Produsul turistic rural european

Produsul turistic rural european.

Un produs turistic reprezinta un ansamblu de prestatii susceptibile sa se schimbe in timp si spatiu pentru a raspunde perfect cerintelor turistilor. Acesta prezinta o structura complexa, manifestata in diverse forme de combinatii ale elementelor componente (cazare, hrana, transport, primire, animatie, calitatea peisajelor, excursii, tratament balnear, sporturi de iarna, aventura, etc.). In functie de valoarea calitativa si cantitativa a resurselor turistice prezente in teritoriu se poate vorbi de o fateta mai larga sau restransa de activitate si servicii turistice care alcatuiesc produsele turistice. Ca orice produs comercial sau de alta natura acesta presupune indeplinirea a cel putin a uneia dintre urmatoarele cerinte:

-imagine de marca;

-raport optim pret-calitate;

-unicitate si originalitate pe piata turistica;

-asigurarea unei game largi de servicii turistice.

1. Prezentarea structurilor de primire

Dintre componentele care dau consistenta si durabilitate in turismul rural o constituie modalitatile de identificare a satelor turistice si de structurile de cazare prezente care pot fi diferite de la o comunitate rurala la alta.

Pe baza unei atente analize efectuate asupra turismului rural din multe tari europene, se pot detasa urmatoarele structuri de cazare (locuinte rurale):

resedinta rurala de vacanta (gite-adapost, culcus, vizuina) care sunt constituite din case traditionale sau camere independente, mobilate, situate in gospodaria proprietarului, pe terenul acestuia sau in localitatea rurala. Sub marca "Gites de France" sunt incluse circa 28.800 de proprietari cu circa 45.000 locuri de cazare. In Germania, aceste resedinte sunt reprezentate de case particulare de vacanta (cu 5-6 camere cu 10-12 locuri in total); pe ansamblu exista 20.000 de asemenea gospodarii, cu circa 440.000 camere la cetateni (1995). Aceasta forma de cazare este cea mai raspandita, fiind inchiriate pe durate variabile (week-end, saptamanal, sezonier, etc.). Multe dintre acestea si-au pastrat arhitectura originala, suferind modernizari la nivelul interioarelor; unele dintre aceste "gite-uri" pot permite in functie de prezenta altor resurse turistice practicarea sporturilor de iarna - sanius, patinaj, schi fond, a pescuitului si vanatorii sportive, a unor sporturi de aventura ( alpinism, deltaplanorism, parapanta, canocing, etc.);

camerele de oaspeti (Chambres d'hotes, meublees, bed & breakfast) prin care intr-o gospodarie rurala mai mare sunt special amenajate camere de primire, mai ales pentru turistii in tranzit. Acestea presupun investitii minime si reprezinta o formula mai putin costisitoare si mai usor de realizat in practica deoarece ofera strictul necesar. Aceste forme s-au dezvoltat in Franta, Marea Britanie, Belgia, Luxembourg, Grecia, Irlanda;

fermele de sejur sunt alcatuite din gospodarii rurale, unde activitatile agricole se gasesc pe prim plan si in functie de marimea acesteia se pot oferi o gama mai redusa sau mai larga de servicii turistice (meniu complet, agrement de interior si exterior, seri distractive, plimbari cu mijloace de transport rustice, calarie, etc.).

Ca urmare a activitatilor economice derulate in timp si spatiu, fermele se diferentiaza intre ele: ferme de tip .. (Franta, Irlanda, Spania, Portugalia),; ferme ... (Franta, Austria, Germania).

motelurile si hotelurile rurale s-au dezvoltat independent de fermele agroturistice si sunt in numar foarte mic. Acestea se afla de-a lungul unor drumuri de interes european sau national, la intersectia de drumuri turistice importante sau in apropierea unor obiective naturale si culturale de mare interes turistic; ele pun la dispozitia turistilor servicii turistice minime, fara sa utilizeze elemente de specificitate locala si regionala, mergand pe oferte standard si se intalnesc in Franta, Olanda, Germania, Elvetia, Austria;

campingurile si popasurile de caravane care se gasesc in locuri mai izolate, mai aproape de natura, dar oferind un confort mult mai scazut. Exista federatii de camping si touring cluburi care editeaza ghiduri si brosuri cu posibilitati de comparare. Acestea pot fi amenajate la nivelul unei asezari rurale, pe un spatiu special amenajat sau in cadrul unei ferme rurale mari, in regim public (municipal) sau privat.

In unele tari precum Grecia, Irlanda, Spania, aceasta forma de cazare este putin incurajata din motive ce tin de protectia mediului si a obiectivelor culturale . In alte tari precum Belgia, Germania, Italia, acesta este supus unor reglementari speciale.

Campingurile rurale private si publice sunt luate in evidenta in statisticile regionale doar in foarte mica masura, fiind amenajate prin primarii si asociatii de turism;

- satele de vacanta

Notiunea de sat de vacanta in mediul rural are un caracter neomogen in cadrul tarilor membre UE; acest fapt se datoreaza urmatoarelor aspecte:

-satele se diferentiaza prin functiile economice, numarul de populatie si valentele lor turistice;

-mod diferit de administrare publica a comitetelor rurale, de alocare a unor finantari, de acordare a unor facilitati socio-economice.

In general, satele de vacanta beneficiaza de un parteneriat dintre administratiile publice locale si proprietari de terenuri si gospodarii. Exista asezari rurale care pot fi considerate ca sate de vacanta, dar si amenajari speciale de cazare, alimentatie, agrement care au doar o utilizare turistica. Din punct de vedere al gradului de dotare si a serviciilor oferite sunt mai multe tipuri de sate de vacanta:

sate de vacanta cu gospodarii axate pe cazare si de servire a micului dejun;

sate de vacanta cu gospodarii pentru cazare si sejur complet, care asigura serviciile turistice de baza;

sate de vacanta pentru copii care ofera acestora si instructorilor insotitori, cazare si pensiune completa cu produse proprii la preturi acceptabile;

sate de vacanta care includ structuri turistice complexe, incluzand tratament balnear, agrement.

In unele tari europene, din punct de vedere juridic sunt recunoscute si alte forme de structuri turistice care au aparut si evoluat in mediul rural:

pensiunile turistice care includ capacitati de cazare ce pot cuprinde pana la 20 de camere si care pot functiona in gospodariile rurale sau independent si care ofera si meniu complet;

pensiunile agroturistice care au acelasi regim de cazare ca cele anterioare, dar care in meniul complet oferit turistilor se sprijina pe produse proprii.

Aceasta dezvoltare exploziva a formelor de cazare din spatiul rural arata ca structurile turistice din centre urbane, aglomerate, cu program fix, rigid, nu mai sunt cerute de turistii de astazi.

Ascensiunea continua a turismului rural a fost determinat si de prezenta unor peisaje naturale nealterate sau de existenta unor forme culturale originale. Dintre acestea, satele turistice sunt solicitate de diferite categorii de turisti, indeosebit de turisti familisti cu copii, de tineri adolescenti, de persoanele de varsta a treia care prefera locurile linistite si servicii turistice la preturi atractive.

Cazarea se poate face in asa fel incat turistii pot opta pentru a se gospodari singuri (aprovizionare, menaj cotidian, prepararea mesei) sau poate prefera semipensiune sau pensiune completa sau numai mic dejun, beneficiind de mai mult timp liber pentru alte activitati recreative sau de cunoastere.

Pe baza experientei acumulate din practicarea turismului rural la nivelul continentului european au rezultat urmatoarele avantaje:

-identificarea si valorificarea prin turism rural a unor resurse naturale si culturale locale;

-descongestionarea zonelor turistice aglomerate si reducerea turismului de masa;

-realizarea unor investitii acceptabile pentru structuri turistice usoare, de mica si medie marime;

-utilizarea fortei de munca locala, cu un personal de servire redus la minim;

-crearea unor surse de venituri suplimentare pentru populatia locala;

-imbunatatirea nivelului de viata prin dezvoltarea infrastructurii tehnico-edilitare a serviciilor publice;

-asigurarea stabilitatii populatiei rurale si a viabilitatii asezarilor rurale.

2. Structurile de alimentatie.

Acestea in forme diversificate creaza conditiile de asigurare a unui meniu partial sau complet turistilor aflati in tranzit sau in sejur. Activitatea desfasurata in acest sector prezinta unele particularitati fata de celelalte servicii turistice reflectate atat in organizarea si natura muncii, cat si in volumul si structura bazei materiale.

Activitatea economica consta in producerea, pe baza valorificarii unor mataerii prime agricole sau achizitionate, a unei game variate de preparate culinare, produse de patiserie-cofetarie care sunt oferite turistilor impreuna cu unele bauturi alcoolice sau .., precum si alte marfuri alimentare.

Asigurarea meniurilor solicitate de turisti trebuie sa-si pastreze specificul unei gastronomii traditionale si nu trebuie sa fie o copie identica a restaurantelor existente in statiunile turistice sau centrele urbane.

Pentru servirea grupurilor de turisti se pot pune si suporturi cu diferite ornamente (vase flori, mici ornamente de tip artizanat) si care includ mese individuale sau comune.

Pregatirea unui meniu trebuie discutata cu turistii cu o zi inainte, pentru a face fata preferintelor culinare ale acestora si unde se pot prezenta si preparate noi, specifice zonei. Toate preparatele culinare pot fi puse in valoare de bauturile cu care se asociaza prin excelenta, cu vinuri din zona respectiva sau din cele invecinate. La reusita unei bune asocieri intre preparatele culinare si tipurile de vinuri se vor avea in vedere urmatoarele: vinurile noi se vor servi inaintea celor vechi, vinurile usoare inaintea celor tari, vinurile seci, inaintea celor demiseci si dulci, cele albe inaintea celor rosii, iar aperitivele si vinurile tari la preparate picante sau grase.

Daca exista spatiu suficient, se poate realiza un bar - care poate pune la dispozitia turistilor o gama variata de bauturi alcoolice si nealcoolice, atat simple cat si in amestec asociat si cu un sortiment restrans de gustari reci si produse de patiserie, inghetata, produse din tutun.

Alaturi de acesta se mai pot realiza o berarie care desface mai multe sortimente de bere si a unor preparate culinare care se pot asocia cu acestea- gustari reci sau calde, alune, etc. Un loc aparte il pot avea aromele care pun in    evidenta mult mai bine un specific national si regional sau chiar local. Acestea se pot realiza in satele viticole situate in apropierea unor mari podgorii si unde gospodarii privati pot construi renumite asemenea unitati de alimentatie.

De regula, aceste unitati sunt amplasate in subsolul sau demisolul cladirilor si unde mobilierul, vesela, inventarul textil, tinuta celor care deservesc trebuie sa puna in valoare specificul zonei, sau al unitatii - aici se pune in valoare indeosebi gastronimia traditionala si sunt prezentate tarafuri de lautari sau instrumentisti populari locali.

Toate aceste unitati de alimentatie trebuie sa respecte toate normele si reglementarile de natura sanitara si fiscala si sa respecte regulile stricte de igiena. In general, acestea trebuie sa beneficieze de unele facilitati tehnico-edilitare de baza (alimentare cu apa curenta, canalizare, sistem de sortare, colectare reziduuri menajere) si sa detina pardoseli si pereti usor de intretinut. De asemenea, trebuie sa dispuna de spatii frigorifice si de depozitarea legumelor, fructelor in stare proaspata, a conservelor.

3. Structurile de agrement.

Calitatea si atractivitatea unui produs turistic rural este sporita prin mijloacele de agrement si recreere puse la indemana turistilor. Acesta se realizeaza in functie de resursele turistice existente in localitatea rurala, in imprejurimi sau prin anumite dotari din gospodaria proprie. Continutul unui program de agrement este in functie si de numarul de turisti, varsta acestora, structura sociala, venituri, preferinte, etc. In spatiul rural se pot desfasura urmatoarele activitati recreative:

- in extravilan si imprejurimea localitatii rurale:

-excursii, drumetii scurte prin padure, pe malul raurilor, al lacurilor;

-alpinism, scurte escalade in masive montane apropiate;

-excursii cu ghid in parcuri nationale, naturale, in rezervatii naturale, cu observarea naturii;

-plimbari sau coborari cu barcile pneumatice;

-vanatoare si pescuit sportiv;

-practicarea schiului fond, sanius;

-cicloturism;

-plimbari cu trasura, caruta, sanie, in functie de anotimp;

-invatarea si practicarea echitatiei pentru copii si adulti;

-sporturi usoare - tenis de camp, jogging, minigolf, etc,;

-vizitarea unor manastiri, muzee satesti, case memoriale, mori de apa, alte

-participarea la unele activitati cultural-artistice, concursuri, festivaluri,

in gospodarie sau pensiunea rurala:

invatarea si cunoasterea unui mestesug (olarit, broderie, sculptura lemn, incondeiere oua, etc.)

participarea la zilele onomastice ale gazdelor, evenimente de familie;

realizarea de mini concursuri pe diferite teme date;

posibilitatea de a juca sah, remi, table, etc.

In general, agrementul in spatiul rural nu beneficiaza de dotari deosebite, se practica in forme mai putin organizate, dar unele actiuni presupun prezenta unui ghid in mod obligatoriu. Turistii prefera de cele mai multe ori sa se bucure de natura prezenta, de peisajele de exceptie, sa cunoasca specii de plante, animale, sa culeaga fructe de padure, ciuperci, plante medicinale, sa participe la sarbatorile locale.

In derularea acestor activitati un loc important ii revine animatiei care in mediul rural este mai putin prezenta. De multe ori aceasta se reduce la organizarea unor manifestari culturale, distractive, folclorice; de cele mai multe ori lipsesc organizatorii de evenimente, care sa stie sa organizeze activitati de recreere, distractive pentru turisti si care sa beneficieze de o buna publicitate si care in actiunile lor sa fie sprijiniti de populatie si puterea locala.

Rolul aacestor animatori nu este intotdeauna apreaciat, desi ei participa la primirea turistilor, stabilirea unor relatii intre ei si gazde si asigura participarea lor la cat mai multe activitati de recreere si divertisment. Un loc important il au si primariile care trebuie sa creeze conditii de realizare a unor structuri de agrement sau sa puna la dispozitie terenuri si resurse financiare.

In numeroase tari europene cu experiente in turismul rural s-au cristalizat    forme de parteneriat pentru agrement intre primarie, intreprinzatorii privati si in plus exista forme de pregatire a animatorilor, de recunoastere a acestei profesii.