POSIBILITATI SI RESURSE DE PUNERE IN VALOARE A POTENTIALULUI TURISTIC DIN VALEA PRAHOVEI

POSIBILITATI SI RESURSE DE PUNERE IN VALOARE A POTENTIALULUI TURISTIC DIN VALEA PRAHOVEI

Turismul reprezinta o activitate permanenta a omului modern, avand implicatii pe multiple planuri, de la cel economic la cel politic, social, cultural si natural.

Zona Valea Prahovei reprezinta un important centru turistic, fiind una dintre cele mai cautate destinatii turistice din tara noastra. Acest fapt se datoreaza in primul rand resurselor naturale si antropice, dar si accesibilitatii zonei. Pe Valea Prahovei intalnim statiuni ce functioneaza in tot timpul anului, ceea ce sporeste rolul turismului in economie.

Desi potentialul turistic, natural si antropic, al zonei este extrem de valoros, in foarte putine locuri este exploatat la maximum.

De aceea, lucrarea de fata prezinta evolutia turismului din aceasta zona in perioada 2001-2004 si un numar de concluzii in ceea ce priveste dezvoltarea rapida si durabila a sa.

Am ales aceasta tema pentru a vedea care este stadiul de dezvoltare al turismului in Valea Prahovei si care au fost masurile luate in perioada 2001-2004 de catre autoritatile locale pentru a ridica statiunile din aceasta zona la standarde internationale.

In lucrare sunt analizate atat resursele turistice ale judetului, naturale si antropice, baza tehnico-materiala, cat si circulatia turistica in aceasta perioada.

In ceea ce priveste baza tehnico-materiala si circulatia turistica, analiza acestora este facuta pe baza:

Structurii de primire turistica cu functiuni de cazare turistica deschise in perioada 2001-2004;

Capacitatii de cazare turistica pe tipuri de structuri de primire cu functiuni de cazare turistica existente in perioada 2001-2004;

Indicatorilor statistici: indicele dinamicii, ritmul, indicele mediu si ritmul mediu.

Cele trei componente esentiale ce concura la definirea fenomenului turistic sunt: baza materiala turistica, circulatia turistica si potentialul turistic.

Baza materiala turistica cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, balneare, de agrement, alimentatie, transport si comunicatii, destinate satisfacerii cererii turistice.

Pana in prima jumatate a secolului XX, realizarea bazei materiale a avut de cele mai multe ori un caracter aleator, neexistand o conceptie unitara, fiind tributara aspectului conjunctural. In ultimele decenii, dotarea cu baza materiale turistica a fost integrata unor proiecte urbanistice complexe care, din pacate, se realizeaza adeseori prin monotonie, urmarindu-se mai ales functionalitatea acestora si mai putin integrarea armonioasa in ambianta naturala sau construita. Dotarile turistice sunt cele ce dau personalitate proprie in cazul amenajarilor complexe care sunt statiunile importante (figura nr.1 ).

Figura nr. 1 - Legaturi si raporturi ierarhice in cadrul amenajarilor balneo-turistice

Baza materiala specific turistica apare o data cu dezvoltarea intr-un anumit teritoriu a turismului, fiind generata exclusiv de turism. Se sprijina pe baza tehnica generala si este legata de nivelul de dezvoltare-modernizare a acestuia.

In cadrul acestei categorii sunt cuprinse baza de cazare, baza de tratament, baza de agrement, bazele sportive, unitatile comerciale cu specific turistic, categorii de cai de comunicatie utilizate exclusiv in turism. La acesta se mai adauga si alte dotari pentru serviciile speciale, precum echipament turistic de primire si orientarea celor veniti catre destinatiile solicitate. Dimensiunile si diversitatea categoriilor de baza materiala turistica sunt direct proportionale cu importanta ofertei turistice primare, impactul acestei asupra cererii turistice. Din aceasta cauza, problema dimensionarii si diversificarii este una dintre componentele cercetarii stiintifice, iar de concluziile rezultate si aplicate vor depinde calitatea serviciilor oferite, stimularea circulatiei turistice si consumului de produse turistice sau, dimpotriva, vor conduce la disfunctii intr-un sens sau altul.

Elementul esential al bazei materiale turistice este reprezentat de capacitatea de cazare de care este dependenta insasi dezvoltarea activitatilor turistice. Evolutia acesteia se confunda pana la detaliu cu proportiile si orientarea turismului. Exista o continua corelatie intre marimea, structura si gruparea bazei materiale de cazare cu intensitatea si canalizarea fluxurilor turistice sau cu aparitia de noi forme de practicare a turismului, toate grefate pe un fond turistic complex.

Se remarca o evolutie in timp a categoriilor de cazare, pornind de la componenta clasica, vila (existenta inca din perioada antica romana), cunoscuta si sub numele de casa de odihna sau tratament, caracteristica pana la jumatatea secolului trecut si dominanta in aproape toate statiunile balneoturistice din Romania; cabana, unitate adaptata turismului montan; hotelul, initial prezent mai ales in marile orase, pentru ca apoi sa se extinda si sa devina adeseori dominant ca si volum de locuri, dar si ca impact fizonomic. In perioada postbelica a fost reconsiderata o alta forma de cazare traditionala - hanul turistic - devenit motel prin adaptarea functionala la specificul turismului automobilistic; popasul turistic, adaptat de asemenea unui turism de masa cu o mobilitate accentuata rutiera. Timp de o jumatate de secol aceste categorii au fost dominante, fiecare aducandu-si aportul diferentiat in realizarea dimensiunilor si structurii bazei de cazare. O trasatura comuna a tuturor acestora era apartenenta la proprietatea de stat, chiar daca unitatile sub aspect organizatoric erau utilizate de diferite institutii turistice sau neturistice, apartinand aceluiasi stat omniprezent. Dupa 1990, se remarca aparitia altor forme de cazare care isi datoreaza existenta si functionalitatea unor initiative private (pensiuni turistice, sate de vacanta, pensiuni familiale legate de turismul rural, bungalow).

Evolutia cantitativa pe ansamblul bazei turistice s-a facut continuu, cu ritmuri diferite de crestere. Perioada de maxim cantitativ s-a inregistrat in deceniul VIII al secolului XX, mentinandu-se pana la inceputul anilor '90, cand Romania dispunea de peste 360.000 locuri de cazare apartinand la categorii diferite si avand concentrari de asemenea diferite.

Ultimul deceniu al secolului trecut se caracterizeaza printr-un declin al volumului bazei de cazare, inregistrandu-se o scadere continua pana la 280.000 locuri in anul 2000 de 19,6%. Aceasta tendinta a fost determinata de un complex de factori intre care se detaseaza in primul rand uzura mai ales a doua dintre categoriile de cazare, vilele si cabanele, multe dintre acestea iesind din uz sau nemaifiind solicitate din cauza conditiilor precare oferite. Aceeasi tendinta este reflectata si de scaderea numarului de unitati turistice de la 3344 in 1990 la mai putin de 3100 in anul 2000. Scaderea relativ redusa numeric a numarului de unitati, comparativ cu scaderea numarului de locuri / ansamblu a fost in mare parte atenuata de edificarea de unitati de cazare apartinand noilor categorii de cazare.

Circulatia turistica este elementul sintetic care reflecta cel mai fidel modul si nivelul de valorificare al potentialului turistic. In acelasi timp, circulatia turistica este si un fenomen geodemografic complex, de mare amploare, constand in deplasari temporare de populatie apartinand la diferite grupe de varsta, categorii sociale si care, cantitativ, este comparabil cu cel al deplasarilor pentru munca.

Efectul circulatiei turistice este combinat: social, contribuind la posibilitatile de organizare a timpului liber, la profilaxia unor afectiuni, refacerea potentialului biologic sau ameliorarea starii de sanatate, largirea orizontului informational; de acumulare economica, mai ales pentru regiunile receptoare de fluxuri turistice, care-si valorifica perpetuu sau sezonier oferta turistica primara, regenerabila prin amenajare si adaptare.

Circulatia turistica are si un caracter aleator, acesta decurgand din substratul subiectiv al optiunii, iar volumul acesteia nu este intotdeauna direct proportional cu cel al valorii patrimoniului turistic si al amenajarilor bazelor materiale. Problema esentiala este de stimulare a circulatiei turistice, in conditiile practicarii sale in limitele mentinerii echilibrului ecologic, pentru atingerea parametrilor de eficienta, a ansamblului amenajarilor si mentinerea constanta a acestora, aducand dupa sine, in mod inerent, aparitia de noi forme de practicare a turismului.

Caracterul de continuitate sau sezonalitate a functionarii amenajarii turistice, dependent de cererea turistica, la nivelul unuia sau raportat la un interval de mai multi ani, pentru intreg ansamblul national sau la nivelul unor unitati naturale ori antropice, dau acesteia (circulatiei turistice) imaginea de val succesiv, cu amplitudini diferite, cu un maxim in sezonul estival sau maxime repetate la fiecare sfarsit de saptamana, cu inca un varf cu caracter secundar in sezonul de iarna (raportat la nivelul unui an) sau in anii cand sunt introduse in circuit noi obiective. Atunci, presiunea turistica se manifesta cu deosebita intensitate. Se inregistreaza curenti de circulatie turistica foarte densi, suprapusi in general marilor axe de comunicatie, supradimensionati in functie de destinatii care pot fi areale (de exemplu litoralul Marii Negre in sezonul estival) sau catre centre de polarizare. Acestea devin mai apoi, dupa impactul cerere-destinatie, puncte de dispersie teritoriala la nivel local.

Aceasta situatie face ca circulatia turistica la nivelul unei regiuni geografice pana la nivelul tarii sa fie o succesiune de aglomerari si disipari a carei intensitate se atenueaza direct proportional cu indepartarea de ariile de provenienta ale turistilor.

Estimarea volumului circulatiei turistice este o problema deosebit de complexa si care comporta un grad apreciabil de relativitate. Aceasta din cauza faptului ca segmente importante de turisti, practicand anumite forme de turism "scapa" evidentelor statistice. Se includ in aceasa categorie persoanele ce practica turismul de sfarsti de saptamana fara innoptare intr-o unitate de cazare, cei care se deplaseaza pentru o singura zi, precum si cei care tranziteaza prin regiunea respectiva.

Cat priveste numarul de persoane care se deplaseaza in cadrul unei regiuni geografice cu mare extensiune spatiala, acelasi subiect (turistul) va fi inregistrat in mod repetat de cate ori se cazeaza, reiesind in final un numar mai mare de persoane fizice decat cel real. Aceasta influenteaza estimarea dimensiunii circulatiei turistice, desi subiectul in cauza consuma de fiecare data produsul turistic, si cu acelasi efect economic. Aspectul subliniat este valabil pentru cei care practica turismul de mare mobilitate, itinerant, in zona montana sau cu destinatie obiective culturale si mult mai putin in cazul turismului de sejur din statiuni.

Circulatia turistica in Romania a avut o evolutie sinuoasa in diferite etape de dezvoltare ale acesteia. Astfel, pana in perioada interbelica, turismul era considerat un fenomen elitist, fiind implicate un numar relativ redus de persoane apartinand unor categorii sociale cu posibilitate de practicare. Dezvoltarea social-economica din perioada interbelica, la care se adauga statuarea concediului de odihna platit au oferit conditiile pentru trecerea treptata la practicarea unui turism de masa, cu implicarea unui numar mult mai mare de persoane, apartinand unor categorii sociale mai diverse. Fenomenul s-a accentuat in special dupa 1955.

Pe de alta parte, pana in 1960, exista o circulatie turistica aproape exclusiv autohtona. Dupa aceasta data, in conditiile unei deschideri evidente a Romaniei catre tarile occidentale, a lansat politici de amenajare turistica, orientate initial catre litoral si apoi catre celelalte regiuni ale tarii, determinate si de o redresare economica vizibila, se remarca o crestere a cererii pentru produsul turistic, astfel realizat in Romania si din partea altor tari.

Orientarea fluxurilor turistice internationale era predominant sezoniera, cu solicitare in principal vara, pentru litoralul Marii Negre, si iarna, pentru sporturi de sezon, in statiunea Poiana Brasov si cele de pe Valea Prahovei.

In acelasi timp, se remarca individualizarea unui autentic turism autohton de masa, cu caracter dirijat si mijlocit prin institutii turistice specializate.

Cu unele fluctuatii, circulatia turistica interna inregistreaza o crestere continua, in toata aceasta perioada, pana in 1989, in timp ce cererea turistica internationala s-a diminuat dramatic, incepand din perioada 1975-1980, cu accentuarea acestei situatii nefavorabile in urmatoriul deceniu, si datorita degradarii bazei materiale, a diminuarii ca diversitate si calitate a pachetelor de servicii oferite, la care se adauga problema de viza, de obligativitate de cheltuiala in valuta si reducerea accesului in unitatile de alimentatie publica si de agrement, intr-un interval restrictiv de timp (orele 10:00 - 21:00).

Atat circulatia turistica autohtona, cat si cea internationala, a inregistrat aceeasi tendinta de diminuare si dupa 1990. Inlaturarea restrictiilor amintite anterior nu a putut sa compenseze calitatea indoielnica a bazei materiale turistice, a serviciilor, cu atat mai mult cu cat preturile in crestere continua nu reflectau serviciile oferite.

Din punct de vedere al regimului circulatiei, se mentin sezonul estival ca varf de cerere, sezonul hivernal ca si maxim secundar al acesteia, cu cele doua diminuari in anotimpul de tranzitie. Din punct de vedere al dimensiunii si dimensionarii fluxurilor turistice, se pot observa trei tendinte:

Orientarea masiva in intervalul iunie-septembrie catre litoralul Marii Negre si catre statiunile care si-au mentinut competitivitatea, sub aspectul ofertei turistice;

Circulatia turistica de proportii substantiale, cu o mai buna repartitie in timpul anului, catre componentele sistemului balneo-turistic romanesc;

Deplasarea catre obiective turistice disparate, centre urbane sau catre areale cu obiective turistice cultural-istorice.

Se remarca mentinerea circulatiei turistice spre zona montana propriu-zisa, cuprinzand o masa mai redusa de turisti, care vara practica turismul pietonal de munte, iar iarna se orienteaza catre statiunile pentru sporturi de iarna.

In ceea ce priveste turismul international, de dimensiuni mai reduse, comparativ cu turismul autohton, acesta isi mentine preferintele existente si inainte de 1989: catre litoralul Marii Negre, in sezonul estival, care si anterior perioadei de declin se mentinea ca principal areal de polarizare; statiunile climaterice montane si pentru sporturi de iarna din zona Prahova-Brasov, mai putin in sezonul estival, cat mai ales iarna pentru sporturi de sezon; un grup de statiuni balneo-climaterice cu factori de cura recomandati pentru rezultatele deosebite (apele termale de la Felix si Baile Herculane, apele minerale carbogazoase in cazul Covasnei, apele sarate de la Sovata, namolurile terapeutice dar si tratamentele gerontologice in institutii de profil in arealul Bucurestiului sau la statiunea Neptun). Un al patrulea pol il reprezinta si Bucuresti, capitala tarii, cu baza turistica cea mai moderna din tara, stimuland turismul de cunoastere, turismul de afaceri, simpozioane si colocvii.

In perioada actuala, cand turismul a devenit o activitate de mare importanta sociala, economica si, chiar politica, atat pe plan national cat si international, necesitatea cunoasterii potentialului turistic, a valorificarii lui rationale se impune din ce in ce mai mult. Determinarea potentialului turistic prin metode cantitative a preocupat pe multi specialisti, rezultatele fiind de un real ajutor actiunilor de sistematizare turistica a teritoriului, de amenajari si dotari corespunzatoare valorii potentialului respectiv.

In acest sens, potentialul turistic trebuie cercetat prin prisma celor doua componente ale sale:

componenta naturala, reprezentata prin peisaje spectaculoase, configuratia variata a reliefului, conditiile climatice favorabile (frecventa redusa a fenomenelor negative, absenta temperaturilor excesive), valoarea terapeutica si abundenta unor factori naturali, (ape minerale si termominerale, namoluri curative, topoclimat si microclimat, fauna si flora, etc);

componenta antropica, reprezentata prin vestigii ale civilizatiilor ce s-au succedat pe teritoriul Romaniei din vremuri imemorabile, monumente si obiecte de arta laice sau religioase, muzee si colectii muzeale, elemente de etnografie si folclor de mare frumusete si originalitate, realizari actuale de prestigiu etc.

Dupa cum reiese din manualul sau de economia turismului, inca din 1959, cunoscutul specialist elvetian W. Hunzicker, arata ca "oferta turistica este o combinatie de elemente materiale si servicii", combinatie in care serviciile joaca rolul principal.

Englezul H. Medlik considera produsul turistic ca "un amalgan de elemente tangibile si intangibile, concentrate intr-o activitate specifica si cu o destinatie specifica", iar profesorul elvetian J. Krippendorf intelege prin oferta turistica "un manunchi de elemente materiale si imateriale oferite consumului si care ar trebui sa aduca unele foloase cumparatorului, adica sa-l satisfaca". El include in elementele politicii produsului turistic factorii naturali, factorii generali ai existentei activitatii umane, infrastructura generala, populatia si asezarile omenesti, si alti factori ai infrastructurii.

Intr-o acceptiune generala, potentialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor naturale economice si cultural-istorice, care reprezinta anumite posibilitati de valorificare turistica, ce dau o anumita functionalitate pentru turism si constituie o premisa pentru dezvoltarea activitatii de turism. Un teritoriu intereseaza sub aspectul potentialului turistic, in masura in care acesta ofera resurse turistice naturale sau antropice, a caror valorificare, pe fondul unor amenajari complexe poate determina o activitate de turism si includerea acelui teritoriu in circuitul intern si international.

Tinandu-se seama de amplasarea si concentrarea spatiala a obiectivelor turistice, de valorificarea si functionalitatea potentialului turistic in tara noastra, s-au folosit urmatoarele trepte taxonomice:

obiectivul turistic, reprezentat de o singura unitate cu caracter turistic, al carei potential constituie o valoare de atractie;

localitatea sau centrul turistic, reprezentata de o asezare in care sunt mai multe obiective turistice, constituind un punct de atractie al turistilor;

complexul turistic, corespunde unei grupari de mai multe obiective turistice sau a unei suprafete restranse, in care se concentreaza cateva localitati, centre turistice, sau obiective turistice izolate;

arealul turistic, reprezentat de o suprafata nu prea intinsa, in care se includ mai multe obiective turistice izolate sau mai multe complexe turistice, iar cand este situat in jurul unui centru urban constituie o zona turistica periurbana;

regiunea sau zona turistica este o categorie cuprinzatoare, reprezentata de un teritoriu intins, caracterizata de o concentrare evidenta a obiectivelor turistice.

"Dezvoltarea durabila presupune promovarea valorilor care incurajeaza standardele de consum fara sa depaseasca limitele posibilitatilor economice la care pot aspira, in mod rezonabil, toti membri societatii"[2].

Mediul inconjurator reprezinta pentru turism "materia prima", un mediu degradat va determina reducerea cererii si scaderea veniturilor.

Se poate afirma ca turismul a contribuit la dezvoltarea durabila prin lupta impotriva saraciei, prin protectia mediului natural, cultural si social. In acelasi timp, turismul necontrolat a dus la distrugerea unor importante obiective turistice, de aceea dezvoltarea sa trebuie sa fie durabila pentru a evita distrugerea bazei pe care este construit turismul.

Dezvoltarea durabila a turismului trebuie realizata pe baza unor principii, cum ar fi:

Relatia dintre mediu si turism sa se dezvolte astfel incat mediul sa sustina activitatile turistice pe termen lung;

Dezvoltarea activitatii de turism sa respecte caracteristicile locului unde se desfasoara;

Scopul dezvoltarii turistice sa fie intotdeauna echilibrarea nevoilor turistilor cu cele ale destinatiilor si gazdelor acestora;

Industria turistica, guvernele si autoritatile trebuie sa respecte aceste principii.

Dezvoltarea durabila a turismului trebuie sa se bazeze pe o planificare rationala a circulatiei turistice, cooperarea permanenta dintre puterile publice si sectoarele private, participarea societatii civile si a comunitatilor locale la actiunile de protejare a mediului si nu in ultimul rand sa se bazeze pe principiul durabilitatii care sa reprezinte punctul de plecare al tuturor politicilor de dezvoltare.

Rolul statului in dezvoltarea durabila este hotarator, deoarece numai printr-o legislatie adecvata se poate asigura existenta pe termen lung a resurselor si activitatilor de orice natura.

De asemenea, sectorul privat joaca si el un rol hotarator prin contributia sa la asigurarea durabilitatii turismului prin respectarea conditiilor ecologice, sociale si culturale.

Planul de dezvoltare al turismului trebuie sa reuneasca cele trei directii: economica, geografica si politica si sa detalieze directiile de actiune incepand cu nivelul macroeconomic si terminand cu nucleul desfasurarii turismului: statiunea sau centrul turistic. Acest plan s-ar putea desfasura pe baza urmatoarelor idei:

Stabilirea sistemului de dezvoltare a structurii turismului, pe zone si forme de turism;

Fundamentarea dezvoltarii turismului pe plan teritorial pe baza unei cercetari stiintifice riguroase;

Asigurarea unei flexibilitati in dezvoltarea turismului, in scopul adaptarii rapide la eventualele schimbari ale cererii;

Etapizarea dezvoltarii in sensul ierarhizarii si stabilirii programelor prioritare;

Alegerea tipului de dezvoltare - concentrata sau dispersata - a centrelor turistice;

Protejarea mediului natural si social-uman si adoptarea unor masuri pentru cresterea calitatii acestuia.

Marirea incasarilor valutare, a contributiei turismului la crearea PIB, a veniturilor nete si sporirea legaturilor economice cu celelalte sectoare ale economiei;

Se poate spune ca dezvoltarea durabila defineste un proces de schimbare in care exploatarea resurselor, orientarea investitiilor, dezvoltarea tehnologica, schimbarea institutiilor se completeaza reciproc si sporesc atat potentialul prezent, cat si pe cel viitor, de satisfacere a necesitatilor si aspiratiilor umane.

Dezvoltarea turismului intern si international constituie unul din principalele evenimente socio-economice din zilele noastre. Ca fenomen foarte complex, turismul are implicatii pe mai multe planuri, de la cel economic la cel politic, social, cultural, natural, educativ, practic in aproape toate sectoarele economiei nationale, devenind un "multiplicator si element de echilibru economic, ambasador cultural si tehnic, instrument de progres si promovare umana"[3].

Turismul determina aparitia si dezvoltarea legaturilor dintre oameni, contribuie la dezvoltarea unui climat de intelegere si pace, mobilizeaza disponibilitatile materiale si de timp liber ale oamenilor, largindu-le si imbogatindu-le orizontul cultural.

In primul rand, turismul are implicatii in plan uman, contribuind la petrecerea placuta si utila a timpului liber, la reconfortarea si recreerea oamenilor, la refacerea sanatatii, capacitatii de munca, la ridicarea nivelului de cunoastere, la satisfacerea unor motivatii spirituale, la crearea unui climat de pace si intelegere intre popoare. Indiferent de tara in care se desfasoara activitatile turistice, complexitatea lor face din turism un domeniu ce implica procese de munca diverse, cu interferente in alte sectoare de activitate. Desfasurarea turismului presupune o cerere specifica de bunuri si servicii, cerere ce antreneaza oferta care se materializeaza in dezvoltarea bazei tehnico-materiale a acestui sector si, indirect, in stimularea productiei ramurilor participante la construirea si echiparea spatiilor de cazare si alimentatie, la modernizarea retelei de drumuri, la realizarea mijloacelor de transport si instalatii pentru agrement.

Turistii consuma pe parcursul unei calatorii o varietate de bunuri si servicii, de aceea turismul include o gama diversa de servicii:

De informare si de vanzare de calatorii turistice: birourile de informatii, agentii de turism, tour-operatori si alti intermediari;

Cazare si alimentatie reprezentate de: hoteluri, moteluri, case de oaspeti, vase croaziera, vile, campinguri, restaurante;

Transport: liniile aeriene, cursele navale, caile ferate, autocarele, iahturile, firmele de inchiriat automobile;

Agrementul, reprezentat de echipamentele existente in statiuni sau zone turistice si evenimente organizate, astfel incat sa ofere individului o stare de buna dispozitie.

Ca urmare, la realizarea produsului turistic participa mai multe ramuri ale economiei: constructiile, industria energiei electrice si termice, industria constructiilor de masini, electrotehnica si electronica, industria lemnului si cea textila, agricultura, circulatia marfurilor, comunicatiile, cultura, asistenta medicala, transporturile.

"Implicatiile activitatilor turistice in structura altor ramuri ale economiei confera turismului caracterul unei ramuri de interferenta si totodata da amploare si complexitate legaturilor ce se dezvolta intre turism si celelalte ramuri ale economiei. Astfel, turismul actioneaza ca un element dinamizator al sistemului economic global" .

Datorita implicatiilor sale, turismul este un mijloc de diversificare a structurii economiei prin crearea unor ramuri proprii: industria agrementului, transportul pe cablu, productia de artizanat, dar in acelasi timp contribuie si la dezvoltarea si modernizarea ramurilor existente.

Turismul influenteaza pozitiv si forta de munca. Complexitatea industriei turistice determina aparitia unei multitudini de operatiuni care nu pot fi mecanizate, ci doar facute de om. Numarul celor implicati in activitatea turistica este din ce in ce mai mare, astfel turismul contribuie si la atenuarea somajului.

Diversitatea si calitatea serviciilor turistice sunt rezultatul a doua componente: materiala (dotarea cu echipamente tehnice, cantitatea si diversitatea alimentelor, ambientul) si comportamentala care are un rol determinant. De aceea, turismul actioneaza asupra nivelului de calificare si instruire a lucratorului din turism care trebuie sa aiba un orizont cultural-stiintific larg, sa fie un bun psiholog, sa stie sa recomande un produs turistic si sa stimuleze cererea. Expansiunea acestei ramuri, a economiei, a determinat aparitia de noi profesii si totodata formarea de specialisti in acest sector.

In calitatea sa de consumator de bunuri si servicii, turismul are consecinte si asupra utilizarii fortei de munca in alte ramuri ale economiei (agricultura, industria alimentara, industria usoara si constructiile, transporturile, telecomunicatiile). Tot el influenteaza si valorificarea tuturor categoriilor de resurse: frumusetea peisajului, calitatile curative ale apelor minerale sau termale, conditiile de clima, evenimentele cultural-artistice, monumentele de arta, vestigiile istorice, traditia populara. Astfel, turismul contribuie la aparitia si dezvoltarea unor statiuni turistice, la urbanizare, la construirea de locuinte si amenajarea drumurilor, la industrializare.

La nivelul economiei unei tari sau regiuni, turismul determina cresterea economica, stabilitatea preturilor, echilibrul balantei de plati si utilizarea fortei de munca. De aceea este considerat "o parghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, privite la scara mondiala, nationala sau locala" . El favorizeaza si luarea unor masuri de protejare a mediului, materia prima de a carei calitate depinde activitatea turistica.

Pe plan social, turismul se manifesta ca mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie a oamenilor. Reprezinta una din principalele destinatii pentru populatie.

Turismul, ca o componenta a relatiilor economice internationale, face parte din structura comertului invizibil si are o contributie importanta la cresterea si diversificarea exporturilor printr-o varietate de produse si servicii care constau in elemente naturale si culturale. Exportarea turismului este eficienta pentru ca presupune costuri reduse datorita eliminarii cheltuielilor de transport, a taxelor vamale si a comisioanelor. In acest fel, turismul international contribuie la echilibrarea balantei de plati.

Consumul de turism are efecte economice imediate, contribuie la producerea de venit national si stimuleaza economia.

Turismul are efecte si asupra imbunatatirii bazei tehnico-materiale si influenteaza totodata dezvoltarea tuturor sectoarelor destinate sa satisfaca cerere turistica.

Valea Prahovei este una dintre cele mai cautate destinatii turistice din Romania. Usor accesibila, atat cu trenul, cat si rutier, la o distanta relativ mica de capitala tarii, este deosebit de frumoasa si dispune de numeroase amenajari turistice.

Situata in partea superioara a judetului Prahova, este dominata de abruptul versantilor de est ai muntilor Bucegi si este compusa dintr-un sirag de statiuni climaterice (Sinaia, Busteni, Azuga - judetul Prahova si Predeal - judetul Brasov).

Resursele naturale reprezinta factorul principal pentru activitatea de turism si totodata resursele turistice puse la dispozitie de cadrul natural al zonei: unitati de relief, clima, ape de suprafata si subterane, flora, fauna.

"Valea Prahovei" este dominata de abruptul versantilor estici ai muntilor Bucegi care iau forma unui amfiteatru dispus in semicerc, atingand 2505 m in varful Omu. Tipul predominant de relief este cel litologic. Pe conglomerate si gresii, in urma oscilatiilor climaterice si a eroziunii eoliene, s-au format: Babele, Ciupercile si Sfinxul.

Relieful carstic al muntilor Bucegi s-a dezvoltat pe seama calcarelor si apare sub forma de chei, pesteri, lapiezuri , hornuri , marmite si surplombe . Relieful glaicar nu s-a pastrat bine evidentiat in acest complex montan, datorita conglomeratelor de Bucegi si, in general, a rocilor putin rezistente la eroziunea postglaciara. Conservarea urmelor glaciare se observa totusi in complexul Malaiesti, din muntii Bucegi.

Aceasta zona se inscrie in conditiile generale ale climatului de munte, cu temperaturi medii anuale de 0-6°C, precipitatii abundente (1000-1200 mm/an) si vanturi puternice.

Relieful, prin altitudine si prin orientarea catenelor muntoase, aduce modificari locale: scaderi de temperatura si cresterea cantitativa a precipitatiilor, o data cu nivelul altimetric. Pe crestele inalte apare un climat alpin, in timp ce in culoarul Prahovei apare "climatul de adapost".

Din oricare punct al zonei Valea Prahovei ne putem da seama de insiruirea esentelor lemnoase care compun covorul vegetal al acestei zone. Iarna, mai bine ca oricand, se poate distinge padurea de foioase (fag, anin, carpen, alun) de padurea de conifere.

Sub stancile Sfanta Ana si sub stancile de la Poiana Stanii se poate admira o specie rara de rasinoase: tisa (Taxus Baccata), avand lemnul trandafiriu, mirositor si tare si frunzele lungi, inguste, lucitoare si otravitoare. Acest arbust poate atinge uneori varsta de o mie de ani.

Pe Cumpatul, pe Piscul Cainelui si in Valea lui Bogdan se poate admira laricele sau zada, remarcabil prin frunzisul sau straveziu si gingas de un verde fragil. Pana la altitudinea de 1400 m predomina fagul, urmeaza apoi o zona de tranzitie de fag si brad pana la altitudinea de aproximativ 1600 m, de la care inaltime in sus predomina coniferele.

De la 1800 m incep sa apara pasunile alpine formate din plante ierboase (gentiene, garoafe) si plante lemnoase (rododendronul, afinul). De asemenea, la aceasta altitudine apare si renumita floare de colt, ocrotita de lege ca monument al naturii.

In etajul alpin inferior, sunt foarte raspandite tufisurile care ocupa mari suprafete si sunt alcatuite din jneapan si anin de munte.

Fauna padurilor de rasinoase cuprinde mamifere, de interes cinegetic: ursul, cerbul, rasul, la care se adauga pasari: acvila de munte, cocosul de mesteacan, gainusa de alun. Fauna fagetelor este foarte variata: viezurele, ursul brun, cerbul, veverita, caprioara, jderul, mistretul si o varietate mare de pasari: mierla, ciocanitoarea, cinteza.

In zona alpina se mentine o relicta din glaciarul tarziu, capra neagra, dintre pasari intalnindu-se: cinteza alpina, acvila de munte s.a. Fauna acvatica este reprezentata prin cea de altitudini mari, in apele reci de munte intalnindu-se pastravul.

Rezervatiile naturale sunt areale in care sunt ocrotite prin lege elemente naturale pe cale de disparitie.

Cel mai cunoscut parc natural este Parcul National Bucegi, parc intrat in circuitul turistic national si international datorita dotarilor adecvate. Rezervatiile naturale nu dispun inca de dotarile necesare pentru a fi valorificate prin turism. Rezervatia naturala din Valea Prahovei care s-a impus prin valoare si a intrat in circuitul turistic este Rezervatia Naturala Arinisul de la Sinaia.

Ariile protejate au o valoare peisagistica deosebita, dar si un echilibru ecologic fragil cu risc de epuizare si degradare rapida, de aceea trebuie sa se realizeze o amenajare turistica adecvata.

"Resursele antropice sunt elemente de cultura specifice, create de om, de-a lungul timpului, ele existand pe teritoriul oricarei tari si putand fi valorificate turistic."[10]

Obiectivele turistice antropice existente au fost construite de om din cele mai vechi timpuri in alte scopuri, ajungand in zilele noastre in ipostaza de potential turistic. Ele sunt diverse si pot fi grupate in componente cultural-istorice, pe de o parte si etno-culturale si etno-folclorice, pe de alta parte. Acestea sunt:

unicitatea - reprezinta unul din principalele motive care sporeste atractivitatea turistica, fie ca este vorba de un produs unicat, fie de un obiectiv ajuns unicat datorita mentinerii in timp;

dimensiunea obiectivelor antropice poate polariza atentia si interesul turistilor in cazul in care este iesita din comun. Componentele antropice de dimenisiuni foarte mari sau foarte mici sunt admirate zilnic de mii de turisti;

ineditul - reprezinta de asemenea o sursa de atractie rezultand din natura materialului si arhitectura deosebita;

vechimea trezeste atentia turistilor, unele obiective aflate in muzee sau in spatiul geografic (obiectele antice, podoabele foarte vechi, elementele de tehnica populara veche) sunt un punct de atractie turistica;

functiile indeplinite de anumite edificii pot deveni adesea o sursa de interes turistic.

Valea Prahovei detine un imens potential turistic antropic, ceea de demonstreaza evolutia si continuitatea vietii sociale, economice si culturale pe meleagurile prahovene.

Monumentele si ansamblurile de arhitectura si arta religioasa: Manastirea Sinaia ctitorita de Mihai Cantacuzino (1695);

Monumentele si ansamblurile de arhitectura de factura civila, simbolurile evolutiei asezarilor prahovene ce reprezinta stilurile traditionale, exprima originalitatea sistemului de constructii arhitectonice si totodata masura gradului de dezvoltare culturala si socio-economica a Vaii Prahova.

In cadrul monumentelor si ansamblurilor de arhitectura de factura civila, un loc important il ocupa castelele si palatele, care au o putere de polarizare a fluxurilor turistice deosebita. Edificii interesante sub acest aspect sunt: Castelul Peles - Sinaia, construit in stilul renasterii germane de influenta gotica, este cel mai important castel de vanatoare din tara, cu importante colectii de picturi si sculpturi, mobilier si arme; Castelul Pelisor detine o valoroasa colectie de arta decorativa apartinand Art-Nouveau-ului, printre care lucrari ale unor artisti ca E. Galle, fratii Daum, J. Hoffmann, L.C. Tiffany.

Muzeele reprezinta institutii de cultura intens vizitate, care functioneaza, in general, in ansambluri de arhitectura valoroase si sunt importante din punct de vedere stiintific, artistic si cultural. Muzeele importante din Valea Prahovei sunt: Muzeul Peles care cuprinde obiecte de arta, colectii de picturi, arme, mobilier, sticla, metal; Muzeul de arta medievala de la Manastirea Sinaia care cuprinde: vesminte preotesti, carti aurite, icoane romanesti si straine; Muzeul Cinegetic de la Posada care cuprinde arme si trofee de vanatoare.

Casele memoriale sunt cladirile care au apartinut unor artisti valorosi, scriitori si medici si constituie obiective turistice care astazi sunt foarte putin valorificate prin turism. In Valea Prahovei se afla Casa George Enescu de la Sinaia si Casa memoriala Cezar Petrescu.

Monumentele de arta plastica si comemorativa nu infatiseaza momente din istoria nationala, ele sunt dedicate unor eroi, oamenilor de cultura, istoriei nationale si cinstesc evenimentele si personalitatile prahovene prin ansamblurile monumentale si placile comemorative care se integreaza peisajului prahovean. Cele mai multe apartin unor mesteri anonimi si sunt un prilej de aducere aminte pentru valorile istoriei si culturii. Din multitudinea lor, cele mai importante sunt: Monumentul "Ultima grenada" din Busteni, Monumenul eroilor de pe Caraiman (33 m).

Localitatile urbane si rurale sunt si ele puncte de atractie datorita arhitecturii specifice, valorilor de arta, cultura si civilizatie si datorita evenimentelor pe care le gazduiesc.

Monumentele tehnice sunt lucrari de tip industrial si tehnic cu valoare turistica inedita. In aceasta categorie se inscriu: podurile metalice si de lemn, instalatiile vechi de morarit, mijloacele de transport si amenajarile hidrotehnice.

Locurile istorice sunt obiective turistice care se refera la spatiile unde s-au desfasurat importante evenimente istorice si la amplasarea cimitirelor militare.

Parcurile si gradinile care de-a lungul evolutiei asezarilor umane au fost modernizate si dotate cu elemente noi (Gradina Zoologica de la Busteni, Parcul Sinaia).

Asezarile rurale traditionale, privite in ansamblu, reprezinta un grup de constructii, locuinte ce alcatuiesc un mod de viata care se poate schimba in timp si spatiu. Acestea se definesc prin vechime istorica, functia socio-economica, durata de locuire si modul de organizare a gospodariilor.

Arhitectura traditionala s-a conturat in timp, specificul ei fiind dat de structura materiala a constructiilor, de proportii, de volume, decor si ornamente. Conditiile naturale, imprejurarile sociale, istorice, indemanarea tehnica si optiunea estetica a locuintelor si-au pus amprenta asupra diferitelor edificii ale satului. Elementele care definesc orice constructie traditionala, laica sau religioasa sunt dimensiunile, materialele folosite, temelia, dispunerea elementelor de constructie, formele de acoperis, ornamentele exterioare si interioare. Cele mai atractive din punct de vedere arhitectural sunt bisericile care se impun prin modul de fasonare si imbinare a barnelor, prin impartirea interioarelor si elevatia turnului care in zona Vaii Prahova este mic de inaltime.

Organizarea interiorului constituie cea mai concludenta expresie a modului de viata si a formelor de manifestare a ideilor despre familie, frumos si functionalitate. Interiorul locuintelor taranesti este conditionat de mediul natural, ocupatii, nivelul de dezvoltare si schimburile culturale. Locuintele se identifica prin planul si functiile incaperilor.

Obiectele traditionale sunt legate de ocupatiile agricole, silvice si transport. Ele s-au dezvoltat si diversificat o data cu circulatia produselor mestesugaresti prin targuri, oboare, balciuri, iarmaroace. Astazi putine gospodarii mai folosesc astfel de obiecte, ele fiind pastrate in muzee si colectii etnografice pentru a putea fi cunoscute de turistii interesati.

Portul popular reprezinta o carte de vizita a locuitorilor din Valea Prahovei. Este un ansamblu vestimentar cu piese de imbracaminte si podoabe distincte de mare valoare artistica. Costumul popular este determinat de zona, de ocupatii si mestesuguri. Ele reflecta starea sociala, varsta si trecutul istoric. Astazi constituie un element de podoaba pentru zilele de sarbatoare si pentru importantele ceremonii din viata omului.

Sculptura populara in piatra s-a dezvoltat mai ales pentru caracterul ei ornamental. Mesterii populari realizeaza multe elemente de constructie: stalpi de pridvor, de poarta, scari, balustrade, mese de piatra, pietre funerare.

Arta populara a prelucrarii pieilor este prezenta acolo unde exista mesteri care se ocupa cu tabacaria, cojocaria si cizmaria. Elementul dominant este confectionarea pieselor de iarna: cojoace, caciuli. Ele au tehnici de decorare deosebite in functie de ocaziile la care sunt folosite. Alaturi de acestea se mai confectioneaza: curele, opinci, tobe de vanatoare, traiste, hamuri si alte elemente de marochinarie.

Instrumentele populare traditionale sunt aparate de producere a sunetelor realizate prin tehnici speciale si din materiale deosebite. Unele dintre acestea sunt foarte vechi precum buhaiul, buciumul, fluierul, iar altele au fost asimilate in decursul timpului: vioara, chitara, clarinetul. Alaturi de acestea mai sunt folosite, in completarea liniei melodice, frunza si coaja de mesteacan, solzul de peste.

Arta impletiturilor are o veche traditie la sate. Cele mai raspandite sunt impletiturile din nuiele care au o larga intrebuintare. Aria de raspandire a acestui mestesug s-a restrans foarte mult in ultimele decenii din cauza modernizarii elementelor de interior si a ustensilelor casnice.

Arta picturii pe sticla. Valentele artistice si turistice ale acestui mestesug sunt date de tematica iconografica ortodoxa, de armonizarea si alternanta tonurilor, de culoarea si finetea desenului, de prezenta foitelor de aur si argint. Toate acestea amplifica valoarea si dau originalitate picturilor realizate de mesterii populari.

Confectionarea mastilor sunt folosite in dansuri si la sarbatorile laice legate de Craciun si Anul Nou.

La nivelul comunitatilor rurale, viata sociala se desfasoara in concordanta cu un anume instrument de masurare a timpului, care sa puna in acord varietatea preocuparilor umane cu fenomenele constante ale mediului terestru si cosmic. Aceste legaturi sunt materializate prin multiple sarbatori si ritualuri specifice poporului roman.[11]

Calendarul civil cu doua solstitii si echinoctii, fazele lunii si alte evenimente astronomice sau meteorologice;

Calendarul bisericesc care cuprinde sarbatorile si zilele importante dintr-un an;

Calendarul popular care indica perioadele favorabile pentru derularea activitatilor agricole si pastorale.

Calendarul popular romanesc cuprinde mai multe tipuri de manifestari, legate de:

Sarbatorile de Craciun, Anul Nou si Boboteaza. Practicile cele mai cunoscute sunt: colindul si uratul cu capra.

Sarbatorile agricole ale primaverii, legate de inceutul anului agrar sau ale toamnei, legate de stransul recoltei.

Sarbatorile pastorale ale primaverii, legate de adunatul oilor si inceputul pasunatului la munte sau coboratul oilor toamna.

Calendarul religios cuprinde sarbatorile legate de Craciun si Pasti, de aniversarea unor sfinti si arhangheli, de evenimente importante din viata omului. Alaturi de aceste sarbatori un loc important ocupa targurile si festivalurile, ca pastratoare de obiceiuri si datini.

Muzeele etnografice sunt institutii culturale care sunt vizitate de turistii ce vor sa se cultive si sa cerceteze materialele expuse. Unele dintre ele sunt atasate manastirilor. Muzeele conserva valorile traditionale locale si sprijina vizitatorii in intelegerea procesului de dezvoltare spirituala si culturala a zonei in care sunt amplasate. Ele sunt obiective turistice care pot fi puse in valoare prin vizitarea lor in cadrul circuitelor si excursiilor tematice organizate.

Valea Prahovei dispune de un potential turistic valoros, de o oferta turistica atractiva pentru turistii dornici sa practice aproape orice forma de turism. In ultimii ani, Consiliul Judetean Prahova alaturi de Consiliile Locale si cativa investitori au facut eforturi pentru reconsiderarea locului turismului. Atingerea acestui obiectiv trebuie sa conduca la:

Satisfacerea cererii turistice potentiale si atragerea unui numar sporit de turisti pentru petrecerea sejururilor;

Sporirea contributiei turismului la veniturile comunitatilor locale prin sustinerea dezvoltarii turismului rural;

Turismul, pentru a se putea dezvolta, trebuie sa aiba la baza politici adaptate ramurilor de activitate ale sectorului si anume:

Politica de produs turistic care sa urmareasca stimularea agentilor economici in vederea modernizarii si cresterii calitatii ofertei turistice in scopul cresterii competitivitatii ei pe piata interna si internationala;

Politica de promovare si marketing care sa asigure o imagine reala a turismului pe Valea Prahovei pentru a stimula cererea turistica interna si internationala;

Politica resurselor umane care sa asigure din punct de vedere calitativ si cantitativ necesarul de personal, precum si formarea si perfectionarea acestuia;

Politica privind cresterea rolului cercetarii stiintifice si cercetarii tehnologice care sa urmareasca identificaea produselor si pietelor turistice noi, investirea si punerea in aplicare a programelor de dezvoltare;

Politica din domeniul legislativ care sa aiba in vedere armonizarea cadrului normativ cu legislatia din Uniunea Europeana privind standardele de calitate, standardele pentru constructii, standardele tehnice si indicatorii statistici pentru turism;

Politica in domeniul fiscal care sa aiba ca scop stimularea dezvoltarii economice, investirii si crearii de noi locuri de munca in sectorul privat.

Realizarea acestor politici are la randul ei la baza programe referitoare la produsul turistic, la principalele destinatii turistice din Valea Prahovei. Astfel, se au in vedere:

Descoperirea, amenajarea si reamenajarea unor obiective turistice istorice si culturale;

Modernizarea treptata a produsului turistic intr-un cadru planificat si coordonat, la standarde inalte;

Una dintre cele mai importante viitoare surse de venituri este turismul. De aceea, punerea in aplicare a unor programe cu finantare interna sau externa, participarea la actiuni de promovare in tara si strainatate, valorificarea potentialului natural si antropic sunt cateva din directiile de actiune in vederea dezvoltarii turismului prahovean.

Organizarea serviciilor "Salvamont" care vor coordona actiunile de prevenire a accidentelor montane si de salvare a persoanelor accidentate;

Sustinerea initiativei private in crearea si dezvoltarea de unitati turistice cu servicii la standarde internationale;

Atragerea unui numar sporit de turisti prin actiuni promotionale in tara si strainatate;

Infrastructura de comunicatii, de promovare si informare turistica in timp real pe Internet si TV cu privire la partiile de schi din Valea Prahovei;

Refacerea drumurilor de pe Valea Prahovei, constructia unui pod de 28 m lungime - Valea Alba;

Organizarea unor manifestari cultural-artistice de presigiu, cum ar fi Colocviul Dramaturgiei Romanesti - Sinaia;

Repararea bazelor sportive existente, precum si amenajarea unor baze noi in Sinaia si Busteni;

Acest obiectiv se poate realiza prin amplasarea in unele din statiunile montane a echipamentelor pentru bungee-jumping;

Implementarea in zonele montane a unor programe de activitati in aer liber cum ar fi: catarare, coborare pe coarda, expeditii cu bicicleta, orientare cu busola si harta, trecerea peste rauri sau paraie cu ajutorul echipamentelor de alpinism, construirea de adapost de noapte sau construirea de plute; aceste activitati pot servi drept antrenament amatorilor de sporturi extreme;

Promovarea in tara si strainatate a acestor forme de turism prin crearea de oferte turistice.

Punctele forte ale potentialului turistic din Valea Prahovei sunt reprezentate de resursele turistice naturale, precum si de cele antropice.

Relieful variat care determina prezenta numeroaselor obiective turistice naturale: domenii schiabile, trasee pentru drumetii si alpinism, chei si vai, cascade;

Climatul temperat-continental este favorabil dezvoltarii turismului montan, balnear, datorita conditiilor optime practicarii sporturilor de iarna, drumetiilor, curelor balneo-climaterice;

Existenta a numeroase rezervatii naturale, precum si a unui parc natural (Bucegi), stimuleaza turismul;

Hidrografia: numeroasele si variatele ape curgatoare sunt folosite pentru agrement si balneo-turism;

Existenta unei vegetatii variate si a unei faune bogate si diverse are ca efect dezvoltarea turismului profesional si stiintific datorita valorii lor. Pe langa speciile obisnuite exista si specii declarate monumente ale naturii. Fauna are valoare estetica, recreativ-cinegetica si stiintifica.

Alte puncte forte ale turismului din Valea Prahovei sunt reprezentate de reamenajarea Hotelului Pestera, Hotelului Cota 1400 si a cabanei turistice Cuibul Dorului care dau turistilor posibilitatea de a se afla in mijlocul naturii beneficiind in acelasi timp si de un confort sporit (apa calda, caldura, televizor in camera, piscina, sala de fitness, sauna etc.).

Unitati de cazare existente in toate zonele turistice. Reamenajarea unitatilor de cazare din ultimii ani a generat o crestere a numarului de turisti.

Mijloacele de transport turistic. Dezvoltarea mijloacelor de transport turistic a stimulat dezvoltarea turismului si, totodata, a permis accesul in anumite zone.

Structurile de agrement. Serviciile de agrement dau posibilitatea turistilor sa-si petreaca timpul liber intr-un mod cat mai placut. Agrementul constituie astazi motivatia oamenilor de a calatori pentru a practica diverse sporturi, pentru a se relaxa si distra.

Existenta turistilor romani, cat si a celor straini. Consumul turistic are efecte economice pozitive atat pentru organizatorii de calatorii, pentru dezvoltarea turismului, cat si pentru dezvoltarea celorlalte ramuri ale economiei cu care turismul intra in contact.

Lipsa promovarii turismului si a informatiilor legate de anumite zone turistice poate genera pierderea potentialilor clienti care aleg alte destinatii pentru a-si petrece vacanta;

Lipsa investitiilor si a preocuparii in ceea ce priveste anumite zone turistice;

Existenta unui numar mare de structuri de primire in principalele zone turistice si a unui numar foarte mic in zonele mai putin promovate;

Caile de acces si mijloacele de transport turistic slab dezvoltate. Inexistenta unor drumuri care sa dea turistilor siguranta in ceea ce priveste calatoria;

Numarul mic de turisti in structurile de primire in raport cu capacitatea de cazare existenta;

Oportunitatile sunt reprezentate de posibilitatile de valorificare a potentialului turistic intr-o anumita zona. In Valea Prahovei intalnim nenumarate oportunitati, printre care:

Reabilitarea drumurilor incepand cu cele principale si terminand cu cele auxiliare (drumuri forestiere). Spre exemplu, cele doua drumuri de acces catre Hotelul Pestera (Moroieni-Cabana Zanoaga-Cabana Bolboci-Cabana Padina-Hotel Pestera si Cabana Cuibul Dorului-Dichiu-Hotel Pestera) sunt impracticabile datorita conditiei in care se afla.

Deoarece Valea Prahovei reprezinta un important punct de acces spre traseele montane, consider ca este importanta reconditionarea traseelor si a marcajelor (care se gasesc intr-o stare foarte proasta, in unele locuri fiind chiar inexistente).

De asemenea, ar putea fi imbunatatite conditiile de cazare din majoritatea cabanelor turistice.

Extinderea lantului de statiuni montane din Valea Prahovei, astfel incat sa cuprinda zonele mai putin promovate (de exemplu, localitatea Poiana Tapului).

Reamenajarea partiilor din Sinaia si Predeal asa incat sa se ridice la standarde internationale.

Largirea gamei de servici oferite si atragerea turistilor in statiuni pe tot parcursul anului, prin organizarea de seminarii, cursuri de scurta durata, activitati de tratament, de cosmetica, de dieta.

Organizarea unor festivaluri periodice sau ocazionale, unor manifestari specifice zonei sau anotimpurilor.

Revigorarea turismului cultural itinerant pentru cunoasterea unor zone cu valoare turistica.

Cresterea capacitatii de cazare la nivelul oraselor pentru a se dezvolta turismul de afaceri, turismul de reuniuni si congrese.

Modernizarea mijloacelor de transport turistic si diversificarea serviciilor oferite in timpul calatoriei.

Aparitia si dezvoltarea unor produse turistice specifice zonei: turismul religios, ecologic, automobilistic, de echitatie, agroturismul.

Conceperea unei strategii de diversificare a serviciilor turistice oferite de agentiile de turism, astfel incat sa fie atractive pentru fiecare turist, sa ofere alternative si posibilitati de petrecere a timpului liber in orice imprejurare si la orice ora din zi.

Dezvoltarea unor produse turistice noi la nivel international, bazate pe valori turistice culturale si naturale, incluzand activitati speciale si calatorii individuale.

Dezvoltarea unor centre turistice in locuri istorice si zone montane, ca puncte de popas in circuite sau ca baza pentru circuite.

Cazarea turistilor in structuri de primire pitoresti, de buna calitate, care sa reflecte arhitectura si cultura locala.

Amenintarile sunt reprezentate de riscurile care apar si care pot deveni puncte slabe ale turismului intr-o anumita zona. Pe Valea Prahovei, acestea sunt reprezentate de urmatoarele:

Lipsa unor organisme special infiintate pentru reamenajarea si permanenta verificare a itinerariilor turistice;

Infiintarea unor structuri de primire turistica ultramoderne in zone putin populate ameninta buna functionare a cabanelor, campingurilor si casutelor turistice din zonele respective;

Serviciile slabe de catering, cu precadere lipsa unui personal calificat in unitatile de alimentatie;

Candea M. Erdeli G., Simon T., "Romania: Potential turistic si turism", Editura Universitatii Bucuresti, 2000, p. 120

	Afaceri	Agricultura	Economie	Management	Marketing	Protectia muncii
	Transporturi