Scurt istoric al turismului rural in Europa

Scurt istoric al turismului rural in Europa

In spatiul rural european, turismul rural s-a practicat de multe secole si practic se pierde in negura timpului; aparitia sa se datoreaza in principiu si ca urmare a divizarii proceselor economice, a fortei de munca si a expansiunii fenomenului urban. Pe masura dezvoltarii industriei si a cresterii numarului de orase se constata mai ales dupa secolul XVIII, o reintoarcere spre regasirea naturii si a armoniei rurale. In aparitia si dezvoltarea unui turism rural organizat se remarca in mod deosebit cateva tari europene, si anume:

Elvetia

Aceasta tara este privita ca un pionier in domeniu, iar primele actiuni turistice din spatiul rural au demarat inca din prima jumatate a secolului XIX, in jurul anului 1840.

Prezenta peisajelor alpine, a satelor mici, cu un aspect traditional bine conservat a facut ca multi turisti, indeosebi englezi, sa prefere aceste locuri. Astfel, in anul 1878, erau inregistrati in jur de 700 de turisti in zona montana Chateaux d'Oex. Treptat, activitatile turistice din aria montana s-au extins si numeroase ferme practica turismul pe tot cursul anului, punand accent pe posibilitatile de agrement.

Franta

In aceasta tara, agricultura si-a pastrat in ciuda modernizarii un caracter traditional. Sistemul de proprietate francez, a permis amplificarea pe scara larga a resedintelor secundare din mediul rural, la care s-a mai adaugat si practica fragmentarii vacantelor si a concediilor pe durata unui an. Prin turism rural si agroturism s-a creat posibilitatea de stopare a exodului rural, au fost create noi locuri de munca.

O intensificare considerabila a circulatiei turistice in mediul rural a avut loc abia dupa anul 1950, cand sub presiunea unor revendicari sindicale din mai multe tari europene s-au obtinut o serie de facilitati legislative in domeniul muncii: marirea duratei de concediu, plata acestuia, fragmentarea lui pe durate mai scurte, reducerea duratei saptamanii de lucru, etc. In aceste conditii, cererea turistica a crescut mult, iar multi locuitori ai oraselor au preferat vacantele la tara, mai ales pentru cei care isi aveau originea in mediul rural si care aveau venituri scazute. Astfel, in primele etape de evolutie a turismului rural (anii `60-`70), acesta era considerat ca fiind ieftin, cu servicii turistice modeste.

Dupa anul 1970 s-au produs mutatii importante in acest domeniu. Pe masura cresterii veniturilor din agricultura, locuitorii satelor au inceput sa investeasca ai mult in propriile gospodarii, beneficiind si de o serie de avantaje de ordin economic si financiar. Astfel, se poate afirma ca astazi in Franta, turismul rural participa cu 30-50% la realizarea anuala a veniturilor din gospodariile rurale.

In mijlocul anilor 1980, Uniunea Europeana a realizat un sondaj privind cresterea turistica din tarile membre care a pus in evidenta preferinte tot mai mari pentru zonele rurale. Aceasta ancheta a aratat ca in Danemarca, Germania, Olanda, circa 1/3 din populatie prefera asezarile rurale ca destinatii turistice, urmate de Franta, Germania, Belgia. Avand in vedere aceste date Consiliul Europei a lansat campania "Lumea rurala" initiativa pornita in urma raportului Adunarii Parlamentare cu privire la agricultura si turismul rural si nevoia ca acesta din urma sa fie integrat intr-o politica globala, iar fiecare tara membra era sfatuita sa sustina si sa promoveze turismul rural, sa sprijine protectia mediului si conservarea identitatii culturale locale.

La nivelul anului 1987 a fost redactat si un studiu complet "Turismul rural in cele 12 state membre ale CE" care a enuntat sapte propuneri pentru dezvoltarea turismului rural in CE :

sa se realizeze o definire mai exacta a turismului rural, care sa fie acceptata de toate tarile membre, acest pas se poate face prin culegerea datelor statistice din aceste tari si analizarea lor atenta. O intelegere comuna a continutului turismului rural ca sector de activitate, ajuta la elaborarea unor strategii de dezvoltare a acestui sector la nivelul continentului european, iar specialistii ar porni de la aceeasi definitie si aceleasi principii de analiza.

Definirea notiunii de agroturism care are tendinta de a se separa de turismul rural si care de cele mai multe ori este in relatie cu ocupatia de baza a locuitorilor satelor. Astfel, daca fermierii obtin mai mult de 50% din veniturile anuale din turism, nu se poate afirma ca practica un agroturism autentic;

Codificarea produselor ce apartin turismului rural, dar fara a se impune o standardizare sau uniformizare a acestora, ajungandu-se la un limbaj comun de identificarea si clasificare, care sa faciliteze comercializarea mai rapida;

Realizarea unui sistem de simboluri (pictograme) si semne general valabile prin care sa fie identificate elementele componente ale turismului rural: structuri de cazare (hoteluri rurale, hanuri, campinguri, ferme, etc.) structuri de alimentatie si agrement;

semnalizarea pe drumurile secundare din asezarile rurale sau pe drumurile de legatura cu alte centre urbane, a gospodariilor care practica turismul si chiar a satelor turistice care sa fie unica pentru toate tarile europene;

crearea de centre de informare si promovare pentru turismul rural care sa colaboreze cu autoritatile locale si fermierii privati in vederea stimularii activitatilor turistice si a unei mai bune comercializari a serviciilor oferite;

sprijinirea mai activa a unor forme de cooperare pe plan european intre asociatiile si organizatiile de turism rural, prin care sa fie cunoscuta oferta acestora. Ca urmare a acestor initiative care au inceput sa fie aplicate treptat, intre anii 1991-1994, s-a derulat un Program de Actiune Comunitar, cu un buget de 5,8 milioane Ecu si care a avut urmatoarele obiective:

o       realizarea cadrului necesar pentru obtinerea de informatii complete privind cererea pentru aceasta forma de turism si prin care sa fie puse in evidenta unele activitati specifice (vizite si pelerinaje la manastiri, degustari vinuri, invatarea calariei, practicarea vanatorii, etc.)

o       cresterea calitatii serviciilor turistice din mediul rural, care sa confere satisfactie si comoditate turistilor si realizarea unor produse de marca specifice, cu o anume eticheta de calitate;

o       acordarea de ajutoare si facilitati in crearea si dezvoltarea produselor specifice turismului rural - conditie pe termen lung cu dobanda redusa, scutiri taxe, impozite, gratuitati in omologare si brevetare, etc.

Treptat s-a constatat ca turismul rural are efecte pozitive in dezvoltarea socio-economica a satelor, dar ca se confrunta si cu numeroase probleme legate de politica agrara comunitara, din transporturi, depopulare, fragilitatea sistemelor ecologice, deteriorarea patrimoniului cultural. Pentru a se contracara aceste aspecte cu impact negativ asupra turismului rural au fost create mai multe fonduri structurale:

Fondul European de Dezvoltare Regionala (FEDR) destinat investitiilor productive, dezvoltarii infrastructurii si implementarii intreprinderilor mici si mijlocii;

Fondul European Social (FES) destinat formarii si valorificarii resurselor umane, mai ales categoriilor de persoane defavorizate din mediul rural, avand in vederea combaterea fenomelor de saracie si analfabetism;

Fondul European de Orientare si Garantare Agricola (FEOGA) destinat sprijinirii directe a dezvoltarii regionale si locale si asezarilor rurale.

Pentru a se incuraja cooperarea tarilor membre in U niunea Europeana in derularea activitatilor de turism rural a fost creat grupul de actiune LEADER care a initiat organizarea de seminarii, schimburi de experti, vizite de studiu, transfer de informatii si date statistice pentru a incuraja initiativele de dezvoltare a acestei forme de turism.