Politicile rurale in tarile europene

Politicile rurale in tarile europene

Agricultura se bucura astazi de o atentie deosebita in toate tarile globului, indiferent de nivelul de dezvoltare economica. In lumea contemporana, tarile cele mai dezvoltate din punct de vedere economic sunt si cele mai mari producatoare si exportatoare de produse agricole.

Ea constituie o ramura care se bazeaza pe resurse in continua autoreinnoire, spre deosebire de alte ramuri care folosesc resurse epuizabile (carbune, petrol, gaze, minereuri).

Productia agricola in ansamblul ei apare ca o rezultanta a unor procese complexe de transformare a unei largi game de substante si tipuri de energie (solara, chimica, biochimica, etc.) cu ajutorul organismelor vii, al plantelor de cultura si animalelor, sub influenta unor factori climatici, al resurselor tehnice si financiare, umane.

In dezvoltarea sa, agricultura a cunoscut trei etape majore:

prima etapa a pornit de la forme primitive de dezvoltare a agriculturii, din perioada antica si evul mediu, cu randamente scazute;

a doua etapa care pe baza introducerii mecanizarii, a aplicarii de substante chimice a condus la cresterea performantelor din aceasta ramura;

a treia etapa priveste ca o ultima faza de evolutie care a produs cele mai importante mutatii si a creat o agricultura performanta si prin care greutatea relativa a productiei si a utilizarii fortei de munca agricole in economie se reduce intr-un ritm rapid.

Dar, dupa cel de-al doilea razboi mondial, modul de evolutie a agriculturii s-a diferentiat prin existenta sistemului capitalist si socialist, cu grade de performante foarte diferite. In ambele sisteme ea a fost privita prin prisma functiilor sale:

* furnizarea de produse agroalimentare pentru consumul intern al populatiei;

* aprovizionarea cu materii prime agricole a industriei alimentare, usoare;

* surse de creare a acumularilor generale prin sistemul de preturi, taxe, impozite, s.a.;

* furnizarea de forta de munca mai ales in sectorul serviciilor publice si private;

* constituie o sursa importanta de valuta si asigura echilibrarea balantei de plati externe;

* aplicarea unor metode biologice, face ca agricultura sa aiba si o importanta ecologica;

* participarea directa la dezvoltarea altor domenii economice precum turismul, comertul, etc.;

* contributia substantiala la innoirea periodica a rezervelor de stat, necesare pentru situatii neprevazute, datorate unor calamitati naturale.

In decursul timpului aceste functii s-au amplificat si a ajuns la maxima

competitivitate si performanta, si rentabilitate. Paralel cu aceste aspecte in agricultura sfarsitului de secol XX se poate vorbi de: marimea suprafetelor de teren, administrarea de substante chimice, (ingrasaminte, pesticide, fungicide, ierbicide), amplificarea transportului, industrializarea materiilor prime agricole au condus si la dezechilibrarea unor sisteme naturale, creand probleme ecologice (aer, apa, sol).

Dupa anul 1992, in urma Conferintei Mondiale de la Rio de Janeiro (Brazilia) se pune tot mai mult accentul pe dezvoltarea durabila. Agricultura este cea care poate functiona profitabil din punct de vedere economic, dar compatibil cu constrangerile de natura ecologica. Daca pana nu demult practica agricola curenta se axa in principal pe limitarea elementelor naturale nefavorabile unor culturi, prin realizarea in mod artificial a unor conditii propice dezvoltarii acesteia, in momentul de fata se cauta gasirea unor noi solutii de punere in concordanta a agriculturii cu cerintele de protectie a mediului si de conservare a fondului funciar. Respectarea acestor deziderate va determina o limitare a performantelor cantitative in favoarea calitatii si o deschidere spre alte activitati economice care se pot dezvolta in mediul rural.

Sistemele agroalimentare din tarile dezvoltate (SUA, Canada, Japonia, Europa Occidentala) a ajuns astazi la performante tehnice si economice mult superioare celor existente la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial.

In amonte si aval de agricultura exista o retea de distributie a materialelor si echipamentelor necesare agricultorilor, o retea de prelucrare a materiilor prime agricole, o retea financiara de creditare si asigurare si de asemenea de acordare a asistentei tehnice de specialitate. Cele mai profunde mutatii s-au produs in tarile vest europene prin procesul de modernizare a structurilor economico-sociale, si care isi pun problema masurilor de ajustare structurala. Comunitatea Europeana a devenit o mare putere agricola pentru ca se situeaza pe primul loc in randul tarilor exportatoare.

Suprafata agricola a Europei a celor 15 tari membre se cifreaza la 133 milioane de hectare, adica 57% din suprafata totala, existand peste 10 milioane de exploatatii agricole. In majoritate -85% sunt in proprietate privata, fiind incluse in categoria de 1 - 5 ha., circa 49,2% in 1995, dar distributia pe categorii de marime difera de la o tara la alta. In ultimii 20 de ani se constata o crestere a exploatatiilor mijlocii intre 20 - 25 ha., circa 37%, iar cele de peste 50 ha. la 46,8% cand in productia vegetala cat si in cea animala se constata aplicarea unei agriculturi intensive si prin urmare apar periodic si crize de supraproductie.

In cadrul tratatului de la Roma din anul 1957 CEE (Comunitatea Economica Europeana) a stabilit inceputurile unei politici agricole comune (PAC). Obiectivele sale erau:

cresterea productivitatii in agricultura europeana;

asigurarea unui nivel de viata mai bun pentru fermieri si agricultori;

stabilitatea pietelor pentru produsele agricole vegetale si animale;

garantarea conditiilor de calitate, de securitate alimentara si a unor preturi rezonabile pentru produsele agroalimentare.

Politicile agricole si rurale din tarile CEE, au avut la baza urmatoarele principii: unicitatea pietelor, cu incurajarea schimburilor intre tarile membre, sprijinirea productiei agricole comunitare, solidaritatea financiara prin existenta unui buget comun care sa finanteze cheltuielile principale din cadrul PAC.

In deceniile 7 si 8, PAC si-a creat o politica de preturi , a redus subventiile si interventiile statelor nationale si creeaza un sistem de scadere a cheltuielilor din agricultura; in acelasi timp deruleaza actiuni care sa sprijine asezarile rurale, cum ar fi formarea agricultorilor, acordarea de ajutoare pentru tinerii fermieri, modernizarea exploatatiilor agricole, crearea unor programe speciale pentru zonele defrizate si cele montane.

Din anul 1992, PAC a incercat sa restabileasca echilibrul dintre pietele agricole ale statelor componente, sa introduca noi masuri sociale si de mediu, compensarea scaderii veniturilor agricole prin acordarea de ajutoare directe compensatorii.

Astfel, excedentele de produse agricole s-au redus, piata a devenit stabila, preturile din UE si de pe glob s-au apropiat ca valoare, iar veniturile agricole au crescut usor.Ca urmare a acestor actiuni s-au conturat si principalele trasaturi ale modelului agricol european care sta la baza politicilor agricole si rurale din tarile Uniunii Europene :

o agricultura moderna si competitiva, capabila sa ocupe un rol esential pe piata mondiala si prin care sa se asigure un nivel de viata cat mai bun si venituri stabile pentru producatori;

o agricultura durabila si de calitate, care sa foloseasca tehnici curate, atente fata de mediu, cu obtinerea unor produse alimentare de calitate, care sa raspunda cerintelor consumatorilor;

o agricultura in serviciul spatiului rural, bogata in diversitate si traditii, care sa sprijine dezvoltarea altor activitati- turism, mestesuguri - contribuind prin aceasta la stabilitatea exploatatiilor agricole, respectarea calitatii mediului rural si a peisajelor;

o politica agricola simplificata, unde prioritatile sunt bine stabilite, iar actiunile elaborate in comun, prin contributia fiecarei tari in parte.

Prin urmare, acest model european are in vedere pastrarea spatiului rural existent si realizarea unei agriculturi apropiate de cerintele locuitorilor, fie producatori sau consumatori, contribuind la promovarea unor activitati agricole care sa fie la inaltimea nevoilor si sperantelor societatii de astazi si de maine.