RESURSE AGROTURISTICE

RESURSE AGROTURISTICE

1. Potentialul turistic al Romaniei

Potentialul turistic se cere a fi analizat in conceptul mai cuprinzator de oferta turistica, al carei continut a preocupat mai multi autori. Astfel, inca din 1959, cunoscutul specialist elvetian W.Hunzicker, in manualul sau de economia turismului, arata ca "oferta turistica este o combinatie de elemente materiale si servicii", combinatie in care serviciile joaca rolul principal.

Englezul H.Medlik considera produsul turistic "un amalgam de elemente tangibile si intangibile, concentrate intr-o activitate specifica si cu o destinatie specifica", iar profesorul elvetian J. Krippendorf intelege prin oferta turistica "un manunchi de elemente materiale si imateriale oferite consumului si care ar trebui sa aduca unele foloase cumparatorului, adica sa-l satisfaca". El include in elementele politicii produsului turistic urmatorii factori: factori naturali (pozitia in teritoriu, relieful, vegetatia, fauna, clima, peisajul); factori generali ai existentei si activitatii umane (ospitalitatea, obiceiuri, folclor, cultura, arta, economie, politica etc.): infrastructura generala (transporturi si comunicatii), populatia si asezarile omenesti, alti factori ai infrastructurii (apa, canalizare, telecomunicatii etc).

Lista elementelor care concura la crearea produsului turistic, dupa E. Nicolescu, ar trebui sa includa urmatoarele categorii principale de factori: patrimonial turistic, cu factori naturali (asezare geografica, clima, relief, peisaj); diverse elemente naturale de atractie specifica (cursuri de apa, izvoare, lacuri, etc.); factorul uman (ospitalitate, obiceiuri si datini, folclor, istorie, arta, cultura etc.); infrastructura generala a zonei incluzand dezvoltarea economica generala (industrie, agricultura, transporturi, comert); dezvoltarea demografica (populatie si asezari umane); infrastructura generala edilitara, infrastructura cu specific juridic; cadrul general privind pregatirea si perfectionarea personalului din turism; cadrul institutional legat direct sau indirect de turism.

Mai uzitata este notiunea de potential turistic national, alcatuit, la randul sau, din resurse turistice naturale si resurse turistice antropice care genereaza diverse forme de turism. Intr-o acceptiune generala, potentialul turistic al unui teritoriu este definit ca ansamblul elementelor naturale, economice si cultural-istorice, care reprezinta anumite posibilitati de valorificare turistica, dau o anumita functionalitate pentru turism si deci constituie o premisa pentru dezvoltarea activitatii de turism. Un teritoriu intereseaza sub aspectul potentialului turistic, in masura in care acesta ofera resurse turistice naturale sau antropice, a caror valorificare, pe fondul unor amenajari complexe, poate determina o activitate de turism si includerea acelui teritoriu in circuitul turistic intern si international.

2. Resurse turistice naturale

Sunt cele care, de-a lungul anilor, s-au pastrat, intr-o forma sau alta, neatinse de activitatile umane. Astfel, este binecunoscut faptul ca pozitia geografica ii confera Romaniei statutul de tara carpato-danubiano-pontica, datorita celor trei elemente naturale definitorii in structura peisagistica si a teritoriului: Muntii Carpati, fluviul Dunarea si Marea Neagra.

Reputatul specialist Nicolae Neacsu afirma ca notiunea de "resursa" turistica este mai completa si defineste mai concret implicatiile acesteia asupra activitatii de turism ca domeniu economic. Prin specificul, continutul si valoarea lor, resursele turistice naturale reprezinta, pe de o parte, atractii turistice pretabile pentru vizitare, iar pe de alta parte, ele pot fi valorificate direct in activitatea de turism ca "materie prima", constituind sau intrand in componenta diferitelor produse turistice si generand anumite forme de turism (factori naturali de cura in turismul balnear, grosimea si durata stratului de zapada in turismul montan s.a.).

Resursele turistice naturale sunt cele oferite de cadrul natural al Romaniei prin componentele sale: relief, conditii climatice, rauri, lacuri, ape subterane, apa marii, vegetatie si fauna etc.

Aceste componente naturale de peisaj se impun ca resurse turistice potentiale, au un rol principal in dezvoltarea turismului si constituie oferta primara potentiala. Ele prezinta importanta pentru activitatea de turism prin urmatoarele elemente:

- Valoarea peisagistica, estetica si recreativa, indiferent de locul unde se afla (munte, deal, campie, litoral); uneori aceasta este determinanta ca motivatie turistica (peisaj deltaic, peisaj alpin glaciar etc.);

- Valoarea balneoclimaterica a unor componente, considerate ca factori naturali de cura, inclusiv bioclimatul;

- Suport al unor activitati turistice, generand forme de turism specifice (stratul de zapada, oglinzile de apa, resursele cinegetice etc);

- Valoarea cognitiva, in general, dar mai ales in cazul componentelor desemnate ca rezervatii stiintifice si monumente ale naturii etc.

Dupa cum se poate observa din aspectele prezentate mai sus, resursele turistice naturale ale Romaniei reprezinta o insumare a capacitatilor de potential oferite de toate componentele fizico-geografice ale tarii.

Sintetic, resursele turistice naturale sunt:

RELIEF SI GEOLOGIE

Trepte si forme de relief;

Fenomene geologice;

Peisaj natural;

Forme bizare de relief;

Structuri geologice;

Monumente ale naturii.

CLIMA

Temperatura aerului;

Temperatura apei;

Precipitatii;

Grosimea si durata stratului de zapada;

Durata de stralucire a soarelui.

HIDROGRAFIA

Ape freatice si minerale;

Rauri si lacuri;

Dunarea;

Marea Neagra.

VEGETATIA

Paduri etajate;

Flora specifica;

Monumente ale naturii;

Rezervatii stiintifice.

FAUNA

Fond cinegetic;

Fond piscicol;

Specii faunistice ocrotite;

Rezervatii stiintifice.

NATURA OCROTITA

Rezervatii naturale;

Parcuri naturale.

In ceea ce priveste relieful Romaniei, trebuie spus ca acesta se inscrie drept cel mai variat si mai important potential turistic, prezentand interes prin valoarea sa peisagistica, si prin posibilitatile de acces, de desfasurare a activitatilor turistice si de amenajare pentru turism. Romania se impune printr-o mare diversitate a peisajelor generate de diferite forme de relief glaciar din Muntii Fagaras, Parang, Rodnei etc.; peisajele carstice din Muntii Aninei, Bihorului, Mehedinti, Valea Cernei etc; peisajele cu relief structural si petrografic din Muntii Ceahlaului, Ciucas, Bucegi; peisajele de dealuri subcarpatice etc. Acestea se completeaza, de regula, cu componente ale apelor, vegetatiei si faunei, sporindu-si complexitatea. Relieful Romaniei detine: intinse domenii schiabile (mai ales in Carpatii Meridionali, in Muntii Apuseni si in Muntii Rodnei); importante trasee pentru drumetie si alpinism; un domeniu speologic de mare amploare si valoare stiintifica si estetica, multe dintre pesteri fiind ocrotite de lege, ca monumente ale naturii (Comarnic si Popovat in Muntii Aninei, Cetatile Ponorului si Scarisoara in Muntii Bihorului etc.) sau rezervatii speologice (Closani din Muntii Mehedinti). Se adauga acestora impresionante chei (ale Bicazului, Oltetului, Turzii etc.) si diferite defilee (ale Dunarii, Oltului, Jiului etc.) ce intregesc patrimoniul de frumusete si atractii naturale ale Romaniei.

Fondul hidrografic detine si el un important potential. Ne referim la numeroasele si variatele resurse de ape minerale, ape curgatoare, oglinzi de ape naturale sau artificiale, care sunt utilizate ca atare in scopuri turistice, pentru agrement (Snagov, Siutghiol, Ciucas, Trei Ape, Secu) si balneoturism (Lacul Ursu, Lacul Sarat, Techirghiol) sau se integreaza celorlalte peisaje, imbogatindu-le si marindu-le atractivitatea (Vidraru, Sf. Ana, Lacul Rosu, lacurile glaciare din Carpatii Meridionali etc.). Marea Neagra detine un rol important in potentialul turistic hidrografic, prin salinitatea apei si nisipul fin al plajelor.

Un alt important element al potentialului turistic il reprezinta conditiile de clima. Acestea creeaza ambianta pentru activitatea de turism, dar constituie in acelasi timp si un important factor natural de cura (climatoterapie); se disting trei tipuri de bioclimat: excitant-solicitant (de campie si de litoral); sedativ-indiferent (de dealuri si podis) si tonic-stimulent (de munte). Unele dintre elementele climatice se constituie chiar in factori indispensabili practicarii turismului (de exemplu, zapada pentru sporturile de iarna), reprezentand in acelasi timp si un important potential turistic, interesand activitatea de turism, atat in sezon, cat si in extrasezon.

Potentialul natural generat de vegetatie completeaza, de regula, gama atractiilor proprii altor compartimente naturale din cadrul peisajelor geografice. Alteori, potentialul fitogeografic devine esential pentru activitati turistice, chiar in regiuni atractive (rezervatii stiintifice, parcuri nationale, monumente ale naturii, parcuri dendrologice etc.). Padurile din zonele periurbane prezinta un interes deosebit pentru turism prin valoarea peisagistica, dar si prin functia lor sociala, oferind conditii pentru odihna, recreere si agrement, fara a fi afectat mediul ambiant. Sintetic, intalnim peisajele fitogeografice de pasuni si pajisti alpine, de paduri de rasinoase, de paduri de foioase, de zavoaie, de balti si mlastini, de delta etc.

Din punct de vedere turistic, fauna prezinta importanta mai mult prin valoarea sa cinegetica si estetica. Fauna de mare interes vanatoresc (urs, mistret, cerb, cocos de munte etc.) se concentreaza in unitatile montane, dar si in padurile de deal si campie (caprior), iar baltile si Delta Dunarii constituie paradisul pasarilor. Lacurile, iazurile, raurile si mai ales Dunarea, Delta Dunarii si Marea Neagra detin o bogata si variata fauna ihtiologica.

Din cele prezentate rezulta ca fiecare componenta a cadrului natural detine, dupa specificul sau, o anumita capacitate de potential turistic. Dar, in teritoriu, aceste componente se impletesc in mod armonios, realizand peisajele geografice, ceea ce face ca si capacitatile lor de potential sa se integreze, completandu-se reciproc si conducand la amplificarea complexitatii potentialului turistic. De aici si varietatea formelor de turism care se pot practica pe un teritoriu restrans, caracteristica de baza a turismului romanesc. Aceasta complexitate de potential, urmarita pe trepte majore de relief, creste de la campie la dealuri si podisuri pana la unitatile montane, exceptie facand litoralul romanesc al Marii Negre si Delta Dunarii, care prezinta conditii fizico-geografice originale. Altfel spus, resursele turistice naturale ale Romaniei se concentreaza in zona montana si pe litoralul romanesc al Marii Negre, urmand apoi unitatea de dealuri si podisuri, iar intre componentele naturale generatoare de turism se individualizeaza lantul montan, apele minerale, litoralul romanesc si Delta Dunarii.

Romania dispune de o mare bogatie de factori naturali de cura. Acestia pot fi structurati, dupa importanta lor in turismul balnear, in: ape minerale, mofete, namoluri, lacuri terapeutice si sunt raspanditi pe intreaga suprafata a tarii.

Apele minerale si termominerale, prin volumul rezervelor si calitatii terapeutice, reprezinta principalul factor natural de cura din tara noastra, de care se leaga aproape intreaga activitate balneoturistica.

Structura geologica deosebit de complexa a teritoriului face ca Romania sa dispuna de o inepuizabila rezerva de ape minerale. Acestea sunt cantonate, in principal, in zona Montana (mai ales in aureola mofetica din catena vulcanica Oas-Calimani-Harghita), apoi in cea de dealuri subcarpatice si de podis si in cele din urma in campie. In tara noastra exista aproape toate tipurile de ape cunoscute, si anume: oligominerale, alcaline (bicarbonatate), alcalino-feroase, feruginoase, clorurate sodice, iodurate, sulfuroase, sulfatate, carbogazoase, arsenicale, radioactive, termale etc., cu o mare varietate in privinta compozitiei fizico-chimice, a gradului de mineralizare si a temperaturii.

O alta particularitate este aceea ca, pe spatii restranse, se intalnesc numeroase surse de ape minerale cu concentratii si compozitii chimice diferite, fapt ce permite tratarea simultana a mai multor categorii de afectiuni la acelasi curant. Asa se explica faptul ca in principalele statiuni balneare din tara - Covasna, Calimanesti-Caciulata, Baile Herculane, Vatra Dornei, Slanic-Moldova etc. - se trateaza alaturi de profilul principal, mai multe boli asociate. Prin calitatile fizico-chimice si valoarea terapeutica, apele minerale din tara noastra sunt similare si chiar superioare surselor minerale din vestite statiuni balneare de peste hotare si au o adresabilitate balneoclimaterica foarte larga, fiind utilizate in terapia (profilactica, curativa si recuperatoare) a 12 categorii de afectiuni. Valorificarea complexa a apelor minerale se face, in statiunile balneare, prin cura interna si cura externa sau prin imbuteliere ca "ape medicinale" si "ape de masa".

Prin calitatile fizico-geografice ale apelor lor, numeroase lacuri prezinta un interes terapeutic, in general, apele clorurate sodice, uneori sulfatate, cu o mineralizare medie (30-80 g/l). Lacurile cele mai folosite in balneoturism sunt cele din Campia Romana (Balta Alba, Lacul Sarat, Lacul Amara) sau de pe litoralul marin (Techirghiol), unde bioclimatul excitant-solicitant, baile de aer si de soare sporesc efectul terapeutic al bailor de lac. De asemenea, sunt utilizate si lacurile din masivele de sare de la Sovata, Ocna Mures, Ocna Sibiului, Ocna Sugatag, Ocnele Mari, Slanic, Telega etc., care prezinta interes atat prin apa sarata, cat si prin fenomenul de heliotermie care completeaza calitatile terapeutice. Toate aceste lacuri depun pe fundul lor namoluri sapropelice de mare importanta balneoclimaterica.

Apele lacurilor sarate sunt utilizate in terapia afectiunilor reumatismale, ale sistemului nervos periferic si ginecologic.

Tara noastra dispune de importante rezerve de namoluri terapeutice. Acestea, dupa originea lor si calitatile fizico-chimice, se impart in trei categorii: sapropelice (Techirghiol, Amara, Lacul Sarat, Sovata, Ocna Sibiului, Slanic, Marea Neagra), turbe descompuse chimic (Mangalia, Vatra Dornei, Borsec, Bihor), namoluri minerale de izvor (Sangeorz-Bai). Compozitia chimica este in functie de originea namolului. Terapeutic, sunt utilizate in aceleasi afectiuni ca si apele lacurilor sarate, administrandu-se sub forma de impachetari de namol incalzit si bai de namol.

Un alt factor natural de cura sunt emanatiile de bioxid de carbon si cele sulfuroase.

Emanatiile CO₂, specifice muntilor vulcanici Harghita, Calimani, sunt utilizate ca mofete naturale (prin captarea gazului emanat si folosit terapeutic) sau ca mofete artificiale (gaz extras din apele minerale carbogazoase). La Baile Tusnad, Borsec, Buzias, Covasna, Sangeorz-Bai etc. se foloseste gazul carbonic in tratamentul afectiunilor cardiovasculare si ale aparatului locomotor, avand efecte terapeutice considerabile.

Emanatiile sulfuroase, numite solfatare, apar la Turia, Sugas-Bai si Harghita, fiind unice in Europa, dar nu sunt suficient studiate terapeutic si deci nici folosite pe masura importantei lor.

Salinele constituie un important factor de cura in terapia afectiunilor cailor respiratorii. In aceasta privinta bazele de tratament de la Targu Ocna si Slanic Prahova sunt cele mai reprezentative, fiind solicitate si de curantii din strainatate.

Plantele medicinale, factori naturali de cura foarte raspanditi, sunt din ce in ce mai solicitate in cura balneara (fitoterapia), atat in prepararea unor medicamente pe cale naturala, cat si in cura externa, ca bai de plante. Medicamentele pe baza de plante realizate de Laboratorul "Plantavorel" din Piatra Neamt se impun, de altfel, alaturi de alte produse medicale de varf ale medicinii romanesti, in terapia multor afectiuni.

Factorii climatici pot fi utilizati in mentinerea sau ameliorarea starii de sanatate a organismului uman prin climatoterapie (aeroterapie, helioterapie si cura de teren), putandu-se asocia si cu alte metode balneomedicale. Se recomanda in terapia anemiilor, in nevrozele astenice, surmenajului fizic si intelectual, afectiunilor respiratorii. Pentru definirea actiunii conditiilor de clima asupra sistemului neuroendocrin s-au stabilit si o serie de indici bioclimatici, ca si tipurile de bioclimat pe care le-am amintit mai sus.

Aeroionizarea este, de asemenea, un factor de cura mai putin studiat sub aspect terapeutic.

Toti acesti factori naturali de cura, la care se adauga apa Marii Negre, actiunea nisipului de pe plaja etc. constituie potentialul balnear al Romaniei, foarte bogat si variat, cu numeroase calitati balneomedicale.

Resurse turistice antropice

Romania este detinatoarea unui tezaur imens de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectura sau de arta, ca si a unui inestimabil patrimoniu care atesta evolutia si continuitatea de munca si de viata pe aceste meleaguri, dezvoltarea culturii si artei poporului roman. Tot acest fond cultural-istoric formeaza o parte insemnata a ofertei turistice potentiale (asa-zisa oferta potential secundara) si o componenta a imaginii turistice a tarii noastre pe piata internationala.

Intre componentele resurselor turistice antropice reprezentative se inscriu urmatoarele:

1. Vestigii arheologice legate de geneza poporului roman si paternitatea sa pe aceste locuri: cetatile dacice din Muntii Orastiei, ruine ale unor cetati medievale etc.

2. Monumente istorice, de arhitectura si de arta cu valoare de unicat, unele de notorietate mondiala, ca bisericile si manastirile cu fresce exterioare din Bucovina; bisericile de lemn din Maramures; bisericile si cetatile taranesti fortificate din Transilvania; monumentele stilului moldovenesc din Moldova Centrala; monumentele stilului brancovenesc si complexele de arta feudala din Oltenia si Muntenia; monumentele arhitecturii neoromanesti (neoclasice); monumentele istorice din principalele orase - vechi capitale ale tarilor romanesti sau orase medievale.

Muzeele si casele memoriale, multe dintre ele de interes international - din Bucuresti, Cluj-Napoca, Alba Iulia, Constanta, Sibiu, Iasi, Brasov - sau national - muzeele judetene si orasenesti.

4. Marturiile civilizatiei si culturii populare (elementele de etnografie si folclor): arhitectura si tehnica populara traditionala (Maramures, Nordul Moldovei, Sibiu, Oltenia de Nord, Campulung, Bran etc.); creatia artistica populara: mestesuguri, artizanat, ceramica, port popular, folclor literar, muzical si coregrafic (Oas, Maramures, Nordul Moldovei, Marginimea Sibiului, Salaj, Bistrita-Nasaud etc.); manifestari populare traditionale (targuri, festivaluri etc); muzee etnografice etc.

Aceste elemente se concentreaza in principalele zone etnografice ale tarii: Maramures, Bistrita-Nasaud, Oas, Bucovina, Marginimea Sibiului, Oltenia de sub Munte, Tara Hategului etc.

5. Satele turistice, care, prin specificul, originalitatea si valoarea turistica, cultural istorica, prin ambianta cadrului natural si bogatia resurselor sale, pot sa se constituie ca un produs turistic inedit, satisfacand o gama variata de motivatii in turismul intern si international. Ele se pot clasifica dupa tipurile de potential turistic in: sate peisagistice (climaterice, balneare, pentru sporturi de iarna, sate cu podgorii si pomiviticole, pastorale, pescaresti si de interes vanatoresc, pentru sporturi nautice etc.), sate de interes cultural-istoric (cu monumente istorice si arhitectonice, monumente ale stilului moldovenesc sau brancovenesc unicate nationale) si etnofolclorice (de creatie artistica si artizanala etc.). Satele turistice constituie destinatii pentru sejur, turism de cunoastere, balneoturism, sport etc. in turismul organizat si pe cont propriu, intern si international.

6. Resursele turistice legate de activitatea economica includ lucrarile ingineresti si arhitectonice cu o valoare turistica inedita, cum sunt: barajele si acumularile de apa de interes hidroenergetic, hidrocentralele, canalele de navigatie si alte obiective economice. Se impun in aceasta privinta barajele si lacurile Vidraru si Bicaz, lacurile si sistemele hidroenergetice si de navigatie de la Portile de Fier I si II, canalul Dunare-Marea Neagra si podurile de peste acesta, podurile de peste Dunare, de la Cernavoda si Fetesti etc. Desigur, sunt si alte obiective economice si sociale (fabrici de sticla, combinate industriale, complexe comerciale, sisteme de irigatii, ferme agricole, centre de artizanat, institutii sociale etc.), care pot fi integrate intr-o anumita forma de turism specializat.

Potentialul turistic natural si antropic genereaza variate forme de turism, care, in conditiile tarii noastre, sunt reunite intr-o gama foarte larga.

4. Activitati umane cu functie agroturistica

Nedeile sunt evenimente cu adanci radacini in traditiile popoarelor, prilejuite de succesiunea ciclica a anotimpurilor, de reluare ritmica a unor vechi trairi si obisnuinte. In general, ele se desfasoara primavara, cand natura se trezeste la o noua viata. Aproape fiecare floare are nedeia ei: inflorirea narciselor aduna oamenii la Negrileasa, in Muntii Apuseni; inflorirea liliacului la Ponoare in Podisul Mehedinti. Nedeile sunt legate de anumite ritualuri ale muncii; pastorit, arat. In acest context se inscriu nedeile din "marginimea" Sibiului, Culoarul Bran-Rucar (Fundata, Sirnea), Depresiunea Hateg, Oltenia subcarpatica (Vaideeni, Polovragi, Horezu, Tismana).

Carnavalurile impresioneaza turistii prin exuberanta lor, prin acea descatusare de energie si imaginatie. Desi pe mapamond astfel de evenimente sunt pretexte pentru a atrage milioane de turisti, in Romania nu avem inca o traditie in exploatarea lor.

Targurile si expozitiile devin, o data pe saptamana, pe luna sau intr-un an, centre de polarizare a turistilor nu atat prin activitatile comerciale desfasurate, cat prin atmosfera inedita si noutatea produselor expuse. Aceste maifestari pot avea incarcaturi si de alt ordin, asa cum ne exemplifica "Targul de fete" de pe Muntele Gaina, ce are loc in a doua jumatate a lunii iulie a fiecarui an (prima duminica dupa 20 iulie). El prilejuia, in primul rand, intalnirea locuitorilor din toate cele patru zari ale Apusenilor, pentru a-si schimba produsele intre ei, dar si pentru a pune la cale intelegeri si cununii intre tineri.

Festivalurile artistice (muzicale, folclorice) atrag o anumita fractiune de vizitatori ce practica turismul cultural si nu numai. Festivalurile folclorice pot avea caracter national sau international. Ele pot constitui pretexte excelente pentru atragerea de turisti in zonele rurale.

Hramurile si pelerinajele religioase concentreaza anual, indiferent de cultul religios practicat, mase enorme de oameni, intre care numerosi turisti. Hramul bisericilor si manastirilor noastre (Ramet, Nicula, Tismana,Putna, Voronet, Sucevita), este un pretext al polarizarii regionale sau locale a turistilor. Pelerinajul religios constituie pentru turism o resursa de practicanti si de venituri apreciabile.

Resursele turistice de natura etnografica. Ocupa un loc distinct in cadrul obiectivelor turistice de provenienta antropica, in primul rand prin specificitatea lor, stiut fiind ca fiecare etnie poseda un patrimoniu propriu, spiritual si material, rezultat din evolutia constiintei sale in timp si a raspandirii populatiei in spatiu. O alta caracteristica a resurselor etnografice este imbinarea permanenta a edificiilor si obiectivelor cu functie atractiva cu manifestarile ce se desfasoara intr-un cadru oferit, frecvent, de primele. Destinul turistic al patrimoniului etnografic releva astazi situatii aparent paradoxale; ponderea sa minima se regaseste in tarile cel mai puternic industrializate si urbanizate, in vreme ce resursele cele mai bogate se afla in tarile in curs de dezvoltare. Aceasta deoarece cultura populara veritabila este apanajul vietii rurale continue si viguroase, cu traditii conservate si imbunatatite prin experienta propriilor creatori. Ori, orasul si viata urbana au modificat conditiile si au indepartat omul de practicile ancestrale din care a rezultat folclorul. Nu este deci de mirare ca tari precum Marea Britanie, Franta, SUA, Canada, Australia, Germania, au o zestre turistica etnografica modesta. Pentru unele din aceste tari, cu o imigratie puternica, faptul apare usor explicabil: dezradacinarea populatiei emigrate din matricea contextului national a coincis cu renuntarea la propriile traditii.

Din fericire, la acest capitol, tara noastra are resurse inestimabile si foarte bine conservate. Intre elementele atractive etnografice, o importanta majora prezinta: ocupatiile si mestesugurile; obiceiurile; portul, jocul si cantecele populare; arhitectura si instalatiile tehnice taranesti; asezarile.

Ocupatiile si mestesugurile releva o mare diversitate tipologica. Modul cum populatia rurala isi asigura existenta diferita de la un tip de relief la altul, de la o regiune climatica la alta (cu totul aparte sunt ocupatiile in zona de campie in raport cu cea montana; in regiunile calde in comparatie cu cele temperate sau reci). Atractivitatea acestora consta in modul lor de practicare, in ustensilele folosite, in modificarile aduse peisajului natural, in rezultatul final al activitatii umane. De asemenea, zestrea lor atractiva se multiplica in momentul in care ocupatiile si mestesugurile devin pretextul afirmarii unor alte manifestari etnografice, indeosebi a obiceiurilor, jocurilor si cantecului popular.

Astfel de ocupatii si mestesuguri sunt: cultivarea pamantului, cresterea animalelor, exploatarea si prelucrarea lemnului, vanatoarea, pescuitul, albinaritul, auraritul, olaritul, cojocaritul, fieraritul.

Cultivarea pamantului cu mijloacele si tehnicile traditionale reprezinta, de regula, o "noutate" pentru turistii ce se deplaseaza dintr-o regiune geografica in alta regiune.

Cresterea animalelor imbraca si ea nuante multiple, reflectate in modul de edificare a stanelor, in practicile de exploatare pastorala a terenurilor. Inventarul uneltelor folosite este, de asemenea, foarte variat, iar obiceiurile legate de aceasta ocupatie dintre cele mai pitoresti. Este de ajuns sa amintim, pentru spatiul nostru geografic, momentul constituirii stanelor cand are loc "masurisul" - o practica ancestrala in care se stabilesc riguros relatiile intre proprietari si ciobani. Obiceiurile prilejuite de "sambra oilor" de la Certeze sau Camarzana din Tara Oasului sunt renumite in intreaga tara. Folclorul liric adiacent pastoritului este de o mare profunzime ideatica. Nimic nu este mai edificator in acest sens decat motivul Mioritei care strabate intreaga creatie orala a poporului roman.

Exploatarea si prelucrarea lemnului este o ocupatie si un mestesug totodata, materialul fiind ulterior transformat prin prelucrarea artizanala intr-un foarte mare numar de produse de uz casnic sau decorativ. O vom intalni, cu predilectie la locuitorii din regiunile montane, in special acolo unde predomina esentele usor prelucrabile, mai ales cele rasinoase. La noi in tara, Maramuresul si Muntii Apuseni sunt cele doua regiuni-etalon pentru aceasta ocupatie. Daca in Maramures populatia s-a specializat indeosebi in exploatarea si sculptarea lemnului (renumite sunt bisericile si portile maramuresene), in Muntii Apuseni, mestesugul prelucrarii lemnului a devenit o sursa de existenta, dar si o adevarata arta. Specializarea pe ramuri este foarte riguroasa, din punct de vedere turistic interesand indeosebi cioplitorii in lemn (vechii constructori de biserici din care a facut parte si Horea ) si vasarii, artizanii obiectelor din lemn. "Tara Motilor" a fost si este inca regiunea de referinta a prelucrarii traditionale a lemnului in Romania, cu renumitele centre locale de la Vidra, Avram Iancu, Casa de Piatra, Ghetari, Vadu Motilor, Horea sau Albac. In Maramures, localitatile unde se sculpteaza porti sunt: Ieud, Mara, Botiza, Slatioara, Giulesti. In timpuri apuse, transportul lemnului cu plutele anima multe din raurile carpatice (Bistrita superioara).

Vanatoarea ca ocupatie primordiala a omului a inclus in sfera sa de activitate teritorii si populatii numeroase. Din punct de vedere etnografic intereseaza mai ales diferitele tehnici si mijloace utilizate in timpul vanatorii. Modul ingenios de construire si amplasare a capcanelor, armele folosite pentru doborarea vanatului sunt adesea de mare originalitate. Vanatoarea presupune si prelucrarea si valorificarea trofeelor, in special a blanurilor si coarnelor.

Pescuitul a insotit, cu statut complementar, vanatoarea ca sursa de procurare a hranei. Si in acest caz, atractia turistica este data de gama tehnicilor si uneltelor folosite. Astfel, pe raurile de munte se practica "rastocirea" (schimbarea cursului apei pe un anumit sector) pescuitul cu ostia, undita, plasa, cu sacul. In zonele din Delta Dunarii sau litorale inventarul creste, pescuitul devine o ocupatie principala.

Albinaritul este o indeletnicire din timpuri imemoriale. Aria sa de dezvoltare este larga, de la campie la poalele muntilor. Cea mai veche forma de practicare este "barcuitul" sau vanatoarea stupilor salbatici. In acest scop se utilizau stiubeie din trunchiuri de copac, lingura si cornul de barcuit. Construirea "prisacilor" din cosnite traditionale este o faza ulterioara barcuirii, care a fost inlocuita, la randul ei, cu stuparitul modern, dar cu un coeficient mai redus de atractivitate.

Auraritul a imbracat doua forme majore de practicare si anume exploatarea aurului in subteran si recoltarea lui din nisipurile aurifere. "Cetatile romane" de la Rosia Montana au fost o ilustrativa dovada a vechimii si amploarei la care ocupatia a ajuns in Apuseni. Cu atat mai mare este pierderea suferita prin distrugerea lor in ultimii ani ai comunismului sau, mai recent prin noul proiect de extractie al Societatii Gold Corporation. Au mai ramas doar steampurile si inventarul deosebit de bogat al uneltelor pe care aceasta ocupatie s-a sprijinit milenii la rand. Pentru adunatul aurului din aluviuni, stau marturie numeroase movile din luncile raurilor Aries si afluentii sai, mai ales.

Olaritul este o practica veche, fiind reliefat de traditiile poporului nostru in acest mestesug ce se inscrie in continuitatea practicilor dacice, de la care s-a mostenit tehnica prelucrarii ceramicii negre si rosii. Numarul mare al centrelor de olarit si varietatea ceramicii rezultate atesta preocuparea si talentul creator al artizanilor nostri. Centre renumite sunt la Vama (Tara Oasului), Sacele (Maramures), Corund (Depresiunea Transilvaniei), Vadu Crisului, Baita de sub Codru, Radauti, Marginea, Horezu, Vladesti (Valcea).

Intre ocupatiile cu tente arhaice practicate inca in tara noastra, amintim cojocaritul, fieraritul, vararitul, torsul si tesutul, apreciate de turistii romani, dar mai ales straini, prin nota de inedit si calitatea produselor rezultate. Acestora li se adauga si alte elemente ce pot constitui surse de atractie turistica.

Obiceiurile sunt manifestari creatoare ale spiritualitatii rurale in care diferitele evenimente din viata obstii sau individului sunt inaltate la statutul de simbol. Ele sunt asociate succesiunii anotimpurilor (obiceiurilor calendaristice de iarna sau primavara), evenimentelor familiale sau individuale (obiceiuri de nastere, obiceiuri de nunta sau inmormantare).

In cadrul obiceiurilor calendaristice de iarna, cele mai multe celebreaza nasterea Mantuitorului (la crestini) si venirea noului an. In aceasta categorie intra colindele religioase sau laice, viflaimul (cu elemente de teatru popular), mascotele de mosi si babe puse de Anul Nou la casele fetelor sau feciorilor; strigatul peste sat, jocurile cu masti (capra, ursul, caiutii).

Obiceiurile de primavara au rolul de a semnala reintoarcerea naturii la viata si reintrarea comunitatii in circuitul ancestral al muncii. "Sangeorzul", "Tanjaua maramureseana", "Focul viu", "Masuratul oilor", sunt cateva din obiceiurile plaiurilor noastre pline de autenticitate si pitoresc.

Alte obiceiuri au menirea de a invoca fortele binelui in sprijinul comunitatii amenintate (paparudele, descantecele).

Obiceiurile familiale marcheaza principalele momente din viata omului si se desfasoara intr-o succesiune logica de la nastere pana la moartea acestuia. Ele isi propun sa consfinteasca trecerea de la o stare la alta, acele "rituri de trecere". "Mositul" noului nascut cu ritualurile si descantecele sale are un farmec aparte; botezul este un prilej de ritualizare, dar si de petrecere si veselie.

Obiceiurile de nunta sunt o varietate fara seaman, imbinand elementele cu caracter economic, juridic, ritualic si folcloric, intr-un mare spectacol popular. Petitul, cununia, petrecerea propriu-zisa, sunt punctate cu felurite datini ce difera de la o zona la alta.

In majoritatea cazurilor, obiceiurile de inmormantare sunt foarte vechi, anterioare crestinismului (la romani) fiind, dintre toate manifestarile mai sus mentionate, cele mai conservatoare (jocurile de priveghi din Vrancea si Maramures; bocitul; inmormantarea - nunta pentru mortii tineri).

Portul, jocurile si cantecul popular, diferentiaza un popor de alt popor (dacii isi acompaniau mortii cu petreceri in cantec si dans-appetius morti), o etnie de alta. Se poate concluziona, fara riscul de a gresi, ca fiecarei etnii ii corespunde o anumita particularitate a costumatiei traditionale. Exista si varietati in cadrul portului popular al aceluiasi popor, fiecare zona etnografica avand un costum si manifestari proprii. In Romania exista adevarate comori ale imbracamintii, jocurilor si cantecelor populare, in extrem de numeroasele sale zone folclorice: Tara Oasului, Maramures, Salaj, Nasaud, Tara Motilor, Campia Transilvaniei, Fagaras, Banat, Secuime, Oltenia, Dobrogea, Moldova, Bucovina. Varietatea extraordinara a celor trei elemente etnografice in Transilvania, pe fondul general al limbii si culturii romanesti comune, fara diferentieri zonale, se explica prin vechimea deosebita a populatiei autohtone in teritoriu, dar si prin aparitia unor fasii tampon intre diferitele comunitati autohtone constituite prin patrunderea elementului strain, maghiar si ulterior, german, care au conditionat o dezvoltare mai inchisa, fara influente din exterior, a comunitatilor romanesti. Zona etnografica a secuilor s-a conturat dupa fixarea acestora la frontierele de rasarit ale Principatului Transilvaniei, intr-o regiune cu o populatie romaneasca mai putin densa. In consecinta, in toate tarile din Transilvania (notiunea de tara neavand un echivalent politic, ci sens de habitat si entitate etnografica), folclorul s-a dezvoltate de sine statator si s-a conservat in toata diversitatea sa. Acolo unde astfel de bariere au lipsit, influentele s-au manifestat fara oprelisti ducand la o mare uniformitate etnografica (Moldova, Tara Romaneasca). Subliniem originalitatea absoluta a folclorului romanesc, marea sa varietate (cu diferentieri notabile adesea intre o localitate si alta) si conservarea sa de exceptie pana in zilele noastre. Costumele populare din Nasaud, Oas, Bucovina, Oltenia sau Muntenia sunt repere unice pentru spiritualitatea taranului roman.

Din punct de vedere agroturistic, costumele, jocurile si cantecele populare sunt o resursa de a carei valoare exceptionala, din pacate, nu ne dam seama.

Arhitectura si instalatiile traditionale confirma geniul artistului anonim. Arhitectura populara releva anumite particularitati regionale, ca expresie a unei conceptii anumite asupra frumosului si utilului. Portile sculptate cu motive florale, solare sau in spirala din Maramures prevestesc explozia geniului brancusian; turlele zvelte ale bisericilor din Maramures, Salaj sau Muntii Apuseni sunt o replica autohtona a goticului exuberant vest-european. Modul si materialul din care sunt edificate gospodariile si anexele lor constituie o subtila adaptare la timp, spatiu si eternitate. Instalatiile traditionale (mori, pive, valtori) sunt, la randul lor, de o mare complexitate si varietate.

Asezarile umane reprezinta o chintesenta a elementelor susmentionate, o comuniune de edificii si spiritualitate. Asezarea rurala apare ca un tot unitar, bine individualizat, caruia creativitatea locuitorilor sai ii confera un grad mai mic sau mai ridicat de speciifcitate.

Habitatele umane devin obiect al atractiei turistice datorita unor valori recreative, clar individualizate sau prin atributele lor: vechime, structura, amplasare in teritoriu, arhitectura.

Sunt cunoscute crangurile din Muntii Apuseni, grupate pe criterii de inrudire sau de proprietate asupra noilor terenuri de pasunat rapite padurii. Crangurile sunt o expresie concludenta a asaltului populatiei asupra muntilor, iar pentru agroturism, indiferent de regiunea in care se gasesc, joaca rolul unor posibile avanposturi, sub aspectul infrastructurii. Prin adaptare si multiplicare functionala, multe din gospodariile unor astfel de habitate pot deveni unitati de cazare pentru turismul de drumetie estival sau hibernal.

5. Formele de turism posibil a fi utilizate

In literatura de specialitate s-au adoptat diferite clasificari ale formelor de turism practicate sau practicabile, in functie de anumite categorii, urmarindu-se o grupare cat mai corespunzatoare specificului resurselor turistice, structurii turistilor, motivatiilor deplasarilor si caracterul activ al turismului etc.

Principalele categorii de resurse turistice din Romania genereaza si formele de baza ale turismului romanesc: turism montan (odihna, sporturi de iarna, drumetie, speoturism, alpinism, cunoastere, stiintific etc.); balnear (cura balneara, climatism, odihna); de litoral (odihna, balneomedical, agrement, sportiv); vanatoare si pescuit; turism sportiv si de agrement; turism cultural (de cunoastere, educativ-instructiv); de afaceri, stiintific, de congrese etc.

Aceasta clasificare este cea mai completa intrucat da posibilitatea sa se regaseasca concomitent atat in preferintele turistilor si motivatia deplasarii turistice, cat si resursele generatoare de turism. De asemenea, ea are in vedere alte doua importante aspecte: pe de o parte, faptul ca multitudinea formelor de turism este data de complexitatea potentialului turistic, iar pe de alta parte, ca in teritoriu aceste forme se completeaza reciproc, contribuind la o valorificare optima a potentialului.

Alaturi de clasificarea respectiva sunt intalnite si altele care recurg insa la criterii limitative, oferind astfel structuri bine conturate, dar cu un grad ridicat de rigiditate. Dintre acestea redam in continuare clasificarile realizate in functie de:

- Provenienta fluxurilor turistice: turism intern (national) si turism international (receptor, dat de sosirile de turisti straini in tara noastra, si emitator, generat de plecarile de turisti romani in alte tari);

- Gradul de mobilitate a turismului: turism de sejur (lung, de durata medie, scurt - la sfarsit de saptamana); turism itinerant (cu valente culturale, stiintifice, cognitive, tehnice, drumetie etc); turism de tranzit;

- Perioada anului in care se realizeaza actiunea turistica ; turism continuu, turism sezonier (de vara, de iarna), ocazional si la sfarsit de saptamana;

- Mijloacele de transport folosite: drumetie, turism rutier, feroviar, naval si aerian;

- Momentul si modul de angajare a prestatiilor turistice: turism organizat, neorganizat (pe cont propriu) si semiorganizat;

- Varsta si ocupatia turistilor: turism pentru tineret, pentru varsta a treia, turism social etc.