PATRIMONIUL TURISTIC IN DOBROGEA

PATRIMONIUL TURISTIC IN DOBROGEA

Dobrogea (bulgara Добруджа) este un habitat istoric si geografic care face parte din teritoriul Romaniei si Bulgariei, teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra. Regiunea era cunoscuta in trecutul istoric sub numele de Dacia Pontica sau Scitia Minor. Din punct de vedere administrativ cuprinde in Romania judetele Tulcea si Constanta iar in Bulgaria - Dobrici si Silistra.

Principalele orase sunt: Constanta, Tulcea, Medgidia si Mangalia, la care se adauga numeroase sate si statiunile balneo-climaterice si de vacanta de pe litoral: Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud (odinioara Movila), Costinesti, 23 August (odinioara Tatlageac), si, la Comorova (la nord de Mangalia) intreaga salba de statiuni numite Neptun, Saturn, Olimp, Jupiter, Venus si Aurora; la sud de Mangalia mai gasim 2 Mai si Vama Veche. Numeroase alte sate de vacanta destinate vacantelor si perioadelor de relaxare de gasesc la limane (Histria, Ovidiu, Techirghiol) sau la Dunare. Dobrogea este marginita in partea de nord-est de frumosul habitat al Deltei Dunarii. De asemenea, pe teritoriul Bulgariei, regiunea detine orasele Bazargic si Silistra si situri turistice de patrimoniu natural si istoric: Albena, Balcic, Cavarna, Caliacra, Sabla

Dobrogea este limitata la nord de Delta Dunarii de Muntii Macinului, la est, la vest de Marea Neagra, si la est de cursul inferior al Dunarii. Dobrogea cuprinde in nord-estul Bulgariei regiunile Dobrici si Silistra. Apele curgatoare de pe teritoriul ei sunt, sunt putine la numar, scurte, cu un debit mic, ele se varsa in lacurile de pe tarmul Marii Negre. Cele mai importante rauri sunt: Taita, Telita, Slava, Casimcea. Lacurile existente sunt sarate, dintre care se pot aminti: Techirghiol, Babadag, Golovita, Tasaul.

Relieful dobrogean

RELIEFUL se defineste ca totalitatea neregularitatilor scoartei terestre ce imbraca Terra.
Relieful Dobrogei este din punct de vedere al componentelor unul complex,
deoarece are podisuri(fostii munti Hercinici),depresiuni, chei (Cheile
Dobrogei), litoral(litoralul Marii Negre), delta (Delat Dunarii), suprafete intinse de-campii, locuri desertificate.

In cadrul subprovinciei ponto-danubiene, ansamblul fenomenelor fizico-geografice pune in evidenta aspecte foarte variate.Dobrogea se detaseaza ca unitate cea mai bine conturata prin prezenta Dunarii si Marii Negre .Din punct de vedere al reliefului, Dobrogea se imparte in:

1. Dobrogea de nord.Cunoscuta in literatura de specialitate si sub numele de
Dobrogea muntoasa(de orogen) este constituita din horstul dobrogean (Dobrogea hercinica) si Dobrogea antesiluriana, un compartiment al sistemelor caledonice si hercinice din paleozoic , antrenat in miscarile chimerice din mezozoic, dar nu strain de eforturile orogenice din mezocretacic.Sub actiunea indelungata, cu intensitati variate, dar continua a agentilor modificatori interni si externi, aceste vechi sisteme muntoase au fost reduse la stadiul de peneplene si campii, cu martori de eroziune presarati din loc in loc, care confirma pe deplin existenta altor aspecte din istoria dezvoltarii lor.

2. Dobrogea de sud sau Dobrogea de platforma.In totalitatea ei reprezinta o unitate de platforma structurala, larg dezvoltata, cu fragmentare pronuntata, realizata pe un fundament de sisturi cristaline si sisturi verzi.Miscarile de tip bascula din pliocen si cuaternar au determinat ondularea formatiunilor geologice de suprafata, fapt reflectat in unele aspecte de relief.Problema limitei dintre aceste doua tinuturi a fost mult discutata , deoarece limita fizico-geografica nu se suprapune limitei geologice.Dobrogea de nord vine in contact cu Dobrogea de sud, sub raport geografic, pe o zona unde se impletesc caracterele proprii acestora, aproximativ pe directia localitatilor Topalu-Navodari.

3. Dobrogea maritima reprezinta cel mai complex tinut dobrogean sub aspect
morfo-bio-pedologic, la care se mai adauga particularitati climatice, unice de pe intinderea tarii noastre, caracterizate mai ales prin conditiile de insolatie deosebit de favorabile curei heliotermice.

Trebuie insa sa mentionam ca toate aceste trei tinuturi s-au dezvoltat pana la un moment dat pe un fond comun; ca atare, unitatea lor rezulta din unitatea de geneza, dar dezvoltarea lor intr-o faza ulterioara s-a facut pe directii diferite fapt care le-a imprimat si o serie de caractere aparte.
Incadrarea Dobrogei maritime si relatiile ei cu celalalte unitati limitrofe.
Intregul litoral romanesc al Marii Negre se intinde pe o distanta de 245 km intre gura Musura a bratului Chilia si Vama Veche.Dobrogea maritima propriu-zisa o definim ca extinsa la nord pana la bratul Sf. Gheorghe, iar la sud pana la granita cu Bulgaria.

Cu privire la limita de nord se impune insa o precizare : nu putem sa spunem ca sectorul estic al bratului Sf. Gheorghe, de la Mahmudia la mare , separa distinct doua unitati morfologice, Dobrogea lacustra de Delta Dunarii, deoarece aspectul campiei aluvio-deltaice cu aceleasi caractere se continua si la sud de acest brat pana la marginea lacului Razim; insa datorita faptului ca zona Dranovului ocupa o pozitie frontala fata de podisul deluros al Tulcei , o consideram atasata Dobrogei maritime.

La vest, spre Dobrogea continentala, limita prezinta mai multa complexitate; ea este marcata printr-o usoara denivelare morfologica si diferentiere stratigrafica in unele locuri, la care se mai adauga diferentieri de ordin bio-pedo-climatic.Se pune in evidenta, mai ales, extinderea influentelor generate de conditiile maritime.

Limita de vest se desfasoara intre localitatea Mahmudia si localitatea Cotul Vaii, iar trecerea intre Dobrogea maritima si Dobrogea continentala se face sub forma unui plan de racord usor inclinat si cu o latime variabila; in general latimile din est, sub 100m, apartin Dobrogei maritime.

Aceasta limita se poate urmarii pe directia : Mahmudia, est dealul Bestepe(242m), est Movila Cerdacului(130m), dealul Imalac(118m), dealul Stanca Mara,dealul cu Cununa(204m), vest localitatea Agighiol, est dealul Utu , vest localitatea Zebil, prin partea estica a dealului Denistepe(266m), de pe localitatile Turda,Mihai Bravu,Babadag,Enisala, est dealurile Caramanchioi-Eniceri,est Ceamurlia de sus, dealul Hamangia, localitatile Mihai Viteazu, Cogealac, Sacele,M. Kogalniceanu.

Pana aici, Dobrogea maritima-in care se dezvolta o campie neconsolidata pe
deplin-vine in contact cu Dobrogea de nord.O serie de prelungiri ale orogenului dobrogean, sub forma de pinteni cu altitudini de peste 100m sau chiar 200m, inainteaza in zona lacustra.
Pe vaile largi(Taita,Slava si Casimcea), campia litorala se insinueaza in masa de orogen, legandu-se cu unele depresiuni interioare.Pe zonele de contact profilul transversal al vailor, care se dirijeaza spre mare, se deschide foarte mult si aici sunt localizate o serie de lagune(Tasaul,Nuntasi,Istria).

De la Murfatlar spre limita de sud este mai putin evidenta sub raport morfologic si trece pe directia localitatilor:Baraganu,Topraisar, Amzacea, pana la Cotul Vaii.

In general pe aceasta limita Dobrogea maritima se pune in contact cu Dobrogea de sud si corespunde in linii mari cu izohipsa de 100m; inaltimile sub 100m apartin Dobrogei maritime, iar cele peste aceasta cota, Podisului Dobrogei de sud, astfel ca cea dintai apare ca o treapta celei de a doua, cu care sub raport structural este organic legata.

Prin ansamblul caracterelor proprii , Dobrogea maritima apare ca un tinut de
tranzactie ; dar ea isi defineste unitatea si diversitatea calitativa prin conditiile
generate de interferenta uscat-mare, cu actiuni dirijate de pulsatiile neo-tectonice.

Reteaua hidrografica

In interior, judetul Constanta, este deficitar in privinta apelor curgatoare(cele mai multe avand debite mici si oscilante), pe margini are numeroase lacuri-limane fluviatile si fluvio-maritime.

O nota caracteristica a retelei hidrografice de pe teritoriul judetului este densitatea foarte scazuta a acesteia, de 0,1 km/km², reprezentand cea mai redusa valoare de pe intreg teritoriul tarii.

Apele sunt reprezentate de rauri( Topolog, Chichirgeaua, Carasu), parauri( Casimcea, Topolog, Crucea, Nuntasi), lacuri( Buceag, Oltina, Baciu, Tasaul, Corbu, Siutghiol-Mamaia, Agigea, Tabacarie, Techirghiol), limanuri s.a.

Nu putem vorbi de hidrografia judetului Constanta fara sa amintim principalele caracterstici ale celor 2 componente principale ale hidrografiei dobrogene - fluviul Dunarea si Marea Neagra.

Fluviul Dunarea si Canalul Dunare-Marea Neagra realizat partial pe traseul vaii Carasu, are o lungime de 64 km, intre Cernavoda si Agigea, are o adancime medie de 7,5 msi este prevazut cu doua ecluze( la Cernavuda si la Agigea).

Marea Neagra margineste judetul spre est, cu suprafata de 462535 km²( impreuna cu Marea Azov), este o mare de tip continental deschisa. Are tarmurile crestate, cu golfuri larg deschise, cu putine peninsule (Crimeea) si insule (ins. Serpilor).

Salinitatea apei marii oscileaza intre 17% pe litoralul romanesc, 18% in largul marii si 22% la mari adancimi. Temperatura medie anuala a apelor Marii Negre in zona litoralului romanesc este de 12,7⁰C. La Constanta s-au inregistrat cele mai ridicate temperaturi ale marii de 22,4⁰C, iar cele mai scazute temperaturi s-au inregistrat in luna februarie( 2,9⁰C)

Flora si fauna se dezvolta numai in stratul superior (pana la 180m adancime).Se intalnesc forme proprii ca familia sturionilor, formele mediteraneene - scrumbia albastra, iar la gurile de varsare ale fluviilor forme de apa dulce (gingirica). Frecvent pot fi intalnite forme interesante cum sunt calul de mare , pisica de mare , unele specii de delfin (porcul de mare) , un mic rechin (cainele de mare ) si mai rar foca din Marea Neagra. Flora este alcatuita din alge verzi ,rosii si brune si se dezvolta pana la adancimea de 75-80m pana unde patrunde lumina soarelui .

Clima

Clima Dobrogei evolueaza pe fondul general al climatului temperat continental, prezentand anumite particularitati legate de pozitia geografica si de componentele fizico-geografice ale teritoriului.

Existenta Marii Negre si a fluviului Dunarea, cu o permanenta evaporare a apei, asigura umiditatea aerului si totodata provoaca reglarea incalzirii acestuia.

Temperaturile medii anuale se inscriu cu valori superioare mediei pe tara - 11,2⁰C la Mangalia si 11,2⁰C la Murfatlar) - iar in jumatatea central-nordica a teritoriului valorile gnu scad sub 10⁰C.

TEMPERATURA ANULUI-media lunara si anuala ;1995~Constanta.

Temperaturile minime absolute inregistrate in judetul Constanta au fost de -25⁰C la Constanta la 10 februarie 1929, -33,1⁰C la Basarabi (Murfatlar) la 25 ianuarie 1954 si -25,2⁰C la Mangalia la 25 ianuarie 1942.

Temperaturile maxime absolute inregistrate au fost de +43⁰C la Cernavoda la 31 iulie 1985, +41⁰C la Basarabi la 20 august 1945, +38,5⁰C la Constanta la 10 august 1927 si +36⁰C la Mangalia la 25 mai 1950.

Precipitatiile prezinta valori anuale cuprinse intre 378,8 mm la Mangalia, 469,7 mm la Oltina si 451 mm la Mihail Kogalniceanu, situand judetul Constanta intre regiunile cele mai aride ale tarii.

Vanturile sunt determinate de circulatia general atmosferica si conditiile geografice locale. Caracteristice zonei sunt brizele de zi si de noapte.

In functie de conditiile fizico-geografice pe teritoriul judetului Constanta se gasesc concentrate un numar mare de ecosisteme , de o mare varietate , incepand cu ecosistemele terestre de stepa , silvostepa si padure sfarsind cu ecosistemele acvatice , marine si lacustre , din lungul litoralului si Dunarii .

Zona stepei , cu limita superioara de 50-100m altitudine , cuprinde o vegetatie superioara doar in locurile improprii culturilor pe fasiile de pasuni ori in rezervatiile naturale .

Zona silvostepei ocupa spatii reduse ca suprafata in sud-vestul judetului , dar sub forma de palcuri izolate apare si pe versantii vailor abrupte .

Zona de padure - ocupa , in judetul Constanta arealele cele mai restranse cca 3% din teritoriul acestuia .

Zona vegetatiei nisipurilor maritime ocupa suprafete restranse .

In vederea consolidarii falezelor si fixarea nisipurilor pe plaje au fost plantate specii de arbusti . Pe solurile saratoase , de-a lungul zonei nordice a litoralului , apare o vegetatie halofila (de saraturi) .

In zona litorala si dunareana a limanurilor cu apa dulce , pe depozite lacustre , se contureaza biotopul marginal palustru, in care vegetatia este predominant hidrofila.

Vegetatia Marii Negre este formata din asociatii de plante , alge de marimi si culori diferite si iarba de mare singura planta cu flori din apele marine romanesti .

In localitatile urbane si in statiunile litoralului , in special , spatiile verzi intravilane , au un rol estetic peisagistic deosebit .

Situatia spatiilor verzi la 01.01.1990

Fauna

Intr-o stransa legatura cu raspandirea solurilor si vegetatiei intalnim o varietate foarte mare de vietuitoare.

Datorita acestor raporturi de interdependenta raspandirea teritoriala a vietuitoarelor urmeaza aproape fidel arealele de vegetatie .

In regiunea de stepa , cea mai extinsa in limitele judetului Constanta , fauna prezenta se caracterizeaza printr-un mare numar de pasari si rozatoare care-si gasesc hrana din belsug .

Printre speciile caracteristice stepei din judetul Constanta se numara popandaul , cel mai daunator si iepurele vanat bine apreciat . Sa mai intalnesc in numar mare orbetele mic , soarecele de camp si sobolanul cenusiu .

Dintre animalele carnivore putem aminti dihorul de stepa , dihorul patat, grivanul , sarpele rau .Reptilele sunt reprezentate prin gusterul vargat , soparla de stepa si broasca testoasa dobrogeana .

Dintre pasari amintim potarnichea , graurul, cotofana , uliul parumbar , uliul serpar, prepelita si ciocarlia.

In lacurile din lungul litoralului si pe malul Dunarii sunt intalnite frecvent exemplare de :sarpe de apa , pesti importanti pentru pescuit ( caras , crap , biban , salau) si numeroase pasari: chiriachite , pescarusi , cormorani , starci cufundaci , fugaci , gaste , majoritatea oaspeti de primavara .

Pe nisipurile maritime fauna este reprezentata prin numeroase cochilifere (scoici japoneze , scoici albe , midii , stridii ).

Dintre mamiferele mai rar intalnite putem aminti unele specifice Dobrogei :vulpea carbunareasa , parsul de copac , jderul de piatra si dihorul patat.

Solurile

Solurile au o dispunere etajata sub forma de fasii in directia vest-est , pe fundalul carora s-au format local soluri intrazonale .

Cernoziomurile sunt soluri caracteristice ptr stepa dobrogeana ocupand cea mai mare parte din suprafata judetului .

Solurile balane sunt raspandite in vestul judetului intr-o fasie ingusta intre Rasova si Cernavoda si intre Topalu si Garliciu.

Aceste soluri formate pe suprafete orizontale sau cu pante foarte mici avand altitudini de peste 100m (150-250m), pe leossuri , argile si aluviuni , unde stratul freatic se afla la adancimi sub 20m .

Pe teritoriul judetului Constanta se intalnesc mai multe subtipuri de cernoziomuri :carbonatic , castaniu de padure, ciocolatiu si cambrice.

Dintre solurile azonale putem aminti solonceacurile , solurile hidromorfe , solurile aluvio-coluviale si rendzinele . Pe suprafete foarte mici , insular , izolate mai pot fi intalnite randzinele , rogosolurile , nisipurile si litisolurile .

Bogatiile subsolului

Resursele naturale de sol si subsol ale judetului sunt variate .Astfel , mineurile nemetalifere (diatomice si argile bentonice , nisip verde glauconitic, creta etc.) au o larga raspandire geografica in partea centrala nordiaca , iar rocile calcaroase (larg folosite in constructii) se afla pe intreg teritoriul al acestuia .

Subsolul judetului Constanta ofera si ape minerale prin izvoarele de al Topalu si Mangalia.

Principala resursa economica a zonei litorale o constituie pestele. Alte surse importante sunt: iarba de mare si algele rosii .

Rezervatiile naturale

Masivul Cheia

Pe malul stang al Vaii Casimcea, in dreptul satului Cheia, se gaseste masivul Cheia.

Rezervatia ocupa o suprafata de 285 ha si adaposteste circa 565 specii rare de flora.

Rezervatia Fantanita-Murfatlar

Pusa sub ocrotire in anul 1932, rezervatia este situata la 1 km sud de podgoria Murfatlar, pe partea stanga a soselei Constanta-Ostrov.

Rezervatia ocupa o suprafata de 19,70 ha si este inclusa in padurea Murfatlar, a carei suprafata este de 641 ha.

Incepand cu anul 1962 rezervatia este ocrotita de lege si adaposteste specii rare cum ar fi: usturoiul, inul dobrogean,colilia,spinul de Murfatlar,zambila, precum si specii cu areal exclusiv dobrogean: cimbrul, pesma,migdalul pitic bujorul de stepa, ricinul, etc.

In aceasta zona traieste broasca testoasa dobrogeana, a carei arie de raspandire in tara noastra se limiteaza la cateva puncte din stepa Dobrogei.

Numeroasele specii floristice si valoarea peisagistica a zonei fac din aceasta rezervatie un important punct de atractie pentru turisti.

Dunele litorale de la Agigea

Situata in comuna Agigea, la o distanta de 50m de litoralul Marii Negre, rezervatia ocupa o suprafata de circa 25 ha.

Rezervatia ocroteste 120 de specii de plante , printre care se numara varza de nisip, carcelel, troscotul de nisip, pelinul de nisip, rogozul de nisip, lucerna si castravetele de nisip.

Dintre speciile rare se gasesc volbura de nisip,cuisoara de nisip etc.

Padurea Hagieni

In Podisul Dobrogei de Sud, nu departe de lacul Mangalia, intre satele Hagieni si Albesti se intinde Padurea Hagieni.Padurea ocupa 584 ha,din care rezervatia propriu-zisa ocupa 207,40 ha.

Rezervatia forestiera cuprinde trei parti:o parte centrala de 100 ha acoperita de stejari si carpinita, care alterneaza cu poieni si este numita "Cazane", partea de vest cu vai stancoase si poieni de colilie avand o suprafata de 28 ha si partea nordica a rezervatiei numita "Cascaia".

Padurea Hagieni este ocrotita din anul 1962 si adaposteste numeroase specii: vioreaua, brebenelul, brandusa aurie, zambilele,ruscuta de primavara, stanjenelul, bujorul, coada soricelului, colilia, stejarul pufos, iasomia, paliurul, stanjenelul, sipica, etc.

Fauna este reprezentata in Padurea Hagieni prin: broasca testoasa de uscat dobrogeana, coluberul,vipera de padure si diverse specii de4 paianjen.

Lacul Techirghiol

Situata in apropierea localitatii cu acelasi nume, rezervatia este reprezentata de cel mai intins lac salin din tara noastra, cu o suprafata de 10,7 kmp.

Datorita salinitatii ridicate, lacul este populat de o microfauna care s-a adaptat mediului salin.Microfauna care populeaza apa lacului este reprezentata de bacterii, alge verzi, larve de insecte, crustacee, la care se adauga peste 124 specii de pasari.

Extremitatea vestica a Techirghiolului este bogata in izvoare dulci.

Canarelele de la Harsov

In apropierea orasului Harsova, pe malul Dunarii, langa ruinele vechiului castru roman Carsium se afla Canarelele de la Harsov.

Rezervatia se intinde pe o suprafata de 5,30 ha si a fost declarata monument al naturii, datorita importantei sale stiintifice.

Calcarele jurasice existente in aceasta zona au fost studiate incepand cu anul 1867, astfel identificandu-se diferite specii de corali, spongieri etc.

Pesterile de la Gurile Dobrogei

In apropierea comunei Limanu, pe malul drept al soselei Gura Dobrogei-Vistorna se gaseste rezervatia ce cuprinde pesterile Limanu, Liliecilor si La Adam.

Cea mai mare pestera din Valea Casimcea este Pestera Liliecilor, care are o lungime de 480 m, unde s-au descoperit resturile a peste 20 de specii fosile.

O fauna bogata de fosile cuprinzand 39 de specii a fost descoperita in pestera La Adam, pestera renumita prin fauna cuaternara.

Rezervatia adaposteste mari colonii de lilieci precum si specii rare cum ar fi paianjenul, isopodul etc.

Punctul fosilifer de la Aliman

Situata in Dobrogea de Sud, langa comuna Aliman, in Valea Urluia, rezervatia ocupa o suprafata de 14,62 ha si adaposteste lacurile Sarpul si Vederoasa.

Rezervatia are o mare valoare stiintifica, fiind declarata monument al naturii.

Punctul fosilifer Seimenii Mari

Rezervatia este situata langa comuna Seimeni, pe malul Dunarii, la 9 km de Cernavoda si ocupa o suprafata de 0,50 ha.

Rezervatia adaposteste o fauna fosila specifica cuprinzand circa 60 de specii, o suprafata de 0,60 ha din aceasta zona fiind ocrotita de lege.

Punctul fosilifer Cernavoda

Situata in sudul Vaii Carasu langa Cernavoda, rezervatia ocupa o suprafata de 3 ha.

Punctul fosilifer de la Cernavoda cuprinde o fauna fosila bogata reprezentata de cele 72 de specii si a fost declarat monument al naturii.

Reciful de la Topalu

Intre Cernavoda si Harsova , pe malul Dunarii, se gaseste la 3 km de comuna Topalu rezervatia Reciful de la Topalu.

Ocupand o suprafata de 8 ha, rezervatia cuprinde un complex de calcare de varsta jurasica a caror fauna include corali, resturi de viermi, spongieri calcarosi etc

Istoria Dobrogei

Asezata la rascrucea a doua drumuri dintre care unul unea Marea Nordului cu Marea Neagra strabatand Europa centrala iar celalalt porturile Mediteranei orientale cu ale stepelor pontice, istoria i-a harazit Dobrogei de-a lungul veacurilor o soarta zbuciumata. Rand pe rand s-au perindat armatele persilor, apoi cele romane iar mai tarziu invaziile popoarelor migratoare au fost urmate de stapanirea musulmana, Dobrogea devenind intre timp drumul de invazie al armatelor din stepele Rusiei spre Balcani si Constantinopol. Astfel vechiul leagan al poporului roman s-a cufundat in intunericul barbariei. Abia dupa 1877 Dobrogea s-a trezit din nou la lumina pacii si dezvoltarii, din care trei ultime valuri de salbaticie in anii 1916-1918, 1940-1944 si 1945-1989 pareau ca voiesc s-o smulga din nou.

Dobrogea a fost un teritoriu locuit din cele mai vechi timpuri. Cercetarile arheologice au evidentiat existenta obiectelor din eneolitic din cultura Gumelnita si dezvoltarea in neolitic a culturii Hamangia (cunoscuta in special datorita statuii numita "Ganditorul de la Hamangia").

In secolele VI - IV i. Chr. litoralul Marii Negre este colonizat de greci. Pe teritoriul Dobrogei de azi sunt intemeiate coloniile Histria, Callatis si Tomis. Coloniile grecesti se organizeaza dupa modelul polis-ului grecesc. Initial Histria era cea mai prospera dintre colonii, insa, ca urmare a impotmolirii golfului, decade, si Tomisul devine cea mai importanta cetate de pe malul de vest al Marii Negre. Coloniile isi exercitau influenta asupra unui teritoriu mai larg decat cel al cetatii propriu-zise.

Monede batute la Histria

Cetatea Histria

In aceeasi perioada incep sa se constituie si formatiunile statale ale getilor. Inscriptiile de la Histria mentioneaza relatii cu 'regii' geti Zalmodegikos si Rhemaxos (sec. III i. Chr). Catava vreme, cetatile dobrogene se confruntara cu stapanirea persilor, apoi, in perioada elenistica, se aliara cu Regatul Pontului, puterea dominanta in Marea Neagra, inainte de a trece sub stapanirea Romei in anul , fiind incluse in provincia romana Moesia.

In antichitate, Dobrogea era cunoscuta sub denumirea de Scythia Minor (denumire romana). Unii istorici folosesc si denumirea de Dacia Pontica. Numele actual vine de la Despotul Dobrotici din sec. 14. Istoricul antic grec, Pliniu cel Batran, sustinea ca teritoriul dintre Dunare si Marea Neagra era populat de geti, pe care romanii ii numeau daci. Scitii au venit mai tarziu, si acelasi Pliniu cel Batran, sustinea ca scitii aveau aceeasi origine ca si geto-dacii. In final, urma scitilor se pierde printre daci.

Provincia joaca un rol important in sistemul de aparare a Imperiului Roman, constituind parte a limesului danubian.

Crestinandu-se, puterea romana devine bizantina. Odata cu sosirea Slavilor si Bulgarilor care le disputa teritoriul Bizantinilor, Dobrogea dobandeste un grad crescand de autonomie si mai apoi devine independenta (cu seria de conducatori Dimitrie, Satza, Tatos, Seslav, Balica, Dobrotici, Ivanco), fiind alipita Tarii Romanesti de catre Mircea cel Batran. Inca de pe atunci, avea o compozitie etnica variata, aparand in cronicile si hartile vremii sub denumirile de Velacia minor, Bulgaria tertia, Graecia tomitana sau Despotatus Vicinensis. Iachint, episcopul de la Vicina (cetate disparuta, ale carei urme sunt poate sub Isaccea sau sub Tulcea) devine primul metropolit al Tarii Romanesti in 1359. Dar dupa moartea lui Mircea cel Batran, Dobrogea intra in componenta Imperiului Otoman intre 1418 si 1421. Se pare, dupa anumiti cercetatori, ca Dobrogea sau parti din aceasta, au reintrat pentru scurt timp in componenta Tarii Romanesti in timpul lui Vlad Tepes ( - cateva luni) si a lui Mihai Viteazul ( - ).

Deoarece in secolele XIV-XVI, Imperiul Otoman avansa spre Europa centrala, Dobrogea era o posesiune periferica, fara o mare importanta strategica sau economica. Ea facea parte, din punct de vedere bisericesc, din Exarhatul Proilavon, cu sediul la Braila, care cuprindea si Bugeacul. Dar pe masura ce treceau anii, numarul musulmanilor crestea, ajungand sa fie pe alocuri majoritari. In multe locuri, cultura dispare in profitul ciobanitului extensiv, fostele orase de coasta devin simple sate de pescari, in locul lor se dezvolta Babadagul si Medgidia ca targuri rurale. Ciobani din Ardeal, Moldova, Tara Romaneasca transhumeaza in fiecare iarna aici, multi dintre ei (Mocanii) stabilindu-se definitiv si amestecandu-se astfel cu Romanii dobrogeni (Dicienii). Aceasta situatie continua si in perioada de inceput al declinului puterii otomane (sec. XVII). Situatia se modifica insa dramatic, odata cu extinderea teritoriala a Imperiului rus. In secolele XVIII-XIX, Dobrogea devine un camp de batalie intre Turcia si Rusia. Situatia se agraveaza dupa anul 1812 cand Imperiul rus anexeaza Basarabia astfel ca Dunarea devine frontiera intre Rusia si Turcia. Cu acest prilej Sultanul si Tarul fac un schimb de populatii: Tatarii Nogai si Turcii din Bugeac vin in Dobrogea in locul unui numar echivalent de Bulgari si de Gagauzi care se stabilesc in sudul Basarabiei.

Harta etnica a nordului Dobrogei si a sudului Basarabiei din 1861 (Vezi si legenda)

In perioada Imperiului otoman s-au stabilit pe teritoriul Dobrogei populatii turcice (anatolieni, selgiucizi) si, incepand cu secolul XVIII, dupa schisma din Biserica Ortodoxa rusa, adepti ai Bisericii de rit vechi, care se opuneau reformelor lui Petru cel Mare (Lipoveni).

Elementul romanesc a fost prezent in mod constant in Dobrogea in perioada otomana. Desi istoriografia straina a prezentat in general Dobrogea drept o provincie colonizata cu romani dupa 1878, in fapt, au existat sate romanesti in muntii Macinului, in jurul gurilor Dunarii si pe malul drept al Dunarii (Vlahii, Floriile, Aliman, Dunareni consemnate de Ion Ionescu de la Brad in lucrarea sa 'Excursion agricole dans la plaine de la Dobroudja'). Bastinasii dobrogeni purtau traditional numele de Dicieni, despre care Vasile Parvan si George Valsan presupuneau ca se trage de la cetatea Vicina mentionata in sursele medievale. Cartografia veche arata in jurul gurilor Dunarii numiri romanesti, ca de exemplu limanurile Albastru (azi Sinoie), Fidilimanu (azi Zmeica), Iancina (azi Razim sau Razelm) sau satele Barleni, Filipesti (azi Dunavatul de sus si de jos), Sontea (azi Mila 23), Tatomiresti (azi Tatanir), Pojorata (ulterior Pojaret, disparut), intre timp inlocuite de numiri lipovenesti, dar care dovedesc o prezenta romaneasca anterioara. Pe de alta parte, Dobrogea a fost utilizata drept pasune de iarna de catre oierii romani din Ardeal, in special de catre cei din zona Sibiului pentru o perioada indelungata. Acestia erau cetateni austrieci si beneficiau de anumite facilitati din partea autoritatilor otomane si romane.

Existenta unei populatii romane semnificative este probata si de faptul ca, in 1870, autoritatile otomane locale il numesc pe monahul Nifon Balasescu (nascut in judetul Sibiu, calugarit la Caldarusani), drept director al scolilor romanesti din Dobrogea. Nifon Balasescu infiinteaza 21 de noi scoli romanesti in nordul Dobrogei (Tulcea, Harsova, Macin).

Dobrogea devine parte a Romaniei dupa independenta, prin decizia Congresului de la Berlin ( ). Anterior Congresului de la Berlin, Tratatul de pace ruso-turc de la San Stefano (3 martie ) prevedea cedarea Dobrogei la sud de o linie Rasova-Agigea de catre Imperiul Otoman catre Bulgaria, cu toate ca populatia acestei parti a Dobrogei cuprindea o majoritate relativa de musulmani (turci, tatari si cerchezi). Dar la Congresul de la Berlin, unde reprezentantii Romaniei nu au fost admisi, emisarul francez a insistat ca frontiera cu Bulgaria sa porneasca de la Dunare imediat in aval de orasul Silistra pentru a ajunge la mare intre catunele de pescari Ofidaki (azi Vama-Veche) si Limanaki (azi Durankulak in Bulgaria) ca sa cuprinda populatia compact romaneasca din satele dunarene situate intre Silistra si Rasova, si din jurul portului Mangalia. Partea de sud, (Cadrilaterul), locuit de asemenea in majoritate de turci si de tatari, a revenit Bulgariei. In anul 1879, Romania a cerut Bulgariei orasul Silistra si chiar a ocupat Arab Tabia, fortareata orasului. Marile puteri au acordat Arab Tabia Romaniei dar Silistra a fost lasata bulgarilor .

Integrarea Dobrogei in Regatul Romaniei a sporit importanta provinciei, deoarece asigura iesirea la mare a statului roman. Astfel se construieste Podul de la Cernavoda pentru asigurarea legaturii feroviare directe cu restul tarii, iar orasul Constanta devine principalul port la Marea Neagra. Are loc si o stabilire sistematica a romanilor din alte provincii (in special din Muntenia si a romanilor din Transilvania) in Dobrogea, sporind ponderea elementului romanesc din regiune. Spre deosebire de restul Regatului Romaniei, in Dobrogea nu existau latifundii date in arenda, ceea ce a contribuit la crearea unei populatii rurale relativ instarite.

Harta etnica a Dobrogei din 1918, de Orest Tafrali

Cadrilaterul a fost alipit Romaniei in anul 1913, dupa cel de-al doilea razboi balcanic, prin prevederile Tratatului de pace de la Bucuresti.

In anul 1916, dupa intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial, pe teritoriul Dobrogei au loc operatiuni militare importante. Astfel in august 1916, trupele conduse de generalul Mackensen cuceresc Turtucaia, luand prizonieri 28.000 de militari romani. Ofensiva Puterilor Centrale a continuat. La data de 26 august armata romana a evacuat Silistra, iar la mijlocul lunii septembrie a reusit sa opreasca ofensiva inamicului pe aliniamentul Rasova - Cobadin - Topraisar. La lupte a participat, de partea romana, o divizie de prizonieri sarbi si croati din armata austro-ungara, formata in Rusia.

In timpul Primului Razboi Mondial, Bulgaria a anexat Cadrilaterul si fasia de teritoriu pana la linia Rasova-Agigea timp de 2 ani, ocupand restul Dobrogei (cu exceptia Deltei) pana la data de 30 septembrie 1918. La incheierea primului razboi mondial Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine restabileste frontiera din 1913 intre Romania si Bulgaria, atribuind din nou Cadrilaterul Romaniei.

In perioada interbelica continua procesul de modernizare a Dobrogei, insa conditiile sunt fundamental schimbate. Porturile din nordul Dobrogei (in special Sulina si Tulcea) decad in conditiile reducerii dramatice a comertului si navigatiei pe Dunare. Constanta continua sa ramana principalul port la Marea Neagra insa orasul este la randul sau afectat de scaderea volumului comertului si incertitudinile legate de noul statut al navigatiei prin stramtorile Bosfor si Dardanele. Continua stabilirea in Dobrogea a numerosi romani din alte provincii, iar in anii '20, in special in partea de sud a judetului se aseaza numerosi aromani, astfel ca vechii Dicieni si Mocani devin minoritari. Tot in aceasta perioada are loc o emigrare masiva a turcilor din Dobrogea in Republica Turcia, ca urmare a politicii lui Mustafa Kemal Ataturk de a incuraja stabilirea musulmanilor din Balcani in noul stat turc.

Cadrilaterul a fost recuperat de Bulgaria in anul 1940 prin Tratatul de la Craiova, cand Adolf Hitler a ordonat regelui Carol al II-lea sa regleze diferendele teritoriale cu Bulgaria. In urma convorbirilor dintre cele doua state, s-a incheiat la data de 7 septembrie 1940 tratatul care restabilea frontiera din 1912 intre Romania si Bulgaria. Tratatul de la Craiova a instituit si un transfer obligatoriu de populatii intre cele doua state: toti bulgarii din nordul Dobrogei si toti romanii din Cadrilater urmau sa-si paraseasca domiciliul si sa se instaleze pe teritoriile statelor respective.

Perioada comunista a fost deosebit de grea pentru Dobrogea. Autoritatile comuniste au facut presiuni asupra taranilor pentru a colectiviza regiunea, astfel ca in anul 1955, Dobrogea a fost declarata prima regiune colectivizata a Romaniei (Nicolae Ceausescu si-a facut aici o parte din cariera). Aceasta politica a ruinat satele Dobrogei si a determinat un exod rural masiv spre centrele urbane, in special spre Constanta. In aceste conditii, si in Dobrogea au existat grupuri armate de rezistenta contra puterii comuniste. Dintre acestea cel mai semnificativ a fost grupul Haiducii Babadagului, care a actionat in perioada 1949 - 1952.

De asemenea, in 1949, conducerea comunista a Romaniei a organizat construirea canalului Dunare - Marea Neagra, folosind in special detinuti politici, supusi unui regim de exterminare. Construirea canalului a fost abandonata in anul 1955. Lucrarile la Canal au fost reluate in anul 1975 si au fost incheiate in anul 1984. In anul 1986 a fost dat in folosinta Canalul Poarta Alba - Navodari.

In perioada de dupa 1989, Dobrogea a suferit pe fondul general al crizei generale a economiei romanesti. Disparitia flotei comerciale romane, declinul general al navigatiei pe Dunare ca urmare a razboaielor din fosta Iugoslavie, pierderea locului privilegiat al portului Constanta, de principal punct de tranzit al exporturilor romanesti si declinul turismului la Marea Neagra au afectat negativ economia Dobrogei.

Etno-culturalitatea Dobrogei

Spectrul eterogen al populatiei si viata spirituala a localitatii se explica prin trecutul ei istoric, care nu poate fi separat de trecutul istoric al Dobrogei.

O scurta incursiune in trecut releva urmatoarele aspecte legate de problema multiculturalitatii:

1. Prezenta poporului roman pe pamantul Dobrogei.

Dovezile arheologice si de arhiva atesta ca aici traiau oameni liberi in localitati infloritoare, care se ocupau cu cresterea animalelor, pescuitul, prelucrarea metalelor, cultivarea pamantului si schimbul de produse.

Cultul crestin al populatiei este explicabil prin misiunea Sfantului Apostol Andrei pe pamantul Dobrogei.

2. In jurul anului 1400 se consemneaza aparitia populatiei de etnie rroma in Europa, care se raspandeste treptat pe tot continentul. Mestesugari priceputi, lautari talentati, rromii au adus cu ei spiritul lor boem si cultul pentru fast. Credinta joaca un rol foarte important in viata lor spirituala. Ei adopta de regula cultele populatiei in mijlocul careia traiesc.

3. In a doua parte a domniei lui Mircea cel Batran, Dobrogea a trecut pentru 450 de ani sub autoritate turceasca. Populatie de religie islamica, turcii au adaugat la viata Dobrogei cele doua mari sarbatori ale anului: Ramazan-bairam si Kurban-bairam. Cu aceste ocazii impart dulciuri si baclavale, care se vor afla si pe mesele crestinilor ortodocsi.

In Romania, monumentele de arta musulmana, ca de altfel intreaga mostenire culturala a trecutului se bucura de ocrotirea si grija statului roman. Toate acestea reflecta sentimentele de prietenie care leaga poporul roman de toate popoarele musulmane.

4. In 1873, au sosit in Dobrogea si primii colonisti germani adusi din Basarabia. Din pacate dupa 40 de ani, ei au fost obligati sa plece, parasind in pripa agoniseala de o viata.

5. In urma cedarii Cadrilaterului 1913-1914 are loc schimbul de populatie cu bulgarii. Dobrogea a primit astfel populatia aromana (macedoneni) care a adus cu ea un folclor deosebit de bogat, cresterea oilor fiind ocupatia lor cea mai indragita.

6. Lipovenii au plecat din Rusia de III veacuri si jumatate in jurul anului 1700, din motive religioase, pentru a-si pastra credinta ortodoxa. S-au stabilit in tari din Europa, America si Asia. In Romania, rusii lipoveni s-au stabilit in Bucovina si in Dobrogea. Suportul identitatii etnice il reprezinta religia si limba rusa. Denumirea de lipovean este atribuita intamplator in spatiul romanesc. Termenul de lipovean vine de la expresia "Tei-Lipa" care defineste materialul folosit de ei in confectionarea diferitelor obiecte, in special icoane. Cunoasterea trecutului acestei etnii este insuficienta si uneori denaturata.

Obiective turistice

- Lacuri: Techirghiol (cel mai bogat lac pentru namol terapeutic din Romania), Bugeac, Oltina, Corbu, Tasaul, Tatlageac, Sinoe, Siutghiol etc.

- Pesteri: complexul natural de la Gura Dobrogei, situat intre Limanu si Targusor, format din trei pesteri: Limanu, Liliecilor si La Adam, unde traiesc mari colonii de lilieci.

Pesterile din Dobrogea nu sunt nici pe departe la fel de daruite de natura ca cele din inima tarii, insa au o valoare istorica sau biologica inestimabila, fapt care a atras atentia cercetatorilor din toata lumea.

Leaganele crestinismului

Pestera Sfantul Andrei

Devenita azi loc de pelerinaj, pestera este vizitata anual de mii de credinciosi, care vin aici pentru a vedea locul in care a trait si a propovaduit crestinismul Sfantul Andrei.
Aflata in apropierea localitatii Ion Corvin din judetul Constanta, grota a fost transformata in schit in jurul anului 60 d.H. de catre Sfantul Andrei, devenind astfel primul lacas de cult crestin din Romania. In prezent, au loc lucrari de dezvoltare ale ansamblului monahal.

Pestera Sfantului Ioan Casian

Este locul pe care vestitul teolog al Bizantului si in acelasi timp, unul dintre inteimeietorii monahismului l-a ales pentru a duce o viata asceta. Pestera mai fusese locuita si inainte, gasindu-se urme ale locuirii ei pana in secolul X e.n. Astazi, este un loc de pelerinaj pentru credinciosii crestini din toata tara.

Ce legatura este intre planeta Marte si Romania?

Pestera Movila

In 1986 un grup de cercetatori romani a realizat una dintre cele mai mari descoperiri ale secolului, in timp ce facea cercetari asupra solului, in vederea construirii unei centrale electrice in apropierea Marii Negre.

Descoperirea Pesterii Movila avea sa uimeasca intreaga lume stiintifica o data cu descoperirea unei lumi subterane ostila oamenilor, animalelor sau plantelor de la suprafata.

Nu era pentru prima data cand se descoperea viata intr-o pestera, dar in cazurile anterioare viata subterana depindea de cea de la suprafata.

Insa la Movila, cercetatorii au descoperit un cerc complet inchis, un ecosistem in sine, total independent de suprafata. Acest lucru l-a facut pe unul dintre cercetatori sa afirme ca daca in urma unui razboi nuclear viata de pe pamant ar disparea, acest ecosistem ar fi un supravietuitor.

Se pare ca pestera pastreaza secretul originii vietii. Au fost identificate mai multe specii de animale, dintre care 33 erau specii noi. Dr. Cristian Lascu vede in acestea fosile vii, care au reusit sa supravietuiasca milioane de ani. Refugiul lor in subteran isi are inceputurile in epoca de gheata.

Una dintre teoriile genezei sustine ca populatia pesterii a fost izolata in urma cu cinci milioane jumatate de ani, cand nivelul Marii Negre a scazut simtitor. In acel timp, cei mai apropiati stramosi ai omului de azi erau maimutele din sudul Africii.

Ineditul acestei descoperiri consta in existenta primului ecosistem din lume al carui viata se bazeaza pe chemosinteza. Printre creaturile descoperite se afla un miriapod care masoara 10 cm, al carui muscatura este veninoasa.

Cercetatorii au identificat doua spatii cu aer. In primul se aflau specii de nevertebrate cunoscute, insa in cel de-al doilea spatiu au descoperit un strat ce avea o consistenta laptoasa. Acest strat era compus din materiale organice. Aerul nu era respirabil, fiind otravit cu gaze nocive vietii, cum ar fi hidrogenul sulfurat si dioxidul de carbon, nivelul oxigenului fiind foarte scazut.

Absenta luminii solare duce la eliminarea posibilitatii de a obtine hrana prin fotosinteza, de aceea organismele aflate aici s-au adaptat la conditiile de mediu. Utilizand energia chimica rezultata din oxidarea hidrogenului sulfurat, microorgansimele foloseau chimiosinteza pentru a-si procura hrana. Acest procedeu a dus la formarea stratului cu aspect laptos, plin cu microorganisme, care au constituit hrana pentru celelalte animale aflate in pestera, ei fiind ultima veriga a lantului alimentar. Acest sistem autosustinut nu a fost niciodata intalnit la suprafata Terrei.
Dr. Cristian Lascu nu a gasit dovezi ale provenientei apei din exterior. Teoria elaborata de acesta este ca apa de la suprafata Romaniei contine un isotop, consecinta a dezastrului de la Cernobil, iar daca aceasta apa ar fi fost de la suprafata ar fi trebuie sa contina implicit si acest isotop. Insa testele au aratat ca era inexistent. Apa provenea dintr-o rezerva subterana care se pare ca a fost pastrata aici timp de 2500 de ani. Neprimind alimentatie din exterior, s-a creat un ecosistem inchis, total diferit de cele aflate la suprafata. Printre speciile noi de carnivore gasite aici se numara doi pseudoscorpioni, un miriapod, o specie noua de lipitoare, patru paienjeni si un scorpion de apa, diferit de rudele sale cunoscute.

Locuitorii subterani au o culoare pala, iar ceea ce ii diferentiaza complet de rudele lor de la suprafata este lipsa totala a vederii si antenele de proportii gigantice pe care le folosesc pentru a se deplasa pe intuneric.

Simpla prezenta umana in acest loc, ameninta serios viata ecosistemului, deoarece simplul proces respirator, poate cauza dezechilibre, prin modificarea nivelului de oxigen si de dioxid de carbon din pestera. De aceea, este permisa intrarea a cel mult trei persoane o data.

Larry Lemke de la centrul de cercetare NASA a asemanat conditiile de viata din pestera Movila cu cele de pe Marte. Lemke, care lucreaza la o misiune de cerecetare a existentei vietii pe Planeta Rosie, crede ca este posibil sa fi existat forme de viata pe acesta, in urma cu 3,5 bilioane de ani, cand Marte era mai calda. Cazul pesterii Movila a readus speranta gasirii unor forme de viata incipiente in subteranul planetei, unde exista surse de apa lichida calda.

Descoperirea acestei pesteri nu i-a inspirat doar pe cercetatori, ci si pe scenaristii americani, care au scris o poveste plecand de la acesta descoperire, culminand cu productia filmului "The cave" in 2005, in regia lui Bruce Hunt.

Pestera La Adam

Situata in Gura Dobrogei, o zona cu mai multe obiective speologice, pestera La Adam se diferentiaza de celelalte prin aportul informational adus paleologiei si arheologiei, trecand astfel in topul pesterilor cu cea mai mare valoare istorica din Europa. Importanta stiintifica a acestei pesteri a inceput sa fie studiata in 1995, ca urmare a descoperirii a cinci piese de piatra cioplita apartinand altarului inchinat zeului Mitras, identificat cu Zeul Luminii, si a descoperirii unor roci care prezentau forme de eroziune, care au revelat resturi de fosile.

Au fost identificate 60 de specii de mamifere cuaternare si 80 de specii de fosile jurasice. Insa piesa de rezistenta a pesterii La Adam este un molar care a fost identificat ca apartinand lui Homo sapiens fossilis, care locuia aceste meleaguri cu 100 000 de ani i.e.n.

Pestera Limanu

Neglijata de catre autoritati, desconsiderata de catre localnici, pestera Limanu a fost si este inca subiectul unei controverse istorice: este sau nu celebra pestera Keiris, pestera Limanu de astazi?
Reputatul istoric Vasile Parvan a identificat pestera Keiris ca fiind localizata in zona Gura Dobrogei, insa noile studii indica mai degraba pestera Limanu ca fiind labirintul subteran pe care dacii l-au folosit pentru a se ascunde de proconsulul roman Marcus Licinius Crassus.

Marturia despre acest eveniment istoric deosebit de important ne-a ramas de la istoricul Cassius Dio, care relateaza in "Istoria romana" intregul episod legat de pestera Keiris, despre care se spunea inca de pe atunci ca era atat de intinsa, incat pana si titanii se refugiasera acolo dupa infrangerea suferita in fata zeilor.

In anii 29 - 28 i.e.n, proconsulul roman intreprinde o expeditie razboinica pentru a veni in ajutorul lui Roles, care se afla in conflict cu regele Dapyx. Fortareata fiind cucerita, locuitorii acesteia s-au refugiat, luandu-si cu ei si avutul, in pestera Keiris, un labirint vast care avea mai multe intrari. Crassus, insa, le-a gasit pe toate si le-a zidit. Perspectiva infometarii i-a facut pe localnici sa se predea. Dupa aceasta cucerire, Crassus a continuat sa atace si alte regate gete, indiferent de politica pe care acestea o aveau fata de Imperiul Roman.

Istoricul antic nu a facut nici un fel de mentiune asupra locului un de ar putea fi amplasata aceasta pestera. Ultimele studii si cercetari indica pestera Keiris ca find actuala pestera Limanu, Caracicala sau La Icoane, dupa celelalte denumiri ale sale. Denumirea "La Icoane" nu isi are valente crestine, se pare ca a fost inspirata de chipurile cioplite aflate la intrarea in pestera, probabil un semn de recunoastere, distruse partial in prezent.

Situata in Comuna Limanu, judetul Constanta, pestera a fost studiata pentru prima data de catre speologul C.M. Ionescu, in 1916. Mai tarziu, o echipa condusa de Margareta Dumitrescu si Traian Orghidan, a cercetat pestera, impartind-o in 3 sectoare.

Dr. Vasile Boroneant a gasit, la atenta cercetare a pesterii, elemente care au marcat caracterul de unicitate al acestei pesteri in tara noastra. Coridoare lungi si intortocheate facute dupa un plan bine gandit, firide pentru opaitele care serveau la iluminat, semne care marcheaza colidoarele, probabil puncte de orientare, doua camere cu altar al caror tavan este afumat, ceea ce ne indica ca isi serveau scopul, oase incastrate in peretii pesterii sau obiecte de ceramica din diverse perioade, de la cea geto-dacica, romana, pana la cea greceasca, toate aceste urme ale unor civilizatii trecute vin in sprijinul relatarii istoricului antic Dio Cassus.

Unele galerii au peretii si tavanele acoperite cu desene, simboluri sau caractere romane si chirilice. Istoricul Vasile Boroneant identifica aceste desene ca apartinand mai multor generatii, pornind din secolul I i.e.n. pana spre sec XI e.n., evocand scene sau porturi ale artei tracice din epoca fierului, arta traco-dacica sau perioada romano-bizantina.

Pestera a fost mult timp deschisa vizitatorilor ocazionali sau curiosilor, care au reusit performanta de a o vandaliza, mazgalind peretii acesteia si acoperind o mare parte din desenele si inscriptiile conservate acolo de mai bine de 2000 de ani. Toate acestea, sub privirile indiferente ale autoritatilor, care au gasit abia de curand de cuviinta sa restrictioneze accesul in pestera.
Istoricii care au cercetat pestera spun ca acolo sunt inca multe ramasite care asteapta sa fie cercetate, dar conditiile sunt improprii unor cercetari adecvate.

Nu a durat mult pana la intrarea pesterii in circuitul folcloric local. Sunt cunoscute mai multe episoade care povestesc despre suprafata vasta a acesteia, motiv de curiozitate si ocazie de aventura pentru localnicii temerari. Si se pare ca nu putini sunt cei care s-au aventurat pe coridoarele intunecate, multi dintre el ramanand acolo pentru totdeauna, altii intorcandu-se pentru a povesti despre ceea ce este dincolo. Majoritatea istoriilor se refera la intinderea acestei pesteri. Se pare ca unele coridoare duc dincolo de granita Romaniei, pana in Bulgaria. Exista un episod cu un satean care s-a aventurat in cercetarea pesterii pana a ajuns in pivnita unui taran bulgar, i-a baut vinul si apoi s-a intors acasa. O alta istorie este a unui localnic care a dorit sa isi sape o fantana in curte si s-a oprit in momentul in care din pamant au inceput sa iasa lilieci, semn ca deranjase un cuib subteran. Fantana mai exista si astazi si este inchisa, nefiind functionabila.
Se pare ca alte coridoare ale pesterii duc pana sub biserica satului, fapt atestat de patania unor copii rataciti in subteran, care au auzit la un moment dat clopotele bisericii, dandu-si seama astfel unde se afla.

Aceste pesteri, valoroase din punct de vedere arheologic, biologic, antropologic sau istoric pentru intreaga omenire, au atras atentia cercetatorilor de profil din afara Romaniei. Intrebarea ramane: ce facem noi pentru a pastra si proteja aceste daruri neasteptate venite din negura istoriei noastre?

- Rezervatii naturale: Dunele marine de la Agigea, Canaralele de la Harsova (rezervatie geologica si paleontologica), Canaraua Fetii (rezervatie de fauna), Padurea Hagieni.

- Statiuni: Costinesti (numita si Statiunea tineretului), Eforie Nord (la 14 km de Constanta, statiunea a fost infiintata in 1894, cand a fost construit aici un sanatoriu), Eforie Sud (fosta statiune Carmen Sylva era il 1930 cea mai importanta statiune de pe litoralul romanesc), Jupiter - Cap Aurora, Mamaia (cea mai mare statiune turistica din Romania, ale carei inceputuri dateaza din 1906 - 1919), Mangalia (vechea colonie greceasca - Callatis - fondata in sec.4 i.e.n.), Neptun

- Olimp, Saturn, Venus, Techirghiol (statiune permanenta pe malul lacului cu acelasi nume).

- Pe malul lacului Sinoe, in partea nordica a actualei peninsule Istria,s-a ridicat in urma cu peste doua mii sase sute de ani vestitul oras Histria, intemeiat de navigatorii si negustorii greci, care s-au asezat in ospitalierul golf de odinioara, cu scopul de a face comert cu bastinasii geto-daci. Uleiul de masline, vinurile, podoabele grecesti erau schimbate pe grane, miere, ceara de albine, piei de vita, peste sarat, oferite de triburile locale.

Histria (Istria in limba greaca - denumire luata de la fluviul Istros = Dunarea) prospera si se dezvolta timp de opt secole. Asezarea, inconjurata de un puternic zid de aparare, era alimentata cu apa prin conducte lungi de peste 20 km; strazile erau pavate cu piatra, iar institutiile de educatie fizica = gymnasion si cele cultural-artistice = museion cunosteau o deosebita activitate.

Intre secolele I si al III-lea e.n se instaureaza puterea romana pe meleagurile Dobrogei de azi. In aceasta perioada, in oras se construiesc temple inchinate zeitatilor romane, terme (bai publice), cartiere ale cetatenilor bogati cu case frumoase.

Dar golful Halmyris, unde era asezat orasul a inceput sa se impotmoleasca, nisipul inchizand iesirea la Marea Neagra. Cu tot neajunsul creat de lipsa posibilitatilor de a mai face negot pe mare, orasul cetate si-a mai prelungit existenta pana in secolul al VI-lea. Cumplita invaziea avarilor, care distrug aproape in intregime cetatea, ii obliga pe locuitori s-o paraseasca in cautarea unui loc mai ferit de primejdii. Incet, incet, Histria, a carei viata mai pilpiie ca o firava lumina se ruineaza; uitarea ii ingroapa si numele si locul. Histria, cea mai veche asezare urbana din tara, a fost scoasa la lumina incepand din 1914, de sapaturile marelui istoric si arheolog Vasile Parvan.

Constanta obiective turistice religioase

Moscheea Constanta

Aflata in imediata apropiere a Pietei Ovidiu, a fost cladita in anul 1910, pe locul unei vechi geamii. Minaretul, a carui inaltime atinge 50m, si cupola cladirii au fost construite din beton armat. Pentru realizarea coloanelor si a scarilor s-a folosit calcarul de Albesti, iar pentru poarta mare de la intrare s-a adus marmura neagra din Italia. Edificiul are o frumoasa pictura interioara, in care domina culorile verde, albastru de cobalt, ocru deschis si rosu.

Biserica romano-catolica Sfantul Anton Constanta

Constructie in stil romanic, ridicata in 1937, dupa planurile arhitectului Romano de Simon, pe locul unei alte biserici catolice ce data din 1885. Ea a fost realizata din caramida rosie si are un turn patrat.

Catedrala ortodoxa Sfintii Apostoli Petru si Pavel Cosntanta

Este o constructie ridicata dupa planurile arhitectului Ion Mincu intre 1883-1885. In interiorul sau se afla doua jilturi artistic lucrate. Constructia, in stil greco-roman, din caramida presata, impresioneaza prin monumentalitatea fatadei si prin turnul inalt de 35 m.

Biserica greaca Schimbarea la Fata - Constanta obiective turistice

A fost construita intre anii 1863 si 1865, prin contributia coloniei grecesti din oras, care a primit aprobarea sultanului AbdulAzis pentru construirea ei. Biserica are un mic turn in partea dreapta a acoperisului, scarile si pavimentul au fost lucrate in marmura adusa din Grecia.

Acvariul Constanta

Este o destinatie care nu trebuie sa lipseasca din itinerarul oricarui turist ce viziteaza Constanta. Construit pe faleza Cazinoului, adaposteste o mare varietate de pesti de apa dulce si sarata atat de la noi cat si din alte zone (gazduieste 2000 de pesti din 60 specii in urmatoarele sectii: sectia marina, sectia dulcicoli indigeni, specii exotice).

Cazinoul Constanta

Renumit mai mult pentru faleza din apropiere, loc de promenada pentru locuitorii din Constanta si turisti. In momentul de fata se doreste trecerea lui in administrarea unui operator important in vederea readucerii lui in circuitul turistic international.

Delfinariul Constanta

Deschis la 1 iunie 1972 delfinariul Constanta este o mare atractie pentru turisti. Frumoasele mamifere inzestrate cu o inteligenta deosebita uimesc si distreaza in acelasi timp. De-a lungul anilor au aparut alaturi de delfini in acelasi bazin si foci sau pinguini, completand spectacolul acvatic. Este un loc pe care nici un vizitator al Constantei nu trebuie sa il ocoleasca.

Planetariul Constanta

Pentru cei ce sunt interesati de astre si constelatii, sau pentru cei ce doresc sa isi largeasca cunostintele, Planetariul din Constanta este locul excelent de vizitat. Pe un tavan de forma boltii ceresti este proiectat cerul cu stele si cursul lor in timpul anului, totul fiind insotit de explicatiile unui specialist.

Muzee Constanta

Muzeul Marinei Romane Constanta

S-a deschis la 3 august 1969, in fostul local al Scolii Navale, in imediata vecinatate a panoramei portuare si marine. Muzeul Marinei Romane are un patrimoniu care ii confera statutul de unicat national. Prezenta istoria marinei militare si comerciale romanesti, de la simpla luntre cioplita in trunchi de copac, pana la navele moderne de astazi.

Muzeul de Arta Constanta

Infiintat in 1961, Muzeul de Arta Constanta detine valoroase lucrari de pictura, sculptura si grafica, ale artistilor nostri de frunte (Nicolae Grigorescu, Theodor Aman, Ion Andreescu, Theodor Pallady, Corneliu Baba). Patrimoniul muzeului este organizat cronologic si cuprinde arta romaneasca moderna si contemporana, de la finele veacului trecut pana in prezent.

Statuia poetului Ovidiu

Este opera sculptorului Ettore Ferrari. Monumentul a fost ridicat in 1887, de locuitorii orasului, prin subscriptie publica. Ovidiu, marele poet latin, s-a nascut in anul 43 a.H., fiind contemporan cu Virgiliu si Horatiu. El a fost exilat la Tomis, in anul 8 p.H., unde a si murit dupa 9 ani.

Bustul lui Mihai Eminescu

A fost realizat de sculptorul Oscar Han in anul 1930 si a fost montat in apropiere de malul marii, asa cum si-a dorit-o chiar poetul, in celebra sa poezie 'Mai am un singur dor '.

Muzeul de arheologie Constanta

Constanta prezinta cele mai de seama valori de cultura materiala si spirituala din vechiul Tomis si numeroase alte descoperiri de pe teritoriul Dobrogei. In curtea muzeului sunt expuse sarcofage datand din sec. I-III, capitele, baze si trunchiuri de coloane, arhitrave, etc. In salile muzeului pot fi vazute remarcabile piese neolitice din culturile Hamangia si Gumelnita, numeroase obiecte agricole din perioada sclavagista, amfore greco-romane, monede, obiecte folosite in comert.

De asemenea, sunt prezentate fragmente de monumente de arhitectura, statuete de Tanagra descoperite la Callatis, lucrari de arta. Numeroase sunt statuile reprezentand diferite divinitati, printre care amintim: zeita Tyche (Fortuna), zeul Pontos, zeitaHecate, Dionysos, Hermes, Mithras si bazoreliefuri reprezentandu-l pe cavalerul trac.

O impresie deosebita produce sarpele Glycon,o spendida reprezentare in marmura a unui animal fantastic cu trup de sarpe si bot de mamifer. In muzeu sunt prezentate, de asemenea, numeroase piese ilustrandperioade de la inceputul feudalismului in Dobrogea,vestigii descoperite la Murfatlar, Castelu, Dinogetia, Limanu, Harsova, Marleanu, Rasova etc. Muzeul are un lapidariu si o bogata colectienumismatica cu piese de mare valoare, cum sunt monede ce au gravatefiguri de regi sciti, unice in lume.

Mozaicul roman

In spatele cladirii Consiliului Judetean Constanta, in anii 1958-1959, au fost descoperite structurile unui monumental edificiu public din sec. III-IV. Constructia se intinde pe circa 100m de-a lungul falezei. Zidurile groase de aproximativ 2m si inalte de 6m au fost asezate pe un suport lat de 3m si adanc de peste 2m, realizat din bolovani legati cu mortar. Fatada zidurilor a fost placata cu marmura alba si colorata, pastrata azi numai fragmentar.

Pardoseala edificiului era formata dintr-un exceptional covor de mozaic policrom, decorat cu motive geometrice si vegetale. Initial, mozaicul avea o suprafata de 2000 mp, din care doar jumatate s-a pastrat in stare buna, inca un sfert aflat in stare de degradare, a fost recuperat.
Sub terasa cu mozaic au fost descoperite incaperi boltite, care serveau ca depozite de marfuri. Deasupra intrarii uneia dintre ele se afla gravat numele lui Hermes, zeul comertului.

Zidul roman de incinta

Orasul antic era asezat pe partea peninsulara, ridicata la 15-30m deasupra nivelului marii, fiind ferit de atacurile surpriza de pe mare. Pentru a avea o mai buna siguranta, atat in partea de nord cat si in partea de nord-vest, romanii au ridicat in sec. III un puternic zid de aparare ale carui urme au fost interceptate de Bd.Republicii si de aici coborand spre vechiul port.
O portiune a zidului a fost dezvelita impreuna cu un turn de aparare de forma rotunda (Turnul Macelarilor). Turnul este o adaugire mai tarzie. Au fost, de asemenea, interceptate urme de porti ale cetatii Tomis si ale altor turnuri de aparare.

In apropierea Turnului Macelarilor s-a organizat un parc arheologic, in care sunt prezentate chiupuri, coloane, frize, cornise, blocuri de piatra din vechile constructii.
Pe peretele cladirii Bibliotecii municipale a fost montata, tot in cadrul parcului, o harta arheologica a Dobrogei, cu cele mai importante asezari din epoca greco-romana.
Pe terenul fostei gari si in apropiere au fost descoperite tezaurul celor 24 de monumente sculpturale, acum expuse in muzeu, si numeroase constructii din sec. IV-VI ( strazi pavate, fantani, locuinte, ateliere ceramice si doua mari bazilici din fosta resedinta episcopala a Tomisului).

Manastiri Dobrogene

Prezenta manastirilor intre Dunare si Marea Neagra constituie o marturie perena a continuitatii populatiei romanesti in aceasta regiune, a pastrarii crestinismului ca suport al unitatii de neam si aspiratii a romanilor din intreg spatiul carpato-dunareano-pontic.

Ridicate, la fel ca si in restul tarii, in locuri pitoresti, manastirile dobrogene au indeplinit rolul de centre de pietate si cultura, de focare ale constiintei ca romanii locuiesc din totdeauna pe aceste meleaguri.

Specialisti ai istoriei noastre bisericesti sustin ca manastirile dobrogene sunt mostenitoarrele unei traditii monahale ce a luat nastere dupa infiintarea Episcopiei Tomisului, in prima jumatate a secolului al IV-lea.

Se cunoaste ca in secolele IX-X a functionat la Basarabi un complex monastic alcatuit din sase bisericute si cateva chilii sapate in dealul de creta. La Miculitel, in judetul Tulcea, in secolele XI-XII functiona un centru manastiresc ce avea o biserica in plan treflat, cea mai veche de acewt tip descoperita pana acum in tara noastra, si cateva chilii calugaresti. In secolul al III-lea, in aceeasi zona se afla biserica Sfantului anastasie, deservita de o comunitate de monahi.

Dupa cum se cunoaste, Dobrogea a intrat sub stapanire otomana in cursul secolului al XV-lea in urma unor campanii succesive ale armatei musulmane. Populatia romaneasca a continuat sa traiasca in regiune in conditii nu tocmai usoare, existenta sa fiind dovedita si de functionalitatea manastirilor.

Manastirea Cocosu a luat fiinta pe raza comunei Niculitel in anul 1833, pe locul unde in a doua jumatate a secolului al XVII-lea exista un schit de sihastrii. Denumirea si-a luat-o de la 'Dealul Cocosului', din apropiere.

Intemeietorul manastirii a fost arhimandritul Visarion, roman de prin partile Fagarasului, ajutat de ucenicii sai Gherontie si Iasaia.

Intors in tara dupa o sedere de sapte ani la manastirile de la Muntele Athos, Visarion a dorit sa intemeieze o manastire. Impresionat de frumusetea locurilor de la Dealul Cocosului, de padurile de tei din preajma, a rascumparat locul de la o proprietate musulmana.

Sprijinit de romani din zona, de oierii transilvaneni veniti cu turmele la transhumanta, cei trei calugari au construit o biserica de forma dreptunghiulara. In anul 1841 autoritatile otomane au incuviintat functionarea manastirii.

Reparata intre anii 1842 si 1846, biserica a functionat pana in anul 1910, cand a fost demolata, iar pe acelasi loc s-a ridicat o noua biserica.

Ion Ionescu de la Brad, care a vizitat manastirea in mijlocul secolului trecut, a putut constata pretuirea pe care i-o acordau romanii staretului Visarion. Averea manastirii a sporit treptat prin valorificarea terenurilor din preajma, a spiritului gospodaresc al conducatorului comunitatii, precum si al donatiilor.

Deosebit de semnificativa este pozitia staretului Visarion in cursul evenimenteloranilor 1848-1850. Activitatea patriotica, legaturile sale cu revolutionarii romani exilati in Dobrogea, demonstreaza ca activitatea calugarilor de la Manastirea Cocosu s-a circumscris procesului de reorientare a regiunii aproape direct spre Principate. In 1853 staretul Visarion a ridicat o a doua biserica cu hramul Sfanta Treime, dovada a cresterii activitatii manastirii a fost preluata de calugarul Daniil (1860-1884), tot transilvanean de origine. Noul staret s-a preocupat de constituirea in incinta manastirii a unei monumentale clopotnite inalta de 30m.

Revenirea Dobrogei la vechea Romanie in 1878, a deschis si manastirilor din dreapta Dunari un cadru nou de afirmare si dezvoltare a activitaii lor.

In anul 1910, vechea biserica a fost demolata si s-a inceput constructia actualului lacas de cult, lucrarea fiind realizata intre 1911-1913, dupa planurile arhitectului Toma Dobrescu.

La manastire s-a adus o tipografie si s-au infiintat diferite ateliere pentru realizarea de obiecte bisericesti. Ocupatia bulgaro-germano-turca din 1916-1918 a insemnat si pentru Manastirea Cocosu o perioada deosebit de grea, jafurile si distrugerile neocolind valorile si celelalte bunuri ale comunitatii monahale romanesti.

Dupa revenirea in toamna anului 1918 a administratiei romanesti in regiune, s-a intocmit un plan de refacere si completare a cladirilor manastirii. S-a construit corpul de chilii cuu etaj si balcoane. In timpul cutremurului din 10 noiembrie 1940 manastirea a avut multe de suferit, iar un incendiu produs la 27 iulie 1946 a distrus clopotnita si aprovocat topirea clopotelor. Biserica si clopotntia au fost restaurate in anii 1954-1955. Ulterior s-au refacut chiliilor cu etaj, precum si asa numitele 'chilii turcesti', ramase din constructiile ridicate de staretul Visarion.

Un moment deosebit in viata manastirii a avut loc in anul 1973 cand aici au fost depuse moastele sfintilor martiri: Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, descoperite in incinta bazilicii de la Niculitel.

Astazi Manastirea Cocosu constituie un important centru monahal si totodata un obiectiv turistic de real interes ce nu trebuie ocolit de nici un turist iubitor al trecutului si frumusetilor egiunii dintre Dunare si Marea Neagra.

Manastirea Saon

Initial, asezamantul monahal de la Saon a fost infiintat in 1846 ca un schit de catre calugari plecati de la Manastirea Celic-Dere. Mai intai au fost ridicate niste chilii si un Paraclis. Dupa trecerea in jurisdictia Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, episcopul Iosif Gheorghian a decis sa-i stramute si pe ceilalti calugari de la Celicul de Jos la Saon. In acest fel Schitul Saon a devenit independent de Manastirea Celic-Dere. Dupa aceasta a fost construita actuala biserica veche, din lemn, cu hramul "Intrarea Maicii Domnului in Biserica".

In septembrie 1909, Episcopul Nifon Niculescu a pus temelia bisericii noi, construita din piatra si caramida, cu trei turle si cu Hramul "Acoperamantul Maicii Domnului". Din pacate ridicarea bisericii a durat 50 de ani. Mai intai lucrarile au fost intrerupte din cauza Primului Razboi Mondial, apoi a urmat cutremurul din 1940 care a dus la surparea turlelor.
Reconstructia acestora a inceput abia in 1956 si a durat 3 ani. Intre timp a fost executat si pictura bisericeasca. Abia in 1959 Biserica a fost sfintita, in timpul pastoriei Prea Sfintitului Episcop Chesarie Paunescu. In scurt timp insa, lacasul de cult a fost desfiintat iar bunurile au intrat in administrarea Episcopiei Dunarii de Jos - Galati. Abia in 1972 a devenit Metoc al Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, iar in 1990 a redevenit Manastire de sine statatoare.

Manastirea Celic Dere

Situata in comuna Frecatei, din judetul Tulcea, Manastirea Celic Dere este printre cele mai cunoscute din Dobrogea, fiind considerata drept un centrul al ortodoxismului din zona.
Numele, de origine turca, l-a primit de la paraul din apropiere care in traducere inseamna "paraul de otel". Potrivit documentelor care exista, prima biserica in acest loc a fost ridicata la inceputul secolului al XIX-lea, pe locul unde se afla, astazi, cimitirul, de "arhiereul" Athanasie Lisivencof. Cei care au construit-o erau calugari ardeleni si basarabeni care fusesera in Grecia la Muntele Athos. Dar bisericuta a fost mistuita intr-un incendiu. Apoi, pe la 1840 s-a obtinut aprobarea sultanului Abdul-Medgid (1839-1861) de la Constantinopol pentru ridicarea unei noi biserici. Si asfel, la 1846 era gata prima biserica, cu Hramul Adormirea Maicii Domnului si un paraclis cu hramul Sf. Arhangheli Mihail si Gavriil.

Manastirea Celic Dere, centrul ortodoxismului in Dobrogea.

In scurt timp calugarii au fost mutati la Saon unde au ridicat un alt asezamant monahal, iar la Celic Dere au fost aduse calugarite. de-a lungul timpului, ierarhii Episcopiei Dunarii de Jos au sprijinit eforturile calugaritelor, astfel ca in 1901 episcopul Partenie Clinceni a pus temelia bisericii monumentale cu demisol care a servit o perioada de timp ca paraclis de iarna. Constructia, al carei arhitect a fost Toma Dobrescu, a durat pana in 1916, iar finisarile s-au terminat abia in 1932, cand la 22 octombrie a fost sfintita. Picturile interioare au fost realizate de Gheorghe Eftimiu, iar catapeteasma, acoperita cu folie de aur, a fost realizata de Ion Dinea.
In urmatorii ani, sub atenta ingrijire a Episcopului Nifon, la manastire s-a infiintat o scoala atelier de pictura bisericeasca, o scoala primara pentru adulti pana la varsta de 40 de ani, un atelier de covoare, de tesaturi nationale cu o sectie de broderii artistice.

Icoana facatoare de minuni a Mantuitorului care se innoieste de la Manastirea Celic Dere din Dobrogea.

Icoana care se curata singura

In patrimoniul Manastirii Celic Dere se afla icoane unicat, la care pelerinii vin sa se inchine cu mare nadejde in puterea dumnezeiasca.
Una dintre cele mai importante este icoana facatoare de minuni a Domnului nostru Iisus Hristos, adusa aici pe la 1806 - 1812, si se afla in Biserica Paraclis. Este cunoscuta sub numele de "Icoana care se curata singura" deoarece la un moment dat era innegrita de trecerea timpului, dar apoi, ca o minune, chipul Mantuitorului s-a luminat in parte.
Legenda locului spune ca icoana a fost adusa de un soldat care le-a spus calugarilor ca desi este inegrita, ea se va curata, iar ochii lui Hristos se vor deschide. La aproape 200 de ani de la acel moment, icoana s-a luminat pe mai bine de jumatate.

Icoana Maicii Domnului Nerosaiskaia despre care se spune ca a scapat din doua incendii.

Icoana Maicii Domnului Nerosaiskaia

De asemenea exista si o icoana a Maicii Domnului despre care se spune ca a scapat din doua incendii. Initial ea a apartinut unei familii din Basarabia, din comuna Nerusai. Dupa un incendiu, din toata gospodaria facuta scrum a ramas doar icoana innegrita. Proprietarii au pastrat cu evlavie icoana in casa noua pe care si-au construit-o, dar dupa moartea lor, urmasii au vrut sa o inlocuiasca. Nestiind ce sa faca cu ea, au aruncat in foc, dar flacarile au iesit afara din soba iar icoana a ramas intreaga. Cuprinsi de frica, oamenii au decis sa o puna intr-o camera curata, la loc de cinste. Se mai spune ca intr-un an, in ajunul Invierii, proprietarul a intrat in camera respectiva pentru a luat Pasca sa o duca la Biserica sa fie sfintita. In acel moment a vazut cum din icoana se revarsa un manunchi de raze, iar Maica Domnului i-ar fi spus: "Luati-ma de aici si duceti-ma unde sunt adunate fecioarele ca sa ma duc impreuna cu ele sa fac ascultare in Turcia". Si astfel, icoana a ajuns la monahia Heruvima, din localitate, unde se aflau tinere care doreau sa se dedice vietii de calugarie. Dupa eliberarea Dobrogei de sub stapanirea turca, icoana Maicii Domnului, insotita de pelerini, a fost adusa la Manastirea Celic Dere, unde a fost intampinata de parintele arhimandrit Athanasie cu un sobor de preoti si o multime de credinciosi. Se spune ca doi dintre calugarii din alai, care erau bolnavi, s-au inchinat alaturi de ceilalti, iar in momentul in care icoana a trecut pe deasupra lor, pe data s-au insanatosit.

In 1916, din cauza razboiului, maicile au fost obligate sa se refugieze. Asa ca au ascuns cele mai de pret odoare intr-o pestera din incinta manastirii. In prima noapte de refugiu maica Singlitichia, paraclisiera de serviciu, a visat cum din icoana s-a auzit un glas care i-a spus: "Sa ma luati de unde m-ati ascuns, ca nu voi ma aparati pe mine ci eu pe voi". Asa ca s-au intors la Manastire si au pus icoana inapoi in biserica. In urmatorii doi ani, in ciuda ocupatiei armatei bulgare, nu au fost nici un fel de incidente. Dimpotriva, icoana a fost scoasa la numeroase procesiuni prin satele din jur si oamenii primeau ajutor de la Maica Domnului.

Manastirea Dervent

Manastirea Dervent se afla la 133 de kilometri de Constanta, in satul Galita, comuna Ostrov. Nu se poate spune cand a fost infiintat primul asezamant monahal in aceasta zona, dar izvoarele istorice consemneaza aparitia Derventului in secolul al IX-lea, intemeiata de calugari autohtoni, apartinand de eparhia Tomisului si Durostorumului. Se stie inca ca existau legaturi intre asezamantul de la Dervent si sihastria rupestra de la Basarabi, manastirea de la gurile Dunarii, Manastirea Studion din Constantinopol si cu alte asezari monahale din Athos si Balcani. De asemenea, istoria mai consemneaza existenta la Dervent a unei Biserici de manastire, din secolul al XI-lea, distrus a de pecenegi in anul 1036.

Manastirea Dervent, vedere generala.

Totusi, asezamantul cunoscut drept Manastirea Dervent este o ctitorie a monahului Elefterie Mihai (1929-1936) si a fost ridicata pe locul unui cimitir crestin. Biserica, in forma de cruce, a fost construita dupa planurile arhitectului N. Savulescu din Calarasi, si apoi pictata in anii '70- '80. Hramul Bisericii este Sfanta Cuvioasa Parascheva, pe 14 octombrie.

Manastirea Sfantul Andrei

Despre Pestera Sfantului Andrei se stiu putine lucruri. Cert este ca ea a fost descoperita in 1918 de catre avocatul Jean Dinu, care, in urma unui vis, a ajuns in zona si a gasit-o intr-o avansata stare de degradare. Dupa ce a curatat-o de vegetatia care patrunsese pana inauntru, a construit si cateva chilii si in scurt timp s-au oprit aici si primii calugari.
In 1943 pestera a fost sfintita de Episcopul Chesarie Paunescu. Din pacate, in perioada comunista, lacasul a fost distrus si transformat in adapost pentru animale.

Biserica manastirii Pestera Sfantului Apostol Andrei.

Abia din 1990 parintele Nicodim Dinca, monah de la manastirea Sihastria, impreuna cu parintele ieromonah Victorin Ghindaoanu, avand binecuvantarea IPS Lucian, s-au apucat de reamenjarea pesterii si construirea manastirii.
In pestera se afla icoana Sfantului Andrei, cel cunoscut drept apostolul care a crestinat tinuturile de la nord de Dunare. In pronaos, intr-o nisa, se afla un fel de pat, scobit in piatra, despre care se spune ca era folosit de Apostolul Andrei pentru a se odihni. In decursul timpului aici a fost un loc in care se aprindeau lumanari. Acuma este folosit de cei care se afla in suferinta pentru a gasi alinare de la boli. De asemenea, calugarii citesc rugaciuni pentru bolnavi si Moliftele Sfantului Vasile cel Mare.

Intrarea in Pestera Sfantului Apostol Andrei.

In prezent, Manastirea are o biserica mai mica, ridicata intre 1994 - 1995, fiind sfintita cu Hramul Acoperamantul Maicii Domnului. O a treia biserica, mai mare, a fost construita intre 1998 - 2002.
In Biserica cea mica se pastreaza moastele Sfantului Andrei. Este vorba de o cruce in forma de X, aflata in fata altarului, in partea stanga, iar in centru are o particica din degetul Sfantului Andrei, adusa de la Mitropolia Trifiliei din Grecia. In cele patru laturi ale crucii se afla moaste ale sfintilor dobrogeni Zoticos, Attalos, Kamasis si Filippos, sfintii martiri de la Niculitel, Epictet preotul si Astion monahul.
Tot in apropierea pesterii se afla un izvor despre care se spune ca a aparut dupa ce Sfantul Andrei a dat cu toiagul in stanca pentru ca nu era nici un fir de apa acolo. Zecile de miile de pelerini care vin in fiecare an la Pestera Sfantului Andrei au facut ca acest loc sa mai fie numit si drept Bethleemul romanilor.
Ca sa ajunga aici, pelerinii pot merge pana la Cernavoda, dupa care sa se indrepte spre sud, inspre Ostrov. Cand ajung in localitatea Ion Corvin, un indicator ii indreapta pe un drum lateral, iar dupa 3-4 kilometri vor ajunge la manastirea situata intr-o padure mirifica.

Sfantul Apostol Andrei a fost rastignit pe o cruce in forma de X.

Scurta biografie

Sfantul Apostol Andrei era fratele Sfantului Apostol Petru. Mai intai a fost ucenic al Sfantului Ioan Botezatorul impreuna cu Sfantul Apostol si Evanghelist Ioan.
Dupa Invierea Domnului, Inaltare si Pogorarea Sfantului Duh, apostolii au tras la sorti fiecare in ce zona sa propovaduiasca credinta. Iar Sfantului Apostol Andrei a ajuns in zona din jurul Marii Negre, aici incluzand si Scythia Minor din acea vreme sau Dobrogea de astazi. El s-a retras cu doi ucenici la pestera, de unde a inceput sa propovaduiasca credinta. Apoi a fost in zona Kievului, dupa care s-a intors in Dobrogea. Si pentru ca totul era bine, a plecat la Patras, in Grecia, unde a fost rastignit pe o cruce in forma de X.