priveste tarile candidate, inflatia (masurata prin schimbari in preturile de consum in primul trimestru al anului 2004) a variat de la 1,9% in Croatia la 13,6% in Romania si s-a mentinut la 10,8% in Rusia.

In Republica Ceha, Ungaria si Polonia, inflatia anuala a crescut in primele doua trimestre ale anului 2004, comparativ cu modificarile medii anuale ale preturilor din aceleasi perioade ale anilor anteriori. Pe langa cresterea preturilor la energia electrica, a avut loc si o crestere a taxelor indirecte si cea a preturilor alimentelor determinate de aderarea la Uniunea Europeana.

Pe de alta parte, inflatia a scazut in Republica Slovacia, nivelul relativ scazut al acesteia (sub 3%) fiind influentat de controlul ridicat asupra preturilor si de modificarile taxelor. Inflatia a scazut si in Slovenia, pe fondul costului mediu scazut al fortei de munca.

In timp ce ratele inflatiei au scazut in ultimii ani si in Romania si Rusia, ele au crescut pregnant in Bulgaria ca rezultat al modificarilor de taxe, cresterilor preturilor alimentelor si expansiunii creditelor.

Tabel 6 Indicele Preturilor de Consum in perioada 2000-2004 in tarile est-europene

-Modificari anuale in procente-

Sursa: www.oenb.at

* primul trimestru al anului 2004

** al doilea trimestru al anului 2004

*** lipsa date

Analiza evolutiei mediului economic din Croatia

Generalitati privind Republica Croatia

Nume scurt: CROATIA

Nume oficial: Republica Croatia

Localizare: sud-estul Europei, invecinandu-se cu Marea Adriatica, intre Bosnia si Hertegovina si Slovenia.

Suprafata: 89.810 kmp

Capitala: Zagreb

Independenta: 25 Iunie 1991 (fata de Iugoslavia)

Zi nationala: Ziua Republicii/ Ziua Suveranitatii, 30 Mai

Constitutie: adoptata la 22 Decembrie 1990

Populatie: 4.784.000 locuitori

Nationalitati: Croata (78%); Sarba (12%); Bosniaca (1%); altele (9%) - (1991)

Limbi vorbite: Croata, limbi ale minoritatilor etnice

Religii: Romano - Catolica (77%); Ortodoxa (11%); Musulmana (1%)

Pentru a determina potentialul dezvoltarii economiei croate, este necesar sa analizam o varietate de indicatori economici si sociali. Acesti indicatori sunt grupati in: politica economica, capitalul uman si tehnologic, institutiile si capitalul productiv, infrastructura fizica si resursele naturale.

In termeni de marime, Croatia se situeaza in randul economiilor mici, cu un Produs National Brut de 21 miliarde dolari in 1998.

Din punctul de vedere al marimii populatiei, Croatia este o tara mica, cu aproximativ 4,6 milioane de locuitori la mijlocul anului 1998.

In termeni de dezvoltare economica, Croatia se afla printre tarile cu un venit peste medie. In 1998, Produsul National Brut pe locuitor era de 4.620 dolari, aproximativ la fel ca in Ungaria si Brazilia, dar reprezentand jumatate din PNB al Sloveniei si Portugaliei.

Figura 2 Produsul National Brut pe locuitor in anul 1998 in cateva tari

Sursa: www.ijf.hr

Daca analizam Programul Guvernului dupa alegerile care au avut loc in anul 2000, constatam ca dezvoltarea economica se situeaza pe locul al patrulea in cadrul obiectivelor fundamentale ale Guvernului, dupa intarirea democratiei parlamentare, descentralizarea Guvernului si intarirea legilor. Din capitolul patru al Programului Guvernului privind dezvoltarea economica reiese ca aceasta este considerata in acelasi context cu politicile macroeconomice, finantele publice, privatizarea, transportul si telecomunicatiile, agricultura, dezvoltarea regionala si protectia mediului[5].

Dezvoltarea economica nu este definita precis. Obiectivele de baza ale politicii economice sunt: crearea conditiilor pentru asigurarea cresterii economice; cresterea productiei si a populatiei active ocupate; cresterea exporturilor; restructurarea productiei din punct de vedere tehnologic; orientarea spre piata si imbunatatirea competitivitatii economice pentru atragerea de investitii straine directe. Dezvoltarea sistemului financiar-bancar se reduce la reducerea pretului capitalului pentru a stimula investitiile, exporturile, si productia. Astfel, o atentie particulara se acorda politicii industriale si reindustrializarii tarii. Nu sunt insa stabilite costurile potentiale si beneficiile acestui program de dezvoltare.

In ceea ce priveste capitalul social, un element important din perspectiva politicii de dezvoltare este identificarea acelor caracteristici culturale si sociale ale populatiei care pot contribui la dezvoltarea economica. Un punct de inceput pentru aceasta analiza este cunoasterea straturilor sociale pe care le vom prezenta in continuare.

Conform unui studiu realizat in 1999 (Malenica), societatea croata este compusa din sase clase diferite:

Tabel 7 Structura sociala a populatiei croate, 1999

Sursa: www.ijf.hr

Se impun cateva precizari cu privire la societatea croata. Procentul pensionarilor (categorie care nu poate sa sustina procesul dezvoltarii) este foarte ridicat – mai mult de 20% din populatie la sfarsitul anului 1999. In ceea ce priveste clasa mijlocie, aceasta ar trebui sa reprezinte 75-85% din populatie; in Croatia, insa, acest procent este scazut[6].

O dimensiune speciala a capitalului social care a fost indelung studiata in ultimii ani este cresterea coruptiei. Cercetari ale Bancii Mondiale si BERD indica faptul ca eficienta si calitatea legilor si institutiilor guvernamentale in Croatia sunt scazute, interventia statului este considerata ca avand un impact ridicat asupra deciziilor de afaceri si se manifesta extinderea coruptiei. In plus, climatul investitional – care include indicatori, cum ar fi: taxe, reguli privind derularea afacerilor, increderea in justitie, sistemul juridic si financiar, calitatea infrastructurii si stabilitatea macroeconomica – nu este considerat favorabil.

Indicatorii demografici de baza ai Croatiei reprezinta o problema pentru dezvoltarea economica. Cu exceptia Ungariei, speranta de viata este cu 8 ani (sau 11%) mai mica in Croatia decat in tari similare (speranta de viata medie in tarile cu venit peste medie este 74 de ani). Croatia are de asemenea, una din cele mai scazute rate de crestere a fortei de munca – media tarilor din acest grup este de 2,3% pe an – care este reflectata partial de o crestere a populatiei negativa (-0,1% in medie in perioada 1980-1998) dar si de rata ridicata a emigrarii (vezi Tabelul 3 de la pagina 46).

Surprinde, de asemenea, faptul ca cheltuielile sectorului public pentru ingrijirea sanatatii in Croatia sunt cele mai ridicate in grupul tarilor cu venit peste medie (si chiar la nivel mondial, cu Germania pe locul doi).

Datele privind gradul de alfabetizare sunt oarecum imbucuratoare. Dar rata inscrierilor in licee si facultati este mai mica comparativ cu tarile din grupul analizat, desi nivelul cheltuielilor publice pentru educatie sunt ridicate. De exemplu, Uruguay (parte a acestui grup) aloca mai putin de 2% din PIB pentru educatie dar are o rata a inscrierilor cu 22% mai mult pentru licee si cu 8% mai mult pentru facultati.

Tabelul 8 evidentiaza ca productia industriala in total exporturi este satisfacatoare, ca si productivitatea in agricultura (desi Croatia este cu mult in urma Sloveniei), numarul de computere personale si reteaua telefoniei fixe. Referitor la conectarile la Internet si citirea ziarelor, Croatia se afla printre ultimele tari pe lista. Situatia referitoare la patentele inregistrate ale non-rezidentilor este aproape catastrofica, indicand probleme semnificative in atragerea de investitori straini cu tehnologii avansate.

Un aspect important al capitalului uman este determinat de capacitatea scazuta de conducere si organizatorica a managerilor din economie si administratia publica dar si de lipsa de profesionalism a acestora.

Tabel 8 Nivelul stiintei si tehnologiei in Croatia. Analiza comparativa cu tari cu venituri similare

Sursa: Banca Mondiala, Indicatori de Dezvoltare Mondiala 2000, Raport al Dezvoltarii Mondiale

Angajati in cercetarea stiintifica la un milion de locuitori; 1998;

Lucrari in domeniul stiintific si tehnic publicate in jurnale stiintifice per angajat in institute de cercetare stiintifica; 1995;

Cheltuieli curente si capitale pentru stiinte fundamentale si dezvoltarea de noi produse si procese in procente din PIB; 1997;

Parte a bunurilor exportate incluzand cercetare stiintifica in totalul exporturilor de produse industriale in procente; 1998;

In procente din total exporturi; 1998;

Valoarea adaugata a productiei agricole pe persoana angajata in domeniu; media anilor 1996-1998; exprimat in dolari;

Numar de patente inregistrate in tara de rezidenti si nonrezidenti; 1997;

Pe mii locuitori; iulie 1999;

lipsa date

Numar de ziare distribuite la o mie de locuitori; 1997.

* lipsa date

Daca facem referire la indicatorii calitatii infrastructurii – eficienta folosirii energiei si calitatea retelei de drumuri – Croatia nu se afla in urma altor economii. Infrastructura existenta reprezinta o baza a dezvoltarii viitoare. Pe de alta parte, indicatorii institutionali si de investitii sunt extrem de nefavorabile. Croatia are cea mai scazuta rata a investitiilor in cadrul economiilor cu venit peste medie (22% din PIB comparativ cu 30-35% in tari cu dezvoltare rapida), cele mai scazute investitii in sectorul privat (60% fata de 88% in tarile cu venit peste medie) si cele mai ridicate taxe (venitul curent din bugetul guvernului central reprezinta 43% din PIB fata de media de 38% a tarilor OECD si 18% in tarile dezvoltate).

Tabel 9 Infrastructura, investitiile si institutiile in Croatia. Analiza comparativa cu tari cu venituri similare

Sursa: Banca Mondiala, Indicatori de Dezvoltare Mondiala 2000, Raport al Dezvoltarii Mondiale 1999-2000

PIB (la paritatea puterii de cumparare, in preturi constante exprimate in dolari 1995) produs pe unitate de energie cheltuita pentru scopuri comerciale; 1997; cifrele mai mari exprima o mai eficienta utilizare a energiei

Procentul drumurilor pavate;1997

Procentul partii investitiilor interne brute in PIB; media perioadei 1994-1998

Procentul partii investitiilor din sectorul privat in total investitii; 1997

Procentul partii investitiilor straine directe brute in PIB; 1998

Imprumuturi bancare ale sectorului privat ca procent din PIB; 1998

Rata dobanzii intre imprumuturi pe termen scurt si depozite, in puncte procentuale; 1998

Venit din taxe curente din bugetul guvernului central, in procente din PIB; 1997

O rata scazuta a investitiilor pe o perioada lunga de timp, cu un sector privat restrans si taxe ridicate evidentiaza o invechire a capitalului productiv al Croatiei si trebuie, deci, sa fie reinnoit. Datele legate de structura investitiilor – constructiile inglobeaza 50-60% din valoarea totala a investitiilor iar echipamentele 40% - accentueaza aceasta conjunctura. Prin comparatie, investitiile SUA in echipamente in ultimii ani au o medie de 73% din investitiile totale ale sectorului privat. O situatie asemanatoare exista si cu privire la dezvoltarea sectorului financiar. Imprumuturile sectorului privat in Croatia au reprezentat doar 40% din PIB in 1998, comparativ cu 100% sau mai mult in tarile industrializate[7].

Putem, deci, afirma ca este necesara acordarea unei atentii deosebite dezvoltarii institutiilor si pietelor financiare (incluzand sistemul de taxe) astfel incat sa poata sprijini antreprenoriatul, sa mareasca investitiile productive si, nu in ultimul rand, sa reduca interventia statului in economie.

In ultimii ani (perioada 2002-2004), dezvoltarea economica in Croatia s-a datorat activitatii investitionale. Oricum, din a doua jumatate a anului 2002, politica fiscala nonrestrictiva a reliefat cateva dezechilibre. Noul guvern format in anul 2004 a pus la punct o reforma economica, compatibila cu normele si conditiile Uniunii Europene. Sarcina cea mai provocatoare a noului guvern era reducerea datoriei externe brute si a somajului, care ramasese ridicata, atingand 19,5% in ciuda tendintelor pozitive din anul 2003.

In anul 2003, PIB a crescut cu 4,3% comparativ cu 5,2% in anul 2002, si se datoreaza in principal scaderii cererii interne si unei cresteri mai lente a productiei industriale. Investitiile publice au fost capabile sa stabilizeze si chiar sa impinga cresterea economica in anul 2003, in special datorita cheltuielilor publice masive in construirea de automobile si case sociale in Croatia. In acelasi timp, datoria externa a crescut rapid la 74,2% din PIB. Deficitul contului curent a coborat la -5,5% din PIB, ca rezultat la expansiunii sectorului turistic, in timp ce exporturile au stagnat; investitiile straine directe au crescut din nou.

Desi salariile reale au crescut cu 4,2% in primele zece luni ale anului 2003, al treilea trimestru al acestei perioade a fost caracterizat printr-o dinamica mai redusa a consumului privat care a scazut la 3,4%, fiind cel mai dezavantajos rezultat, incepand cu 1997. Somajul a scazut la 19,5% in anul 2003 si a ajuns la 19,2% in februarie 2004. Preturile bunurilor si serviciilor destinate consumului privat, masurate prin indicii preturilor de consum, au crescut in ianuarie 2004 cu 1% comparativ cu Decembrie 2003 si cu 2,1% comparativ cu ianuarie 2003.

Desi consumul privat cunoaste o scadere, datorita politicilor monetare restrictive si interventiilor Bancii Centrale, cresterea importurilor a atins 8,9% in anul 2003, comparativ cu 8,8% in 200 In acelasi timp, exporturile au crescut cu 2,89% in 2003. Balanta deficitului comercial a totalizat 1,34 miliarde Euro in anul 2003, comparativ cu 1,68 miliarde Euro in anul 200 Restructurarea lenta a industriilor necompetitive, amanand privatizarea intreprinderilor de stat si limitand investitiile straine directe sunt principalele elemente ale deficitului comercial in Croatia. Turismul este inca sectorul cu cea mai ridicata crestere, echilibrand deficitul de cont curent al Croatiei. Legat de sectorul turistic, guvernul, asistat de institutiile occidentale, a lansat un program de crestere a unor facilitati turistice, dar si alte programe de dezvoltare a acestei industrii, pentru a face turismul croat mai competitiv, comparativ cu alte tari mediteraneene. Inflatia ramane scazuta in Croatia, si era de 1,5% in anul 2003. Politica de salarizare restrictiva in sectorul public a asigurat sustinerea unei dezvoltari satisfacatoare.

Datoria externa a depasit 18 miliarde Euro, reprezentand o crestere de 13% in anul 2002 si 74,2% din PIB. In februarie 2003, guvernul croat a emis Eurotitluri in valoare de 500 milioane Euro iar in mai 2003 guvernul a emis pentru prima data titluri pe termen lung pe piata interna in valoare de un miliard Kuna. Desi guvernul acelei perioade a dus o politica de control a cresterii de salarii din sectorul public, politica fiscala ramane inca expansiva.

Situatia economica a Croatiei in anul 2005

In anul 2004, economia croata a cunoscut o scadere si se preconizeaza o continuare a acestui trend in anul 2005. Cresterea creditelor atat pentru consumul casnic cat si pentru dezvoltarea afacerilor incetineste ca rezultat al unei politici monetare restrictive. Intrucat guvernul a esuat in a reduce cheltuielile publice si cu un deficit tot mai mare al contului curent, Banca Nationala Croata nu va putea relaxa politica monetara. Politica monetara restrictiva va continua sa constranga investitiile spre sectorul privat si consumul casnic chiar daca salariile vor creste. In primele noua luni ale anului 2004, salariile reale au crescut cu 3,9% si vor continua si pe parcursul anului 2005. Cu toate acestea, orice accelerare a consumului privat va depinde in principal de cresterea creditelor. In primele trei trimestre ale anului 2004, cresterea reala a creditelor destinate consumului casnic a fost de 15,6% comparativ cu 35,6% in aceeasi perioada a anului 2003. In primele noua luni ale anului 2004 consumul privat a crescut cu 3,9%, iar in 2003 consumul privat a crescut cu 4,1%. Vanzarile cu amanuntul au crescut in termeni reali cu 2,5% in 2004, dar vanzarile bunurilor de consum durabile, ale automobilelor si produselor electrocasnice in termeni nominali nu au fost ridicate. In primele zece luni ale anului 2004 vanzarile de autovehicule au scazut cu 3,3%. Mobila si alte bunuri non-electrice au avut vanzari mai mici cu 4,4%, in timp ce pentru bunurile electrice vanzarile in termeni nominali au scazut cu 20,2%[8].

Activitatea investitionala a scazut, de asemenea, si se datoreaza expansiunii din anii anteriori. Astfel, in anul 2004 activitatea investitionala a crescut cu aproximativ 5,5%. In primele trei trimestre ale anului 2004, investitiile au crescut cu 5,5% comparativ cu 17,5% in aceeasi perioada a anului 2003. Domeniul constructiilor a cunoscut de asemenea o scadere, de la 23,8% in primele trei trimestre ale anului 2003, la 4,3% in 2004. Desi guvernul a hotarat o crestere a investitiilor in sectorul public de 500 milioane kuna in 2005, scaderea constructiilor de locuinte sociale, realizarea majoritatii proiectelor de reconstructie, ca si infrastructura rutiera impun o activitate investitionala moderata in 2005. In plus, cresterea lenta a importurilor reflecta oarecum activitatea investitionala redusa.

Aceste trenduri nu trebuie catalogate ca fiind negative. Cresterea PIB va fi relativ puternica, in anul 2005 fiind preconizata sa ajunga la 3,5%. Mai mult, deficitul contului curent va continua sa scada. Exporturile de bunuri au reprezentat 15,5% in anul 2004 in timp ce importurile au scazut la 7,0% (de la 9,3% in anul 2003). Doar o crestere globala in 2005 ar putea face ca exporturile de marfuri sa creasca la fel de repede ca in 2004. In acelasi timp, nu se intrevede o accelerare a cererii interne, aceasta insemnand ca activitatile importante ar trebui sa ramana moderate in 2005. De asemenea, rezervarile preliminare sugereaza ca in anul 2005, sezonul turistic va fi bun, desi amenintarea unei cresteri economice mai slabe in Uniunea Europeana si competitia crescanda din partea pietelor turistice mediteraneene nu pot fi omise. Pe de alta parte, observam o incurajare a trendului declinului deficitului de cont curent in 2005, preconizandu-se un deficit de cont curent de 5,6% din Produsul Intern Brut in acest an.

Tabel 10 Indicatori de dezvoltare economica in Croatia

-Modificari fata de anul 2003-

Sursa: Bank Austria Creditanstalt

* previziuni

In anul 2005, se asteapta o scadere a pretului petrolului, impactul asupra inflatiei fiind astfel redus. Cu toate acestea, se preconizeaza o crestere a inflatiei la o medie de 2,7% in acest an. O alta problema vizeaza impactul cresterii salariilor si pretului ridicat al petrolului, reflectate in costurile de productie mai mari (media a fost de 3,8% in 2004), comparativ cu preturile de consum (2,0% in aceeasi perioada de timp) care vor fi astfel afectate in 2005. Dar, inflatia scazuta va continua sa fie o caracteristica a economiei croate in anul 2005. Cu rezervele de valuta straina acoperind aproape cinci luni din importuri si privatizarea puternica in anul 2005, se preconizeaza o continuitate a stabilitatii valutare in acest an.

In termeni de politica economica, bugetul ramane principala sursa de risc. Guvernul nu a facut nimic pentru a reduce cheltuielile. Totusi, se preconizeaza o scadere a deficitului bugetar la 3,7% din PIB in anul 2005, spre deosebire de preconizarile oficiale de 4,5%, care au fost facute in anul 2004. Cea mai mare parte a acestei reduceri in deficitul bugetar se bazeaza pe cresterea veniturilor, in parte datorita preconizarilor de crestere oficiala de 4,4% considerata optimista. Un alt risc bugetar este dat de „apetitul” variatelor grupuri de interese atat din interiorul guvernului cat si din opozitie. O parte a guvernarii spera inca la o crestere a cheltuielilor in 2005, in timp ce Partidul Pensionarilor (bazandu-se pe succesele obtinute pana atunci) devine tot mai convins de ideea ca o crestere a pensiilor nu este negociabila. Reducerea deficitului fiscal va fi mult mai graduala decat previziunile oficiale. Ritmul acestei reduceri va depinde in mare masura de abilitatea guvernului de a renunta la cheltuielile curente.

In ultimele luni, o reducere a acumularii de datorie externa a devenit mai mult aparenta. Scaderea consumului privat va sustine acest trend, dar daca veniturile nu corespund proiectiilor, guvernul nu va putea evita cresterea datoriei publice, si, intr-o anumita masura, a datoriei externe. Guvernul nu intentioneaza sa aiba acces la pietele de capital internationale, in anul 2005, pentru a refinanta emisiuni de titluri dar va mari imprumutul pe piata interna. Strategia guvernului de a refinanta datoria externa pe piata interna il va ajuta sa reduca datoria externa, insa doar partial, aceasta datorita faptului ca subscrierea de catre banci a emisiunii de titluri interne nu poate fi facuta fara recurgerea la pietele de capital internationale[9].

Analiza evolutiei mediului economic din Romania

Romania se afla situata in partea de sud-est a Europei, la intersectia principalelor axe europene de comunicatie Vest - Sud-Est si Nord – Sud-Est. Se invecineaza la Nord cu Ucraina, la Est cu Republica Moldova, la Sud cu Bulgaria, la Vest cu Iugoslavia si Ungaria.

Comparativ cu celelalte state europene este o tara de dimensiuni medii, avand un teritoriu de 238.391 kmp si o populatie in anul 2001 de 2408.393 locuitori.

Structura administrativ-teritoriala a Romaniei este alcatuita din 266 de orase (din care 96 de municipii) si 686 de comune.

Mai mult de jumatate din cele 266 de orase ale Romaniei (59,2%) au o populatie sub 20.000 locuitori si in general depind de o singura activitate economica, in special industriala. Numai 24 de municipii au o populatie de peste 100.000 de locuitori.

Populatia Romaniei reprezinta 5,9% din cea a UE-15, iar ca suprafata Romania detine 7,5 % din totalul teritoriului celor 15 state membre. Densitatea medie a populatiei in Romania, de 94 locuitori/ kmp, este mai mica decat in Germania, Marea Britanie sau Olanda, dar mai mare (5-6 ori) decat in Finlanda si Suedia. Densitatea populatiei din Romania este mai apropiata de cea a Greciei si Spaniei.

Fenomenele demografice care au caracterizat ultimul deceniu si mobilitatea populatiei au influentat distributia spatiala a acesteia. La nivelul tarii, densitatea populatiei prezinta variatii insemnate. In multe din judetele industrializate inainte de 1990 (Prahova, Dambovita, Iasi, Galati), densitatea populatiei se situeaza cu mult peste densitatea medie a tarii (130-150 loc./ kmp ), ca urmare a fenomenului intens de migratie rural-urban pentru ocuparea numeroaselor locuri de munca ce au fost create in procesul de industrializare[10].

Sub aspectul densitatii populatiei, exista, de asemenea, diferente intre regiuni. Fara a lua in considerare regiunea Bucuresti-Ilfov care are 1248,4 locuitori/ kmp - ca urmare a prezentei aglomeratiei urbane a capitalei - cea mai mare densitate a populatiei se inregistreaza in regiunea Nord-Est (circa 104,1 locuitori/ kmp), regiunea care are cel mai mare dinamism demografic din tara, iar cea mai scazuta densitate este in regiunea Vest (63,4 locuitori/kmp), regiunea cu cea mai mare descrestere a populatiei si cu relief muntos pe o mare parte din suprafata.

Figura 3. Densitatea populatiei pe regiuni

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2002

Gradul de urbanizare a regiunilor este si el relativ diferit. Cu exceptia regiunii Bucuresti, cele mai urbanizate regiuni sunt regiunea Vest si Centru, care au peste 60% populatie urbana.

In schimb, in partea de est a tarii (Regiunea Nord-Est) si in toata partea de sud a tarii (Regiunea Sud si Sud-Vest) predomina inca populatia rurala, acestea fiind zone cu intinse suprafete de campie, unde activitatile agricole sunt inca predominante.

Dupa ce decenii intregi numarul de locuitori din orase a fost in crestere semnificativa, in perioada 1990-2000, populatia urbana a inregistrat o descrestere continua in toate regiunile de dezvoltare.

Descresterea populatiei oraselor a avut uneori cauze demografice, dar a fost mai ales efectul declinului economic, in urma caruia o parte din locuitori au parasit orasele in care au ramas fara locuri de munca. Ca urmare a acestor evolutii, s-a schimbat usor structura retelei de localitati: s-a inmultit numarul de orase mici si a scazut numarul oraselor mari. Repartitia relativ echilibrata in teritoriu a oraselor mari a ramas totusi o caracteristica distincta pentru reteaua de localitati a Romaniei[11].

Tabelul 11 Evolutia numarului de orase pe categorii de marime

Sursa: Institutul National de Statistica, 2002

Sunt semnificative scaderile populatiei din unele orase cu peste 100 mii locuitori, care ar trebui sa fie nuclee importante pentru functionarea si sustinerea retelei nationale de localitati. Aceasta scadere are drept consecinta scaderea rolului si functiilor lor in teritoriu, determinand slabirea potentialului de dezvoltare in intreaga arie de influenta.

In general, indicatorii de caracterizare demografica a Romaniei prezinta valori situate sub media UE 15.

In perioada 1992 - 2001 populatia Romaniei a scazut cu 1,6%, in timp ce populatia UE-15 a crescut cu 1,02%. Scaderea demografica din Romania se datoreaza descresterii puternice a fertilitatii, a cresterii ratei mortalitatii si a emigrarilor (mai ales in perioada 1991-1992).

Mortalitatea infantila (decese la 1.000 de nascuti vii) in Romania este printre cele mai mari din Europa, inregistrand 18,4‰ (in 2001), fata de 5,5‰ (in 1997) in UE-15.

Speranta de viata la nastere in Romania, in 2001, era cu sapte ani mai mica atat pentru barbati, cat si pentru femei decat media UE-15 (barbati: 67,7 ani in Romania fata de 74,9 in UE-15 si femei: 74,8 ani fata de 81,2 ani in UE-15).

Structura populatiei pe grupe de varsta a inregistrat modificari semnificative, ca urmare a procesului lent, dar continuu, de imbatranire demografica, accentuat in ultimul deceniu ca o consecinta a scaderii natalitatii. Ca urmare, ponderea populatiei sub 15 ani este in continua scadere, iar ponderea populatiei varstnice, de peste 60 de ani, este in continua crestere.

Proportia persoanelor de 65 de ani si peste in Romania era in 2001 de 13,6%, mai mica decat media la nivelul UE, in timp ce proportia tinerilor, de 17,8%, era mai mare cu 1,1% fata de UE, ceea ce inseamna ca procesul de imbatranire demografica este mai accentuat la nivelul UE, comparativ cu Romania. In aceste conditii „presiunea” demografica pe care o exercita atat tinerii, cat si varstnicii (persoane potential inactive) asupra adultilor (persoane potential active) oscileaza in jurul a 50%, cu o usoara tendinta de scadere din cauza diminuarii presiunii populatiei tinere, ca urmare a scaderii natalitatii. Cu alte cuvinte in 2001, 20 adulti sustineau economic aproximativ 9 persoane potential inactive, din care 4 varstnici si 5 tineri.

Figura 4. Structura pe varste a populatiei in Romania in 2001, comparativ cu UE

Sursa: Realizat pe baza informatiilor din Anuarul statistic al Romaniei - 2002, INS, Bucuresti, 2003 si “Date cheie privind tarile candidate”, nr. 129/2001,13.12001, EUROSTAT.

Regiunile de Sud si Sud-Vest ale tarii prezinta cea mai mare pondere a populatiei de 65 de ani si peste in totalul populatiei (15,24% si respectiv, 15,1% la 1 iulie 2001). Cele mai mari ponderi ale populatiei tinere inregistreaza regiunea Nord-Est, in care la 1 iulie 2001 reveneau numai 63 varstnici la 100 de tineri, in timp ce in restul regiunilor acest raport depaseste 70, iar recordul este detinut de regiunea Bucuresti, singura in care existau mai multi varstnici decat tineri, ca urmare a fenomenului imigratiei tinerilor.

Cu toate acestea, coeficientul de dependenta demografica inregistra cele mai mari valori in regiunea de Nord-Est, tocmai din cauza celei mai mari „presiuni” a tinerilor de 0-14 ani asupra adultilor –de peste 31%, in timp ce presiunea cea mai mare exercitata de varstnici se inregistra in regiunile Sud si Sud-Vest la niveluri de 22,7 si respectiv 22,5 varstnici la 100 de adulti. Regiunea Bucuresti, desi remarcata pentru numarul si ponderea mare a varstnicilor, din punctul de vedere al dependentei demografice prezenta o situatie buna, intrucat proportia adultilor, de 72,6% din total in 2001, era cea mai mare la nivelul intregii tari. Capitala a fost mereu un pol de atractie puternic in migratia interna, din cauza gradului de dezvoltare economica si sociala a zonei[12].

Figura 5. Structura pe grupe mari de varsta a populatiei pe regiuni de dezvoltare la 1 iulie 2001

Sursa: Realizat pe baza informatiilor din Anuarul statistic al Romaniei - 2002, INS, Bucuresti, 2003.

Durata medie a vietii se mentine la valori scazute in context european. Cu 67,69 ani pentru barbati si 74,84 ani pentru femei, valorile duratei medii a vietii erau in Romania cu mult mai mici chiar fata de tari ex-socialiste ca Polonia ( cu 69,8 ani si respectiv 78 ani) sau Republica Ceha (cu 71,7 ani si respectiv 78,4 ani), ca sa nu mai amintim de tarile UE, in care durata medie a vietii depaseste 75 de ani la masculin si 80 de ani la feminin.

La nivel regional, in 2001, durata medie a vietii se plasa intre 70,21 ani in Nord-Vest si 72,84 ani in Bucuresti, diferentiindu-se puternic in functie de mediul de rezidenta si de sex. Ecartul cel mai mare pe sexe era de aproape 8 ani, in favoarea femeilor in regiunea Sud-Est, in timp ce pe medii cea mai puternica diferentiere se inregistra in regiunea Bucuresti (2,3 ani in favoarea populatiei urbane). De remarcat diferenta extrem de mica (0,7 ani) intre durata medie a vietii pe medii in regiunea Vest, ceea ce denota conditii de trai aproape similare pe cele doua tipuri de habitat.

Cele mai importante tendinte in evolutia populatiei sunt urmatoarele:

scaderea cu o viteza extrem de mare a natalitatii si respectiv, a fertilitatii feminine;

nivelul ridicat al intensitatii mortalitatii (11,6‰ in 2001) comparativ cu tarile candidate la aderarea in UE;

mortalitatea infantila se mentine inca foarte ridicata, in ciuda progreselor inregistrate dupa 1990;

accelerarea imbatranirii demografice si cresterea 'presiunii' populatiei varstnice asupra populatiei adulte-potential active, implicit asupra unor importante sisteme din societate (sanatate, asistenta sociala, bugetul asigurarilor sociale), cu implicatii pentru politica economica si sociala;

mentinerea duratei medii a vietii la valori scazute in context European (67,69 ani pentru barbati si 74,84 ani pentru femei);

cresterea fluxului migratiei interne urban-rural.

Situatia macro-economica

Produsul intern brut

Dupa anul 1990, produsul intern brut (PIB) a avut o evolutie oscilanta, perioadele de crestere neasigurand recuperarea scaderilor de valoare adaugata din perioadele de declin. In anul 2000 produsul intern brut a crescut - in termeni reali – cu 2,1%, fiind primul an de crestere economica dupa o perioada de 3 ani de reducere a activitatii economice. Cresterea PIB din anul 2000 a fost determinata in mod semnificativ de volumul mai mare de activitate si in consecinta de o valoare adaugata mai mare in industrie (+5,9%), constructii (+6,3%) si servicii (+5,5%), care impreuna au reprezentat aproape 79% din PIB.

Figura 6. Modificarea procentuala a PIB, in perioada 1990-2002

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2002

In anii 2001 si 2002, ca urmare a mentinerii unui nivel ridicat al activitatilor industriale si de constructii, dar mai ales pe baza dezvoltarii serviciilor, PIB a inregistrat cresteri spectaculoase, de peste 4 ori mai mari decat media UE astfel ca nivelul PIB inregistrat in anul 2002 a atins valoarea record de 1.51256,6 mld lei, adica aproximativ 43,3 mld Euro.

Cu toate acestea, PIB pe locuitor (la puterea de cumparare standard) era in anul 2001 de numai 5.620 euro, adica de peste 4 ori mai redus decat media UE-15 si de 2-3 ori mai redus decat valorile inregistrate de catre noile State Membre (Republica Ceha – 17.180 euro, Republica Slovaca – 16.830 euro, Ungaria – 13.455 euro, Polonia – 9.406 euro).

In structura, contributia ramurilor la crearea produsului intern brut releva o imbunatatire a starii de proportionalitate, dar si o evolutie catre structurile moderne, caracteristice economiilor dezvoltate. Astfel, in anul 2002, agricultura si silvicultura contribuiau cu 11,7% la formarea PIB, industria cu 29,1%, constructiile cu 5,0%, iar serviciile cu 44,7%.

Comparativ cu anul 1990, serviciile – atat cele destinate populatiei, cat si intreprinderilor – conditionate direct de cresterea veniturilor si de imbunatatirea caracterului functional al economiei de piata, au inregistrat un progres    semnificativ in anul 200 Acest sector si-a sporit ponderea in valoarea adaugata bruta, nivelul acesteia crescand cu aproape 13 puncte procentuale (de la 32,3% in 1990 la 44,7% in 2002). Totodata, se remarca si o imbunatatire a structurii acestora, prin cresterea mai sustinuta a serviciilor cu potential intern de dezvoltare. Este vorba de servicii turistice care impreuna cu cele de comert, au inregistrat o crestere cu circa 6%, dar si de cele de transport care au crescut cu 4,5%. O semnificatie aparte o are cresterea serviciilor de comunicatii cu peste 4%, atat prin prisma avantajelor pe piata internationala, cat mai ales din perspectiva trecerii economiei romanesti, intr-un viitor cat mai apropiat, in faza societatii informationale.

Daca sectorul serviciilor a inregistrat cresteri semnificative, ponderea celorlalte domenii de activitate s-a diminuat. Astfel, industria, care detinea 40,5% din PIB creat in 1990, a contribuit in 2002 cu numai 29,1% la formarea PIB, in timp ce contributia sectorului primar s-a redus aproape la jumatate in acest interval.

In perioada 1990 – 2002, sectorul privat a inregistrat un progres semnificativ, contribuind, in anul 2001, cu 67,1% la crearea PIB, iar in 2002 cu 69%, comparativ cu numai 16,4% in anul 1990. Astfel, contributia acestui sector la cresterea economica a devenit comparabila cu cea din principalele tari candidate la Uniunea Europeana (in anul 2000, contributia sectorului privat la crearea PIB era de 62% in Cehia, 63,2% in Polonia si 71,7% in Ungaria).

Comertul exterior

In Romania, comertul reprezinta o componenta cheie a strategiei de relansare si dezvoltare durabila a tarii. Principalul obiectiv al politicii comerciale este cresterea intr-un ritm superior a exporturilor comparativ cu importurile, pentru a se realiza un echilibru dinamic al balantei comerciale.

In perioada 1991-2002, volumul comertului exterior s-a marit de peste trei ori, respectiv de la o valoare cumulata (export si import) de circa 10 miliarde USD in 1991 la 31,7 miliarde USD in anul 200 Aceasta evolutie pozitiva, atat a exporturilor, cat si a importurilor, se datoreaza majorarii gradului de deschidere a economiei spre exterior, demonopolizarii activitatilor de comert exterior, acordurilor de liber schimb incheiate de Romania, precum si cresterii competitivitatii economiei, inclusiv pe calea majorarii investitiilor straine. Cu toate acestea, comparativ cu Statele Membre ale UE, volumul comertului exterior este foarte redus (in anul 2000, volumul comertului exterior al Republicii Cehe era de 61 miliarde USD, al Ungariei de 59 miliarde USD, iar al Poloniei de peste 80 miliarde USD).

Dinamica fluxurilor comerciale externe ale Romaniei in anul 2002 a continuat trendul ascendent inregistrat in cursul anului 2001.

Figura 7. Evolutia comertului exterior, in perioada 1991-2002

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2002

Semnificativ este faptul ca dupa multi ani s-a inregistrat o contributie pozitiva a cererii externe la cresterea economica datorita unei dinamici accelerate a exportului de bunuri si servicii in raport cu cea a importurilor. In anul 2002, exportul de bunuri si servicii s-a majorat in termeni reali cu 17,2%, iar importul de bunuri si servicii cu 13,3%. Contributia pozitiva a exportului net la cresterea reala a PIB a fost in anul 2002 de 0,3 procente, fata de o contributie negativa de 2,4 procente in 2000 si 3 procente in 2001. Aceasta tendinta care, in fapt, reflecta cresterea competitivitatii economiei romanesti, este de apreciat in conditiile in care cresterea economica de proportiile celei consemnate in Romania in ultimii doi ani implica, in mod direct, o crestere a importului.

Exporturile au crescut semnificativ in perioada 2001-2002, atingand 13,9 miliarde USD in 2002 si au avut urmatoarele caracteristici:

Concentrarea exportului pe un numar relativ restrans de grupe de produse, in general cu valoare adaugata mare. Este important de mentionat faptul ca in anul 2002 patru grupe de produse detin 80% din totalul exporturilor, respectiv produse ale industriei usoare (35%), constructii de masini (22%), produse metalurgice (13%) si produse ale industriei lemnului (10%);

In anul 2002, relevanta pentru manifestarea unei tendinte de imbunatatire structurala a exporturilor este cresterea cu 1,3% a ponderii produselor industriei constructiilor de masini in totalul exporturilor Romaniei. Contributia acestei grupe de produse la cresterea in valoare absoluta a exporturilor, este de cca. 690 milioane USD cumulat in perioada 2001-2002;

Orientarea din ce in ce mai ferma a exporturilor catre tarile Uniunii Europene, care detin in prezent o pondere de cca. 67% in totalul exporturilor Romaniei.

O dezvoltare notabila a inregistrat-o sectorul privat, a carui pondere in total exporturi a crescut de la 15,9% in 1991 la 66,7% in 2001, iar in total importuri de la 16,1% la 69,6% in aceeasi perioada.

Desi exportul a inregistrat cresteri, intre Romania si Statele Membre ale UE, exista un decalaj semnificativ. Astfel, in anul 2002, comparativ cu Polonia, Ungaria si Cehia, volumul exporturilor Romaniei era de circa 3 ori mai redus, discrepantele fiind mult mai mari comparativ cu Statele Membre ale UE-15.

Majoritatea importurilor se datoreaza, in principal, atat necesitatii sustinerii cresterii economice realizate, cat si unor factori conjuncturali si climaterici: (cresterea pretului pe piata mondiala la titei, gaze naturale, huila energetica, declinul energetic cauzat de seceta si de importurile suplimentare de pacura).

Importurile au inregistrat o crestere de circa 3 ori in perioada 1991 - 2002, cu o incetinire relativa a sporirii acestora in anii 1997 si 1998, si chiar o scadere valorica absoluta in anul 1999, ca urmare a ratelor negative de crestere economica din perioada respectiva. De remarcat ca dinamica cea mai accentuata a inregistrat-o importul de produse ale constructiilor de masini, datorita eforturilor de modernizare a economiei si de retehnologizare a industriei, inclusiv pe calea aportului de bunuri de investitii promovate de patrunderea capitalului strain[13].

Importurile romanesti se caracterizeaza prin:

Concentrarea importurilor pe un numar relativ restrans de grupe de produse, patru dintre acestea detinand, in 2002, 73% din totalul importurilor (produse ale industriei constructiilor de masini 31%, produse ale industriei usoare 22%, produse minerale 13%, metale si articole din metal 7%);

Cea mai mare parte in importul de marfuri, respectiv circa 31%, o detin produsele industriei constructiilor de masini, din care cea mai mare parte este formata din bunuri de capital pentru investitii;

Principala zona geografica de provenienta a importurilor o reprezinta Uniunea Europeana, care detine o pondere de 58% din total, in cadrul acesteia detasandu-se Italia (21%), Germania (15%) si Franta (6%). Se remarca si ponderea Federatiei Ruse in importul tarii noastre care, cu 7% din total, detine a treia pozitie in topul furnizorilor de importuri ai Romaniei, fapt datorat, in principal, livrarilor de titei si gaze naturale.

Balanta comerciala a inregistrat permanent deficite in perioada 1991 - 2002, cuprinse intre 1 miliarde USD si 4,1 miliarde USD, ca urmare, pe de o parte, a cresterii dependentei economiei romanesti de materiile prime si energia din import, precum si, pe de alta parte, a sporirii accentuate a importurilor de masini si utilaje, care au beneficiat in aproape intreaga perioada de anumite facilitati fiscale si vamale legate de promovarea investitiilor straine. Cu toate acestea, deficitul balantei comerciale inregistrat de Romania a fost mult mai redus comparativ cu unele State Membre (in anul 2000, Portugalia inregistra un deficit al balantei comerciale de 14,9 miliarde USD, Marea Britanie 52,8 miliarde USD, Austria 4,8 miliarde USD si Polonia 17,2 miliarde USD).

In anul 2002 s-a inregistrat un deficit al balantei comerciale de 4 miliarde USD, sub nivelul inregistrat in anul 2001 (4,2 miliarde USD). Deficitul balantei comerciale in anul 2002 se datoreaza, in principal, soldului negativ la unele grupe de produse, cum ar fi: produse ale industriei constructiilor de masini (-2,5 miliarde USD), produse ale industriei chimice (-1,6 miliarde USD), produse minerale (-1,1 miliarde    USD), produse agroalimentare (-0,7 mld USD) si altele, sold compensat intr-o oarecare masura de excedentul inregistrat la produse ale industriei usoare (+1,0 mld USD), produse din lemn, inclusiv mobila (+0,7 mld USD) si metale comune si articole din metal (+0,5 mld USD).

Contul curent al balantei de plati externe

In ciuda unor progrese in ceea ce priveste reducerea inflatiei si controlarea bugetului de stat, deficitul extern de 6–7 % din PIB pentru perioada 1996 – 1998 a devenit nesustenabil. Scaderea rezervelor internationale si un varf al rambursarii datoriei externe au adus tara foarte aproape de o criza a platilor la inceputul anului 1999. Printr-o noua reducere a deficitului fiscal, prin politici aspre referitoare la venituri si printr-o corectare puternica a cursului de schimb valutar, deficitul contului curent a fost redus la aproximativ 4 % din PIB in 1999. Sprijinind aceasta ajustare, in acelasi an, un imprumut stand-by a fost negociat cu Fondul Monetar International.

In anul 2002, ca urmare a diminuarii deficitului comercial, deficitul contului curent a scazut cu 33,2% fata de anul precedent, ajungand sa fie de 1662 mil. euro si reprezentand 3,4% din PIB. Un factor de atenuare a deficitului l-au constituit transferurile curente al caror flux net a fost de 1,6 mld    euro in 2002, in crestere cu 350 mil. euro fata de anul anterior. De remarcat ca deficitul contului curent a fost finantat in proportie de 69,3% prin influxuri nete de investitii straine directe.

La sfarsitul anului 2002, rezervele valutare (fara aur si DST) ale statului administrate de Banca Nationala a Romaniei au crescut cu cca. 1,5 mld    euro, insumand 5,9 mld euro, fata de 4,4 mld euro cat se inregistrase la 31 decembrie 2001.

Capitalul

Formarea bruta de capital fix a crescut in anul 2002 cu 8,3% fata de anul 2001, rata de investitie determinata prin raportarea formarii brute de capital fix la produsul intern brut fiind de peste 21%. In cadrul acesteia, investitiile realizate in economie au crescut cu 7,4% fata de 2001, datorita majorarii cu 12,4% a investitiilor in sectorul privat si scaderii cu 1,5% a investitiilor in sectorul de stat. Investitiile in utilaje si mijloace de transport au crescut cu 10,3%, ponderea importului de utilaje in investitiile in utilaje reprezentand 35,9%, ceea ce reflecta capacitatea si disponibilitatea economiei de asimilare a investitiilor de modernizare.

In ceea ce priveste formarea bruta de capital fix, comparativ cu noile State Membre ale UE, cresterea inregistrata de Romania in perioada 2000 – 2002 a fost superioara valorilor inregistrate de Cehia, Ungaria si Polonia, insa mult mai redusa comparativ cu Statele Baltice.

Figura 8. Ponderea formarii brute de capital fix in PIB

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2002

Ocuparea si castigurile salariale

Transformarile din tarile Europei centrale si de sud-est au dus la cresterea somajului. Transformarea structurala din economie a condus la disparitia multor locuri de munca din industrie si la aparitia altora, prea putine insa comparativ cu oferta de munca. De asemenea, cei care isi pierdusera locurile de munca aveau nevoie de timp sa gaseasca altele si de pregatire pentru reconversie si recalificare.

Astfel, intre 1990 si 2001, populatia ocupata a Romaniei a scazut cu peste 2,2 mil. persoane, adica cu circa 21%. Practic, in toate domeniile cu exceptia agriculturii si a unora dintre servicii (comert, activitati financiare, bancare si de asigurari, invatamant, sanatate si asistenta sociala si administratie publica) populatia ocupata a inregistrat scaderi. Astfel, reduceri semnificative ale populatiei ocupate au fost inregistrate in industrie (cu 52,6%) – in special industria prelucratoare - si constructii (cu 51,8%). Desi in agricultura s-a inregistrat o crestere a ocuparii (de 13 puncte procentuale, adica 401.000 persoane), numai intr-o mica masura persoanele disponibilizate din industrie si constructii a fost absorbita.

Figura 9. Structura populatiei ocupate in anul 2002

Sursa: Institutul National de Statistica, Buletinul CANSTAT Nr.1/2003

In prezent, intre Romania si Statele Membre, exista decalaje insemnate in ceea ce priveste structura populatiei ocupate in agricultura si sectorul serviciilor.

Desi in ultimii ani ponderea populatiei ocupate in agricultura s-a redus (cu 6,3 puncte procentuale intre 2000 si 2002), aceasta continua sa fie de peste 7 ori mai mare decat media UE-15. Astfel, daca ponderea populatiei ocupate in agricultura este in Romania este de circa 37%, in UE-15 aceasta nu depaseste 5% (inregistrand peste 10% numai in Grecia si Portugalia), iar in noile State Membre 20%.

In sectorul serviciilor, ponderea populatiei ocupate a crescut in perioada 2000 – 2002 cu 0,7 puncte procentuale. Totusi, nivelul inregistrat de Romania in anul 2002 (aprox. 32%) este de peste 2 ori mai redus atat decat media UE-15, cat si decat media noilor State Membre.

Rata de activitate a populatiei de 15 ani si peste a inregistrat o evolutie descendenta intre 1996-2001, scazand de la 64,8% la 62,2%, fiind apropiata de nivelul ratei medii de activitate a UE-15 (64,1%). Aceasta evolutie se datoreaza in exclusivitate diminuarii sistematice a ratei de ocupare a populatiei in varsta de munca, cele mai puternice scaderi ale ocuparii remarcandu-se in cazul populatiei urbane (de la 55% in 1996 la 49,2% in 2001). Din acelasi motiv, in mediul rural ratele de activitate au crescut, rata de ocupare la sate marindu-se cu 2,3 puncte procentuale (de la 66,9% la 69,2% intre 1996 si 2001).

Calculata conform metodologiei BIM, rata somajului a avut in perioada 1997 – 2002 o evolutie crescatoare (de la 5,3% in 1997 la 8,4% in anul 2002), astfel incat nivelul acesteia din 2002 este superior mediei UE-15 (7,7%), insa mult mai redus comparativ cu unele State Membre din Europa Centrala si de Est (Polonia – 19,9%, Slovacia – 18,5%, Bulgaria – 17,8%).

In anul 2002, salariul mediu brut lunar a fost de 5,4 mil lei, adica aproximativ 170 Euro, inregistrand o crestere de 30 euro fata de 2000.

Salariul real (raportul intre indicele castigului salarial mediu net si indicele preturilor de consum) s-a majorat sensibil, ajungand conform datelor lunare, sa reprezinte in luna octombrie 2002 (luna fara influentele de sfarsit de an: prime, al 13-lea salariu) 62,2% din nivelul lunii octombrie 1990, comparativ cu 56,8% in luna octombrie 2000.

In perioada 2000 – 2002, Romania a inregistrat o crestere a castigului salarial real de 12,9 puncte procentuale, nivel inferior Ungariei si Estoniei (21,5, respectiv    20,0), dar superior atat tuturor celorlalte noi State Membre, cat si celorlalte State Candidate.

Consumul individual efectiv al populatiei a crescut in 2002 cu o rata mai mica decat produsul intern brut, dar mai ales, fata de cea a salariului real, respectiv cu 3,7%. Daca luam in considerare ca in 2002 castigul salarial real a crescut cu aproape 6%, rezulta ca o buna parte din venituri nu a mai fost destinata consumului, ci a fost economisita si investita.

Consumul colectiv efectiv al administratiei publice a cunoscut o crestere moderata, respectiv de 2% in 2002, in consens cu politica bugetara restrictiva si orientata catre investitii.

Ca urmare, consumul final total    a inregistrat in anul 2002 o importanta reducere a ponderii sale in produsul intern brut, respectiv de la 86,2% in 2000 la 82,7% in 200

Inflatia

Dezechilibrele economiei romanesti manifestate pe parcursul perioadei de tranzitie, ritmul lent al reformei, persistenta indisciplinei financiare, lipsa unei concurente reale intre agentii economici si perpetuarea unor pozitii de monopol, precum si actiunea progresiva a unor factori de corectie structurali sau conjuncturali au contribuit la intretinerea si, in unele perioade, la accentuarea inflatiei.

Astfel, in perioada 1990 – 1994, inflatia a inregistrat niveluri deosebit de ridicate, in 1993 cresterea preturilor de consum atingand valoarea record de 256,1% fata de anul precedent. Comparativ cu aceasta perioada, in anii urmatori, cu exceptia anului 1997, nivelul inflatiei a inregistrat valori mult mai reduse (32,3% in 1995 si 59,1% in 1998). Abia dupa 2000 se constata aparitia unui trend constant descrescator al acesteia.

In anul 2002, trendul descendent al inflatiei a cunoscut o consolidare remarcabila, rata inflatiei fiind cea mai redusa dupa anul 1990. In structura preturilor de consum, cresteri semnificative s-au inregistrat la tarifele pentru servicii si la marfurile nealimentare, cresteri ce s-au situat peste nivelul indicelui general al preturilor de consum, in timp ce preturile marfurilor alimentare cu cea mai mare pondere in cadrul indicelui preturilor de consum au inregistrat cresteri sub nivelul indicelui general.

Figura 10. Modificarea ratei medii anuale a indicilor preturilor de consum, in perioada 1991-2002

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 2002

Desi aflata intr-un evident proces de reducere, inflatia (22,5% in anul 2002) depaseste cu mult nivelurile inregistrate atat in UE-15 (2,1%), cat si in noile State Membre (Ungaria – 5,2%, Polonia – 1,9%, Cehia – 1,4%).

Masurile de restructurare/privatizare aplicate cu precadere in sfera utilitatilor publice, de ameliorare a disciplinei financiare in scopul reducerii arieratelor, precum si de promovarea unei politici a veniturilor strict legata de performantele economice tintesc reducerea inflatiei pana la un nivel de circa 9% in anul 2004.

Perspectivele macro-economice pana in 2006

Politicile si reformele structurale pentru perioada 2004-2006 au in vedere, potrivit PEP 2003, un ritm anual de crestere a produsului intern brut incepand cu 2004 de peste 5% care sa conduca la diminuarea discrepantelor intre nivelul de dezvoltare al economiei romanesti si media UE in perspectiva aderarii la 1 ianuarie 2007.

Pe linia cererii, ca urmare a ultimelor evolutii din economie, o mai mare parte din cererea pentru investitii si chiar din consum se apreciaza ca va fi acoperita din import. Unul din factorii care au stimulat in prima parte a anului deteriorarea raportului dintre import si export l-a reprezentat expansiunea activitatii de creditare, dar Guvernul si Banca Nationala intreprind masuri pentru inscrierea deficitului in tintele asumate.

Se are de asemenea in vedere un nivel al somajului care sa nu induca la inflatie, precum si un raport intre productivitatea muncii si salarii care sa nu majoreze inclinatia spre consum in detrimentul economisirii si investitiilor, ca baza pentru sporirea valorii adaugate.

Se prognozeaza ca veniturile salariale sa creasca - in termeni reali, pe intreaga perioada 2003-2006, mai putin decat cresterea PIB, respectiv in medie cu 4,2% anual.

Relansarea investitiilor este estimata a se realiza prin imbunatatirea economisirii si implicit a ratei investitiilor, care va putea ajunge la orizontul anului 2006 la peste 25% din PIB.

Tabelul 1 Corelatia economisire-acumulare

% din PIB

Sursa: Programul economic de preaderare 2003

Nota: *Acumularea bruta reprezinta formarea bruta de capital, respectiv formarea bruta de capital fix plus variatia stocurilor

Relansarea cererii interne se va realiza fara a neglija rolul cererii externe. Exportul net de bunuri si servicii, estimat, va avea incepand cu anul 2005 o contributie pozitiva la cresterea reala a PIB, datorita dinamicii mai pronuntate a exportului de bunuri si servicii fata de importurile de bunuri si servicii, dar si datorita unei imbunatatiri sensibile a structurii schimburilor externe, cu efecte asupra indicatorilor de competitivitate[14].

Tabelul 13. Evolutia principalilor indicatori macro-economici

- modificari procentuale fata de anul anterior -

Sursa: Programul economic de preaderare 2003

Nota: *Cererea interna cuprinde consumul final si formarea bruta de capital

Comertul exterior se asteapta sa se dezvolte in continuare in ritmuri sustinute, superioare cresterii PIB. Astfel, pentru perioada 2003-2006 se estimeaza o crestere medie anuala de 7,7% a exporturilor de bunuri si de 8,0% a importurilor de bunuri, ceea ce va conduce la valori crescande ale deficitului comercial FOB-FOB, respectiv de la 3,1 miliarde euro in 2003 la cca. 4,0 miliarde    euro in 2006.

Deficitul contului curent ca procent din PIB se asteapta sa se mentina, in general, sub 5% in perioada 2003-2006. Se estimeaza ca acesta va fi finantat intr-o masura crescanda prin fluxuri autonome de capital, scazand importanta relativa a fluxurilor compensatorii. Astfel, se asteapta ca investitiile straine directe sa atinga in perioada 2003-2006 niveluri de 1,4-1,9 miliarde    euro anual.

Datoria externa, desi urmeaza sa creasca sensibil in perioada 2003-2006, se va situa la un nivel de cca. 32% din PIB, cu mult sub parametrii maximi acceptati de standardele internationale, ceea ce permite ca acesta sa se incadreze in capacitatea Romaniei de rambursare a creditelor.

Pentru perioada 2003–2006, reducerea graduala a inflatiei continua sa reprezinte o prioritate a Guvernului. Pentru acelasi interval de timp s-a considerat ca se va mentine tendinta de apreciere, ca medie anuala, a monedei nationale fata de cosul de valute cu circa 2,7%, in conditiile reducerii graduale a raportului Euro/USD de la circa 1,11 in anul 2003 la circa 1,00 pana in 2006 .

Tabelul 14. Rata inflatiei si deflatorul PIB

Sursa: Programul economic de preaderare 2003

Productia industriala este prevazuta sa creasca astfel incat in 2006 sa fie cu circa 22% mai mare fata de anul 2002, reprezentand un ritm mediu anual de 5,0%.

Se estimeaza ca agricultura se va dezvolta in perioada 2003-2006 intr-un ritm mediu anual de 2,4% - pentru sectorul vegetal de 0,3%, iar pentru sectorul cresterii animalelor de 5,1%.

In intervalul 2003-2006 se prognozeaza cresteri la toate tipurile de transport marfuri si pasageri, cresteri generate de evolutia pozitiva a economiei in aceasta perioada. Corespunzator, volumul de marfuri transportate prognozat pe principalele grupe de produse pentru anul 2006 va creste cu circa 16,2% fata de realizarile anului 200 De asemenea, numarul pasagerilor transportati va inregistra in anul 2006 o crestere cu 9,3% fata de nivelul anului 2002 (conform PEP 2003). De asemenea, in domeniul resurselor umane, cresterea economica sustinuta va fi insotita de o majorare a numarului de salariati in conditiile cresterii productivitatii muncii.

Pentru perioada 2003-2006, se prevede o rata a cresterii robusta si sustenabila, cu continuarea consolidarii fiscale. Mai mult, se asteapta ca adaptarea sistemului asigurarilor sociale si a sistemului de pensii si continuarea reformelor structurale, sa contribuie la sustenabilitatea pe termen lung a finantelor publice si a cresterii economice. Cererea interna, in cadrul careia cererea pentru investitii creste considerabil, competitivitatea sporita si exporturile in crestere, precum si afluxul crescut de fonduri din partea Comunitatii Europene, ca sprijin pentru pregatirea aderarii sunt tot atatea elemente care vor contribui la sustinerea unui nivel ridicat al activitatii economice[16].

BIBLIOGRAFIE CAPITOLUL II

IONCICA, Maria (coordonator), „Strategii de dezvoltare a sectorului tertiar”, Editura Uranus, Bucuresti, 2004;

***Anuarul Statistic al Romaniei, editiile 2001, 2002;

***Planul National de Dezvoltare 2004-2006, Ministerul Integrarii Europene

***Coface Intercredit, www.trading-safely.com

***www.ba-ca.com (Bank Austria Creditanstalt)

***www.caravanafs.ccina.ro (Guvernul Romaniei, Strategia nationala de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu, in sedinta din 16 martie 2000)

***www.ijf.hr

***www.oenb.at

***www.setimes.com