Sisteme de indicatori pentru analiza agoturismului

Sisteme de indicatori pentru analiza agoturismului

Spatiul turistic de tip "verde" constituie un produs turistic de tip rural, axat pe anumite asezari rurale cu acces usor, care conserva o adevarata viata agricola, care pot primi turisti in tot timpul anului - intr-un cadru rural traditional, unde se mai pastreaza obiceiuri locale, si care este localizat intr-un peisaj cat mai apropiat de un ecosistem natural. Acest tip de spatiu

genereaza turismul verde (agroturismul si turismul rural).

Turismul verde poate fi considerat o cautare de solutii a gospodariilor rurale in servicii turistice, o activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare existent in gospodaria

taraneasca, pregatit si amenajat pentru primirea de oaspeti. El reprezinta o reala sansa pentru economia locala. Aceasta forma de turism creeaza principalele motivatii in antrenarea si dezvoltarea unor activitati traditionale care au fost neglijate multa vreme, a unor mestesuguri, in consolidarea si dezvoltarea unor creatii artistice locale, in legarea unor prietenii, satisfacerea nevoilor materiale si spirituale ale turistilor, activitati care dinamizeaza viata economico-sociala locala.

Turistul creeaza cererea locala de produse alimentare proaspete, de produse de mica industrie, artizanat. El este amator de trasee, de recreere, solicita servicii si stimuleaza creativitatea gospodarului.

Practicarea turismului verde (rural) are, de asemenea, si efecte de natura culturala, daca avem in vedere cresterea nivelului de cultura si civilizatie a locuitorilor din zona rurala

respectiva, largirea orizontului de cunoastere al acestora. Un domeniu deosebit, activat prin circulatia turistica, este cel al mestesugurilor. Aceasta forma de activitate nu apare doar din

consideratii economice (daca veniturile obtinute din agricultura nu erau suficiente, oamenii apelau la alte activitati, prin intermediul carora puteau sa-si completeze veniturile, iar in

situatia in care dispuneau pe plan local de materiile prime necesare, veniturile obtinute erau si mai mari), ci are si o motivatie de ordin cultural, artistic.

Atat turismul rural, cat mai ales agroturismul se bazeaza pe potentialul spatiului rural, pe oamenii si produsele specifice locului, care trebuie sa se adapteze cerintelor pietei turistice,

abordand o gandire antreprenoriala si fara sa uniformizeze oferta, trebuie sa-si reamenajeze structurile de primire pentru a fi la nivelul standardelor de calitate dorite de turisti, sa puna in

valoare traditiile culinare ale bucatariei romanesti.

Agroturismul se contumax ca o activitate capabila sa valorifice excedentul de cazare care exista in numeroase gospodarii taranesti, ca un ansamblu de bunuri si servicii oferite

direct de gospodariile taranesti spre consumul persoanelor care, pe o perioada de timp determinata vin in asezarile rurale pentru odihna, recreere, agrement sau chiar pentru cura

balneara, afaceri, studii de documentare, etc. Activitatea turistica desfasurata in cadrul gospodariei are un caracter secundar, ocazional.

Tendinta actuala de pe piata turistica reprezinta o sansa pentru dezvoltarea turimului in mediul rural din Romania. Gazdele trebuie sa se adapteze cerintelor de pe piata turistica, abordand o gandire antreprenoriala, reamenajandu-si casele si gospodariile, astfel incat acestea sa corespunda standardelor de calitate dorite de turisti.

Turismul rural este, in plus, propice parteneriatului dintre sectorul public si cel privat sau dintre cei care contribuie la dezvoltarea turimului rural in plan local si cei care actioneaza

pe plan european.

Astfel spus, turimul rural e fundamental integrat in cadrul mijloacelor rurale de primire unde pune in valoare potentialul natural, cultural si uman pe baza caruia se elaboreaza

si promoveaza produsele turistice la nivel local, regioanl, national si international.

Trebuie subliniat in plus ca dezvoltarea rurala integrata prin turism presupune participarea activa a populatiei la operatiuni turistice de primire si animatie ce trebuie efectuate conform unui proiect colectiv de dezvoltare locala.

Prin turismul rural, consumatorul cauta constient sau inconstient un alt mod de petrecere a vacantei, propice contactului cu natura, intoarcerii la obarsii (origini), la

convietuire - ceea ce nu e in contradictoriu cu practicarea activitatilor de petrecere a timpului liber in « aer curat » sau cu sejururile intr-o unitate de cazare de categorie superioara.

Obiectivele analizei economico - financiare realizate la S.C. "Sind Rom" S.R.L. sunt:

determinarea gradului de incredere in sistemul de evidenta contabila al firmei prin auditul acestui sistem;

intelegerea relatiilor existente in bilant si in contul de profit si pierdere, inclusive tendintele care s-au manifestat de-a lungul timpului pentru stabilirea riscurilor inerente in activitatile firmei precum si perspectivele de performanta in viitor;

. compararea cu firme similare pentru a stabili parametrii de risc si parametrii de valoare;

. ajustarea situatiilor financiare istorice pentru a estima abilitatile firmei, precum si perspectivele acesteia.

La baza analizei stau documentele financiar contabile, mai precis bilantul contabil incheiat la 31.12.1999 si contul de profit si pierdere.

"Pentru a facilita intelegerea situatiei economice si a riscurilor unui drept de participatie, situatiile financiare trebuie analizate in termeni monetari, termeni procentuali si in termeni de rate financiare."

Analiza in termeni monetari este utilizata pentru a stabili tendintele si relatiile intre elementele bilantiere si conturile de venituri si cele de cheltuieli de-a lungul timpului pentru a

stabili fluxul de venit asteptat a se produce in viitor precum si necesarul de capital care sa permita firmei sa genereze acel flux de venit.

Principalul instrument de analiza il constituie indicatorii de echilibru si indicatorii de evolutie.

Analiza in termeni relativi face comparatia intre conturile anuale de profit si pierdere si intre conturile din bilantul anual. Analiza procentuala este utilizata pentru a compara tendintele relatiile existente cum ar fi elemente de venituri si cele de cheltuieli, sau intre cifrele din bilant pentru firma in cauza de-a lungul timpului cu cel al afacerilor similare.

Principalele instrumente sunt: indicatorii de finantare, indicatorii de gestiune, indicatorii de rentabilitate.

Procesul parcurs in analiza este inversul evolutiei reale a fenomenului. Analiza porneste de la rezultatele procesului incheiat (sau previzionat) catre elemente, factori de influenta.

Continutul procesului de analiza este urmatorul:

. prelucrarea informatiilor contabile, grupari si regrupari de informatii, calculul indicatorilor financiari;

. interpretarea si aprecierea indicatorilor din punct de vedere al potentialului indicatorilor economico - financiari, al performantelor financiare, a riscului si explicarea rezultatelor detinute;

. stabilirea punctelor tari si a punctelor slabe, a activitatii trecute a intreprinderii din punct de vedere economico - financiar, precum si a oportunitatilor si riscurilor aferente activitatii viitoare;

. stabilirea premiselor privind activitatea viitoare necesare la elaborarea previziunilor in cadrul metodelor de randament.

"Inregistrarile contabile nu corespund intotdeauna scopului analizei, elaborarea lor raspunzand unor cerinte de ordin fiscal, contabil, juridic. Pentru comparabilitatea rezultatelor

obtinute este necesar ca inregistrarile contabile sa fie supuse unor corectii si regrupari."

Principalele situatii in care se impun efectuarea corectiilor si ajustarilor sunt:

existenta in cadrul activelor circulante a unor elemente a caror durata este mai mare de 1 an (titluri de plasament) care urmeaza a fi analizate ca facand parte din cadrul activelor imobilizate; mai pot fi supuse regruparii conturile de regularizare - activ,

creantele;

existenta in cadrul datoriilor a unor imprumuturi contactate pe o perioada mai mare de un an si care vor trebui evidentiate separat, ele contribuind in cadrul analizei la determinarea capitalului permanent. Mai pot fi supuse regruparii conturile de

regularizare - pasiv, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli;

existenta in cadrul agentului economic a unor evenimente exceptionale fara posibilitate de repetare in viitor care afecteaza rezultatele analizei in perioada respectiva si "distorsioneaza" procesul de elaborare a previziunilor;

in conditiile in care rezultatele financiare contin efectele inflatiei, in special pentru analiza in termeni monetari, se impune alinierea valorilor la unul din capetele intervalului de analiza pentru ca tendinta rezultata sa fie reala.

Principalii indicatori calculati, interpretati si explicati in cadrul analizei economico - financiare sunt:

Indicatori de echilibru financiar :

Realizarea echilibrului financiar presupune capacitatea intreprinderii de a genera disponibilitati. Principalii indicatori calculati pe baza elementelor bilantiere sunt:

fondul de rulment;

necesarul de fond de rulment;

trezoreria neta.

"Fondul de rulment reprezinta volumul resurselor permanente de finantare a activitatii de exploatare. El este considerat "plasa de siguranta" a finantatorilor externi, a exploatarii afacerii deoarece un fond de rulment pozitiv atesta participarea capitalului permanent la riscul afacerii, deci finantatorul extern participa la riscul exploatarii, al capitalului societatii finantate."

Se poate constata ca agentul economic analizat prezinta un fond de rulment pozitiv, in crestere, ceea ce confera un risc scazut afacerii analizate.

Necesarul de fond de rulment reprezinta nevoia de capital pentru finantarea ciclului de exploatare. Relatia de calcul a acestui indicator este:

NFR = Stocuri + Creante - Datorii (obligatii) nebancare

NFR1998 = (385155+82581) - 483417 = 15681 mii lei

NFR1999 = (709500+260388) - 1209414 = 239526 mii lei

Trezoreria neta reprezinta surplusul sau deficitul de lichiditati generat de activitatea firmei. Relatia de calcul a acestui indicator este:

TN = FR - NFR

TN1998 = 133887 - 15681 = 118206 mii lei

TN1999 = 255807 - 239526 = 16281 mii lei

Agentul economic analizat dispune de o trezorerie neta pozitiva, are un surplus de lichiditate, element pozitiv, dar totodata se observa o scadere a trezoreriei nete in anul 1999

fata de anul 1998 ceea ce s-ar putea datora cresterii numarului de zile de incasare a creantelor.

Indicatori de structura :

Indicatorii de structura se calculeaza pe baza bilantului contabil si totodata pe baza contului de profit si pierdere.

Indicatori pe baza de bilant:

structura activului;

structura activelor imobilizate;

structura stocurilor ;

structura pasivului.

Indicatori pe baza contului de profit si pierdere :

"Principalii indicatori se refera la analiza costurilor in comparatie cu veniturile (cifra de afaceri)."

Dintre obiectivele urmarite in cadrul analizei costurilor mentionam:

structura costurilor dupa criteriul naturii lor;

structura costurilor in functie de legatura lor cu volumul de activitate, costurile fiind variabile (variind direct proportional cu volumul activitatii) si relativ constante.

Indicator de finantare:

Acest indicator ne arata proportia in care activele imobilizate sunt finantate din surse pe termen lung, respectiv capitaluri permanente. Agentul economic analizat prezinta o situatie favorabila atat pentru anul 1998 cat si pentru anul 1999 deoarece valoarea acestui indicator este mai mare decat 1, ceea ce atesta existenta fondului de rulment.

Independenta financiara este exprimata ca raport al capitalului propriu la datorii pe termen lung.

Indicatori de activitate:

Indicator de crestere a cifrei de afaceri calculat ca raport al cifrei de afaceri din anul curent la cifra de afaceri din anul de baza. Este important de urmarit acest indicator in corelatie cu dinamica sectorului de activitate din care face parte agentul economic, respectiv de urmarit evolutia pe piata. Pentru agentul economic analizat se observa o crestere de 1,6 in anul 1999 fata de 1998.

Indicatori de rentabilitate :

Principalii indicatori de rentabilitate sunt:

rentabilitatea bruta de exploatare;

rentabilitatea comerciala.

Rentabilitatea bruta de exploatare se prezinta ca raport al rezultatului exploatarii si veniturile din exploatare. Indicatorul reprezinta un element esential in diagnosticul financiar si

aprecierea potentialului de performanta economico - financiara al firmei. Incapacitatea unei firme de a realiza un rezultat din exploatare cel putin satisfacator atesta dificultati majore la

nivel managerial sau probleme determinate de conjunctura economica.

"Raportul dintre profitul net si cifra de afaceri poate fi denumit marja de profit. Marja de profit exprima pozitia de care beneficiaza firma si avantajul competitional pe care il are

firma in comparatie cu concurentii. Raportul dintre cifra de afaceri si total active mai poate fi numit si rotatia activului. Rotatia activului reflecta abilitatea si capacitatea managementului de a administra eficient activitatea, imprimand rotatii accelerate ale capitalului investit in active."

Raportul dintre total active si capitalul propriu este definit parghie financiara si reflecta strategia in domeniul finantarii activitatii prin apelarea la surse imprumutate pentru a

dinamiza activitatea.

Un alt indicator de rentabilitate este reprezentat de intensitatea capitalului exprimat ca raport al cifrei de afaceri si capitalul propriu. Acest indicator exprima numarul de rotatii ale

capitalului propriu intr-un an.

In anul 1998 capitalul propriu prezinta o rotatie de 451 ori pe an, iar in anul 1999 intensitatea capitalului este de 88,61 ori pe an, observandu-se o scadere a intensitatii.

Literatura de specialitate prezinta o varietate insemnata de indicatori financiari si de clasificari ai acestora. Utilizarea unora sau altora este optiunea celui ce efectueaza analiza economico - financiara. Nu exista o reteta stricta pentru selectarea indicatorilor, singura cerinta care trebuie indeplinita este ca indicatorii selectati sa acopere cat mai bine activitatea

desfasurata de agentul economic, sa-i surprinda atat avantajele cat si limitele si sa constituie o baza fundamentata privind evolutia activitatii viitoare.