Opiniile referitoare la potentialul turistic al Romaniei sunt aproape unanime punand in evidenta calitatea deosebita a acestuia si constituie o premisa ca acesta- exploatat la adevarata sa valoare- sa se constituie in unul din principalele motoare ale dezvoltarii durabile. In cadrul potentialul turistic al Romaniei - privit in sens general - se distinge zona montana, ca avand numeroase caracteristici pozitive, capabile sa constituie premisele unei intensificari a activitatii turistice. Astfel conform criteriilor CE-Rez.1257/99, rev., zona montana a Romaniei are 74.000 km² si concentreaza 3,6 milioane de locuitori. Aceste cifre corespund unei ponderi de aproximativ o treime - 31%- din suprafata totala a tarii. Populatia zonei montane este estimata la 3,6 milioane de locuitori, ceea ce corespunde unei ponderi de aproximativ 15% din totalul populatiei.

Carpatii Romanesti, atat prin atat prin aceasta desfasurare extinsa, cat si prin pozitia centrala, configuratia generala si altitudinala, se impun ca o componenta de baza in structura geografica si peisagistica a Romaniei. Cu aceeasi importanta se inscriu si in activitatea de turism prin bogatia si varietatea potentialului lor turistic.

Muntii din Romania sunt caracterizati de o diversitate de aspecte peisagistice, care prin specificul si modul de imbinare in spatiu confera originalitatea si atractivitatea turistica muntilor, facandu-i cautati de catre turisti in orice anotimp. Aceasta caracteristica este data de: particularitatile diferitelor structuri geologice si tipuri de relief (glaciar, carstic, vulcanic, petrografic, structural etc.); diferentierile altitudinale si geologice intalnite in mod frecvent, indeosebi in Carpatii Occidentali; alternanta muntilor cu depresiunile si culoarele de vale, varietatea si configuratia invelisului vegetal, de la padurile de foioase si conifere pana la pajistile montane si alpine, care alterneaza sau se intrepatrunand in functie de conditiile naturale concrete; intinsa si diversa retea de rauri, izvoare minerale si lacuri, felurite dupa origine si caracterele fizico-chimice ale apei; bogatia faunistica si piscicola etc.; frumusetea si specificul gospodariilor taranesti, care urca pana la 1600 de metri- in Muntii Apuseni- sau a oraselor si statiunilor turistice, care intregesc farmecul natural al muntilor. Astfel, atat componenta naturala cat si cea antropica sunt bine reprezentate in cadrul Carpatilor de pe teritoriul Romaniei.

Acestei trasaturi i se adauga marea complexitate de potential turistic, ca structura si volum, in care se regasesc importante resurse generatoare de turism si anume: intins domeniu schiabil de la 800 metri pana la 2000 metri, dar cu optim intre 1500 si 1900, cu expuneri nordice, nord-estice sau nord-vestice, cu un climat moderat, confort termic, viscole reduse, avalanse putine ca in Muntii Bucegi, Parang - Cindrel, Tarcu - Muntele Mic, Semenic, Vladeasa - Muntele Mare, Rodneu etc.; domeniu alpin la peste 1.900-2000 metri, dar si montan, pentru drumetie; fond balnear bogat si diversificat (ape minerale, namol si gaze terapeutice, bioclimat etc.); retea de rauri si lacuri variate; fond cinegetic si piscicol de mare valoare; paduri de interes social-recreativ, dar si stiintific; rezervatii naturale si parcuri nationale; domenii pentru practicarea alpinismului si speoturismului etc.

Cea de-a treia trasatura o constituie multiplele posibilitati de dezvoltare a turismului, ceea ce da o functionalitate complexa Carpatilor Romanesti in tot timpul

anului, dar cu precadere iarna si vara. Se pot practica mai mult de zece forme de turism, dupa cum urmeaza: drumetie, odihna, sporturi de iarna, tratament balnear, de interes stiintific, pentru cunoastere, pentru alpinism si speoturism, vanatoare si pescuit sportiv, pentru agrement nautic, foto-safari, sporturi de aventura etc. In cadrul Muntilor Carpati se remarca o mare diferentiere intre

masivele montane dupa valoarea si complexitatea de potential sau preponderenta unor anumite componente, care dau

nota dominanta in turism.

Baza tehnico- materila specifica zonelor montane din Romania se incadreaza in aceleasi coordonate ca si baza tehnico- materiala a turismului privit in general. Este remarcat faptul ca 11,5% din apacitatea de cazare turistica a tarii noastre este concentrata in statiunile montane. In ceea ce priveste baza tehnico- materiala generala se constata ca turismul montan din Romania se caracterizeaza printr-un numar relativ mare de structuri de primire turistica- al treilea dupa cele proprii turismului de litoral si cele caracteristice turismului urban. Astel, din cele 4226 de structuri de primire turistica existente in Romania la nivelul anului 2005, 828 erau concentrate in cadrul destinatiilor montane. Tot in aceste sens trebuie mentionat si faptul ca din aceste 828 de unitati de cazare, numai un numar de 93 erau constituite de hoteluri, intrucat marea majoritate a acestora este reprezentata de unitati de tipul cabanelor, vilelor turistice, pensiunilor turistice, campingurilor turistice, popasurilor sau refugiilor montane. Aceasta concluzie este evidentiata si de faptul ca regiunea Centru - ce detine locul intai in turismul montan, si avand o capacitate de cazare ce o situeaza pe locul doi in cadrul regiunilor tarii - detine locuri fruntase la majoritatea acestor tipuri de structuri de cazare. Situatia prezentata poate constitui un avantaj pentru turismul montan prin faptul ca structurile de cazare de tip pensiune au avut cel mai mare ritm de crestere din punct de vedere al innoptarilor din ultimii ani. In ceea ce priveste domeniul schiabil amenajat - acesta se intinde pe 375 ha, numarul partiilor de schi se ridica la 72 cu o lungime totala de 93 km. Instalatiile de transport pe cablu - specifice zonei montane si indispensabile desfasurarii sporturilor de iarna - sunt in numar de 64, o valoare modesta fata de alte tari precum Franta- care dispune de 3949 de astfel de instalatii.

In tara noastra turismul se poate constitui in principalul motor de revitalizare a economiei zonei montane, aflate intr-un continuu declin ca urmare a evolutiilor negative din sectorul agricol. Restructurarea ce a urmat trecerii de la sistemul centralizat la cel al economiei de piata a avut efecte negative insemnate asupra zonelor montane: "prin destructurarea industriala, patrunderea brutala a sistemului economiei de piata - cu liberalism excesiv si fara o protectie adecvata din partea statului, in zona cea mai fragila: agricultura montana." Ca urmare a acestor evolutii economice negative a avult loc un exod de proportii al populatiei tinere din zonele montane rurale catre orase sau peste granite. Astfel, turismul montan poate deveni, in prezentele conditii principalul liant al economiei din aceste zone, putand furniza oportunitati de afaceri, si implicit motive pentru ca populatia tanara sa ramana in aceste regiuni.

Importanta dezvoltarii turismului montan se manifesta si prin prisma locului important pe care acesta il detine in sosirile de turisti straini. Zona montana a fost in toata perioada de dupa revolutie o destinatie preferata de catre turistii de peste granite.La nivelul anului 2005, ponderea innoptarilor turistilor straini in totalul turistilor cazati era in cazul zonelor montane de 13,64% fata de 12,34% in cazul turismului de litoral sau 5,58% in cazul turismului balnear. In aceste conditii posibilitatea oferirii unor niveluri calitative superioare ale serviciilor turistice montane, "amenajarea la standarde europene a statiunilor montane si diversificarea ofertei pentru practicarea sporturilor de iarna", asigurarea unei infrastructuri de transport optime, dotarea si reconditionarea cabanelor de inalta altitudine si a refugiilor montane, refacerea si darea spre folosinta a unor noi trasee de drumetie marcate- toate acestea constituie premisele unei cresteri a atractivitatii zonei montane pentru turistii sositi din strainatate. Acest lucru ar putea avea efecte pozitive insemnate asupra intregii economii, prin intermediul incasarilor valutare pe care le presupune ce contribuie la atenuarea deficitului balantelor comerciale si de plati si la consolidarea monedei nationale.

Strategia de dezvoltare a turismului din zonele montane trebuie sa fie una unitara, aflata in concordanta cu alte politici si programe ce vizeaza aceasta zona. Astfel, eforturile orientate in directia relansarii agriculturii din aceste zone au o legatura directa cu turismul, intrucat agroturismul prezinta un potential ridicat de dezvoltare. De asemenea politicile in domeniul invatamantului trebuie puse in concordanta cu dezideratele privind dezvoltarea turismului: institutiile de invatamant trebuie sa fie capabile sa furnizeze o forta de munca cu o solida pregatire in domeniul serviciilor. Legatura dezvoltarii turismului cu strategiile privind mediul este una indiscutabila: prin masuri adecvate de protectie si buna gospodarire, trebuie avute in vedere pastrarea echilibrului agro-forestier, prevenirea depopularii umane si degradarii traditiilor agricole si culturale Programele de dezvoltare a infrastructurii de transport trebuie sa vizeze reconditionarea si modernizarea rutelor ce asigura accesul in zona montana.

Actiuni ale autoritatilor nationale in sensul dezvoltarii unor strategii de dezvoltare a turismului montan exista. Este de remarcat in acest sens Hotararea Guvernului nr.1779/2004 prin care a fost aprobata o "Strategie a dezvoltarii durabile a zonei montane", care include multiple prevederi de ordin general. In cadrul acestui act legsilativ actinile referitoare al turism sunt numai punctuale, punandu-se accentul pe activitatea agricola. Dintre masurile mentionate in HG 1779/2004 ce au in vedere dezvoltarea turismului pot fi amintite urmatoarele:

sustinerea familiilor de agricultori din zona montana prin acordarea de inlesniri in conditiile legii, asistenta tehnica si de formare, in vederea construirii si modernizarii gospodariilor pentru practicarea agroturismului;

dezvoltarea agroturismului, silvoturismului si ecoturismului montan ca principale obiective ale dezvoltarii durabile;

ameliorarea infrastructurilor montane si reabilitarea obiectivelor turistice;

organizarea de gospodarii-pilot multifunctionale in domeniul vegetal, zootehnic si agroturistic.

Este de mentionat, de asemenea, existenta in cadrul programelor nationale prioritare ce au ca scop realizarea obiectivelor specifice ale dezvoltarii truismului din Romania a unuia special axat pe zona montana. Acesta poarta denumirea de Programul national de dezvoltare "Super-Schi in Carpati" si a fost initiat in anul 2000. Prima etapa a programului a vizat zona Cumpana, judetul Arges, localitatile Sinaia, Busteni, Azuga, zona Predeal - Rasnov, statiunea Poiana Brasov, zona Padina - Pestera - Valea Ialomitei, zona Valea Superioara a Teleajenului - statiunea Cheia si zona Bran - Moeciu. Actiunile programate a se desfasura in cadrul programului sunt urmatoarele: realizarea de studii integrate privind dezvoltarea turismului montan pentru practicarea schiului si a altor sporturi de iarna, stabilirea terenurilor necesare, elaborarea planurilor de urbanism, amenajarea sau reabilitarea infrastructurii generale (cai de acces, alimentare cu apa, gaze, curent, parcari), amenajarea partiilor si construirea sau reabilitarea structurilor de primire turistica. O remarca ce se cere a fi formulata in legatura cu aceasta initiativa este cea referitoare la faptul ca majoritatea statiunilor incluse sunt cele de pe Valea Prahovei, care inregistrau niveluri insemnate ale circulatiei turistice si beneficiau de dotari acceptabile in ceea ce priveste spatiile de cazare si instalatiile de agrement. Astfel includerea in program a unor zone montane cu un potential deosebit insa dispunand de o infrastructura mai slab dezvoltata - Muntii Rodnei, Muntii Calimani, Muntii Godeanu- s-ar putea dovedi oportuna din punct de vedere al turistilor castigati.

Sursa: Romania Libera, 29 Decembrie 2004tinere- spre orase si strainatate. Economia, societatea, cultura montana, nu vor putea supravietui - fara o politica montana consecventa, dotata cu instrumente adecvate - orientata spre multifunctionalitate, diversitate si calitatea produselor si mediului montan

O schita de STRATEGIE destinata zonelor montane din Romania

Desi prin Hotararea Guvernului nr.1779/2004 a fost aprobata o "Strategie a dezvoltarii durabile a zonei montane", care include multiple prevederi de ordin general, dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 - au aparut noi si importante oportunitati si sanse, iar la nivelul european noi orientari si interpretari care converg spre o strategie globala, europeana, destinata dezvoltarii durabile a zonei montane.

In aceste conditii pregatirea unei ameliorari a strategiei existente apare ca necesitate obiectiva.

Fiind in curs de elaborare Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila (2007-2008) s-a colaborat cu Centrul National pentru Dezvoltare Durabila in scopul includerii unei Strategii de dezvoltare durabila a zonei montane, in acest document, din ratiunea complexitatii sectoarelor ce se recunosc in marele spatiu montan romanesc.

Exista si tendinte de a se urma solutia unei strategii sectoriale, problema aflandu-se in dezbatere.

Schita

"STRATEGIA DEZVOLTARII DURABILE A ZONEI MONTANE din ROMANIA"*

Introducere

Muntii Romaniei constituie o entitate geografica, economica si sociala definita, avand relief, clima, patrimoniu natural si social-cultural specifice, identitate recunoscuta in Europa si in lume. Din acest motiv, zona montana necesita o strategie specifica de dezvoltare durabila. Zonele de munte se caracterizeaza prin handicapuri naturale si sociale semnificative, care antreneaza eforturi mai mari, cu restrictii in exercitarea unor activitati economice, cu limitarea posibilitatilor de utilizare a terenurilor si o crestere importanta a costurilor lucrarilor datorita altitudinii, pantelor sau conditiilor climatice cu perioade de vegetatie mai reduse. Zonele montane sunt arii fragile ecologic, ce necesita sprijin pentru protectie, dezvoltare si gestionare specifica, determinate de dreptul la diferenta, recunoscut la nivel european si mondial, fiind un patrimoniu comun, cu valoare care trebuie recunoscuta de toti si conservata. Principalele resurse ale muntilor Romaniei sunt reprezentate de fondul forestier si de biodiversitate, de flora furajera a pajistilor naturale, de ape minerale, de peisaje si de factorul antropic autohton, purtator de traditii economice si culturale, determinant pentru punerea responsabila in valoare a resurselor. Exploatarea nerationala a resurselor forestiere genereaza catastrofe naturale (inundatii, alunecari de terenuri), iar absenta sau discontinuitatea folosirii ingrasamintelor organice, produse de animale rumegatoare, provoaca degradarea calitativa a pasunilor si fanetelor naturale, cu consecinte economico-sociale irecuperabile, pentru populatie si societate. Protejarea si valorificarea responsbila a resurselor montane in conditiile efectelor schimbarilor climatice si evolutiei demografice, reprezinta un interes national prioritar. Strategia de dezvoltare montana durabila trebuie sa permita populatiilor locale dobandirea mijloacelor si dezvoltarea lor paritara privind veniturile si conditiile de viata, fata de alte zone. In viziune durabila si tinand cont de noile fenomene climatice si demografice, muntii trebuie sa reprezinte un mediu de viata curat, furnizor constant de energie, biodiversitate si hrana pentru om si animale, prin masuri adecvate de protectie si buna gospodarire, cu respectarea permanenta a echilibrului agro-forestier si prevenirea depopularii umane si degradarii traditiilor agricole si culturale. Orice regiunea de munte trebuie sa faca obiectul unei politici de planificare si de amenajare a teritoriului pentru dezvoltare, care sa nu le deturneze de la vocatia lor de baza: agricultura/zootehnia, ca motor al dezvoltarii rurale durabile, silvicultura, artizanatul, mica industrie, turismul, cu accent pe calitate si valoare adaugata, care sa nu afecteze mediul. In zona montana, tehnologiile de crestere a productivitatii in zootehnie si folosirea terenurilor agricole sunt limitate de factori climatici, pante ca si de cerintele rezistentei organice la factorii naturali si pentru obtinerea unor produse agroalimentare de calitate, garantate sanitar, in conditii ecologice. Pentru mentinerea acestor productii la un nivel satisfacator, sprijinul statului la efortul producatorilor agricoli este indispensabil. Definirea zonei montane, realizata prin acte normative, tine cont de handicapurile naturale care afecteaza colectivitatile locale si activitatile economice, in baza criteriilor recunoscute la nivel national si al U.E. Muntii Romaniei sunt un areal populat uman, cu extindere/permanentizare spre altitudine, cu utilizarea energiei gravitationale si animale, a energiilor neconventionale si asigurarea unei bune gospodariri specifice mediului agro-forestier;

Strategia de dezvoltare durabila a zonei montane are la baza urmatoarele principii:

    Omul este partenerul intelept al naturii, din care face parte;

    Exploatarea judicioasa, controlata a resurselor montane, in folosul comunitatii locale si societatii;

    Sanse egale pentru locuitori, prin conditii de viata paritare fata de alte regiuni;

    Echilibru constant si supravegheat intre sectoarele agricol si forestier

    Relatii intercomunitare armonizate;

    Recunoasterea de catre societate a aportului pretios al populatiei montane prin servicii ce nu pot fi remunerate, cum sunt ameliorarea si intretinerea peisagiilor, conservarea traditiilor economice si culturale - care contribuind important la dezvoltarea durabila a intregii societati;

    Compensarea handicapurilor naturale si a serviciilor pe care populatia montana stabila, in special cea rurala, le presteaza in interesul durabil al societatii, reprezinta un drept care se reflecta prin forme suplimentare de sprijin, reduceri de fiscalitate si politici specifice de sustinere a identitatii culturale;

    Valorificarea resurselor muntelui se face cu prioritate in favoarea populatiilor montane rezidente, in baza calitatii produselor montane si valorii adaugate;

    Politicile pentru zonele montane se stabilesc prin consultarea si acordul comunitatilor;

    Prevenirea/combaterea eroziunii umane si saraciei

    Conservarea bunele practici si a identitatii culturale;

    Reprezentarea comunitatilor montane la nivel judetean, regional si national, cerinta pentru evitarea dezechilibrelor si asigurarea unei dezvoltari durabile;

    Integrarea strategiei de dezvoltare durabila a zonei montane cu cerintele U.E.;

Obiective generale:

    Definirea explicita a zonei montane si stabilirea gradelor de dificultate prin criterii de diferentiere bazate pe gradienti naturali si considerente economico-sociale;

    Crearea cadrului juridic si institutional, specifice pentru zona montana;

    Constituirea unui Fond National de Sustinere a Muntelui si a unor fonduri regionale complementare, destinate prioritatilor populatiei angrenata in activitati productive si servicii specifice pentru mediul rural montan.

    Dezvoltarea socio-economica echilibrata a tuturor zonelor montane si habitatelor umane prin ocupatii traditionale, pluriactivitate, complementaritate si valoare adaugata;

    Protectia factorului antropic autohton si antrenat in exercitarea traditiilor de bune practici, combaterea saraciei si eroziunii umane;

    Crearea responsabilitatii societatii, la nivel central si local, pentru destinul si gestionarea speciala a zonei montane, prin asigurarea reprezentarii comunitatilor montane si functionalitatii eficiente a structurilor adecvate specificitatii ruralului montan;

    Dezvoltarea si consolidarea prosperitatii gospodariei familiale montane de tip integrat, celula economico - sociala de baza a asezarilor montane;

    Asigurarea necesarului de producatori agricoli montani, a succesiunii generatiilor, in limitele suportabile de caracteristicile teritoriului;

    Asigurarea modernizarii infrastructurii si a echipamentelor tehnico-edilitare, a cailor de acces, a serviciilor si dotarilor necesare locuitorilor zonelor montane;

    Ameliorarea conditiilor de igiena si confort pentru animale si oameni, prin constructii concepute pe baze stiintifice, modernizari si dotari adecvate;

    Valorificarea patrimoniului cultural, conservarea si protejarea biodiversitatii, a speciilor rare de plante si animale amenintate, din zonele protejate;

    Asigurarea educatiei, a invatamantului, informarii si instruirii continue, adaptate specificitatii montane, pentru copii, tineri si adulti, cu diferentiere pentru mediile rurale si urbane, montane;

    Implementarea unor politici agricole diferentiate fata de zonele de campie si colinare, cu preturi stimulatorii pentru lapte si carne - materii prime si pentru sporirea efectivelor de animale rumegatoare domestice, in limitele suportabilitatii mediului montan;

    Protectia, conservarea si ameliorarea mediului natural si gestionarea si valorificarea adecvata a resurselor naturale, cu participarea si in folosul prioritar al comunitatilor montane;

    Conservarea biodiversitatii vegetale si animale, a speciilor de plante de prima utilitate sociala si a raselor de animale, ameliorarea lor in limitele suportabile de specificul    montan.

    Conservarea si valorificarea culturilor locale, a traditiilor etnografice, protectia monumentelor istorice, arhitecturii locale si introducerea acestora in circuitul de valori;

    Asigurarea planificarii fizice a zonei montane, in baza cercetarilor, studiilor si programelor elaborate stiintific, corelate cu efectele schimbarilor climatice si cerintelor sporite de hrana, apa si energie pentru societatea umana;

    Sporirea veniturilor si calitatii vietii populatiei rurale montane, ameliorarea sanatatii si reducerea cheltuielilor pentru sanatatea populatiei urbane, prin dezvoltarea agroturismului si turismului montan, in toate formele sale, in limita exigentelor privind mediul montan;

Strategia se realizeaza prin politici si programe pe domenii, responsabilitati si orizonturi de timp.

In concluzie: Pilonii principali necesari abordarii unei politici montane in Romania sunt realizati.

Cadrul juridic si institutional dupa multi ani de eforturi, este, teoretic, creat, dar practic este foarte slab functional sau chiar afunctional (Legea nr. 181/2007, Comitetul Interministerial si comitetele judetene ale muntelui).

Se impun: perfectionarea Strategiei si legi muntelui, consolidare si dezvoltare institutionala specifica si sprijinirea intensiva prin programe nationale eficiente a agriculturii montane si dezvoltarii rurale.

Obiective strategice: - un Fond National de sprijin pentru Munte - se cere creat (ex. Italia, Bulgaria, s.a.).

Atenuarea si stoparea exodului tineretului rural-montan

refacerea efectivelor de bovine si ovine si modernizarea exploatatiilor agricole montane pluriactive, viabile.

Cresterea veniturilor si a capacitatilor institutionale ale agricultorilor montani.

Dezvoltarea turismului si agroturismului montan, a micilor industrii - sporirea locurilor de munca.

Adaptarea sistemului de invatamant si de formare a adultilor la specificitatea agro-rurala montana si dezvoltarea sistemului educational in sensul orientarilor strategice, privind dezvoltarea montana durabila.

Numai printr-o politica montana distincta, eficienta, adaptata etapelor si permanentizata, resursele Carpatilor romanesti se vor putea valoriza durabil si se vaasigura protejarea ecosistemului montan.

n conceptia actuala agrementul constituie o latura predominanta a activitatii cturistice in general si in mod special in oferte turistice a caror specialitate este insasi forma de agrement (turism montan, turism de litoral, etc.). Gradul de atractie al unui produs turistic, cat si de punere in valoare a patrimoniului turistic este in stransa corelatie cu nivelul dotarilor si mijloacelor pentru agrement.

Fata de necesitatile de agrementare, localitatile din Muntii Apuseni dispun in prezent de dotari edilitar gospodaresti specifice localitatilor urbane, mai putin de dotari necesare agrementului.

Element esential in turismul montan, agrementul se compune in zona Muntilor Apuseni doar din domeniul schiabil, mijloace de transport pe cablu si trasee montane.

- Domeniul schiabil cunoscut in zona este concentrat in special la Arieseni, Stana de vale si Baisoara.

La scara nationala, ponderea domeniului schiabil din Muntii Apuseni este de 3, 8%, cu un numar de 5 partii de schi. In ceea ce priveste capacitatea optima a domeniului schiabil (pers./ora), la Baisoara aceasta era in 1995, de 900, la Fantanele 270, la Arieseni 360, iar la Stana de Vale 270;

- Mijloacele de transport pe cablu (teleferice). Domeniul schiabil este viabil, util si eficient din punct de vedere economic in conditiile in acre este asigurat cu mijloace de transport pe cablu adecvate, ca structura si capacitate, iar cu structurile de primire se afla in raporturi bune. Pentru urmarirea unui asemenea fenomen, in amenajarea turistica montana se utilizeaza indicii de corelare functionala, care reprezinta expresia numerica a raporturilor dintre: domeniul schiabil si teleferice; domeniul schiabil si structurile de primire; teleferice si structurile de primire.

Din analiza datelor se constata lipsa unor instalatii de capacitate mare (gen telecebina, telegondola, sau telescaun), precum si dotarea necorespunzatoare sau lipsa totala a dotarilor in majoritatea masivelor.

In privinta elementelor specifice de asigurare functionala a domeniului schiabil sunt de retinut urmatoarele:

- dotarile si amenajarile aferente domeniului schiabil sunt necorespunzatoare sau lipsesc cu desavarsire;

- lipsesc telefericele de acces la domeniul schiabil;

- unitatile si dotarile conexe sunt ca si inexistente.

- Traseele turistice montane. In zona Muntilor Apuseni sunt inregistrate si marcate 69 trasee turistice destinate urmatoarelor tipuri de excursii sau forme de turism.

- drumetie de vara: toate traseele marcate sunt accesibile drumetilor cu pregatire medie. In zonele abrupturilor si pe cursurile apelor cu chei si defilee, unde nu sunt amenajate poteci si punti de trecere accesul este mai dificil. Greu accesibile sunt si traseele in lungul firului apei, mai ales in pesteri, acestea devenind impracticabile in timpul ploilor abundente;

- drumetia de iarna se limiteaza la statiunile si localitatile bine amenajate turistic, traseele greu accesibile fiind recomandate numai drumetilor foarte bine pregatiti;

- aplinism: peretii calcarosi, deseori verticali din Cheile Turzii, Cheile Aiudului, permit practicarea alpinismului pe trasee de la cele usoare pana la cele mai dificile;

- speoturism: se dezvolta mai ales in masivele unde pesterile si avenele sunt numeroase si multe dintre ele foarte interesante. Cele deschise pentru turisti sunt: Pestera Ursilor, Scarisoara, Meziad, Vadu Crisului. Toate acestea pot fi vizitate numai cu ghid. Partial amenajate sunt si pesterile: Cetatile Ponorului si Cetatea Radesei. https://www.carpati.org/geografie_articol/3.3._baza_tehnico-materiala_de_agrement/194/