 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
STUDIUL DE AMPLASARE SI CONSTRUIRE A UNEI PENSIUNI PE AGROTURISM
Tipologia gospodariilor taranesti
Gospodariile taranesti sunt de o mare diversitate si ele pot fi clarificate dupa mai multe criterii.
Cele mai importante par a fi doua: clasificarea gospodariilor taranesti din punct de vedere al utilitatii si destinatiei si clasificarea din punctul de vedere al serviciilor oferite turistilor.
Din punct de vedere al utilitatii si destinatiei gospodariei, deosebim trei grupe de gospodarii taranesti si anume:
a) gospodarii pentru satisfacerea nevoilor proprii. In momentul construirii acestora nu s-a avut in vedere integrarea in reteaua turistica sau de cazare. In aceasta grupa se incadreaza gospodariile care doresc sa-si completeze veniturile si adera la reteaua de agroturism. Acest tip de locuinta are insa nevoie de conditii minime de participare a agroturismului si trebuie sa posede un atestat pentru acest tip de activitate.
b) gospodariile construite pentru nevoile proprii si pentru alternativa agroturistica. Acestea sunt intalnite in general in zonele limitrofe marilor statiuni sau in zonele de traditie turistica. De regula, aceste gospodarii pastreaza arhitectura locala si au conditii minime de confort pentru practicarea agroturismului.
c) gospodarii nou construite, asistate de specialisti si prevazute cu echpamentele si utilitatile necesare pentru a raspunde cerintelor agroturistice. In conditiile actuale, in care agroturismul beneficiaza de programe de publicitate si reclame, acest gen de constructii apar in toate zonele tarii, ceea ce va face ca in urmatorii ani sa asistam la o imbunatatire calitativa a bazei materiale a agroturismului.
Din punct de vedere al serviciilor oferite turistilor, gospodariile taranesti agroturistice pot fi clasificate astfel :
a) gospodaria agroturistica de gazduire : este organizata si dotata corespunzator, astfel incat gospodarul sa poata oferi turistilor cazare si micul dejun.
b) gospodaria agroturistica de gazduire si sejur: este amenajata si dotata corespunzator astfel incat gospodarul sa poata oferi turistilor in afara de cazare si micul dejun si mesele de pranz si cina.
c) gospodaria agroturistica de gazduire si sejur pentru copii: este organizata si dotata corespunzator pentru a oferi copiilor turisti si insotitorilor acestora in afara de cazare si micul dejun si mesele de pranz si seara, cu alimente de baza produse si preparate in propria gospodarie in proportie de peste 50%.
Daca ne referim la modul de organizare a unei gospodarii, putem include in componenta sa mai multe zone: zona locuintei si a spatiilor auxiliare cuprinde , de regula, locuinta propriu-zisa, a bucatariei de vara, o magazie in imediata apropiere a locuintei; zona anexelor gospodaresti (adapost pentru animalele mari, saivane de oi si capre, cotete cu padocuri pentru porci si pasari, platforma de gunoi si bazinul de purin); zona gradinii de legume si zarzavat, zona pomilor fructiferi.
Aceasta zonare a gospodariei este influentata atat de factorii materiali, de spatiu, cat si de traditiile zonei respective, factori care conduc la o diversificare a gospodariilor.
Alaturi de gospodaria agroturistica, in cadrul bazei materiale a agroturismului mai putem include, asa cum am aratat si :
ferma agroturistica
pensiune turistica
Legislatia in domeniu defineste aceste doua componente ale ofertei de cazare astfel:
ferma agroturistica este o structura de primire pentru gazduire si servire a mesei cu capacitate cuprinsa intre 3 si 20 camere functionand in cadrul gospodariilor taranesti asigura alimentatia turistilor cu produse proaspete din surse proprii si locale.
pensiunile turistice sunt structuri de primire pentru gazduire si servire a mesei cu capacitate cuprinsa intre 3 si 20 de camere, functionand in locuintele cetatenilor sau in cladiri independente, care asigura in spatii special amenajate cazarea turistilor si servicii pentru pregatirea si servirea mesei.
Din nevoia pregatirii unei oferte de cazare si inexistenta unor criterii de clasificare a gospodariilor agroturistice, prin Comisia Zonei Montane din Romania s-a elaborat o clasificare, care a stat la baza primelor atestari si retele agroturistice din tara noastra.
2. Clase de confort turistic
In baza acestor criterii, gospodaria taraneasca este clasificata in clase de confort agroturistic care sunt detaliate atat pentru spatiile de cazare cat si pentru serviciile oferite.
Astfel exista clase de confort agroturistic: clasa I-IV - toate acestea referindu-se la spatiile de cazare si clase de confort A,B,C privind serviciile oferite, dupa cum urmeaza:
Ø clasa I - camera cu 1-2 paturi (10 - 16 mp), cu posibilitati de incalzire asigurate si grup sanitar propriu fiecarei camere, cu WC, lavoar, dus (cada), cu apa rece si calda curenta.
Ø clasa II - camera cu 1-2 paturi (10 - 16 mp), cu posibilitati de incalzire asigurate si grup sanitar comun cu alti turisti si cu proprietarul, cu WC, lavoar, eventual dus, cu apa rece curenta, eventual si apa calda.
Ø clasa III - camera cu 1-3 paturi (10 - 20 mp), cu posibilitati de incalzire asigurate si grup sanitar comun cu alti turisti si cu proprietarul, cu WC, lavoar, eventual dus, cu apa rece curenta, eventual si apa calda.
Ø clasa IV - camera cu 1-3 paturi (10 - 20 mp), cu posibilitati de incalzire asigurate si latrina separata de locuinta, comuna cu proprietarul si o incapere pentru spalat, cu lavoar cu apa rece, comuna cu alti turisti.
Spatiile pentru prepararea si servirea mesei se incadreaza in urmatoarele clase de confort agroturistic:
Ø clasa A - camera de servit masa si de recreere, dotata si cu loc pentru prepararea mesei, in folosinta exclusiva a clientilor.
Ø clasa B - camera de servit masa si de recreere, in folosinta comuna a turistilor cu proprietarul, cu acces la bucataria proprietarului.
Ø clasa C - fara camera de servit masa si de recreere, dar cu acces la bucataria proprietarului.
Elementele care trebuie analizate sunt : circulatia din interior, suprafata spatiilor raportata la numarul de persoane, precum si dotarea locuintei cu grupuri sanitare.
In ceea ce priveste circulatia in interiorul locuintei se va urmari ca accesul spre camerele de cazare sa nu se faca prin camerele destinate altor turisti sau prin spatiile private ale gospodariei, accesul fiind dirijat dintr-un hol sau veranda comuna.
Indicii de suprafata practicati in turismul hotelier nu pot fi respectati datorita faptului ca in majoritatea gospodariilor spatiile destinate turistilor au avut initial alta destinatie. In aceasta situatie, confortul oferit, minim, dar suficient, va fi compensat de celelalte avantaje oferite de o gospodarie agroturistica.
Pentru a asigura un grad de confort normal, prezenta grupurilor sanitare este obligatorie.
De asemenea, se va urmari asigurarea alimentarii cu apa si energie electrica, precum si incalzirea spatiilor.
Atunci cand se va construi o noua gospodarie sau ferma agroturistica, in ceea ce priveste zona de amplasare se vor avea in vedere urmatoarele aspecte :
situarea fata de formele geografice (munti, ape, vai, fenomene carstice);
situarea fata de obiective sau monumente istorice, arheologice, culturale, religioase, locul unor manifestari folclorice.
tipul de localitate in care este amplasata gospodaria.
accesul la localitate si la gospodaria agroturistica.
situarea gospodariei agroturistice fata de sursele de poluare din zona
posibilitati de agrement in zona, localitate, gospodarie
respectarea traditiei si a stilului local.
functionalitatea locuintei .
ambientul locuintei (gradul de confort).
In functie de situatia, de caracterul geografic cultural sau sportiv al comunei (zonei), poate fi determinat tipul potentialului client.
Astfel, comuna poate atrage populatia unui centru urban apropiat (turism de vecinatate).
Situarea geografica a comunei trebuie sa fie facuta in apropierea unei cai de tranzit importante (clientela de trecere cu sejur scurt).
Regiunea trebuie sa beneficieze de o imagine turistica usor de identificat.
Clientela trebuie sa fie atrasa de vreo activitate sau de un eveniment deosebit in comuna.
Pentru a conserva bine produsul sau turistic trebuie sa atraga clientii care par a fi interesati de ceea ce ofera comuna - traditii - gastronomie renumita.
5. In cautarea unui bun filon turistic
Comunele dispun, in functie de istoria lor, de pozitia lor geografica si de potentialul lor natural, de filoane (zone) turistice care pot fi exploatate.
Problema este sa le descoperi.
Ca turisti, dar si ca locuitori ai zonei, pentru a fi sigura ca cunosti bine potentialurile comunei, trebuie sa ii intrebi pe cei mai batrani, pe responsabilii de asociatii, pe localnicii din zona care constituie o sursa buna de informatii, dar nu modifica, daca este posibil, printr-o observare detaliata si concreta diferitele aspecte ale vietii din zona si imprejurimi.
Pe ce axa trebuie sa te indrepti ? Cum sa scoti foloase ?
pe natura - zona pitoreasca (cascada, lac, rau, munti, stanci);
calitatea mediului, a florei si faunei;
mostenirea omului (canale, potgorii);
de la cladiri: castele, biserici, monumente, arhitectura tipica, mobilier vechi, vechi targuri;
din traditiile populare: obiceiuri, vechi ocupatii;
gastronomie (bucatarie si produse specifice);
evenimente traditionale (targuri, procesiuni religioase, sarbatori pastorale).
Acest potential turistic este pus in valoare si semnalat, dar exploatarea sa turistica nu trebuie sa-i dauneze (atentie trebuie la calitatea apei in amenajarile staulelor, la ceea ce poate influenta armonia peisajului, la depozitarea gunoaielor care nu e controlata).
Trebuie pastrate echilibrele realizate - accesul, iar viabilitatea nu trebuie sa stanjeneasca alte activitati economice (agricultura, micul comert) sau sa dezechilibreze piata financiara.
Aceasta cercetare trebuie sa permita sa fie scoase in evidenta potentialurile zonei, sa se identifice zacamantul turistic si sa evalueze principalele restrictii de exploatare.
Produsul turistic se refera la combinatia a uneia sau mai multor activitati sustinute de o distractie, un mod de transport pentru un pret si o durata de frecventare determinate : hotel, sat, vacanta, familie, bani, camping.
Acest produs turistic poate fi propus in mod global sub forma de invoiala (produs "cheia in mana") sau consumabil separat (produs in "Kit")
Este conditia indispensabila a reusitei comerciale a operatiei. Intr-adevar protectia mediului inseamna sa pastrezi materia prima, baza dezvoltarii turistice a planului de apa. Aceasta protectie trebuie:
sa asigure calitatea apei, necesitate esentiala pentru practicarea scaldatului si a activitatilor nautice, dar si pentru interesul piscicol.
sa protejeze peisajul, patrimoniul natural asupra caruia se creaza imaginea statiunii, evitand o implantare anarhica si difuza a constructiei si protejand flora si padurea.
sa se ingrijeasca de felul in care este pastrat modul de acces la principalele echipamente, infrumusetand malurile rapoase si diminuand impactul sapaturilor de pamant asupra intrarilor sau a parcarilor.
Principalele acte normative care reglementeaza protectia mediului inconjurator sunt urmatoarele : Legea Mediului din 1973; Hotararea Guvernului nr. 138/1994.
Astfel, legislatia in vigoare prevede sanctionarea unor activitati cum ar fi:
recoltarea de catre persoanele neautorizate a florilor si a altor plante din parcuri publice, amenajari peisagistice, spatii verzi, etc.
recoltarea sau capturarea in scopul comercializarii, inclusiv la export, de catre persoane neautorizate, a plantelor si animalelor din flora si fauna salbatica.
dislocarea, deteriorarea sau distrugerea marcajelor si a panourilor de avertizare destinate protectiei mediului, etc.
luarea de catre proprietarii si administratorii legali a masurilor de salubrizare si igienizare a terenurilor aferente amplasamentelor turistice.
De asemenea, in scopul protejarii apelor se sanctioneaza urmatoarele activitati:
folosirea apelor de suprafata sau subterane, cu exceptia apelor minerale si termale, in diferite scopuri, fara acordul sau autorizatia organelor competente de gospodarire a apelor, cu exceptia satisfacerii necesitatilor proprii.
evacuarea de ape uzate, precum si deversarea de reziduuri sau orice alte materiale in ape de suprafata, subterane si in mare, fara acordul sau autorizatia organului competent de gospodarire a apelor.
spalarea mijloacelor de transport, a obiectelor sau instalatiilor de orice fel, in apa raurilor, locurilor naturale sau artificiale.
circulatia cu vehicule, trecerea cu animale sau stationarea acestora pe baraje, diguri sau canale, cu exceptia locurilor anume destinate in acest scop.
In acest cadru putem sa includem activitati de genul:
cositul si stransul fanului;
culesul fructelor de padure;
prelucrarea laptelui si a carnii;
hranirea si ingrijirea animalelor din gospodarie (mulsul oilor sau vacilor);
activitati artizanale (cusut, impletit, modelat lut, cioplit piatra sau lemn);
Toate acestea, pe langa caracterul lor inedit pentru un orasean, au si un caracter educativ, mai ales pentru copii.
Bineinteles ca turistul va participa la aceste activitati numai atunci cand va dori si cand ii va face placere acest lucru.
In functie de specificul zonei si de posibilitatile fiecarei gospodarii, se pot desfasura diverse activitati recreative:
masa campeneasca;
masa la stana;
vanatoare (cu sau fara impuscare);
pescuit;
sporturi acvatice;
turism ecvestru;
Elementele de atractie ale zonei limitrofe in urma unor actiuni sunt atractiile turistice ca : forme de relief si peisaje atractive, monumente ale naturii sau rezervatii, locuri istorice, monumente istorice si arheologice, muzee, sate cu originale creatii etnofolclorice, manifestari folclorice sau orice alte atractii ce ar prezenta interes pentru turisti.
8. Includerea in program a atelierelor mestesugaresti si de industrie mica din zona.
Este posibil ca unii turisti sa doreasca sa se initieze intr-un anumit domeniu al artei populare sau intr-un anumit mestesug, iar majoritatea vor achizitiona produse rezultate dintr-o astfel de activitate.
De asemenea, in orice program agroturistic trebuie sa fie precizate urmatoarele elemente:
adresantul : turist individual sau grupuri de turisti;
responsabilul de program: cel care poate da informatii suplimentare, care rezerva locurile si primeste turistii;
durata programului si perioada de timp pentru care este valabil.
Elaborarea programului agroturistic se poate face la nivel de stat sau zona, incluzand si toate obiectivele economice de interes local sau republican care functioneaza pe teritoriul zonei si poate reprezenta puncte de atractie si de interes pentru turist.
Programele agroturistice pot fi clasificate, in functie de perioada de timp la care se refera si serviciile pe care le ofera in:
a) standard: pentru perioadele de timp modulate si servicii prestabilite;
b) comandate: pe perioade de timp si servicii solicitate in mod special de catre turisti.
Programele turistice pot fi elaborate si imbunatatite in comun cu oficiile de turism, solicitand consultatii si sprijin din partea inspectoratului scolar (pentru elevi), comitetului judetean de cultura, ele vor fi diferentiate dupa imprejurari, in functie de: durata sejurului, conditii meteorologice, varsta, sex, tara de origine a turistilor,etc.
Geografic, in functie de posibilitati, programele agroturistice se pot realiza si in alte judete, obiectivele si itinerariile lor ramanand la latitudinea organizatorilor.
Programele turistice vor fi aduse la cunostinta turistilor pe diverse cai audio-vizuale (anunturi, afise, fotomontaje).
Toate serviciile oferite si actiunile initiate trebuie astfel concepute si realizate incat sa ridice prestigiul satului agroturistic respectiv, sa-I creeze o anumita popularitate si sa-l plaseze in randul destinatiilor turistice de mare interes si atractivitate.
La nivelul regiunilor rurale se are in vedere modul de identificare a potentialului agroturistic, sub toate aspectele sa;le, potential care trebuie sa reuneasca si sa imbine armonios factorii naturali, materiali si spirituali, atat din punct de vedere al gazdei cat si al turistului.
Pentru armonizarea acestor resurse este necesar ca mai intai sa fie identificata persoana care sa posede un minim de insusiri si cunostinte necesare organizarii actiunilor de agroturism local. Persoana identificata, testata si instruita devine factorul care trebuie sa actioneze in vederea formarii si pregatirii potentialului agroturistic local. Formarea personalului pentru prestarea de servicii in domeniul turismului (agroturismului) este necesara si totodata obligatorie pentru functionare.
Institutul National de Formare si Management in Turism si agentii economici din turism pot organiza cursuri de calificare profesionala in meseriile de baza din turism, cu respectarea prezentei metodologii. Aceste cursuri de calificare organizate, sunt grupate pe meserii, pe grupe (clase) reprezentand intre 10 - 30 cursanti. Durata cursurilor este stabilita prin planul de invatamant, iar pentru receptioner, bucatar, ospatar, chelner, necesar la aceasta pensiune sunt cuprinse intre 6-12 luni, in functie de complexitatea acesteia.
In urma cursurilor se elibereaza un atestat necesar pentru practicarea meseriilor. Este important ca nivelul competitiei cerute de diferiti actori sa fie atins si actiunile de formare a personalului sunt adesea necesare.
Turismul de azi este o alegere de profesionalism si competenta care are nevoie de o formare adaptata la aceste cerinte.
Evaluarea potentialului agroturistic se face prin prisma agreerii zonei, a existentei unei infrastructuri minime si a unui cadru construit integrat armonios in cadrul natural, al posibilitatilor identificarii si realizarii unor programe de odihna si agrement, care sa activeze traditii si mestesuguri ce vor constitui elemente de atractie pentru turisti.
O buna frecventa turistica se bazeaza astazi pe o politica de dezvoltare a statiunii sau a zonei. Acest lucru permite sa pornesti de la cele mai simple genuri de activitate si calitatea modului de primire a gestionarului propunand turistului o gama de servicii care sa-I invioreze sederea si sa-si dea seama de vitalitatea statiunii. Fiecare zi va suferi o schimbare: un spectacol, un concurs, o excursie, un joc, pe scurt un eveniment care sa marcheze profund cele mai tari momente ale sederii turistice.
Aceasta revigorare trebuie sa "acopere" diferentele determinate de varsta si sa intampine pe vizitatori, oferindu-le cele mai diverse servicii: club pentru copii, club de varietati, dar si ceaiuri dansante, serate sau aperitive, frigarui. Revigorarea trebuie sa fie asigurata de profesionalisti competenti, ea poate fi incredintata unor asociatii sau Oficiului de Turism local sau sa fie incredintata direct gestionarului. Va fi, in general, intercomunala sau comunala, dupa caz, nivelul frecventarii echipamentelor fixand scara necesara.
Un exemplu de amenajare:
- un plan de apa : studiul lor va permite sa se defineasca activitatile posibile si sa fie aleasa activitatea dominanta. De aceea, trebuie sa fie alese, in functie de caracteristicile dimensionale (suprafete) sau fizice (relieful pasunilor, directia vantului) eventualele restrictii hidrologice (ingrasarea pamantului, dispozitivul de evacuare a cresterii apelor).
Resurse umane si perfectionarea profesionala
Societatea ONIRO la capitolul organizarea si managementul resurselor umane se ridica la nivelul cerintelor actuale datorita luptei acerbe pentru cucerirea pietei si obtinerea de profit din activiatea de turism.
Astfel, problemele relatiilor umane au fost incredintate de regula Directorului General si persoanei care se ocupa de angajari.
Odata cu extinderea activitatii si cresterea numarului de salariati componenta resursa umana a inceput sa-si puna tot mai mult amprenta asupra desfasurarii procesului muncii specifice in domeniul turismului.
Dupa cum bine se stie activitatea in turism presupune in primul rand contacte intre oameni, iar succesul in domeniul serviciilor depinde nu numai de calitatea resurselor umane, dar si de managementul acestora.
Si in prezent conducerea societatii se ocupa de recrutarea de personal tanar si de perfectionarea acestuia in vederea asigurarii compartimentelor operative din organigrama agentiei - tour operator la nivelul cerintelor pietei internationale.
In consecinta, 90% din totalul salariatilor au sub varsta de 30 de ani si 99% au absolvit cursuri de perfectionare.
Societatea ONIRO detinind si baza turistica se ocupa de perfectionarea personalului in domeniul hotelariei si a pensiunilor turistice.
Va fi, in general, intercomunala sau comunala, dupa caz, nivelul frecventarii echipamentelor fixand scara necesara.
Un exemplu de amenajare:
un plan de apa: studiul lor va permite sa se defineasca activitatile posibile si sa fie aleasa activitatea dominanta. De aceea, trebuie sa fie alese, in functie de caracteristicile dimensionale (suprafete) sau fizice (relieful pasunilor, directia vantului) eventualele restrictii hidrologice (ingrasarea pamantului, dispozitivul de evacuare a cresterii apelor.
In cadrul acestei etape vom urmari aspecte referitoare la prezentarea capacitatii de cazare si a serviciilor ce pot fi asigurate la nivelul gospodariei sau al comunitatii rurale.
Capacitatea de cazare va fi prezentata pe categorii de clase de confort, precizand cu exactitate si in detaliu toate elementele caracteristice spatiului de locuit: dimensiunea incaperilor, numarul acestora, intrare comuna cu proprietarul sau separata, grupul sanitar, posibilitatile de alimentare cu aparece si calda, posibilitati de incalzire, etc.
Se va face o prezentare atat a incaperilor pentru odihna, cat si a camerelor de zi si a bucatariei (dotarea acesteia in detaliu).
Camerele de zi, bucataria si baia pot fi destinate exclusiv turistilor sau pot fi utilizate de catre acestia in folosinta comuna cu proprietarul.
Daca spatiul de cazare se concretizeaza in camere ce fac parte integranta dintr-o locuinta, atunci vom prezenta si locuinta in ansmblu.
Serviciile ce pot fi asigurate includ: prepararea si servirea mesei, posibilitatea procurarii unor alimente nepreparate sau semipreparate, ghid turistic sau calauza, supravegherea copiilor, posibilitati de parcare, inchirierea unor echipamente si accesorii, dotarea gospodariei cu radio, frigider, telefon, etc.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
