Printre cele douasprezece gari, insirate dealungul celor doua sini de cale ferata, ce leaga interesele orasului Brasov cu ale Fagarasului, cam pe la mijlocul distantei dintre cele doua centre de mai sus, se gaseste una care se striga frumos:

- Sinca-Noua, doua minute !

Statiunea e asezata pe un platou ingust, la o altitudine de unde ochiul abia prinde in colo de vale existenta unor asezari omenesti presarate pe o ulita lunga, pe o parte si pe alta ca doua dare de lana albe intinse pe fundul unei molde.

Acolo in valea Sincii, intre depresiuni muntoase, scurse din poalele maiestosilor Alpi ai Transilvaniei, sta inconjurata de jur imprejur, ca de zidurile unei cetati, comuna Sinca-Noua.

Dela gara pana'n sat, pe soseaua judeteana, care merge paralel cu apa, sunt vre-o 3 km. Calea se poate insa injumatati daca se intrebuinteaza o carraruie mai dosnica, ce serpueste tainic printre lanuri de cucuruz, grau si secara.

Fara sa fie localitate cu renume si nici macar, din pacate, statiune climaterica oficiala cum o arata firea-totusi comuna e destul de mare si importanta pentru ca sa merite - cel putin - sa fie clasata intre comunele fruntase de pe tara Oltului.

Intre dealuri, care se ridic pe alocuri cu 1000 m. deasupra marii, intr'o pozitie lipsita de curenti, Sinca-Noua are norocul de a poseda o clima fara umiditati, secondata de un aer bogat in ozonul atat de salutar plamanilor obositi.

Dela hanu' lu 'Ionu 'lu 'Jacob, care se afla cam la capul din jos al satului, se vede dealul Delavii, pe varful caruia sta o bisericuta de lemn, veche, mai veche decat satul, dar in care si astazi desi nu se mai slujeste, totusi din dragostea sincanilor, dainueste ca o straja neclintita semnul crestinatatii, crucea, ca un simbol, ca o aducere aminte, pentru tot ce a fost odata inceput pe aci.

Vara, multi vizitatori si excursionisti suie catre schituletul parasit.

In rasaritul lui, la stanga si la dreapta, isi inalta piscurile: Muchea-Mare, Ciuta, Capatanoasa, de unde se poate tuli la Gang, o veche ascunzatoare a hotilor, in valea Gaunoasei si a Gaunositei.

De aci. cu gandul la divertismentul ce ti se va infatisa inaintea ochilor, picioarele te fura pe nevrute pe muchea Secaturii si a Ursoaiei pana sus, sus pe magura Codlei, de unde se desfasoara, ca in palma, toata tara Barsei si a Oltului cu salute risipite pe jos, asa de pitoresc, asa de frumos, ca nu te mai saturi privind.

Din sat spre Apus, se vede Bouria. Pe Bourie se vad dare albe, care reprezinta urma carierelor de piatra de var, in exploatare.

Sub Bourie curge o unda de apa ruginie iod sare. Batranii, cari atribuisera puteri miraculoase acestei ape, sapara, in calea ei, printre viroage, niste ochiuri, in cari isi imbaiau bolnavii sa-i tamaduiasca.

Astazi nu se mai scalda nimeni: ochiurile incep sa se acopere cu pamant, dar unda de apa curge mereu, tot ruginie Nimeni nu s'a apucat sa puie in exploatare aceste bogatii primitive ale naturii. Ba! Numai odata in timpul razboiului mondial, cand se simtea foarte mare criza de sare, atunci femeile din sat, luau dintr'o fantana de aci, numita Saratura, apa cu galetile, o duceau acasa si turnand in ceaune o puneau de mamaliga

Mai sunt apoi pana spre Gruiul Lung spre Sud si Est: Fagetul, Namaia Craiesei, Fata si Dosul Iliei.

In spre Sud si Miazanoapte e Tagla cu 1.500 m. altitudine, Lutele, Merisoara, Rachita, iar Marianul din spre Zarnesti e ca o gradina primavaratica nespus de bogat in bulbori si branduse.

Sinca-Noua, este un loc de recreatie. In sat si la marginea satului, in Stramba si Strambsoara sunt bulboci de scalda si pescuit.

Oamenii, la chip si in port, asemanatori cu Dacii de pe Columna lui Traian, sunt buni si gospodari, iar locuintele lor, curate, sunt zidite fie in fata unei privelisti cu decor de deal si munte, fie la poalele unui deal, care isi inalta creasta drept in fata deasupra capului.

O mica ascensiune, cateva trepte de deal, si din casa, in cateva minute, te pomenesti deodata sus, peste lume, peste ape, mai aproape de cer, mai aproape de soare