Colegiul Agricol “Nicolae Cornateanu”

Profilul:”Resurse naturale si protectia mediului”

Specializare:Tehnician in protectia mediului

PROIECT DE CERTIFICARE A COMPETENTELOR PROFESIONALE IN SPECIALIZAREA TEHNICIAN IN PROTECTIA MEDIULUI

Tema proiectului:

“COMPLEXUL LACUSTRU GORGOVA-DELTA DUNARII”

CUPRINS:

I. Argument..

II. Date generale asupra Deltei Dunarii.

III. Caracteristicile morfometrice si morfogenetice ale complexului lacustru Gorgova

1. Regimul hidric

2. Nivelurile

3. Bilantul Hidric

4. Precipitatiile (X)

5. Evaporatia (Z)

IV. Sistemul circulatiei apei in complexele lacustre Gorgova-Isac-Uzlina

1. Sistemul circulatiei apei

2. Modelul circulatiei apei

V. Concluzii

Argument

Prin particularitatile genetice, morfologice, hidrologice, biologice si economice, Delta Dunarii se individualizeaza ca o regiune geografica bine delimitata fata de zonele inconjuratoare si chiar fata de lunca Dunarii din amonte. Luat in ansamblu spatiul deltaic, are o suprafata totala 564.000 ha, intre bratele principale (Chilia-N si Sfantul Gheorghe-S) Delta Dunarii are o suprafata de 251.000 ha.

O caracteristica generala a acestei unitati deltaice o reprezinta capacitatea de inmagazinare a apei. Avand in vedere panta redusa a intregului teritoriu deltaic, un anumit volum de apa se scurge destul de lent spre mare, persistand intre 2 luni si 10-11 luni.

Apa care patrunde in interiorul deltei prin garle si canale sau care se revarsa in imediata apropiere a bratelor principale, lasa o importanta cantitate de aluviuni care constituie materia prima in procesele de combatare. Ca urmare a evolutiei in timp si a configuratiei actuale, Delta Dunarii se imparte in doua mari compartimente: delta fluviatila si delta maritima.

Prin complexul lacustru Gorgova intelegem lacurile cuprinse in delta fluviatila dintre bratul Sulina la nord, bratul Sfantul Gheorghe la sud si grindul Caraorman la est.

Complexul lacustru Gorgova, axat pe depresiunea cu acelasi nume (circa 26.000 ha) cuprinde lacuri importante precum: Gorgova, Isac, Uzlina, Potcoava, Gorgovat. Acest complex este strabatut de canalul Litcov, care reprezinta cea mai importanta artera hidrografica din aceasta parte a deltei.

Avnd in vedere modificarile in legaturile hidrografice, analiza regimului hidric a complexului lacustru Gorgova s-a efectuat numai pentru lacul Gorgova si lacurile situate intre bratul Sulina-N, canalul Litcov-S, grindul Caraorman-E si unitatea stuficola Rusca-V; analiza regimului hidric s-a facut pe baza observatiilor de nivel efectuate la mina instalata pe lacul Gorgova. Perioada pentru care dispunem de observatii asupra nivelurilor pe lac si a evaporatiei de la suprafata apei este de 10 ani.

Nivelurile lacului Gorgova si implicit a celorlalte lacuri din Delta Dunarii variaza in stransa dependenta de nivelurile bratelor principale si mai putin in functie de raportul dintre precipitatii si evaporatie. Amplitudinea de variatie a nivelurilor in cursul unui an poate sa depaseasca 2 metri asa cum s-a intamplat in anii 1962, 1965 si 1970, fiind destul de mare. Nivelurile maxime se produc in luna mai, perioada de ape mari incepand de regula insa in aprilie si tinand pana in iunie; nivelurile minime se inregistreaza in mod frecvent in noiembrie, decembrie si chiar ianuarie.

Precipitatiile folosite in calcularea bilantului hidric sunt la statia meteorologica Gorgova, iar evaporatia de la suprafata apei s-a calculat pe baza masuratorilor facute la pluta evaporimetrica situata pe lacul Gorgova. Desi analizele hidrochimice si masuratorile de aluviuni in suspensie de care dispunem nu sunt din complexul lacustru Gorgova, totusi le putem folosi in scopul unei aprecieri generale in acest sens.

In complexul lacustru Gorgova, ca urmare a indiguirilor facute a fost oprita patrunderea apelor din bratele principale (Sulina si Sfantul Gheorghe).

Izolarea lacurilor, a complexelor lacustre, are drept urmare reducerea capacitatii de dezvoltare a faunei piscicole si chiar a vegetatiei acvatice-stuful atat de util in mentinerea echilibrului biologic in conditiile deltei.Canalul Gorgova, taiat in scopul alimentarii cu apa a lacului cu acelasi nume, prelua din bratul Sulina intre 0 si 10 m³/sec, asigurand nivelurile scazute ale Dunarii si evacuarea apelor uzate din lac. Faza de regim hidric al Dunarii joaca un rol determinant in stabilirea sensului de curgere a apei pe canalul Filat, data fiind si apropierea lui de bratul Sfantul Gheorghe.

Complexul lacustru Gorgova-Delta Dunarii

I. Date generale asupra Deltei Dunarii

Prin particularitatile genetice, morfologice, hidrologice, biologice si economice, Delta Dunarii se individualizeaza ca o regiune geografica bine delimitata fata de zonele inconjuratoare si chiar fata de lunca Dunarii din amonte.

Luat in ansamblu, spatiul deltaic, considerat si in afara bratelor principale ale fluviului, pana la limita uscatului continental-deci inclusiv zona Dranovului si complexul lacustru Razim-Sinoe- are o suprafata totala de 564.000 ha.

Intre bratele principale care o incadreaza (bratul Chilia in nord si bratul Sfantul Gheorghe in sud), Delta Dunarii are o suprafata de 251.000 ha.

Sub aspect morfohidrografic, la niveluri medii multianuale (231 cm la statia hidrometrica Tulcea si 45 cm la cea de la Sulina), teritoriul Deltei Dunarii (251.000 ha) este astfel reprezentat: 25.500 ha lacurile, adica suprafetele cu apa, precum si depresiunile alungite acoperite cu vegetatie acvatica si apa numite japse; 20.000 ha grindurile fluviatile; 25.000 grindurile fluvio-maritime (ex. Letea, Caraorman) si 8.800 ha resturile din vechiul camp pedeltaic (Chilia si Stipoc).

Arterele fluviale din delta (bratele si canalele principale) totalizeaza o suprafata de circa 8.500 ha.

Fata de aceste cifre estimate cu circa 15 ani in urma, realitatea actuala este modificata numai la cateva elemente morfohidrologice ca urmare a actiunii de indiguire si taiere de canale pentru asigurarea unei circulatii rapide si economice. Astfel, in Delta Dunarii au fost realizate o serie de unitati stuficole-piscicole (prin indiguirea si dirijarea regimului hidric) in suprafata de circa 100.000 ha-Sontea, Pardina, Litcov, Maliuc (Ostravul Mic), Mila 23 (Ostravul Mare), Rusca, Balteni (fostul Carasuhat), Dranov etc.In multe din acestea se practica si agricultura cu rezultate destul de bune (Sontea, Pardina, Rusca).

Evident ca suprafetele mentionate mai sus se modifica in raport cu cresterea nivelului apei, reducandu-se treptat suprafata grindurilor si crescand cea ocupata de ape.

In urma unor aprecieri facute pe harta, la nivelul maxim absolut de + 506 cm inregistrat in statia hidrometrica Tulcea in anul 1897, nivel care corespunde hidrogradului 10, suprafata de teren care a ramas neinundata in Delta Dunarii a fost extrem de mica fiind reprezentata prin portiunile cele mai ridicate de pe campurile Chilia si Stipoc, de pe grindurile Letea si Caraorman si portiunile inaltate de om pentru asezari (Sulina si in alte localitati rurale).

Astazi, daca s-ar repeta nivelul amintit, suprafata ramasa neinundata ar fi mult mai mare, ca urmare a indiguirilor facute in Delta Dunarii.

O alta caracteristica generala a acestei unitati deltaice este si capacitatea de inmagazinare a apei. Daca se ia in considerare nivelul de 150 cm de la aceeasi statie hidrometrica (Tulcea) moment care corespunde hidrogradului 3 si in care se produce intreruperea legaturii dintre bratele principale si interiorul deltei, volumul de apa acumulat in aceasta din urma este de 1.550x10⁶m³. Intre acest nivel –sa-l consideram minim- si cel maxim maximorum mentionat anterior, in Delta Dunarii se acumuleaza inca 5.330x10⁶m³, adica in total 6.880x1010⁶m³ apa. Avand in vedere panta redusa a intregului teritoriu deltaic (0,006‰) acest volum de apa se scurge destul de lent spre mare, persistand intre 2 luni (1921) si 10-11 luni (1926 si 1940).

Apa care patrunde in interiorul deltei prin garle si canale sau care se revarsa in imediata apropiere a bratelor principale, lasa o importanta cantitate de aluviuni care, impreuna cu resturile organice autohtone, contituie materia prima in procesele de colmatare. Dunarea contine o cantitate de aluviuni de 2140 kg/s sau 67,5 mil.tone/an (valori medii pe perioada 1921-1940). Evident ca cea mai mare parte din aceste aluviuni ajung in mare si se depun pe platforma continentala, dar apa patrunsa in interiorul deltei contine, la randul ei, o cantitate insemnata de aluviuni care sunt depuse treptat in functie de distanta de brate sau canale.

Modul de formare si caracteristicile morfohidrografice ale deltei, au fost dezbatute pe larg de catre foarte multi autori: G. Murgoci, Gr. Antipa, G. Bratescu, Emm. De Martonne, G. Vaslan, I. Petrescu, P.Cotet, P. Panin si altii.

Din studiile mai vechi si din cele mai recente, reiese ca actuala delta s-a format pe o gura limnica a fluviului, barata initial de cordoane maritime si care a evoluat ulterior sub influenta proceselor fluviatile si marine, intreaga actiune petrecandu-se in Holacen.

Ca urmare a evolutiei in timp si a configuratiei actuale, Delta Dunarii se imparte in 2 mari compartimente: delta fluviatila (de le prima bifurcatie pana la linia grindurilor maritime) si delta maritime (din fata grindurilor maritime Letea si Caraorman spre est).

Atat in primul compartiment cat si in cel de-al doilea, grindurile aluvionare care insotesc bratele principale, impreuna cu cele maritime si cu campurile vechi, delimiteaza o suita de depresiuni pe care se axeaza complexele lacustre si mlastinoase. Astfel, in delta fluviatila s-au conturat complexele lacustre Sireasca, Furtuna, Pardina, Matita-Merhei, Gorgova, iar in cea maritima, complexele lacustre Rosu-Puiu si Zatoanele (figura 1).   

II. Caracteristicile morfometrice si morfogenetice ale complexului lacustru Gorgova

Prin complexul lacustru Gorgova intelegem toate lacurile cuprinse in delta fluviatila dintre bratul Sulina la nord, bratul Sfantul Gheorghe la sud si grindul Caraorman la est. In partea vestica, limita este greu de precizat, deoarece spatiul dintre Sfantul Gheorghe si Sulina – din ce in ce mai ingust spre cea de-a doua bifurcatie- a fost supus mai intens proceselor de colmatare cu aluviuni, fapt ce a determinat inaltarea terenului si disparitia lacurilor cu extensiune si adancime mare. Ingustarea spatiului, la care se mai adauga si prezenta grindului Rusca, chiar pe mijloc, fac ca in aceasta parte sa nu mai poata fi vorba de un complex lacustru propriu-zis, ci de o serie de lacuri si terenuri mlastinoase cu adancime mica si de cele mai multe ori izolate, situatie similara cu cea din nordul bratului Sulina (Sireasca).

Complexul lacustru Gorgova, axat pe depresiunea cu acelasi nume (circa 26.000 ha) si extins in limitele mentionate mai sus cuprinde lacuri mai importante ca: Gorgova, Isac, Uzlina, Ciubeda, Obretinul Mic, Obretinciuc, Potcoava, Gorgovat, Cruglic etc.

Numarul lacurilor din acest complex este de circa 120 (20% fata de numarul total de 616 lacuri din Delta Dunarii), ele insumand o suprafata de circa 6.000 ha (24% din suprafata lacustra totala de circa 25.500 ha din Delta Dunarii).

Asa cum s-a mai aratat si in lucrarile noastre anterioare (1964, 1966, 1971) lacurile din delta nu au depresiuni lacustre proprii. Mai exact ele corespund ochiurilor de apa de pe o suprafata intinsa acoperita cu vegetatie acvatica, plaur, mlastini, garle, chiar mici grinduri, suprafata care constituie initial o imensa depresiune lacustra, compartimentala ulterior prin procesele de colmatare si invadare cu vegetatie si luand aspectul unui complex lacustru.

Asa cum reiese din lucrarea noastra din 1964, in cazul complexului lacustru Gorgova, suntem in prezenta unei singure depresiuni lacustre de la bratul Sfantul Gheorghe pana la bratul Sulina, pe care se gasesc mai multe suprafete neacoperite de vegetatie si care sunt denumite lacuri. Limitele acestor lacuri-adica tarmurile- nu sunt morfologice ci vegetale, fiind date de stuful fixat sau de plaur.

Numeroasele prelungiri ale grindurilor fluviatile principale (Sulina si Sfantul Gheorghe) sau cele ale garlelor naturale au complicat in plus aceasta vasta chiuveta lacustra.

Complexul lacustru Gorgova este strabatut de canalul Litcov, care reprezinta cea mai importanta artera hidrografica din aceasta parte a deltei.

In conditii naturale privalul Litcov prelua apele din garla Rusca, care comunica cu bratul Sfantul Gheorghe la Ilganii de Jos. In continuare Litcov se indreapta spre sud din cauza grindului Caraorman si, sub denumirea de Perivolovca, se unea din nou cu bratul Sfantul Gheorghe la kilometrul 52 in apropiere de localitatea Dunavatu de Sus. In urma lucrarilor de corectare a arterelor hidrografice naturale, in scopul realizarii unei circulatii mai rapide in interiorul deltei, canalul Litcov a fost unit cu bratul Sfantul Gheorghe la kilometrul 100, iar in continuare s-a taiat din nou canalul prin grindul Caraorman, unind lacurile Puiu si Rosu si realizandu-se astfel o legatura aproape intrega distanta dintre cea de-a doua bifurcatie si tarmul marii, in interiorul spatiului dintre bratele Sulina si Sfantul Gheorghe. La aceste corectari si taieri de canale noi s-a mai adugat in ultimul timp si construirea unor diguri care au scos de sub regimul hidric natural o serie de compartimente. In urma acestor lucrari in complexul lacustru Gorgova s-au produs modificari importante.

Astfel, s-a realizat indiguirea totala -fara constructii hidrotehnice de dirijare a apei- a bratului dintre bratul Sulina, Sfantul Gheorghe si grindul Caraorman.In interiorul acestui spatiu sunt bine conturate unitatile stuficole Rusca (4.500 ha) si Balteni (3.200 ha), care corespund depresiunilor morfohidrografice situate intre grindul cu acelasi nume si grindurile bratelor Sulina si Sfantul Gheorghe si Carasuhat, care se situeaza la sud de grindul Rusca pana la marele cot al bratului Sfantul Gheorghe dintre Mahmudia si Murighiol.Majoritatea canalelor mici de legatura dintre bratele principale (Sfantul Gheorghe si Sulina) si spatiile depresionare interioare au fost inchise ca urmare a construirii digurilor, ramanand activa numai artera amintita a canalului Litcov.

1.Regimul hidric

Avand in vedere aceste modificari in legaturile hidrografice, analiza regimului hidric a complexului lacustru Gorgova s-a efectuat numai pentru lacul Gorgova si lacurile situate intre bratul Sulina la nord, canalul Litcov la sud, grindul Caraorman la est si unitatea stuficola Rusca la vest (figura 4).

In aceasta portiune intra lacul Gorgova cu lacurile mici care il inconjoara –Gorgovat, Corciovata, Cruglic, Cuzmintii Mari, Cuzmintul Adanc, Fastic, Potcoava, ceva mai departe de Babintii Mari, Obretinul Mic si Obrentinciuc.

Suprafata totala a regiunii analizate este de 10.730 ha (corespund cotei de + 2,5m fata de nivelul Marii Negre –Sulina) din care luncile de apa ocupa aproape 3.000 ha, plaurul 775 ha, vegetatia acvatica (in care predomina stuful) 6.590 ha si 390 ha terenuri ocupate de asezari si alte utilizari economice.

Analiza regimului hidric s-a facut pe baza observatiilor de nivel efectuate la mina instalata pe lacul Gorgova, a celor evaporimetrice de la pluta ce a functionat pe lac in apropiere de mina si a celor meteorologice inregistrate la statia din satul cu acelasi nume si care se gaseste la 1.500-2.000m departare.

Perioada pentru care dispunem de observatii asupra nivelurilor pe lac si evaporatiei de la suprafata apei este de 10 ani (1961-1970).

In primii ani ai acestei perioade regimul hidric al bratelor si lacurilor din delta era relativ putin influentat de interventia omului si il putem considera natural. Incepand din 1962 are loc o masiva actiune de indiguire a luncii inundate a Dunarii (aproape 400.000 ha din cele 580.000 ha, excluzand delta), fapt care introduce modificari in regimul de variatie a nivelurilor fluviului. Tot in aceasta perioada de observatii, in anul 1976, pe multe rauri interioare s-au produs ape mari cu caracter catastrofal care s-au repercutat si asupra nivelurilor Dunarii, colectorul lor principal.

In aceste conditii perioada de observatii amintita o putem considera destul de concludenta intrucat ne permite desprinderea, in cadrul ei, a unor cauze diferite –naturale sau antropice- care au conditionat regimul hidric al complexului lacustru analizat.

2.Nivelurile lacului Gorgova si implicit ale celorlalte lacuri din Delta Dunarii variaza in stransa dependenta de nivelurile bratelor principale si mai putin in functie de raportul dintre precipitatii si evaporizatie. Daca aceste lacuri ar fi lipsite de sursa principala de alimentare –apele din bratele Dunarii- ele ar putea seca dupa 2-3 ani, avand in vedere cantitatea mica de precipitatii (435,3 mm), fata de cea a evaporatiei de la suprafata apei (975,2 mm).

In aceste conditii analiza nivelurilor lacurilor trebuie facuta in raport cu cea de pe bratele principale.

Din diagrama de variatii a nivelurilor la statia hidrometrica Tulcea (pe bratul Tulcea inainte de bifurcatia in bratul Sulina si bratul Sfantul Gheorghe) si statia hidrometrica Gorgova (pe lac) se constata o similitudine in toate fazele de variatie (atat la niveluri ridicate, cat si la niveluri scazute). Din coleratia facuta intre nivelurile medii lunare la cele doua statii hidrometrice nu se constata o variatie independenta sub anumite cote (adica o intrerupere a legaturii intre brate si complexul lacustru). In aceste conditii putem sa consideram ca a existat o legatura permanenta intre bratul Sfantul Gheorghe –prin canalul Litcov- si complexul lacustru, in toata perioada analizata.

Unele diferentieri intre variatia nivelurilor de pe bratul Sulina si din lacul Gorgova, in sensul ca in lac atat cresterea cat si descresterea este mai moderata (se constata pe diagrama nivelurilor de lac in cursul unui an poate sa depaseasca 2 m asa cum s-a intamplat in anii 1962, 1965 si 1970. Avand in vedere faptul ca suntem intr-o regiune litorala unde descarcarea apelor se produce permanent, o amplitudine de variatie anuala de 2-3 cm este destul de mare.

Nivelurile maxime se produc in luna mai, perioada de ape mari incepand de regula insa in aprilie si tinand pana in iunie. Nivelurile minime se inregistreaza in mod frecvent in noiembrie, decembrie si chiar ianuarie.

Analizand nivelurile medii anuale se constata ca din cei 10 ani (1961-1970) de observatie, anul 1964 poate fi considerat ca un an cu ape mici (109 cm), iar anul 1970 ca un an cu ape mari (210 cm).

3.Bilantul hidric

Folosind harta hidrotopografica scara 1 :25.000 a Deltei Dunarii care are curbe de nivel de 0,5 in 0,5 m, atat pentru terenuri emerse cat si pentru terenuri submerse, precum variatia nivelurilor de 10 mine de pe lacul Gorgova, s-au putut intocmi curbele de variatie a suprafetelor si volumelor pentru intreaga regiune amintita.

Plecand de la situatia specifica pe care o au lacurile din Delta Dunarii –constand in stransa legatura dintre bratele principale si complexele lacustre prin canale, garle, privaluri cu functie reversibila, ecuatia bilantului hidric a fost stabila in forma :

(1) X+Y₁-Z-Y₂=± V, in care X reprezinta precipitatiile cazute pe suprafata complexului lacustru,

Y₁ - aportul de apa din bratele principale ;

Z - evaporatia de la suprafata apei ;

Y₂ - scurgerea din lacuri catre brate ;

V - volumul de apa acumulat (+) sau pierdut (-) intr-o unitate de timp data.

Deoarece atat alimentarea (Y₁) cat si scurgerea (Y₂) se produc pe aceleasi artere de legatura, Y₁ si Y₂ nu pot exista simultan si, in aceasta situatie, cand se inregistreaza o crestere de volum (+ V) inseamna ca se produce o alimentare prin canal, iar cand este o descrestere de volum (- V) avem de-a face cu o scurgere din lac si, in consecinta, executia (1) se poate defalca astfel :

X + Y₁ ₋ Z = ± V (1 a) si

X ₋ Z - Y₂ = - V (1 b).

Exista si cazuri speciale in care cresterea volumului (+ V) poate fi cauzata de precipitatii bogate, iar descresterea (- V) de o evaporatie intense, si in aceste cazuri se analizeaza in prealabil aceste situatii (V.P. Gastescu, 1966, 1971).

4.Precipitatiile (X) folosite in calcularea bilantului hidric sunt inregistrate la statia meteorogica Gorgova. Valoarea medie pe perioada 1961-1970, a fost de 435,3 mm. Este semnificativ faptul ca, analizandu-se sumele anuale ale precipitatiilor, se constata in anul in care s-au produs nivelurile cele mai ridicate de pe lac (210 cm in 1970), corespunde sumei celei mai mici de precipitatii (325,2 mm), iar in anul cand acestea din urma au atins valoarea maxima 703,3 mm, in 1966 nivelul lacului a fost doar de 155 cm.

Aceasta constatare intareste concluzia noastra anterioara ca in regimul hidric al lacurilor din Delta Dunarii rolul principal il are aportul si respectiv, scurgerea spre bratele Dunarii.

5.Evaporatia (Z) de la suprafata apei s-a calculat pe baza masuratorilor facute la pluta evaporimetrica situata pe lacul Gorgova si care a functionat in perioada 1961-1969, cu exceptia anotimpului rece. Pentru completarea valorilor din lunile cand nu s-au efectuat observatii s-a facut o corelatie intre deficitul de umiditate de la statia meteorologica si evaporatie. In urma completarii sirului de vapori pentru perioadele din an cu pod de gheata, reiese ca fata de evaporatia medie de 975,2 mm/an, valoarea cea mai ridicata a fost in anul 1965, de 860,3 mm. Dupa cum se constata, abaterile sunt de ± 100 mm (tabelul nr.1).

Avand V determinat, in functie de nivelul apei, pe curba volumelor, s-au putut calcula Y₁ si Y₂ cu ajutorul formulelor 1a si 1b. Pentru a avea o imagine mai fidela a modului cum se prezinta valorile lunare multianuale s-au calculat si cele din anul 1964 (cu ape mici) si din 1970 (cu ape mari) (figura 7 si 8).

Din tabelele anexate cu valorile elementelor bilantului hidric, se constata ca pentru perioada medie multianuala, precipitatiile reprezinta ponderea cea mai mica (18 ٪ ) dupa care urmeaza evaporatia (44 ) si schimbul de ape intre lac si brate (55 ٪ si respectiv 56 ). In anul cu ape scazute (1864), un rol important il are evaporatia care ajunge la 60,2 fata de scurgerea din lac (22,6 ) (tabelul nr. 2, 3 si 4).

Analiza valorii componentelor bilantului hidric in diferiti ani caracteristici prezinta importanta in cunoasterea gradului de primire a apei, grad care este dat de raportul dintre volumul de apa scurs (Y₂) si volumul de apa total al complexului lacustru (W), corespunzator nivelului mediu din perioada respectiva.

Astfel, pentru perioada 1961-1970 coeficientul de primire a fost de 1,25 (K=Y₂=124,73 mil.m³ iar pentru anii caracteristici de 0,85 in 1970 si de 0.37 in

W 118,48 mil.m³

1964. Semnificatia acestor coeficienti este foarte interesanta pentru lacurile din Delta Dunarii.

Dupa cum se remarca, valoarea coeficientului de primire a apei este mai mare pentru perioada medie multianuala fata de cea pentru anul 1970 (an cu ape mari), cand normal ar fi trebuit ca acesta sa fie mult mai ridicat. Aceasta inseamna ca in anul 1970 volumul de apa scurs din lac a fost mai mic decat volumul total al apei corespunzator nivelului mediu anual. Daca se compara volumul de apa scurs prin canale fata de cel intrat se constata ca acesta din urma este de peste doua ori mai mare. Explicatia consta in faptul ca apele patrunse in complexul lacustru n-au mai putut sa revina in bratele principale din cauza ca nivelul, pe aceasta din urma, s-a mentinut constant ridicat. In aceste conditii nu s-a mai produs o vehiculare a apei prin lacuri, ci doar o acumulare.

Pentru 1964 (an cu ape mici), valoarea coeficientului de primire este de 0,31 ceea ce inseamna ca s-a scurs un volum de apa care reprezinta o treime din volumul total al lacului.

Daca raportul dintre cantitatea de apa scursa si volumul lacului intr-o unitate de timp ne da o imagine asupra gradului de primire, deci de eliminare din bazinul lacustru a diferitelor substante venite sau produse in Situ, cunoasterea cantitatii de apa intrata din bratele Dunarii, a timpului cat ramane, aceasta in lacuri cat si a modului prin care se pierde (prin scurgeri sau evaporatie), este importanta in aprecierea cantitatilor de aluviuni aduse si depuse.

De asemenea, analizarea raportului dintre apele intrate si cele iesite, dinspre si catre bratele Dunarii, ne da posibilitatea sa apreciem daca in lacuri pot exista tipuri hidrochimice deosebite sau mineralizatii ale apei mai mici.

Desi analizele hidrochimice si masuratorile de aluviuni in suspensie de care dispunem nu sunt din complexul lacustru Gorgova, totusi le putem folosi in scopul unei aprecieri generale in acest sens.

Determinarile de aluviuni in suspensie au fost facute in perioada 12-13 mai 1972, cand apele de pe bratele Dunarii erau in crestere, deci moment de patrundere in interiorul deltei catre lacuri. Din compararea valorilor turbiditatii pe bratul Sulina in aceeasi zi (13 mai 1972) se constata ca chiar pe acesta, unda apelor mari era in deplasare -523 mg/l la Maliuc, 419 mg/l la Crisan si 192 mg/l la Sulina. Pe bratul Tulcea (mila 36) la 11 mai 1972, deci cu 2 zile inaintea undei de ape mari si in amonte de bratul Sulina, turbiditatea era de 178 mg/l.

Acelasi lucru, adica turbiditatea redusa (177 mg/l) s-a remarcat si pe bratul Sfantul Gheorghe, la Dunavat in ziua de 11 mai 1972.

In interiorul deltei, daca analizam rezultatele prelevarilor din 13 mai 1972, constatam o reducere treptata a turbiditatii dinspre bratele principale catre lacuri. Astfel, in timp ce turbiditatea pe bratul Sulina, la Crisan, era de 419 mg/l, pe canalul Lopatna era de 73 mg/l, iar in lacul Matita doar de 13 mg/l. O alta sectiune este aceea din apropiere de Maliuc. Aici apele patrund prin bratul micului M din spatele localitatilor spre lacul Furtuna, prin canalul Sontea etc.

In timp ce pe bratul Sulina, la Maliuc, turbiditatea era de 523 mg/l, pe canal, in spatele asezarii era de 489 mg/l, la patrunderea in lacul Furtuna de 9 mg/l, iar pe canalul de legatura dintre acest lac si canalul Sontea, de 7 mg/l.

Cu un an inainte (15 mai 1971), efectuandu-se un sondaj similar s-a constatat ca in raport cu turbiditatea de pe bratul Sulina, la Maliuc, de 373 mg/l, pe canalul Furtuna aceasta era de 162 mg/l si in lacul Furtuna de 10 mg/l, deci valori destul de apropiate de cele din anul urmator.

Prelevarea unor probe de apa si efectuarea de analize chimice in perioada 15-17 mai 1971, deci in aceeasi faza de regim hidric, permite constatarea ca gradul de mineralizare al apei din lacuri (432 mg/l in lacul Rosu, 430 mg/l in lacul Puiu ), este ceva mai ridicat fata de canalele si bratele Dunarii (bratul Sulina la Sulina 367 mg/l si canalul Sontea 337 mg/l). In privinta tipului hidrochimic nu se constata nici o diferentiere, in toate cazurile acesta este bicarbonat-calciu.

Din analiza sumara a hidrochimismului si a turbiditatii, si avand in vedere faza de regim hidric pentru care s-a efectuat aceasta analiza (apele din brate nu patrunsesera inca in interiorul deltei) se pot constata diferentierile proprii perioadelor in care cele doua mari domenii –bratele prncipale cu ape curgatoare si complexele lacustre cu ape relativ stagnante- evolueaza independent unul de altul.

In timpul apelor mari de primavara si in primele luni ale verii (iunie si iulie) intre bratele Dunarii si complexele lacustre nu se mai remarca diferentieri cantitative in privinta gradului de mineralizare.

Diferentierile continua sa se mentina insa in ceea ce priveste aluviunile in suspensie care descarca, atat cantitativ cat si granulometric, dinspre bratele principale catre interiorul deltei. Mare parte din ele se depun in zonele de debusare in lacuri a canalelor si garlelor, formand conuri de dejectie sau mici delte submerse (P.Gastescu si Cornelia Stanescu, 1964).

Conurile de dejectie submerse sunt foarte bine conturate la privalurile scurte care fac legatura intre bratele principale si lacuri, cantitatile mari de aluviuni din aceste artere depunandu-se la contactul brusc cu lacurile. Un exemplu foarte evident este cel al conului de dejectie pe care il formeaza privalul Gorgova ce leaga bratul Sulina cu lacul cu acelasi nume.

Evolutia depresiunilor lacustre in conditii naturale se face in directia extinderii vegetatiei acvatice.

Un salt substantial in lupta dintre apa si uscat si in evolutia depresiunilor lacustre il constituie aparitia diferitelor specii de macrofite care au posibilitatea de a se fixa pe fundul lacurilor si la adancimi ale apei pana la 2 m. In perimetrul lacurilor –asa cum au fost considerate ele in cazul deltei- si in cel al stufului, colmatarea se face atat cu resturile vegetale, cat si cu cele minerale (aluviuni).

Dupa cum s-a aratat mai sus, cantitatea de aluviuni ajunsa in lac, in suspensie, este destul de mica. Din analiza facuta la o coloana de sedimente lacustre, luata din lacul Gorgova in aprilie 1974, se constata ca materialul provenit din aluviuni este foarte redus si apartine fractiunilor fine si foarte fine (pulberi si argile in proportie de pana la 95 ), iar cel organic (in resturi vegetale si animale) este preponderent. Rezulta deci ca in procesul de colmatare a lacurilor un rol important il au asociatiile faunistice si floristice, care il populeaza. Paralel, prin aluvionarea produsa in urma revarsarii peste maluri, are loc o latire a grindurilor fluviatile, o avansare a acestora catre zonele interioare si, prin aceasta, o reducere treptata a depresiunilor lacustre. Acest process are loc numai in timpul apelor mari, sub actiunea directa a raului. In perimetrul lacurilor se produce colmatarea organica proprie apelor stagnante, permanenta, dar cu o rata anuala mult mai mica.

In complexul lacustru Gorgova, ca urmare a indiguirilor facute a fost oprita patrunderea apelor din bratele principale (Sulina si Sfantul Gheorghe) prin privalurile mici si prin revarsare peste maluri in perioada apelor mari si, o data cu aceasta, si procesele de colmatare cu aluviuni, schimbul curent si rapid de ape cu intreaga gama de consecinte sub aspectul regenerarii potentialului trofic, evacuarii gazelor nocive (hidrogen sulfurat), produse in timpul descompunerii substratului organic de pe fundul lacului etc.

Izolarea lacurilor, a complexelor lacustre, are drept urmare reducerea capacitatii de dezvoltare a faunei piscicole si chiar a vegetatiei acvatice –stuful- atat de util in mentinerea echilibrului biologic in conditiile deltei.

III. Sistemul circulatiei apei in complexele lacustre Gorgova –Isac –Uzlina

Depresiunea Gorgova –Isac (altitudinea medie 0,16 m), ocupa tot spatiul dintre Ceatal, Sfantul Gheorghe, bratele Sulina si Sfantul Gheorghe, pana la contactul cu grindul Caraorman. Canalul Litcov, din care se desprinde garla Perivolovea, delimiteaza doua complexe lacustre : Gorgova si Isac –Uzlina. Primul complex, Gorgova, este intr-o faza de colmatare mai avansata, este inconjurat de o suita de lacuri mai mici numite sugestiv, lacuri satelit, cum ar fi : Fastic, Cuzmintul Adanc, Cuzmintul Mare, Cuzmintul Lat, Lacul Rotund, Lacul Radacinos, Gorgovat, Potcoava, Babintii Mari.

Faza de colmatare mai avansata a complexului Gorgova este determinata de prezenta bratului Sulina, cu multe garle (astazi intrerupte) spre interiorul depresiunii. In lacul Gorgova, la gura canalului care face legatura cu bratul Sulina, se pune in evidenta pe aerofotograme o delta submersa ca rezultat al depunerii aluviunilor in faza apelor mici.

Al doilea complex lacustru, tot atat de bine individualizat si functional ca si Gorgova, este Isac –Uzlina, situat intre bratul Sfantul Gheorghe, pe de o parte si garla Litcov –Perivolovea, pe de alta parte.

1.Sistemul circulatiei apei

Anul 1982 a adus modificari esentiale in structura circulatiei apei in aceasta unitate deltaica. Sistemul aporturilor a fost complet restructurat prin realizarea canalului magistral Crisan –Caraorman, paralel cu inchiderea mai multor canale (Ceamurlia, Gorgova etc.). In acelasi timp, taierea canalului Sondei a intensificat evacuarile de ape spre mare ; se realiza astfel un circuit mai mare al volumelor de apa din depresiunea lacustra sectorul situat in amonte, fiind insuficient alimentat pana la deschiderea canalului Filat.

2.Modelul circulatiei apei

Cunoasterea circulatiei apei si cunoasterea unui model optim al acestui proces prezinta o importanta deosebita din punct de vedere ecologic. Conform masuratorilor de debite din 1962, canalul Litcov prelua din bratul Sfantul Gheorghe, la Parlita, intre 2 si 50 m³/sec., in functie de regimul nivelului pe brat.

Relatia functionala stabila (Q = -3,44 + 0,036 NH ; r = 0,915) releva un caracter de variatie apreciabil, similar bratului Sfantul Gheorghe ; se estimeaza ca la atingerea unui nivel pe bratul Sfantul Gheorghe, la Mahmudia, de 95,6 cm, pe acest canal incepea patrunderea apelor Dunarii in interiorul depresiunii ; pe canalul Litcov debitul de apa se reducea considerabil la valori mari si medii pana la 50 , ramanand in schimb aproximativ acelasi cu debitul de la Parlita pentru valori mici (1-5 m³/sec.).

Canalul Gorgova, taiat in scopul alimentarii cu apa a lacului cu acelasi nume, prelua din bratul Sulina intre 0 si 10 m³/sec., asigurand la nivelurile scazute ale Dunarii si evacuarea apelor uzate din lac.

Caracterul reversibil al scurgerii apei, provocat si de presiunea exercitata de apele canalului Litcov, conducea la conturarea unei zone primenite, cu caracter stagnant al circulatiei, in apropierea lacului Gorgovat. Inchiderea canalului Gorgova, pentru protejarea localitatii cu acelasi nume de inundatii, a limitat alimentarea lacului cu apa din bratul Sulina.

Aflat in extremitatea estica a depresiunii Gorgova, canalul Ceamurlia permitea patrunderea unor debite de pana la 5 m³/sec. in canalul Litcov, dar in perioadele pentru protejarea localitatii Crisan, dar el isi pierduse rolul in urma deschiderii canalului Crisan –Caraorman. Axa de patrundere a apelor in aceasta unitate deltaica se modificase, prin prelucrarea acestui rol in cea mai mare parte de catre canalul Crisan –Caraorman. Ca axa de drenare si deci iesire din acest spatiu deltaic rolul principal il prelucrase canalul Sondei.

Coreland debitele de la sectiunea ‘grind’ a canalului Crisan –Caraorman cu nivelurile inregistrate la Tulcea se diferentiaza destul de clar doua curbe :

-pentru NH >200 cm.QGr 1,909 E -06*NHTI

-pentru NH <200 cm.QGr =2,837 E -04*NHTI

Acest fapt dovedeste existenta in aceasta sectiune a celor doua surse distincte (canalul Crisan –Caraorman si canalul Litcov), fiecare cu variatia sa specifica.

Faza de regim hidric al Dunarii joaca un rol determinant in stabilirea sensului de curgere a apei pe canalul Filat, data fiind si apropierea lui de bratul Sfantul Gheorghe. Pe baza masuratorilor expeditionare efectuate pe canalul Filat in perioada 1987-1997, s-a stabilit urmatoarea relatie functionala intre debitul acestuia si nivelul Dunarii la Tulcea :

QFILAT NHTULCEA, unde r = 0,873

Daca analizam variatia lunara a debitelor medii lunare estimate pe acest canal in ultimii doi ani constatam ca, pastrand aceeasi probabilitate de 87 , se poate estima ca la atingerea nivelului de 112 cm la Tulcea, debitul inregistrat pe canalul Filat este nul ; depasirea acestei valori a nivelului corespunde cu patrunderea apelor din Dunare in complexul lacustru Gorgova –Isac –Uzlina, coborarea sub aceasta valoare, determinand descarcarea in fluviu a apelor din compelx

Relatia functionala dintre debitul canalului Gorgovat si nivelul Dunarii inregistrat la Tulcea este buna :

QGORGOVAT NHTULCEA, unde r = 0,885

Pe baza ei s-au estimat valorile medii lunare ale debitului pe acest canal, cu o probabilitate de circa 89 . Din calculele efectuate se constata ca pragul limita la care se modifica sensul curgerii pe canal este de 151 cm inregistrati la nivelul Dunarii la Tulcea, depasirea valorii conducand la alimentarea complexului lacustru Gorgova, in scaderea sub aceasta limita provocand descarcarea apelor in bratul Sfantul Gheorghe. Sigur ca utilizand in calcule de date de la o statie hidrologica mai apropiata (de ex. Murighiol sau Mahmudia), acuratetea estimarilor ar fi fost mai buna dar nu am fost in posesia lor.

Din canalul Filat, in fazele de alimentare (niveluri in crestere pe Dunare), mai mult de jumatate de debit se orienteaza in aval, pe canalul Litcov. Masuratorile de debit efectuate pe canalul Litcov in amonte au reliefat urmatoarea relatie functionala:

QLitcov-aval Filat NHTulcea, r = 0,883

Se observa ca la atingerea unui nivel de circa 100-115 la Tulcea, pe acest tronson al canalului, circulatia apei inceteaza. Cand nivelurile la Tulcea sunt cuprinse intre 100-150 cm, debitele intrate in bratul Sfantul Gheorghe in canalul Filat, inclusiv cele mai reduse, venite din tronsonul amonte al canalului Litcov, se orienteaza direct spre lacul Gorgovat, alimentarea cu apa a zonelor situate in aval, avand de suferit.

Din analiza datelor din arhiva si a masuratorilor directe efectuate intre 1982-1997, reiese ca principala artera hidrografica din complexul lacustru este canalul Litcov, care directioneaza fluxurile de apa, atat in faza nivelurilor ridicate, cat si a celor scazute. Din ea se ramifica lateral o serie de garle si canale scurte ce asigura conexiunea cu lacurile invecinate.

De asemenea a fost calculata o relatie functionala si pentru sectiunea canalului Litcov –Isac :

QLITCOV –ISAC NHTULCEA, r = 0,955, pe baza careia s-au estimat valorile debitelor medii lunare.

_{VARIATIA DEBITULUI MEDIU LUNAR PE CANALUL FILAT}

_{VARIATIA DEBITULUI MEDIU LUNAR PE CANALUL LITCOV –ISAC SI UZLINA}

_{Q (LITCOV –ISAC) - 3,51821 + 0,047652*NH TULCEA ;} r = 0,954895

_Q(UZLINA) - 19,55916 + 0,220777*NHTULCEA; r = 0,967146

_{FIG. 5 – VARIATIA DEBITELOR MEDII LUNARE}

QUZLINA NHTULCEA, unde r = 0,967

Cu o probabilitate destul de mare se poate estima ca la nivelul de 89 cm la Tulcea, nu mai exista curent pe acest canal (fig. 5).

In perioada apelor mici de vara –toamna, acumularile realizate in complexul lacustru sunt evacuate. Aporturi mici, sub 5 m³/sec., patrund numai prin canalul Litcov. Canalele Filat si Uzlina evacueaza apele din complex.

I. O caracteristica generala a unitatii deltaice este capacitatea de inmagazinare a apei.

II. Apa care patrunde in interiorul deltei prin garle si canale sau care se revarsa in imediata apropiere a bratelor principale, lasa o importanta cantitate de aluviuni care impreuna cu resturile organice autohtone, constituie materia prima in procesul de colmatare.

III. Ca urmare a evolutiei in timp si a configuratiei actuale, Delta Dunarii se imparte in doua mari compartimente – delta fluviatila (de la prima bifurcatie pana la linia grindurilor maritime) si delta maritima (din fata grindurilor maritime Letea si Caraorman spre est).

IV. Majoritatea canalelor mici de legatura dintre bratele principale (Sfantul Gheorghe si Sulina) si spatiile depresionare interioare au fost inchise ca urmare a construirii digurilor si a impactului antropic.

V. In primii ani analiza regimului hidric al bratelor si lacurilor din delta era relativ putin influentat de interventia omului si il putem considera natural.

VI. In regimul hidric al lacurilor din Delta Dunarii rolul principal il are aportul, si respectiv scurgerea spre bratele Dunarii.

VII. In interiorul deltei, daca analizam rezultatele prelevarilor din ultimii ani, constatam o reducere treptata a turbiditatii dinspre bratele principale catre lacuri.

VIII. In complexul lacustru Gorgova, ca urmare a indiguirilor facute a fost oprita patrunderea apelor din bratele principale (Sulina si Sfantul Gheorghe) prin privalurile mici si prin revarsarea peste maluri in perioada apelor mici.

IX. Izolarea lacurilor, a complexelor lacustre, are drept urmare reducerea capacitatii de dezvoltare a faunei piscicole si chiar a vegetatiei acvatice – stuful- atat de util in mentinerea echilibrului biologic in conditiile deltei