Spatiul si peisajul rural

Spatiul si peisajul rural

De-a lungul evolutiei societatii umane, suportul celor mai multe activitati socio-economice l-a constituit spatiul rural. Acesta, prin repartitia in teritoriu, functionalitatea si structura sa, include doua intelesuri:

reprezinta un teritoriu care detine resurse funciar agrare, ca baza de sustinere a comunitatilor umane existente si materii prime pentru alte ramuri economice

detine un numar variabil de asezari umane, cu moduri de viata diferite, cu ocupatii variate, diferentiate de la o regiune geografica la alta

Forma principala de existenta a oricarui spatiu rural il constituie satul care s-a dovedit o realitate sociala ce a contribuit din plin la modificarea peisajului natural, imbogatind patrimoniul civilizatiei nationale si universale.

Ca habitat permanent, satului i-a fost totdeauna caracteristica o fizionomie complexa, definita prin existenta unei vetre bine constituite, unde se concentreaza locuintele si toate anexele gospodaresti, terenurile de desfasurare a tuturor activitatilor agricole.

Diferentele care exista la ora actuala intre comunitatile rurale sunt date de trei elemente esentiale:

localizare (amplasare) care este determinata de tipurile de peisaj natural folosit ca suport de aparitie si evolutie (peisaj montan, colinar, marin etc.);

siguranta (securizarea) care influenteaza aparitia oricarui sat, mai ales in fata factorilor de risc naturali, oferind stabilitate;

durabilitate, care se axeaza pe valoarea cantitativa si calitativa a resurselor naturale demografice prezente si care constituie suportul tuturor activitatilor economice.

Totusi, exista diferente in abordarea "spatiilor rurale"; astfel in Germania, Olanda, Belgia, Luxemburg, Franta acest tip de turism este folosit pentru a face o distinctie clara fata de mediul urban, in Islanda, Marea Britanie acesta este utilizat pentru a desemna ariile extraurbane. In alte tari precum: Portugalia, Spania, Grecia, zonele rurale definesc teritoriile axate pe productii agricole .

Prin urmare, acest concept de "rural" nu are aceeasi semnificatie in toate tarile Europei. Exista de asemenea anumite diferente legate de numarul locuitorilor din tarile respective, gradul de concentrare, nivelul ocupatiilor agricole si dotari edilitare, astfel incat, a face o comparatie intre diferite tari europene se arata a fi un demers foarte dificil.

Practic, spatiul rural presupune un contact mai direct cu natura, absenta aglomerarilor urbane, a poluarii, liniste si calm, un mediu netehnicizat si un contact mai direct cu oamenii, in opozitie cu anonimatul urban, posibilitatea de a cunoaste o cultura, civilizatie cu puternice radacini in istorie, mai multa libertate de miscare si meditatie.

Spatiul rural trebuie sa fie sustinatorul unui turism durabil , care are drept scop minimizarea efectelor negative asupra mediului natural si cultural, optimizarea satisfactiei vizitatorilor, maximizarea profiturilor pe termen lung.

Turismul rural poate deveni cheia pentru a se realiza investitii, mici intreprinderi, locuri de munca suplimentare in comunitatile rurale, implicand participarea populatiei locale, dar fara a crea dezechilibre printr-o crestere economica necontrolata, amenintand astfel imaginea culturala autentica. De altfel, in conceptia multor specialisti in domeniu, turismul poate reprezenta un adevarat "motor al dezvoltarii" in zonele rurale, motivatia putand fi prezentata - intr-o forma sintetica - astfel:

ca orice activitate economica, turismul reprezinta o sursa de venituri si de forta de munca

fiind consumator de produse si servicii, turismul rural actioneaza ca o parghie pentru o serie intreaga de alte activitati economice (agricultura, industria textila, constructii, transporturi, asigurari, etc), multe dintre ele reprezentate si in mediul rural

turismul rural exploateaza si "capitalizeaza" cadrul natural sau fenomene ale naturii (care nu au atasata nici o valoare economica), existand similitudini din acest punct de vedere cu industria miniera de exemplu

turismul rural atrage vizitatori din afara spatiului in discutie si, implicit, stimuleaza injectii de fluxuri financiare exogene

In acest context, satul nu este altceva decat o forma de organizare superioara a elementelor naturale primare, avand drept scop o gestionare si organizare eficienta a spatiului detinut de locuitori. Orice asezare rurala constituie o rezultanta a interferentei mai multor factori ca:

factori geografici naturali reprezentati de unitatile de relief, grad de fragmentare, altitudine, clima, sol, densitatea retelei hidrografice, etajele de vegetatie si fauna;

factori economici care determina o anumita fizionomie a satelor si    dispunere a caselor, in functie de posibilitatile de exploatare a terenurilor;

factori istorici joaca un rol important in geneza si evolutia oricarei asezari rurale, modul de dispersie, concentrare, disparitie;

factori politici si administrativi au determinat modul de organizare, gestionare a spatiului rural si care au cunoscut schimbari succesive de la o epoca la alta, influentand in mod deosebit marimea comunitatilor rurale.

Prin urmare, asezarile rurale sunt formatiuni spatiale distincte, cu anumite particularitati proprii in ceea ce priveste densitatea populatiei si a constructiilor si mai ales pozitia in procesul realizarii productiilor agricole, schimburilor de produse specifice, ca urmare a valorificarii resurselor naturale din mediul ambiant. Aceste corelatii arata diversitatea tipurilor de habitat; ele se diferentiaza de mediul urban prin gradul redus de concentrare a activitatilor agricole, a locuintelor, si prin formele de organizare si gestionare a peisajului geografic.