ROLUL BAZEI MATERIALE TURISTICE ASUPRA FORMARII FLUXURILOR

ROLUL BAZEI MATERIALE TURISTICE ASUPRA FORMARII FLUXURILOR

1. CONTINUTUL SI ROLUL BAZEI MATERIALE TURISTICE

Componenta a ofertei turistice, baza tehnico-materiala joaca un rol important in organizarea si dezvoltarea turismului. Asfel, dimensiunile si structura sa, nivelul tehnic al echipamentelor determina nemijlocit accesul si prezenta turistilor intr-o anumita zona, amploarea fluxurilor turistice si gradul de multumire a calatorilor. Totodata, cresterea si modernizarea dotarilor materiale antreneaza o intensificare a circulatiei turistice.

Baza tehnico-materiala a turismului cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseste turismul pentru realizarea functiilor sale economice si sociale. In acest context se au in vedere atat mijloacele materiale specifice turismului, cat si cele comune, apartinand altor ramuri, dar folosite si de turism (infrastructura generala). In cadrul bazei materiale a turismului, capacitatile de cazare, de alimentatie publica, agrementul etc., prin numarul si structura lor, reflecta, in cea mai mare masura, gradul de dotare si dezvoltare turistica, in ansamblu sau la nivel teritorial.

Importantele resurse financiare alocate turismului s-au concretizat in realizarea unei puternice baze materiale a turismului (de cazare, alimentatie publica, tratament, agrement, transport etc.), care a permis valorificarea intr-o anumita proportie a bogatelor resurse turistice raspandite pe intregul teritoriu al tarii noastre.[1]

In raport cu modul particular in care se consuma si se inlocuiesc, resursele materiale (capitalul tehnic) se separa in capital fix si capital circulant.

Capitalul fix, componenta a avutiei nationale, este format din bunuri de lunga durata care servesc ca instrumente ale muncii in mai multe etape de productie, se consuma treptat si se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare. Ele se caracterizeaza prin faptul ca isi pastreaza forma initiala pe toata durata functionarii, in timp ce valoarea lor se reduce, transferandu-se asupra rezultatelor; de asemenea, ele sunt, in mare masura, specializate in indeplinirea anumitor operatii, ceea ce limiteaza destinatiile acestora, imprimandu-le rigiditate in exploatare. Cea mai generala structura a lor include: constructii (in principal, cladiri) si echipamente de productie (masini, utilaje, instalatii, mecanisme si dispozitive de masurare, control si reglare, mijloace de transport etc.), subdivizate, la randul lor, pe grupe si tipuri.

Capitalul circulant, parte a fondurilor de productie, se caracterizeaza prin faptul ca se consuma integral in cadrul unui singur ciclu de productie si, ca atare, trebuie inlocuit cu fiecare circuit economic. Din sfera acestui capital fac parte: materii prime, materiale, energie, combustibili etc. Aceste componente sunt mai putin specializate, fiind susceptibile mai multor destinatii.

Potrivit acestei clasificari si in concordanta cu specificul activitatii turistice, capitalul tehnic este reprezentat in proportie covarsitoare din constructii-cladiri, destinate primirii si servirii turistilor si adapostirii unor masini si utilaje necesare productiei; lor li se adauga mijloace de transport si diverse instalatii. La randul lor, aceste echipamente sunt delimitate pe subgrupe, in functie de participarea lor in diverse etape ale activitatii turistice. Astfel, intre grupele cele mai importante se numara: cladirile unitatilor de cazare si alimentatie, ale unitatilor de productie si administrative (sediile societatilor comerciale, agentii de voiaj), parcul de mijloace de transport, instalatii de agrement si tratament, inventarul, mobilierul si echipamentul din unitatile de cazare si alimentatie, ateliere de reparatii, gospodarii anexe, unitati de invatamant.

Complexitatea activitatii turistice se reflecta, asadar, in diversitatea mijloacelor de munca utilizate, a componentelor bazei tehnico-materiale.

In privinta rolului capitalului tehnic, trebuie pornit de la faptul ca simpla prezenta a elementelor de atractivitate nu este suficienta pentru a genera derularea unei activitati turistice. Punerea in valoare a potentialului natural si antropic, atragerea turistilor, presupun existenta unor dotari adecvate, capabile sa asigure accesul, sa ofere vizitatorilor conditii pentru petrecerea agreabila a vacantei. Practic, intre baza tehnico-materiala si activitatea turistica exista o relatie stransa, de interconditionare; pe de o parte, turismul nu poate fi conceput in afara unei echipari tehnice corespunzatoare a zonelor de atractie, iar, pe de alta parte, dimensiunile, structura, calitatea resurselor materiale trebuie sa se adapteze permanent evolutiilor turismului.

In acest context si in corelatie cu celelalte componente ale ofertei se apreciaza ca, daca atractiile constituie factorul fundamental al activitatii turistice, baza tehnico-materiala si infrastructura turistica reprezinta factorul decisiv, iar infrastructura generala, factorul permisiv.

Asfel, o zona turistica de mare atractivitate nu se poate constitui in oferta inainte de a beneficia de dotarile necesare primirii si retinerii calatorilor. Amploarea fluxurilor turistice este determinata deopotriva de cerere si factorii acesteia, dar si de gradul de dotare tehnica a teritoriilor. De asemenea, pe masura ce cresc exigentele turistilor fata de calitatea serviciilor si nivelul de confort, apar mutatii in criteriile de selectie a destinatiilor de vacanta, are loc o sporire a importantei bazei tehnico-materiale. Atractia exercitata de potentialul turistic pierde din importanta in favoarea celei determinate de nivelul serviciilor, la randul lor, dependente de structura si calitatea resurselor materiale. Aceasta explica, in mare masura, atractia diferita a unor zone, beneficiind de potential sensibil apropiat, dar diferentiat dotate din punct de vedere tehnic.

De asemenea, valorificarea superioara a potentialului turistic, atragerea in circuitul economic de noi zone, ca obiective ale politicii globale in domeniul turismului, sunt conditionate de dezvoltarea si modernizarea bazei tehnico-materiale.[2]

Pe de alta parte, apropierea de nevoile turistilor, de varietatea gusturilor si preferintelor acestora, presupune o adaptare permanenta a resurselor materiale la evolutia cantitativa si structurala a cererii. Necesitatea unei corelatii intre ceea ce se ofera si ceea ce se cere este accentuata si de caracteristicile produsului turistic, rigid in timp si spatiu. In aceste conditii, devansarea dezvoltarii bazei tehnico-materiale in raport cu dinamica circulatiei turistice reprezinta o cerinta si o garantie a valorificarii atractiilor turistice si satisfacerii clientelei.

Legatura foarte stransa dintre potentialul turistic, baza tehnico-materiala si cerere impune realizarea unui echilibru, unei corespondente cantitative si calitative intre acestea, armonizarea ritmurilor si directiilor lor de evolutie.

Din cele prezentate rezulta nu numai rolul important pe care baza tehnico-materiala il joaca in desfasurarea si dezvoltarea turismului, ci si cresterea continua a acestuia, ca rezultat al sporirii exigentelor turistilor - in general si fata de confort, in special -, al varietatii tot mai largi a cerintelor manifestate odata cu participarea la circulatia turistica a unor noi segmente ale populatiei, al diversificarii agrementului, formelor de turism, locurilor si zonelor ce se inscriu in circuitul turistic.

CARACTERIZAREA PRINCIPALELOR CATEGORII DE BAZA MATERIALA TURISTICA

2.1. STRUCTURI TURISTICE DE CAZARE. PRIVATIZARE

Componenta principala a bazei materiale, cazarea turistica, prin numarul sau important de locuri si prin structura acestora, constituie un puternic sprijin pentru intreaga activitate turistica din tara noastra. La sfarsitul anului 1989, numarul locurilor de cazare turistica in tara noastra se ridica la peste 340.000 locuri, ceea ce reprezenta circa 15 paturi la 1000 locuitori si 1,44 paturi la 1 km² . In acest fel, Romania - desi nu se afla la nivelul celor mai dezvoltate tari turistice europene, cum sunt Spania si Austria - se situeaza printre tarile cu un turism dezvoltat, ca Elvetia si Iugoslavia.

Din totalul unitatilor de cazare existente in Romania, in 1966, respectiv 2896 de unitati, cu o capacitate totala de 536.387 mii locuri, 21,1% sunt in regim privat. Din totalul numarului de locuri de cazare, in 1998 hotelurile reprezinta 68,3%, vilele 5,0%, cabanele 3,5%, taberele de elevi 10,8%, motelurile 2,5% si alte unitati 3,4%. Desi privatizarea in turism este mai avansata decat in alte sectoare si ramuri ale economiei romanesti, ea ramane departe de dezideratele si previziunile scontate. Privatizarea in tuirsm, desi lenta, s-a derulat prin urmatoarele modalitati:

Vanzarile de active, ca metoda de privatizare reala, presupun riscul investitorului privat de prelua o afacere si de a o conduce in calitate de proprietar. Astfel, 14% din numarul total de active vandute in Romania, reprezentand 28% din valoarea acestui total, provin din turism. In turism, au fost vandute, pana la sfarsitul anului 1994, 426 de active in valoare de 17,6 miliarde lei, din totalul celor 62,6 miliarde lei care reprezinta, in preturi reactualizate, incasarile obtinute prin vanzarea de active pe intreaga economie. Astfel, au fost vandute: complexul Diana, din statiunea Baile Herculane (9,3 mld lei), complexul Flamingo din statiunea Eforie Sud (1,5 mld lei), 31 de hoteluri, 7 moteluri, 128 de vile etc.La finele anului 1997 existau 272 societati comerciale de turism cu capital de stat sau majoritar de stat. Dintre acestea au fost privatizate un numar de 113, in valoare de 266.985 mii lei.

Dar, luand in considerare fapul ca, din cele 3363 de active care sunt in patrimoniul societatilor comerciale de turism, 906 sunt nationalizate, si lipsa unei legi care sa reglementeze la nivel national regimul juridic al imobilelor confiscate abuziv in perioada comunista, nu se poate accelera procedura de privatizare. De asemenea, se obtin foarte greu certificatele de atestare    a dreptului de proprietate asupra terenului detinut de catre societatile comerciale.

Vanzarea de actiuni prin metoda MEBO este o metoda care nu s-a dovedit eficienta in privatizarea unitatilor din turism. Prin aceasta metoda au fost privatizate 15 unitati, alte 17 societati comerciale avand dosare complete la FPS.

Crearea de societati mixte. Au fost infiintate, cu capital strain, 27 de societati mixte cu un capital social total de 108 milioane de dolari si care vor investi, conform obligatiilor asumate, suma de 250 milioane dolari intr-o perioada de un an, un an si jumatate. Aceste societati au fost create cu precadere in zona turismului de lux, de afaceri, in special in Bucuresti. Practic, nu mai exista nici un hotel din centrul istoric al Capitalei care sa nu fie prins intr-o societate mixta cu participarea capitalului privat strain sau romanesc sau care sa nu fie angrenat in negocieri pentru un astfel de tip de asocieri. Pentru aceasta, au fost atrase importante grupuri din lume care activeaza in domeniul turismului (lanturi hoteliere    si touroperatori) precum Hilton International, Readisscon, Accov (Sofitel), Holliday Inn, Maridian, Ramada s.a. Din cele 27 de societati mixte, 14 societati sunt cu capital privat autohton, care au un capital social total de 4,3 miliarde lei si care vor investi 6,7 miliarde lei in perioada imediat urmatoare (1995-1996).

2.2. STRUCTURI TURISTICE DE ALIMENTATIE PUBLICA

Alimentatia publica din tara noastra a cunoscut ritmuri inalte de dezvoltare, superioare celor inregistrate de alte sectoare comerciale. In anul 1998, spatiile de alimentatie din Romania dispuneau de peste 28.000 unitati de stat si particulare cu aproape 500.000 de locuri (in restaurante, baruri de zi si de noapte, trasee si braserii, patiserii, cofetarii etc.). Spatiile de alimentatie pentru turisti apartin, de regula, marilor hoteluri, dar sunt si unitati independente in statiunile turistice. Judetul Constanta detine cca 40% din locurile in alimentatie, urmat de Brasov (4,9%), Prahova (3,7%), Valcea (3,2%), Bihor (3,0%), judete cu importante statiuni turistice.

Pentru nevoile turismului international a fost dezvoltata o retea de unitati cu specific, reprezentative, care ofera preparate culinare traditionale intr-un cadru placut, cu elemente de cultura, arhitectura, decoratiuni interioare si exterioare, si cu programe artistice bine alese si executate, ceea ce confera alimentatiei publice noi valente, o mai mare atractivitate. Cu toate succesele obtinute pe linia diversificarii retelei de alimentatie publica, se simte inca nevoia de a extinde si mai mult reteaua unor unitati, mult agreate de populatie si turisti, cum sunt: placintariile, covrigariile, simigeriile, a unitatilor de racoritoare, de meniuri dietetice etc.

2. STRUCTURI DE TRATAMENT

In statiunile balneare, concomitent cu spatiile de cazare s-a dezvoltat si o baza de tratament moderna, integrata in baza de cazare. Principalele statiuni pentru turism international (Baile Felix, Baile Herculane, Calimanesti, Caciulata, Slanic Moldova, Baile Tusnad, Covasna, Vatra Dornei, Sovata, Govora, Buzias, Eforie Nord, Mangalia, Neptun) dispun de baze de tratament, din care peste jumatate moderne si cea mai mare parte in incinta hotelurilor, la care se pot efectua zilnic aproape 100.000 de proceduri (din care peste 50.000 proceduri majore), ceea ce atesta existenta unei baze materiale de tratament dezvoltate, puternic diversificate, apte sa satisfaca cerinte de tratament pentru toate afectiunile incadrate in Nomenclatorul Organizatiei Mondiale a Sanatatii (cardiovasculare, locomotorii, gastrice, renale, respiratorii, alergice etc.).[4]

2.4. STRUCTURI DE AGREMENT

Cuprind o gama de mijloace si dotari destinate sa asigure posibilitati cat mai largi si diversificate pentru petrecerea timpului liber de catre turisti. O grupare generala, in cateva categorii mari, sugereaza varietatea si importanta acestei componente a bazei tehnico-materiale: mijloace destinate distractiilor (cluburi, sali de jocuri, sali polivalente, parcuri de distractie etc.), mijloace de transport pe cablu, mijloace de agrement sportiv (terenuri de sport, centre de calarie, patinaj, sporturi nautice etc.), bazine de inot deschise si acoperite (unele cu ape termale) etc., respectiv: peste 1700 locuri in parcuri distractive, aproape 1800 locuri pentru sporturi agrementive, 2800 locuri in discoteci, aproape 500 sali cu jocuri mecanice si o capacitate de transport pe cablu, turismul prahovean, inclusiv Poiana Brasov, detine aproape 70% din totalul instalatiilor.[5]

ANALIZA NIVELULUI, STRUCTURII SI DINAMICII BAZEI MATERIALE DE CAZARE IN ROMANIA

In corespondenta cu multitudinea destinatiilor sau componentelor produsului turistic, baza tehnico-materiala are o structura complexa, elementele sale constitutive asociindu-se si adaptandu-se tuturor tipurilor de nevoi ale turistului.

Pe de alta parte, dinamica circulatiei turistice si legatura indestructibila dintre aceasta si dotarile tehnice au determinat o serie de mutatii cantitative si structurale ale bazei materiale, modernizarea si perfectionarea acesteia.

Tabelul 1.

Structuri de primire turistica cu functiuni de cazare

Sursa: Anuarul statistic al Romaniei, 2001, pag. 511.

In Romania, in anul 1990, au fost cazati peste 12,2 milioane de turisti, din care 1,3 milioane straini (circa 11,5%), realizandu-se o crestere fata de anul 1989 cu 117,8 si, respectiv, 123,9% la turisti de peste hotare. Dupa 1990 numarul de turisti cazati, la nivelul tarii, a scazut continuu, ajungand in anul 2000 la 5.552.093 turisti (45,3%), iar pe relatia internationala la 809.913 turisti (59,3%). Ca structura, in anul 2000, turistii romani reprezentau 85,4%, iar cei straini 14,6%.

Tabelul 2.

Structura si dinamica circulatiei turistice in unitatile de cazare din Romania,

in anii 1990, 1997 si 2000.

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei 2001, pag. 510.

Indicatorul numar innoptari a realizat, de asemenea, o crestere cu 120% in anul 1990 fata de 1989, spor destul de mic (+2,2%) in raport cu cel al numarului de turisti inregistrat in structurile de cazare, ceea ce evidentiaza, pe ansamblu, caracterul de tranzit al circulatiei turistice. Dar, dupa acest an, valoarea indicatorului a scazut drastic pana in 1998, atat pe total (37,3%), cat si pe relatia externa (41,4%).

In anul 2000 numarul de innoptari al turistilor romani a avut o pondere de 88,5% in raport cu cel realizat de turistii straini (11,5%).

Optiunile turistilor fata de structurile de cazare comercializate in anul 2000, evidentiaza preferintele acestora pentru hoteluri, circa 79,3% pe total si 92,3% in cazul turistilor straini. De altfel, hotelurile sunt preferate de turisti atat in statiunile balneare (11,5%) si cele montane (11,0%), cat si pe litoral (14,1%) sau pe trasee turistice (62,4%).

Statisticile arata ca, din cei 4,8 milioane de vizitatori intrati in tara in 2000, numai 809.913 au solicitat cazare in structurile turistice de primire omologate (16,7%).

Turistii sositi din Europa au fost preponderenti (81,0%, adica 655.387), urmand in ordine, cei din Asia (10,8%, din care 64,7% din Israel si 15,1%din Japonia), America (7,2%, respectiv SUA cu 84,9% circa 47.004), Africa (0,7%) si Oceania si Australia (0,4%).

Tabelul

Turisti cazati in structurile de primire (1998)

Sursa:    Glavan, V., - Turismul in Romania, Editura Economica, Bucuresti 2001, pag. 129.

In topul tuirstilor cazati in Romania in anul 1998 s-au inscris cei din Germania (11,7%), Italia (11,0%), Franta (7,8%), Ungaria, R. Moldova, SUA, Marea Britanie, Olanda etc. (tabelul    ).

Sejurul mediu a fost redus, atat in 1989 (4,2 zile/turist pe total si 3,9 zile/turist pe relatia internationala), cat si in anul 1998 (3,5 si, respectiv 2,7). Dar sunt si diferentieri, sejururi mai mari inregistrandu-se in turismul balnear, de 8,2 zile/turist pe total (6,1 zile/turist in cazul turistilor straini) si pe litoral (6,4 zile/turist pentru romani si 7,9 zile/turist pentru straini).

Coeficientul de utilizare a capacitatilor de cazare a avut valori mai mici in anul 1998 in comparatie cu 1989, nedepasind 50%, astfel: 36,1% pe total, 41,1% in statiunile balneare, 49,0% pe litoral, 29,4% la munte si 33,0% pe traseele turistice, hotelurile inregistrand, pe toate destinatiile, indici de peste 40,0%.

Pe fondul unei scaderi generale a fluxurilor turistice catre principalele destinatii romanesti, se remarca, totusi, ca ponderea acestora in circulatia turistica a tarii se mentine in aceiasi termeni ca in anii precedenti. Aceasta reflecta atat puterea de atractie consacrata a destinatiilor respective, cat si aspectul larg motivational al cererii turistice (tabelul 4.).

Litoralul romanesc al Marii Negre constituie o destinatie importanta a Romaniei si ocupa locul II in ceea ce priveste numarul de turisti (15,4%) si numarul de innoptari (27,4%) la nivelul tarii, pozitie pe cre o ocupa si in anul 1989, cu valori oarecum apropiate, ceea ce confirma atractia acestuia indiferent de conjunctura economica. In structura, pe litoral, numarul turistilor straini cazati s-a diminuat continuu, reprezentand 7,2% din total tara in 1998 (15,5% in 1989); dupa numarul innoptarilor realizate de turistii straini, litoralul ocupa, de asemenea, locul II, cu 18,4% din total tara (litoralul se caracterizeaza printr-un sejur mediu ridicat, de 6,4 zile/turist roman si 7,9 zile/turist strain), valori mai reduse fata de anul 1989 (8,6 - 11,2 zile/turist si, respectiv 9,3 - 12,3 zile /turist strain).[6]

Tabelul 4.

Circulatia turistica pe principalele destinatii romanesti in anul 1998

Sursa:    Glavan, V., Turismul in Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag. 130.

Statiunile balneare (turismul balnear) prin profilul si desfasurarea activitatii pe tot timpul anului ar trebui sa aiba o pozitie mai buna in ierarhia destinatiilor turistice romanesti. Dar acestea ocupa ultimul loc la numarul de turisti (11,3% si 4,1% la straini) locul al II-lea la total innoptari (26,7%) si locul al IV-lea cu 9% la turisti straini. Aceste valori sunt inferioare anului 1989 cand ponderile erau de 13,7% la total turisti, (dar abia 2,5% la turistii straini) si 27,69% la innoptari totale (5,5% la straini).

In topul turistilor sositi in statiunile balneare se cuprind in ordine cei din R.Moldova (6780 turisti), Ungaria (16.038), Israel (5.285), Germania (811) etc., iar in privinta sejurului, Israelul ocupa primul loc cu 35,9% din numarul innoptarilor, R.Moldova 20,3%, Germania 14,7%, Ungaria 7,3% etc.

Intre statiunile balneoclimaterice cu o circulatie turistica ridicata se numara: Baile Felix, Slanic Moldova, Baile Herculane, Calimanesti-Caciulata, Baile Olanesti, Govora, Vatra Dornei, Baile Tusnad, Mangalia.

Destinatia munte (turism montan) cu intreaga retea de statiuni, complexe turistice si cabane reprezinta o destinatie turistica solicitata in toate anotimpurile de catre segmente dintre cele mai variate de turisti. Lipsa dotarilor turistice, dispersia neuniforma in spatiul montan a acestora, ca si absenta unor elemente de infrastructura generala si turistica nu permit o valorificare optima a potentialului turistic montan, de mare complexitate, diversitate peisagistica si valoare internationala. Astfel, turismul montan ocupa in 1998 locul al III-lea la numar total de turisti (14,7% ) si locul al III-lea la turisti straini (9,5%); la indicatorul innoptari trece pe locul IV cu 13,1% pe total si locul III cu 12,4% la turistii straini, dat fiind sejurul redus pentru romani. Ponderea mai mare a innoptarilor se datoreaza sejurului hivernal al turistilor straini pentru schi. Muntele se inscria, in 1989, cu 11,3% la numarul de turisti (10,74% straini) si cu 10,06% la innoptari (10,26% la straini).

Ca statiuni turistice montane mai vizitate s-au remarcat a fi Poiana Brasov, Sinaia, Busteni, Predeal, Paltinos, Voineasa, Semenic etc.

In ultimii ani structurile de primire turistica s-au diminuat datorita scoaterii din circuitul turistic a unor unitati de cazare, ca necorespunzatoare, trecerea unora dintre ele la alte departamente, schimbarea destinatiei initiale sau cedarea proprietarilor de drept, devenind spatii cu circuit inchis.

La sfarsitul anului 1998, numarul locurilor de cazare turistica in tara noastra a fost estimat la circa 287.268 locuri (fata de 340.000in 1998), ceea ce reprezinta circa 12,7 paturi la 1000 de locuitori si 1,2 paturi la 1 km ² .

Aceste locuri de cazare se afla cuprinse in 894 hoteluri, 95 moteluri, 9 hanuri, 498 vile, 116 cabane, 149 campinguri, 445 pensiuni turistice si agroturistice s.a. In acest fel Romania, desi nu se afla la nivelul celor mai dezvoltate tari turistice europene cum sunt Spania si Austria, se situeaza printre tarile cu o structura de cazare similara Elvetiei si tarilor din fosta Iugoslavie.

Tabelul 5.

Structurile de primire turistica (cazare) pe tipuri de unitati

Sursa: Glavan, V., Turismul in Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag.114.

Analizand ponderea fiecarui tip de structuri de primire turistica in total capacitate de cazare, se observa ca intr-o prima grupa intra hotelurile, care detin peste jumatate din numarul locurilor (56,7%), urmate la o diferenta destul de mare de taberele pentru prescolari si elevi (14,9%), campinguri (13,8%) si vile (8,1%), iar in cea de-a doua grupa intra unitatile cel mai putin reprezentative ca pondere - cabane (2,8%), hanuri si moteluri (2,4%), pensiuni turistice si agroturistice, cazare pe nave etc. (tabelul 5.).

Daca se are in vedere ponderea structurilor de primire turistica, cele principale (hoteluri, vile, moteluri si hanuri, cabane) se ridica la circa 70,0% din total, din care circa 64,8% in hoteluri si vile, element pozitiv pentru activitatea turistica din tara noastra (tabelul 5.).

In ceea ce priveste hanurile si motelurile, desi importante pentru turismul itinerant, sunt foarte slab reprezentate, iar structurile complementare detin 30,0% si au un grad de confort redus.

ANALIZA DISTRIBUTIEI TERITORIALE A BAZEI MATERIALE DE CAZARE IN ROMANIA

Pe forme de turism, structurile turistice de primire se prezinta astfel (tabelul 6.):

Tabelul 6.

Structuri de primire turistica pe forme de turism, 1998

Sursa: Glavan, V., Turismul in Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag. 114.

Rezulta deci ca, in statiunile de litoral si Delta Dunarii, se gasesc circa 42,1% din unitatile de cazare ale tarii, urmate de cele situate pe principalele trasee turistice (28,9%) si cele aflate in statiunile balneare (16,9%) si montane (12,1%) (tabelul 7.).

Tabelul 7.

Capacitatea de cazare instalata, pe tipuri de unitati si zone turistice,numar de locuri

Sursa: Glavan, V., Turismul in Romania, Editura economica, Bucuresti 2001, pag. 115.

In structura, raportat la nivel national, se remarca ponderea locurilor in hoteluri pe cele patru destinatii astfel: 46,6% pe litoral, 28,1% pe trasee turistice si alte localitati, 7,9% in statiunile balneare si 7,1% in aria montana. La nivelul principalelor arii receptoare de turisti exista aproximativ aceeasi pondere a structurilor de primire, si anume: 63,2% locuri in hoteluri (25,5% in campinguri si bungalouri) pe litoral si respectiv 60,3% (26,1% in vile) in statiunile balneare, 55,1% pe trasee turistice si in alte localitati si 32,6% in statiuni montane.

O ierarhizare a judetelor dupa ponderea capacitatii de cazare instalate in ansamblul structurilor de primire turistica la nivel national situeaza pe primul loc judetul Constanta cu 4,3%, urmat de Valcea cu 3,9%, Brasov cu 3,6% si Prahova cu 3,6% care impreuna detin mai mult de jumatate din numarul locurilor de cazare turistica. Aceasta situatie se explica prin faptul ca in aceste judete se afla statiuni turistice de valoare internationala.[8]

Tabelul 8.

Capacitatea si activitatea de cazare turistica, pe destinatii turistice

Sursa: Anuarul Statistic al Romaniei, 2001, pag. 517.

1* - structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica, (u.m. - numar); 2* - din care: hoteluri; (u.m. - numar); 3* - capacitatea existenta, (u.m. - locuri); 4* - din care: hoteluri; (u.m. - locuri); 5* - capacitatea in functiune, ( u.m. - mii locuri-zile); 6* - din care: hoteluri; ( u.m. - mii locuri-zile); 7* - sosiri, (u.m. - mii); 8* - din care: straini; (u.m. - mii); 9*- innoptari, (u.m. - mii); 10* - din care: straini; (u.m. - mii); 11* - indicii de utilizare neta a capacitatii in functiune; 12* - durata medie a sederii (u.m. - zile).