SEZONALITATEA SERVICILOR TURISTICE

SEZONALITATEA SERVICILOR TURISTICE

Variatii sezoniere ale fenomenulul turistic

In conditiile specifice ale activitatii de turism, pe langa aspectele caracteristice ale dispersarii in spatiu a fluxurilor turistice, se remarca frecvent si o repartizare inegala in timp a cererii de servicii care, in diferite zone de interes turistic, echivaleaza cu o concentrare pronuntata a sosirii de vizitatori in anumite perioade dintr-un an calendaristic si respectiv, diminuarea - sau uneori chiar sistarea - sosirilor de turisti in alte perioade. Aceste variatii sezoniere, cu implicatii economico-organizatorice in activitatea turistica, sunt caracteristice si pentru tara noastra.

Variatiile sezoniere constituie una dintre caracteristicile principale ale turismului modern; activitatea turistica se distinge esential de alte activitati economice tocmai prin corelatia viabila intre volumul ofertei si cel al cererii turistice in decursul unui an calendaristic. La randul ei, frecventa mai mult sau mai putin constanta a variatiilor sezoniere provoaca in economia turismului modificari specifice mult mai pregnante decat in alte sectoare economice, sezonalitatea accentuata influentand cresterea pretului de cost al serviciilor si diminuarea rentabilitatii, inducand in multe cazuri o dezvoltare inegala a diferitelor zone de interes turistic.

Pentru a intelege mai bine problematica sezonalitatii in turism, este necesar sa se delimiteze caracteristicile fluctuatiilor sezoniere turistice fata de alte variatii similare care se produc in viata economica, putandu-se generaliza urmatoarea clasificare:

Figura 2.1.1

Caracteristicile fluctuatiilor sezoniere in turism

Sursa: Snak O., Baron P., Neacsu N., Economia Turismului, Ed. Expert, Bucuresti, 2001

Variatiile sezoniere au fost considerate, mult timp, ca o categorie speciala a fluctuatiilor conjuncturale. Este necesar sa se faca o distinctie intre acesti doi factori, care provoaca modificari alternative in volumul si intensitatea cererii turistice, deoarece schimbarile ritmice si schimbarile libere, au, in fond, un caracter foarte diferit. Mai intai schimbarile conjuncturale reprezinta modificari pe termen mijlociu sau lung in dezvoltarea economica a unei anumite regiuni, in timp ce variatiile sezoniere nu se limiteaza numai la dezvoltarea economica; ele se produc pe termen scurt si pentru diferite motive, intr-un rotm mult mai precis decat manifestarile in domeniul flictuatiilor conjuncturale. Totusi, la randul lor, acestea din urma influenteaza si ele, mai mult sau mai putin sensibil, variatiile sezoniere.

In ceea ce priveste caracteristicile variatiilor sezoniere, acestea se produc, asa cum am precizat, in perioada unui an calendaristic si in contextul unui sezon determinat, cuprinzand una sau mai multe luni.

Fluctuatiile sezoniere, care se inregistreaza in turism, trebuie considerate ca schimbari in consumul populatiei, cauzate de intensitatea variabila a cererii turistice. Este adevarat ca productia de servicii turistice este, de asemenea, supusa fluctuatiilor sezoniere; aceste fluctuatii sunt dictate insa de modificarile oscilante ale volumului cererii, fiind consecinta naturala si automata a acestor schimbari.

    Variatiile sezoniere ale cererii in turism sunt de doua feluri: variatiile sezoniere artificiale si variatiile sezoniere naturale. Printre cele dintai pot fi mentionate acelea care privesc mecanismul concediilor platite, al vacantelor scolare etc. si care se disting prin caracterul lor economico-organizatoric. In paralel se constata insa in domeniul turismului si alte variatii sezoniere, care au cauze extraeconomice, daca ele rezulta, de exemplu, din schimbarea conditiilor climatice caracteristice diferitelor anotimpuri. Se poate aprecia ca variatiile sezoniere care au loc in turism trebuie sa fie considerate ca exemplul cel mai tipic de schimbari sezoniere de acest fel.

Ciclurile de sezonalitate in activitatea turistica

Problemele legate de diminuarea implicatiilor provocate de concentrarea sezoniera a activitatii turistice in anumite perioade ale anului si, respectiv, ale prelungirii sezonului sunt tot atat de vechi ca si turismul insusi. Fenomenul de concentrare a activitatii turistice si necesitatea atenuarii curbei sezonalitatii in turism nu s-au manifestat insa niciodata atat de acut ca in zilele noastre. La aceasta contribuie, pe de o parte, cresterea considerabila a numarului de turisti care calatoresc in perioadele sezonului plin, iar pe de alta parte eforturile prestatorilor, care sunt menite sa duca la prelungirea sezonului.

Deoarece durata sezonului turistic intr-o zona (sau statiune) este determinata, in primul rand, de conditiile climaterice si meteorologice, instrumentele de politica comerciala amintite au menirea sa compenseze diminuarea atractivitatii factorilor naturali cu un set de elemente suplimetare de cointeresare a turismului potential, in vederea valorificarii mai depline a patrimoniului turistic, prin mentinerea cererii de servicii turistice la un

volum si nivel rezonabile pentru prestatori, pe o perioada de timp dintr-un an cat mai lunga posibil.

Pentru a intelege mai bine implicatiile sezonalitatii in industria turistica, este necesara cunoasterea frecventei solicitarilor de servicii in decursul unui an calendaristic, respectiv a oscilatiilor in timp a volumului si intensitatii fluxurilor de vizitatori in diferite zone si statiuni de inters turistic.

In functie de conditiile naturale, de pozitia geografica a teritoriului receptor fata de circuitele turistice interne si internationale, de gradul de atractivitate si diversitatea ofertei de servicii etc., se pot distinge trei variante de baza ale curbei de sezonalitate in activitatea turistica:

Varianta I: atractivitatea turistica se concentreaza intr-un singur sezon important, limitat ca durata (zona litoralului Marii Negre).

Varianta a II-a: activitatea turistica se concentreaza in doua perioade de sezon diferite ca durata, avand totodata si frecvente diferentiate de solicitari (statiunile de munte).

Varianta a III-a: activitatea turistica nu prezinta concentrari sezoniere pronuntate, frecventa sosirilor de turisti etalandu-se linear de-a lungul intregului an calendaristic (statiuni balneare, centre urbane).

Analizand aceste variante ale curbelor de sezonalitate, se pot stabili urmatoarele etape ale unui sezon turistic:

- perioada de sezon plin, marcata prin intensitatea maxima a

activitatii turistice in varful de sezon;

- perioadele de inceput si sfarsit de sezon, marcate prin solicitarile

mai putin intense;

- perioadele de extrasezon, caracterizate printr-o activitate redusa sau, in anumite cazuri, prin incetarea activitatii de prestari de servicii turistice.

Succesiunea logica a acestor etape ilustreaza complexitatea activitatii economico-organizatorice, care urmareste corelarea cat mai eficienta a ofertei turistice cu fluctuatiile sezoniere ale cererii de servicii.

Implicatiile sezoniere si posibilitatile de diminuare a efectelor economice in industria turistica

Variatiile sezoniere se inregistreaza in toate tarile turistice, si aceste oscilatii manifesta chiar tendinta de a creste in volum si intensitate, concentrarea sezoniera in turism constituind un fenomen constant al miscarii turistice, generat de caracterul si natura acestor fluxuri. Aceasta intensificare crescanda a concentrarii a provocat o serie de fenomene turistice, printre care mentionam:

- invazia, mai mult sau mai putin intensa, a vacantelor in vechile si noile regiuni si zone turistice;

- suprasolicitarea, aproape de nesuportat, a retelelor feroviare, rutiere, maritime si aeriene, in perioadele de maxima concentrare sezoniera a circulatiei turistice;

- insuficienta numarului locurilor de cazare, cateodata alarmanta, in unitatile hoteliere si necesitatea de a se crea noi posibilitati parahoteliere de cazare, intr-un ritm extrem de rapid;

- tensiunea crescanda in relatiile dintre solicitantii de servicii si unitatile prestatoare de servicii turistice;

- insuficienta crescanda a serviciilor publice, care nu sunt proportionate pentru nivelul si intensitatea solicitarilor in perioadele de varf.

Aceasta situatie are tendinta sa se agraveze si in perspectiva intr-un ritm accelerat. De aici decurge si necesitatea analizarii inconvenientelor ce deriva din concentrarea sezoniera tot mai accentuata, consecinta naturala si inevitabila a circulatiei turistice.

In literatura turistica s-a acordat multa atentie aspectelor economice ale distributiei inegale, sezoniere, a frecventei cererii de servicii turistice si se cauta solutii pentru evitarea pe cat posibil a influentei ei negative. Inainte de a incerca sa se dea solitii pentru atenuarea fluctuatiilor sezoniere in domeniul turismului, este necesar sa se examineze cauzele care le genereaza, ceea ce va permite sa se recunoasca mai bine caracterul specific al acestor variatii.

Analizele variatiilor sezoniere in miscarea turistica releva o serie de factori care influenteaza gradul de atractivitate al unor statiuni turistice si

sezonalitatea activitatii in zonele considerate. Se poate afirma ca, uneori, factorii principali pot provoca schimbari sezoniere in turism:

necesitatile crescande de recreere, sub toate aspectele lor cunoscute;

resursele si valorile naturale;

veniturile populatiei;

durata si structura timpului liber pentru recreere

oferta turistica secundara;

factorii subiectivi.

Factorii analizati permit constatarea ca cererea turistica este elastica, iar oferta turistica trebuie sa tina pas cu deziderentele clientelei potentiale.

Trebuie precizat insa ca, pe cata vreme oferta primara este in mare masura o rezultanta a conditiilor climaterice si deci se manifesta cu o intensitate diferita in functie de sezonalitate, oferta turistica secundara exista practic in perioada intregului an calendaristic, dar se manifesta mai pronuntat in cursul unui sezon determinat.

Preocuparile orientate spre gasirea unor solutii eficiente de prelungire a sezonului turistic fac posibila o delimitare a factorilor care provoaca concentrari sezoniere in turism in doua categorii principale: factori endogeni si factori exogeni.

Factorii endogeni sunt cei asupra carora organizatorii de turism pot sa actioneze prin masuri economico-organizatorice si prin politica lor comerciala.

Factorii exogeni sunt cei asupra carora actiunile organizatiilor si intreprinderilor turistice nu au o influenta directa, deoarece acesti factori

sunt rezultatul dezvoltarii sociale si economice in care turismul nu-si asuma o pozitie dominanta.

Aceasta clasificare permite si identificarea posibilitatilor de actionare in favoarea unei prelungiri a sezonului turistic. Economia turismului nu poate sa actioneze decat asupra factorilor endogeni, pe cand economia nationala si societatea actioneaza asupra factorilor exogeni. Trebuie subliniat insa ca importanta factorilor exogeni este mai mare si influenta acestora este mai durabila decat cea a factorilor endogeni.

Trecand in revista masurile susceptibile sa atenueze, pe cat posibil, varfurile sezoniere prin prelungirea sezoanelor, mai ales al celui de vara, care a devenit un adevarat cosmar prin concentrarea frecventei sale in timp, se constata ca exista urmatoarele posibilitati principale:

a)         Extinderea sezonului de varf, prin oferirea unor facilitati de tarife si preturi atractive pentru serviciile turistice in perioadele pre si postsezon, pentru care se preconozeaza sporirea intensitatii circulatiei turistice.

b)         Intensificarea preocuparilor pentru sporirea gradului de atractivitate al obiectivelor turistice din zone traditional-sezoniere in perioadele de extrasezon, intr-o oferta atractiva in ceea ce priveste elementele componente ale produselor turistice.

c)         Diversificarea ofertei turistice in perioadele de sezon intermediar si extrasezon prin oferirea unor sejururi combinate, folosind ca elemente de atractie potentialul turistic si al altor zone de interes turistic.

d)         Intensificarea colaborarii organismelor nationale si internationale de turism in vederea gasirii unor solutii acceptabile pentru atenuarea curbelor de sezonalitate in activitatea turistica.

e)         Lansarea, respectiv continuarea actiunilor de publicitate turistica pentru promovarea turismului in extrasezon, facand cunoscute publicului consumator de servicii turistice avantajele turismului in timpul sezonului intermediar si al extrasezonului.

Rezulta deci ca, in paralel cu eforturile de diversificare a serviciilor turistice, trebuie sa existe o preocupare permanenta pentru folosirea eficienta a personalului in perioadele de activitate turistica redusa si in alte domenii

de activitate economica.

Referat realizat de Dorin Ilies, referat-e.ro