PIATA SIGNORIA, FLORENTA

PIATA SIGNORIA, FLORENTA

De multe secole, Piata Signoria a reprezentat centrul istorc, cultural si politic al Florentei, capitala regiunii Toscana, oras recunoscut drept puntul de plecare al Renasterii.

Piata este dominata de doua cladiri importante, Palazzo Vecchio (construit intre 1288- 1314, proiectat de Arnolfo de Cambio), pe latura de nord, si Loggia dei Lanzi (construita in 1376 si atribuita lui Orcagna), pe latura estica.

Interesant este faptul ca aceasta piata nu a avut un plan prestabilit. Prin urmare, acesta este neregulat, cu doua laturi adiacente formand un unghi drept. Ar putea fi descrisa ca un patrulater cu un unghi de 90, unghiul opus fiind ocupat de o cladire ce lasa un spatiu in forma literei "L".

De asemenea, trebuiesc mentionate elementele de mobilier urban ale Pietei Signoria, precum fantana lui Neptun (sec. al XVI-lea, Bartolomeo Ammannati) sau statuia ecvestra a lui Cosimo I (1594, Giambologna).

Palazzo Vecchio ar parea o cladire prea mare pentru piata daca ar fi vazut in intregul sau. Turnul devine impunator doar vazut din afara pietei. O privire axiala dinspre Uffizi, ofera o perspectiva surprinzatoare creata de raul ce se afla la un capat si turnul din celalalt capat.

In cartea "Probleme de estetica oraselor", Radu Laurian prezinta piata Signoria din punct de vedere estetic: "Umanismul Renasterii se reflecta in scara umana a oraselor din Italia, fiecare oras avand insa particularitatile sale, legate de mediul natural si ambianta cultural-artistica in care s-a dezvoltat []. Florenta are o silueta vie si eleganta. Domul Santa Maria dei Fiori centreaza compozitia prin masa lui inviorata de cupola lui Bruneleschi si de clopotnita lui Giotto. Verticala avantata a turnului Signoriei, asezat lateral lucreaza impreuna cu complexul bisericesc, determinand forma agreabila a siluetei si marcand centrul religios si politic al orasului. La Florenta nu se poate vorbi de o dominanta a orasului in sensul unui volum construit de sine statator, in acest caz este vorba de un ansamblu de cladiri care, se gasesc in anumite relatii de subordonare intre ele, formand impreuna dominanta orasului. In afara de aceasta, trebuie avut in vedere ca schimbarea pozitiei din care este privita silueta orasului, modifica relatiile dintre elementele care compun compozitia." (*)

"La piata Signoria, spatii cu forme si valori diferite se grupeaza intr-un singur invelis. Delimitarea spatiala este realizata cu volume simple si bine conturate. Continuitatea spatiilor, proportionarea lor dau formelor o bogatie de expresie si o inalta valoare sugestiva."

"In evul mediu, strada a fost un element secundar al orasului, si aceasta tratare a continuat si in Renastere, orasul pastrandu-si caracterul feudal si aspectul inchis.[] Traseul drept este cel mai comod pentru circulatie. El se utilizeaza pentru strazi principale, sau care pun in valoare cladiri importante, si atunci cand vrem sa contribuim la realizarea monumentului. Traseul drept nu trebuie sa fie prea lung devenind astel monoton si obositor. Pentru a evita aceasta monotonie, se urmareste impartirea traseului drept in segmente bine proportionate si cu valori spatiale diferite, se introduc noduri compozitionale care contribuie la varietatea imaginilor, se schimba in anumite puncte directia sau se decaleaza axa strazii [] A fost gandita realizarea unui front continuu, alungit , construit ca un tot unitar (strada Uffizi). La capatul de nord-est al strazii, turnul Signoriei, prin verticala lui puternica, constituie un element contrastant, bine afirmat, care indica sensul principal al strazii si punctul ei final." (*)

Piata are "forme complexe si asimetrice, fara axe de simetrie [] Formei jucate, complexe a pietei Signoria ii corespunde o silueta expresiva, accentuata de dominanta verticala a turnului." (*)

"Un efect dinamic si cu o mare forta de atractie, a fost obtinut si prin asezarea cladirii dominante pe diagonala, decalat fata de intrarile in piata [] Indiferent de numarul axelor de compozitie si de dispozitia simetrica sau asimetrica a elementelor, de calitatea acestor elemente, valoarea unei piete consta in special in modul cum sunt echilibrate elementele ei.[] La iesirea din strada Calzaioli, percepem concomitent in piata Signoria, Loggia dei Lanzi, in contrast cu masa si turnul palatului, care sunt puse in valoare, incadrate intr-un camp de vedere orizontal, cuprins intr-un unghi de 45 [] Daca unghiul vertical de vedere, vizual se mareste, ajungand la 45 ( percepere de detaliu), se forteaza oarecum privirea, factorul emotiv se intensifica; se asigura cladirilor astfel percepute un efect monumental si un caracter dominant." (*)

Ce-a dea doua opinie despre piata Signoriei ii apartine lui Camillo Sitte. In lucrarea:    "Arta construirii oraselor-Urbanismul dupa criteriile artistice", piata Signoriei e prezentata din punct de vedere senzorial.

"Signoria din Florenta este flancata de o piata secundara, porticul Uffizi, care produce un efect atat de deosebit. Prin organizarea sa arhitectonica, Signoria este piata cea mai uimitoare din cate exista. Toate mijloacele proprii artei de a construi orase, privind forma si dimensiunea pietei, piata secundara, debuseul strazilor, dispozitia fantanilor si a monumentelor se gasesc reunite, dar in mare parte disimulate atat de bine incat trebuie cautate, resimtindu-se numai efectele, fara a fi remarcate cauzele. Cu toate acestea, a fost etalata aici o bogatie de spirit creator fara egal. De-a lungul secolelor, generatii de artisti de prima mana au "smuls" aceasta opera de arta urbana dintr-o situatie ingrata si rebela. De aceea admiratia in fata acestui spectacol este infinita si disimularea mijloacelor artistice care l-au facut posibil contribuie desigur cu mult la obtinerea acestui efect." (**)

"Sa consideram, in sfarsit, efectul pe care combinarea abila a mai multor piete il produce asupra observatorului care trece dintr-una in alta. In fiecare moment imaginea se schimba, in timp ce impresiile se insumeaza. Se poate masura bogatia efectelor, proprie acestei piete, si prin examinarea fotografiilor. Exista mai mult de o duzina de imagini diferite, luate din unghiuri diverse si oferind de fiecare data un alt tablou, incat nu am putea crede ca este aceeasi piata, daca nu am sti acest lucru dinainte. Sa incercam aceasta experienta si cu o piata riguros ortogonala! Este imposibil sa gasesti trei vederi diferite prin continutul artistic, pentru ca piata moderna, decupata dintr-o insula, dupa regula, nu are nici cel mai mic continut spiritual: nu este decat o suprafata goala, exprimabila in metri patrati." (**)

" In timp ce edificiile publice ofera atata spatiu sculpturii, incat trebuie intrunite comisii pentru a stabili cu ce se poate umple spatiul, trec adesea ani fara sa gasim in intregul oras un loc capabil sa primeasca, in conditii acceptabile, o singura statuie, desi toate pietele sunt goale.[] Exemplul cel mai spectaculos intre peregrinarile moderne este poate cel oferit de aventura lui David al lui Michelangelo, la Florenta, patrie si scoala magistrala a vechii splendori monumentale. Gigantica statuie de marmura era adosata unui perete de piatra al lui Palazzo Vecchio, in stanga intrarii principale, in locul ales de Michelangelo insusi. Am putea paria, fara riscul de a ne insela, ca nici una dintre comisiile noastre de astazi nu ar fi retinut acest amplasament. Opinia publica ar considera rasfat sau toana alegerea unui amplasament ce pare cel mai nesemnificativ sau cel mai defectuos din cate se pot imagina. Totusi, Michelangelo l-a ales, iar el pare sa se fi priceput la asemenea lucruri. Acolo a ramas statuia din 1504 pana in 1873. Toti acei care au mai vazut aceasta capodopera unica pe amplasamentul ei ciudat marturisesc efectul prodigios pe care il exercita in acest loc special. Contrastand cu stramtoarea relativa a pietei si usor de comparat cu inaltimea trecatorilor, statuia gigantica parea ca isi mareste dimensiunile. Nu s-ar fi putut imagina un fundal care sa puna mai bine in evidenta toate liniile corpului ca bosajele sumbre si uniforme, inspirand forta, ale palatului. Putem inca ghici partial acest efect din marea fotografie a lui Alinari."(**)

"Ocheanul lung al cladirii Uffizi, ritmat de o cadenta tertiara, uneste scenografic piata si volumele dislocate, cu raul si cu atmosfera degajata." (Tafuri, 1969)

"In concluzie, sa incheiem pe scurt cu semnificatia urbanistica a spatiului Uffizi. Mai intai de toate e important de retinut ca axa constructiei Uffizi ia alta directie fata de cea a strazii inaugurata in anul 1546, aceasta modificare a fost facuta, cu siguranta din ratiuni urbanistice. Intr-adevar spatiul inchis Uffizi este legat de piata Signoria, acel spatiu care se afla inaintea fatadei scurte a lui palazzo Vecchio, a carui monumentalitate si a carui caracter medieval sunt subliniate de arhitectura uniforma a lui palazzo Uffizi [] De aceea semnificatia urbanistica a spatiului Uffizi, adesea interpretata ca fiind ambigua intre piata si strada, aici pare important sa subliniem valoarea strazii []" ( Lessmann, 1976)

Bibliografie:

Laurian, Radu. "Probleme de estetica oraselor". Editura Tehnica 1962, Bucuresti (**) Sitte, Camillo. "Arta construirii oraselor-Urbanismul dupa criteriile artistice". Editura Tehnica 1992, Bucuresti

Gibberd, Frederick. "Town design". The Architectural Press, Londra