Piata San Marco, Venetia

Piata San Marco, Venetia

Inima Venetiei este formata din una dintre cele mai impresionante piete , un fenomen urbanistic unic si anume, Piata San Marco.Produs al unei activitati constructive de 1000 de ani, acesta se compune din: biserica San Marco (bizantina), Campanilul (romanic), palatal Dogilor (gotic), Procuratiile Vechi, Torre dell'Orologio (Renastere timpurie), Loggeta, Libreria, Zecca si Procuratiile Noi (Renasterea matura), Fabbrica Nuova (clasicist).

Privind Piata San Marco dinspre laguna ,Gheorghe Curinschi observa raportul existent intre dominantele arhitecturale ale ansamblului. Totodata sesizeaza cum, venind dispre mare, o poarta deschide imaginea catre oras, fiind constutuita prin dialogul dintre campanilul bisericii San Marco si al bisericii San Giorgio Maggiore.

In lucrarea sa , Radu Laurian face referire la modul in care conditiile reliefului si legatura cu aspectele naturii sau cu artere de circulatie influenteaza forma pietelor: deschiderea spre Marea Adriatica a dictat forma si orientarea pietetei San Marco.

Pe masura apropierii dinspre laguna, se profileza volumul static al palatului Dogilor si verticala avantata a Campanilului: "Contrastul dintre dezvoltarea liniara a unor volume si verticala unor turnuri se evidentiaza ca element organizator al compozitiei maselor construite."

Accesul in piata dinspre laguna, marcate prin doua coloane monolite, asezate in pozitie verticala (arh. Niccolo Barattieri) ce poarta statuia Sf. Teodor, primul patron al Venetiei si leul Evanghelistului creeaza un efect de separare a piazzetei fata de laguna, fapt sugerat de catre Curinschi. Cele doua sculpturi se proiecteaza pe cer, fapt care usureaza perceptia prin constrastul creat intre forma si fond. De asemenea, tratarea postamentului contribuie la efectul urmarit: 'asezarea unei sculpturi pe un postament inalt amplifica puterea de comunicare a temei, impresioneaza pe spectat or nu numai prin valoarea ei ci si prin pozitia suprainaltata, efectul decorativ avand o raza de actiune mai larga'. Perspectiva Piazzettei dinspre chei este inchisa de flancurile exonarthexului bisericii San Marco , a Loggettei si ale Turnul orologiului, fiind delimitata catre rasarit si apus de cladirile palatului Dogilor si a Libreriei(arh. Sansovino).Piazzetta este conturata, in final, prin constructia Bibliotecii, in fatada careia se propune o varianta renascentisa suprapunerii de arcade a palatului Dogilor.

Curinschi remarca volumul imens, "imbracat in marmura al palatului Dogilor,[]rezemat pe doua galerii ajurate' si puncteaza senzatia de plutire a volumui masiv este data si de decoratia capitelelor porticelor de la parter, care contribuie la aspectul de usurinta al galeriilor ajurate.

Una dintre cele mai frumoase combinari a doua piete este data de juxtapunerea San Marco - Piazzetta. Prima este o piata dezvoltata in adancime in raport cu bazilica si dezvoltata in largime fata de Procuratii. Cea de-a doua este o piata larga in raport cu fatada Palatului Dogilor, dar in primul rand este dezvoltata in adancime in raport cu perspectiva catre Canal Grande, in directia bisericii San Giorgio Maggiore. O a treia piata, de dimensiuni reduse este situata pe latura laterala a bisericii San Marco.Juxtapunerea primelor doua spatii reuseste sa dea un efect de mare intensitate prin punerea in evidenta a Campanilului, puncteaza Laurian.Campanilul este unul dintre obiectele principale si este perceput sculptural, din toate directiile. Acesta, remarca si Curinschi, a devenit un fel de pivot care fixeaza compozitia celor doua spatii, dirijand parca sensul girator al miscarii pietonilor din Piazzetta in Piata San Marco si invers. De asemenea, Radu Laurian sesizeaza forta cromatica a campanilului: rosul caramiziu vine sa sustina contrastele puternice din cadrul pietei.

La poalele Campanilului, se afla Loggietta(arh Sansovino).Curinschi remarca felul cum Sansovino creaza o plastica intens saturata cu sculpturi si face o diferentiere a traveelor, procedeu specific Renasterii tarzii.

Intrand in Piata San Marco, Curinschi remarca felul in care, in arhitectura Vechilor Procuratii este reluata, in spiritul Renasterii, ideea suprapunerii de arce, utilizata si in arhitectura palatului Dogilor. Desfasurarea liniara a fatadei Procuratiilor, lipsita de accente, arata ca, in mod deliberat, ea urma sa fie subordonata arhitecturii elementului principal al pietii, basilica. Traveea marunta a Procuratiilor imprima arhitecturii pietei San Marco un caracter de interior.Procuratiile Noi definitiveaza latura de sud a pietei San Marco, pe baza reluarii aceluiasi motiv al arcelor suprapuse, intr-o interpretare corespunzatoare Renasterii mature.

La nivel compozitional, in piata se remarca o multitudine de raporturi intre elementele constitutive. Exista un raport de subordonare in plan, a spatiului pietei fata de tesutul urban traditional ce o inconjoara. Piata se citeste ca o figura pe fondul dat de tesut.Totodata, daca restrangem cadrul vizual la nivelul pietei, campanilul se citeste ca figura ,iar piata devine fond.

La nivelul pietii, Campanilul si Basilica San Marco se afla in raport de complementaritate, subordonand volumele Procuratiilor si ale Bibliotecii.De asemenea Campanilul se proiecteaza ca figura pe fondul dat de fatadele Procuratiilor.

In plan se pot sesiza doua axe ce dirijeaza traseul, in jurul carora se dezvolta doua spatii-palnie ce absoarb circulatia si o conduc catre elementele de interes. Acestea sunt accentuate de asemenea prin decoratia de la nivelul pavimentului pietei.

Cele doua texte, desi au elemente comune , difera prin modul de abordare al ansamblului arhitectural : Gheorghe Curinschi in studiul sau Venetia furnizeaza suportul teoretic de analiza, in timp ce Radu Laurian, in lucrarea Probleme de estetica oraselor analizeaza compozitia,elementele plastice ale planului de baza si efectele acestora , avand in vedere punctarea unor similaritati in alte piete. Astfel cele doua lucrari sunt complementare, analiza fiind sustinuta de explicatii si exemple.

Piata San Marco rezuma in mod sintetic istoria sa sociala si politica, dezvoltarea urbana precum si evolutia stilurilor si a gusturilor estetice. Ea are in spate un concept complex si de o continuitate eleganta, care ia in calcul elemente din cele mai diverse. Este bine organizata, niciun gest nu este gratuit, orice element are o insemnatate si se leaga de elementele din jur.Este un spatiu de o forta majora, dat de alaturarea unor cladiri monumentale cu o decoratie bogata, cu contraste de culori; o combinatie a dominantelor de inaltime (Campanilul) si de masa (Bazilica, Palatul Dogilor), toate participand la efectul de ansamblu prin insusi modul lor de organizare, de dispunere. Prin parcurgerea pietei, in fiecare moment imaginea se schimba , din fiecare unghi se creeaza o alta perspectiva, o alta imagine care surprinde.

Bibiografie

Curinschi, Gheorghe- Venetia, Editura Tehnica, Bucuresti, Romania, 1972

Laurian, Radu- Probleme de estetica oraselor, Edtura Tehnica, Bucuresti, Romania, 1962