TIPURI DE SERVIRE SPECIFICE ECOTURISMULUI - DOBROGEA

TIPURI DE SERVIRE SPECIFICE ECOTURISMULUI - DOBROGEA

A.1 LOCUINTA AGROTURISTICA - DESCRIERE:

In cadrul gospodariilor, locuinta este o constructie formata din incaperi de locuit si dependinte separate din punct de vedere functional, cu intrare din strada sau din curte si care este destinata adapostirii omului in conditii civilizate.

In ansamblu agroturistic, gospodaria trebuie sa dispuna de posibilitatea accesului in locuinta, de cazare si alimentatie, de conditii igienico-sanitare, de mijloace de informare si alte elemente adiacente confortabile, care constituie o atractie pentru turisti. Conditia principala a unei ferme pentru a putea fi agroturistica este aceea ca locuinta sa dispuna de incaperi suficiente pentru propria familie si de capacitati suplimentare de cazare confortabile pentru turisti. Aceasta presupune pregatirea optima, pe cat posibil a spatiilor destinate turismului pe intreg parcursul anului, in cadrul locuintei familiale.

Locuinta agroturistica trebuie sa dispuna de urmatoarele incaperi destinate turistilor:

1. Un hol la intrare in locuinta in care sa fie primiti turistii

2. Camere de dormit pentru turisti

3. Sufrageria

4. Bucataria (in cazul in care turistii opteaza pentru prepararea resurselor)

5. Grupul igienico-sanitar pentru turisti

Ergonomia concepe modalitatea de dimensionare a mobilierului , a obiectelor, precum si folosirea acestora pe plan vertical si orizontal la scara umana, asigurand diverse legaturi/mijloace intre omul turist si datoriile necesare odihnei si recrearii. Toate acestea se subordoneaza posibilitatilor si comportamentelor umane pentru a permite o pozitie normala, odihnitoare, un minim de deplasari, evitarea miscarii incomode si de prisos in timpul sederii turistilor (atat pentru turisti cat si pentru gazda).

I. Holul de primire a turistilor

Holul reprezinta incaperea care face legatura cu intrarea in locuinta si in care sunt intampinati si primiti turistii in ferma agroturistica. Valoarea de confort fizic si neuropsihic al holului unei ferme agroturistice este data de urmatoarele elemente:

a) dimensiunea suprafetei holului trebuie sa fie 8 - 15 m² in functie de numarul camerelor si locurilor de cazare

b) schema cromatica a holului trebuie sa creeze senzatia de intimitate, ospitalitate si sa invite in ambianta locuintei prin culorile vesele utilizate in interior, cum ar fi, de exemplu:

. peretii: culoare verde, galben sau orange, culori naturale

. tavanele: galben deschis

. podeaua: cu mocheta mozaic sau linoleum de culoare verde sau orange

. mobila: de stejar, sau fara tapiterie si accesorii, obiecte de stejar (suporturi, figurine) si plante cu frunze mari.

Dotarea cu mobilier trebuie sa fie in functie de spatiu si de functionalitatea acestora, cuprinzand: masa-birou, fotolii si / sau canapea, masuta si oglinda, televizor, radio, telefon, etajera pentru chei, corespondenta, presa, alte obiecte si echipamente.

Iluminatul poate fi natural prin ferestre si artificial, recomandandu-se iluminatul cu lampa suspendata de centrul plafonului dirijarea luminii facandu-se de sus in jos sau indirect cu proiectarea razelor spre plafon atunci cand tavanul este alb sau deschis la culoare.

Microclimatul: temperatura interioara in timpul verii poate fi naturala, iar in timpul iernii de cel putin 18 s C, prin utilizarea instalatiilor sigure de incalzit. Umiditatea trebuie sa se incadreze in limitele celei exterioare, iar aerisirea poate fi realizata natural prin deschiderea ferestrelor si a usilor.

Zgomotul trebuie sa fie redus iar, in general, fermele agricole trebuie sa fie amplasate in asa fel incat sa fie ferite de surse de zgomot si vibratii ce ar putea deranja turistii. Cu toate acestea holul unei ferme agroturistice este expus atat zgomotelor exterioare cat si interioare, si din aceasta cauza este necesara de cele mai multe ori izolare fonica.

Amenajarea functionala si placuta a holului asigura ambianta ospitaliera si primitoare pentru turisti atragandu-i pe acestia in fermele agroturistice.

II. Camera de cazare pentru turisti

Spre deosebire de camera de zi, de sufragerie sau de dormitorul familiei care, de regula, au functia de sine statatoare, bine diferentiate, camera de cazare din unitatea agroturistica este multifunctionala, oferind:

- odihna turistilor pe timp de noapte si zi

- luarea mesei in camera (doar uneori)

- desfasurarea unor activitati diverse (intalniri de afaceri, jocuri recreative, primirea de vizite etc.).

Valoarea de confort a ambiantei psihice a camerei de cazare e data de urmatoarele elemente:

- Dimensiunea suprafetei camerei de cazare care este in functie de numarul de paturi astfel pentru o persoana ergonomia recomanda o suprafata minima se 7-8m² / turist, 10-12 m² pentru 2 turisti s.a.m.d..

Spatiul si mobilierul trebuie sa corespunda functiilor camerei de cazare, respectiv de odihna a turistilor, celelalte functii fiind subsidiare. Pentru o camera de 2 paturi se recomanda urmatoarele:

Felul mobil. Numarul de persoane Spatiul necesar pt. mobilier

Pat cu saltea

Noptiera

Dulap

Scaun

Masa

- Schema cromatica a camerelor de cazare trebuie sa asigure conditiile de odihna si confort optime pentru turisti de ex: peretii pot fi roz sau de culoarea afinului, tavanul alb; pardoseala - acoperita total/partial cu covoare sau mochete cu motive florale; perdelele- transparente cu flori mari, odihnitoare; accesorii - tablouri cu motive florale

- Iluminatul - natural sau artificial , discret si placut recomandandu-se sursa de lumina si la pat si la toaleta.

- Zgomotul - camera de odihna trebuie sa fie ferita de sursele de zgomot in acest scop contribuind, pe langa partea estetica si functionala si covoarele, tapiteriile din camera.

- Microclimatul - aerisirea realizata prin deschiderea ferestrelor este necesara, temperatura trebuie sa fie min. 18s C, incalzirea putandu-se face cu soba de teracota, incalzire proprie prin calorifer, alte sisteme.

Din punct de vedere ergonomic, in camera de cazare trebuie asigurat si spatiul necesar miscarii corpului omenesc pentru deplasare si pentru executarea diferitelor activitati de catre turisti, cat si de catre personalul de intretinere a curateniei. Astfel spatiul necesar miscarii corpului omenesc in camera de cazare este redat in tabelul urmator:

Denumirea spatiului distanta (cm)

Spatiul de trecere intre dulap si pat 70 cm

Spatiul pentru imbracat necesar turistilor 120/120 cm

Spatiu in fata oglinzii in picioare 115 cm

Spatiu pentru aranjat parul 100 cm

Spatiu pentru curatenie in pozitie aplecat 120 cm

Pentru membrii familiei din ferma agroturistica trebuie asigurat spatiul necesar de munca si locuit in functie de :

- forma de servire a turistilor, modul si directia de deplasare,

- diferitele pozitii ale corpului pentru exercitarea unor activitati

- distributia pe orizontala si verticala in planul miscarilor

- suprafata ocupata de mobilier

- evitarea incomodarii reciproce.

III. Grupul sanitar

Conditia esentiala in ceea ce priveste grupul igienico-sanitar, este ca acesta sa fie destinat in exclusivitate turistilor.

In ferma agroturistica, desi normativele privind conditiile relativ modeste, trebuie ca grupurile sanitare sa fie amenajate confortabil, raspunzand cerintei de intretinere a igienei si sanatatii individuale a fiecarui turist .

Oaspetilor le face placere sa gaseasca un confort asemanator cu cel de acasa si anume: apa calda, cada, dus, WC, totul, daca se poate, in faianta si gresie si chiar cu dezodorizante pentru improspatarea aerului.

Grupul sanitar poate servi unei singure camere sau mai multora. In acest din urma caz, accesul catre grupul sanitar nu se va face din sufragerie sau bucatarie. In cazul existentei grupului sanitar folosit atat de turisti cat si de gazde, trebuie evitata situatia lasarii de obiecte personale (prosoape, rufe ale gazdelor) in cadrul acestor spatii. Este indicat, acolo unde este posibil, ca aductiunea apei din fantana sa se faca cu ajutorul unei pompe, iar incalzirea acesteia sa fie realizata cu boiler; necesarul de apa calda este de aproximativ 40 de litri pe zi pe persoana. In absenta unui grup sanitar complet, se poate dota o mica incapere cu spalator, rezervoare de apa cu robinet; in ultima instanta aceeasi instalatie poate fi plasata in camera de dormit sau in curte, cu conditia ca acest loc sa fie pe cat posibil ferit de ochii trecatorilor.

Oglinda trebuie fixata la o inaltime corespunzatoare, iar vasul WC trebuie spalat cu regularitate si dezinfectat.

In functie de cerinte turistilor li se pot asigura conditii si materiale pentru spalatul, uscatul, calcatul lenjeriei sau se poate prelua efectuarea acestor servicii de catre gazde. In oricare dintre aceste situatii, echipamentele electrocasnice trebuie sa fie bine intretinute.

In absenta canalizarii, apa de la grupul sanitar precum si de la spalatul din bucatarie va trebui colectata intr-un bazin special amenajat.

IV. Sufrageria

Ferma agroturistica trebuie sa dispuna de spatiu pentru luarea mesei dotat cu: mese, scaune, servicii de masa etc.

Din punct de vedere ergonomic, o sufragerie trebuie sa asigure usurinta in miscare, un flux optim de persoane, obiecte si materiale precum si o servire civilizata a turistilor. Pentru determinarea spatiului in sala de luare a mesei si pentru stabilirea numarului de locuri la mese, se au in vedere urmatoarele: spatiul ocupat de o persoana la masa, distanta optima dintre persoane; distanta medie dintre mese; spatiul necesar circularii turistilor si a membrilor din familie fara a se incomoda reciproc.

V. Bucataria

Acest spatiu trebuie sa asigure conditii pentru ca masa sa fie pregatita corespunzator pentru toti musafirii, iar daca acestia doresc, sa li se permita utilizarea acestei incaperi.

Bucataria va trebui sa fie prevazuta cu: masina se gatit, vase de bucatarie si vesela pentru gatit precum si frigider eventual lada frigorifica pentru pastrarea produselor.

Vasele de bucatarie trebuie sa fie in buna stare si in cantitate suficienta, iar tacamurile sa fie din inox.

In cazul bucatariei folosite si de turisti, acesta va trebui sa fie dotata cu aragaz sau plita electrica, 2-4 oale de bucatarie, vesela si tacamuri.

Spalatorul din bucatarie trebuie sa fie pe cat posibil curat, sa aiba apa calda, cu bazin separat pentru clatit, putand fi folosit si de catre gazde, caz in care gospodina casei va trebui sa spele vasele de bucatarie, indiferent cine le-a folosit.

Peretii si dusumeaua bucatariei trebuie sa fie bine intretinute si curate, iar gunoiul trebuie indepartat cat mai rapid. Unele gospodarii pot avea amenajata bucatarii de vara, iar servirea mesei va putea fi facuta fie atat in incaperile speciale de servire a mesei, cat si in spatii amenajate pentru luarea mesei in aer liber.

Camerele de oaspeti (chambres d'hotes, chambres meublees).

Locuintele rurale pot fi amenajate si la scara mai mica, in spatiul locativ al gospodariei taranesti, sub forma camerelor de oaspeti. Aceasta formula este destinata in special pentru turistii de pasaj, gazduiti pentru perioade relativ scurte de timp. Oferirea mesei este posibila, dar nu obligatorie. Evident, includerea mesei poate contribui la sporirea rentabilitatii si la intarirea fidelitatii clientelei, mai ales in cazul in care hrana oferita este preparata in conformitate cu traditia locului respectiv.

Formula camerelor de oaspeti necesita un plus de efort pentru comercializare si intretinere cotidiana, insa prezinta avantajul ca este o formula mai putin costisitoare si mai usor de transpus in realitate. La fel ca si in cazul resedintelor rurale, camerele de oaspeti trebuie sa dispuna de conditii de confort si igiena corespunzatoare, sisteme de incalzire practice si eficiente. Mobilierul nu trebuie sa aiba neaparat virtuti artistice, insa trebuie sa fie functional (confortabil, incapator, usor de utilizat), in perfecta stare de curatenie (inclusiv saltelele si lenjeria de pat). Camera trebuie sa fie suficient de incapatoare, finisata si decorata cu materiale usor de curatat, care nu retin praful, bine iluminata (natural si artificial), prevazuta cu posibilitati de protejare (obloane, rulouri, jaluzele, draperii).

In general, trebuie asigurata o ambianta calda, autentica, conferita, pe cat posibil, de elemente decorative traditionale (mobilier specific, semineu, cergi si cuverturi artizanale, ceramica populara s.a.). Trebuie evitata amplasarea obiectelor de tip kitsch - indiferent de forma lor si a celor cu utilitate sau semnificatie strict personala sau familiala. Pot fi prevazute aparate audio-vizuale, eventual ele pot fi amplasate in spatiile comune sau oferite la cerere.

In cazul in care intr-o casa sunt amenajate mai multe camere, ele trebuie sa fie izolate din punct de vedere fonic, sa posede intrare separata, iar dependintele comune (salonul pentru servirea mesei, baia etc.) sa satisfaca cerintele sanitare si gradul de solicitare
Primirea turistilor si asigurarea cerintelor lor

Exista o multitudine de factori care determina calitatea prestatiei turistice rurale ale caror efecte se manifesta in interactiune si adeseori disimulat. De aceea, definirea notiunii de calitate are un caracter foarte relativ. Pe de-o parte, ea trebuie sa satisfaca anumite persoane, intr-un moment de timp dat, in conditiile unui pret convenabil. Pe de alta parte, calitatea este o notiune in continua evolutie, al carei echilibru este conferit de armonia existenta intre componentele ce confera distinctie (si la propriu si la figurat) produsului solicitat de o clientela bine definita.

Intre componenele turismului rural, pe langa cele legate de cadrul natural si antropic, sistemul de cazare si de promovare (la care s-a facut referire anterior), un impact major in determinarea calitatii produsului turistic il prezinta primirea, descoperirea mutuala, animatia si calitatea echipamentelor.

Primirea traditionala de buna calitate este o caracteristica indispensabila a turismului rural si reprezinta totodata unul dintre principalele atuuri ale acestei forme de activitate. Primirea in mediul rural este in mare parte autentica si ancorata intr-un mediu cultural. Fie ca se afla la gazdele sale, fie ca se afla in sat sau in spatiile aferente, turistul trebuie sa perceapa caldura, personalitatea si forta unei anumite traditii. Turistul este, prin definitie, un oaspete aflat in trecere. De aceea, existenta intentiilor de a-1 impresiona, de a-i asigura o primire in conformitate cu asteptarile sale, au o semnificatie importanta.

Prima si cea mai elementara forma de primire consta in asigurarea informatiilor necesare turistului. In general, informatia este un instrument esential in procesul de dezvoltare a mediului rural. Ea constituie un mijloc de comunicare care favorizeaza mentinerea unei identitati locale; informatia este indispensabila in cadrul procesului de punere in aplicare a oricarui proiect de dezvoltare si are rolul de a contribui la eliminarea izolarii si anonimatului. Locurile publice, pietele, targurile, cafenelele, bacaniile, sunt vectori adecvati pentru vehicularea informatiei spontane, orale sau scrise. La acestea se adauga ziarele locale, receptia posturilor locale de radio sau regionale, serviciile telefonice s.a.

Informatia este esentiala si pentru desfasurarea la parametri optimi a activitatilor turistice. Scopul este ca turistul sa dispuna, intr-un timp cat mai scurt, de maximum de informatii referitoare la vatra satului si punctele sale de atractie, posibilitatile de cazare, servicii etc. Informatiile pot fi transmise, pe langa vectorii amintiti mai sus si prin intermediul materialelor documentare sau publicitare, ce contin informatiile esentiale despre oferta turistica a localitatii si a imprejurimilor, putand fi distribuite in marea majoritate a locurilor publice (hotel, restaurant, magazine etc).

In sens larg, primirea implica si existenta unei semnalizari turistice. Aceasta consta in panouri rutiere si in panouri de informatii situate in interiorul vetrei.

Calitatea primirii depinde, intr-o masura importanta, de calitatea peisajului. Existenta spatiilor verzi accesibile publicului, a locurilor favorabile intrunirilor, a aleilor pietonale care faciliteaza vizitarea sitului sau accesul in imprejurimi, curatenia, intretinerea locuintelor si a institutiilor publice s.a., creeaza o ambianta propice. Acest elemente exprima atat grija pentru destinul satului, cat si atentia si ospitalitatea acordate turistilor, aspecte la care acestia sunt deosebit de sensibili.

Primirea se realizeaza atat de la distanta, cat si de la fata locului.

Primirea de la distanta se bazeaza pe ideea de a preveni si de a anticipa toate dificultatile si detaliile pe care turistul trebuie sa le surmonteze pentru a accede la destinatia pentru care a optat, mentinandu-si totodata o stare de spirit agreabila.

Indiferent ca promovarea gazduirii se face personal, de catre ofertant, sau prin intermediul asociatiilor profesionale sau a agentilor turistici, ea implica o etapa prealabila de cunoastere reciproca, realizabila fie prin corespondenta scrisa, fie telefonic. Clientul potential trebuie informat intr-o maniera amabila, printr-un mesaj concis care sa ofere cu exactitate datele indispensabile despre numele proprietarului, adresa, tipul de cazare si conditiile de confort, alte facilitati, detalii despre localizare etc.

Este ideal ca proprietarul care realizeaza oferta sa posede scrisori tipizate de prezentare si confirmare pentru diferite variante de raspuns (neutru, afirmativ, negativ, oficial), ce pot fi completate operativ cu diversele variabile privind inchirierea: perioada si durata inchirierii, conditiile necesare, costul si modalitatile de plata, contravaloarea unor servicii suplimentare etc. La acestea se pot adauga, la nevoie, documente anexe, intocmite cu onestitate, care sa ofere tot ceea ce poate suscita interesul interlocutorului (conditii de securitate pentru copii, posibilitati de practicare a sportului, schita de orientare in teren cu denumirile strazilor, pozitie si distante estimative, repere privind mijloacele de locomotie, acces autoturism), bonuri de rezervare s.a. Acest sistem de publicitate postala (mailing - engl) poate fi deosebit de eficient, daca este directionat adecvat, spre o clientela tinta, selectata printr-o munca analitica de finete, daca mesajul transmis este bine realizat (estetic, continut, credibilitate s.a.) sau daca este transmis prin intermediul unor vectori ce asigura vehicularea sa eficienta (agenti turistici, asociatii profesionale etc).

Primirea de la distanta poate fi facilitata prin semnalizarea corespunzatoare a destinatiei, prin panouri indicatoare, respectiv prin emblema de marca, in situatia in care aceasta este inregistrata in cadrul unei organizatii profesionale si corespunde normelor legale de semnalizare

si orientare rutiera.

Este recomandabila intocmirea unei liste cuprinzand informatii utile despre structura, localizarea si programul orar al spatiilor comerciale, serviciilor de asistenta sanitara, ceremoniilor religioase, calendarul evenimentelor cu caracter folcloric, a zilelor de targ sau de piata, amplasarea serviciilor telefonice s.a.

De asemenea, se poate proceda la instiintarea vecinilor sau a comerciantilor din proximitate despre sosirea unor oaspeti care, cu destula probabilitate, vor fi contactati mai facil.

O buna primire incepe, adesea, printr-un raspuns telefonic agreabil si precis. Trebuie avut in vedere faptul ca este neplacut contactul telefonic cu o persoana care nu este la curent cu sosirea, ezitanta sau care da senzatia ca este deranjata. Pentru anumite produse turistice, contactul telefonic are o importanta primordiala, de calitatea sa depinzand adesea vanzarea. Trebuie manifestata vigilenta in legatura cu raspunsurile date de eventualii angajati. Este preferabil sa existe un mesaj inregistrat, competent, care sa contina elementele de interes major, pentru a preintampina raspunsul unor persoane incompetente sau neavizate.

Primirea la fata locului (primirea propriu-zisa). Primul contact al turistului cu locul ales pentru vacanta se realizeaza cu exteriorul cladirii si imprejurimile sale. Prin urmare, caile de acces trebuie sa fie degajate, ingrijite, curate, stabilizate in caz de vreme nefavorabila; animalele susceptibile sa deterioreze autoturismul sau sa timoreze oaspetii trebuie legate sau izolate.

Un client, potential sau anuntat, va aprecia intotdeauna pozitiv faptul ca in momentul sosirii este intampinat de catre gazda. Gazda nu trebuie sa primeasca clientul in mod pasiv, asteptand pana cand acesta o va 'descoperi.'

Dupa formulele introductive de prezentare si de bun-sosit (adresate intr-o maniera calduroasa si politicoasa), ce pot fi adresate cu prilejul unui 'pahar' sau 'cesti' (cu vin, tuica, ceai, suc de fructe etc), gazda (care trebuie sa aiba o tinuta vestimentara cat mai ingrijita) procedeaza la prezentarea conditiilor de cazare si a imprejurimilor.

Calitatea primirii poate fi mult ameliorata prin acordarea de mici daruri sau oferirea unor mici servicii, ca de exemplu oferirea necesarului minim pentru cusut, mini-sapunuri (personalizate sau nu), ziarul local, cateva fructe sau legume si alte mici atentii care nu costa mult, insa au darul de a seduce turistul.

Gazda trebuie sa fie 'prezenta' in toate momentele consumarii ofertei, fara ca acest fapt sa presupuna cu necesitate prezenta sa fizica, care, uneori, datorita excesului de zel, poate deveni plictisitoare sau chiar stanjenitoare, In general, este recomandabil sa asculte mai mult decat vorbeste, sa se exprime intr-o maniera discreta, lipsita de afirmatii hazardate sau excesiv de categorice, care pot deveni deranjante, sa intuiasca prompt orice dorinta sau inconvenient manifestate in comportamentul oaspetilor si sa respecte, pe cat posibil, preferintele si modul de a fi al turistilor, trasaturi care se pot exprima in forme extrem de diverse.

Pentru succesul primirii si al prestatiei turistice in sine, trebuie acordata o atentie constanta calitatii exterioare a casei si a imprejurimilor imediate, spre a asigura o impresie de autenticitate si armonie. Trebuie adoptata o privire critica asupra starii tencuielilor, curateniei curtii, starii spatiilor verzi etc. In general, gustul gazdei trebuie

sa se incline in fata preferintelor clientelei, care trebuie bine cunoscute. De obicei, preferintele amatorilor de turism verde se indreapta mai curand spre pavajul de piatra cu peluze decat spre cel de bitum sau beton. O regula utila este de a conserva la maximum elementele originale ale terenului (arbori, denivelari, mici dependinte, fantani traditionale) sau ale constructiei (acoperis traditional, piatra aparenta).

Curtea trebuie aranjata corespunzator in sensul asigurarii si delimitarii spatiilor pentru parcare, joaca, recreere, munca, precum si pe cele necesare peluzelor de flori sau culturilor. Trebuie aleasa o cale de acces agreabila, care sa respecte securitatea si linistea clientilor deja prezenti. Daca exista elemente care pot genera confuzii in legatura cu calea de acces, este indicata realizarea unei semnalizari corespunzatoare care sa indice directia de urmat, locul in care este preferabila gararea masinii (la umbra, daca este posibil) s.a.

O alta conditie a primirii de calitate este legata de natura si varietatea posibilitatilor de distractie si recreere care pot fi oferite sau facilitate de catre comunitatea respectiva sau gazda insasi. Multa vreme, s-a considerat ca satul este un loc plictisitor, insa aceasta prejudecata este pe cale de a fi infirmata. Sarbatorile campenesti, festivalurile, balurile, sarbatorile familiale s.a. pot oferi numeroase alternative de recreere si divertisment pentru cele mai diferite gusturi. Prin urmare, trebuie favorizate toate initiativele culturale existente si concentrarea eforturilor pentru crearea celor care lipsesc: sarbatori, seri animate, mici muzee, punerea in valoare a peisajelor, demonstratii de mestesuguri traditionale, amenajarea traseelor de promenada si ciclism etc., adica tot ceea ce poate contribui la relaxare, divertisment, cunoasterea oamenilor si a locului de vacanta.

Deosebit de importanta este calitatea peisajelor. Turistii doresc o natura frumoasa, respectata, ingrijita si accesibila. Studiile de piata existente indica ca 56% din turistii europeni cauta curiozitatile naturale, iar 37% sunt atrasi de peisajele naturale salbatice. Natura ofera aceste tentatii intr-o masura apreciabila, dar trebuie depuse eforturi pentru a conserva peisajele de valoare si de a le restaura pe cele care evidentiaza

tendinte de declin.

Calitatea 'tinutului' este dependenta si de ambianta turistica caracteristica. Pentru a 'deplasa' o reusita cu caracter individual spre o dinamica turistica, care sa poata influenta benefic economia unei mici regiuni, sunt necesare numeroase cerinte. Rolul alesilor locali este foarte important, insa este necesara participarea si implicarea majoritatii locuitorilor: comercianti activi, angajati ai serviciilor publice (de animatie, de depanare si asistenta turistica), realizarea unui sistem de informare si semnalizare eficient si atractiv etc.

Evaluarea primirii este utila pentru imbunatatirea sa permanenta. Ha poate fi dedusa prin manifestarea regretului celor care pleaca, prin revenirea acelorasi turisti sau a prietenilor lor in urmatoarele vacante sau din ceea ce turistii pot consemna in scris intr-o prezumtiva, dar foarte utila 'Carte de onoare' a casei respective.

Asigurarea unei inalte calitati a primirii poate duce la atragerea turistilor chiar si in afara sezonului cel mai favorabil. In acest context, pot fi incercate diferite formule-pretext, legate de specificul activitatii sezoniere a gospodariilor (recoltarea strugurilor si prepararea vinului, culesul ciupercilor, taiatul si preparatul porcului etc).

In concluzie, calitatea primirii este o veriga esentiala in orice prestatie turistica, insa, in mediul rural, ea trebuie sa valorifice la maximum toate posibilitatile de comunicare interpersonala si de 'personalizare' a contactelor la toate formele de oferta turistica. In cazul turismului urban, aceste aspecte au pondere si impact mult mai reduse.

Realizarea comunicarii optime presupune o maxima atentie din partea gazdelor, dar la fel de importante sunt naturaletea si echilibrul de manifestare. Trebuie avut in vedere ca si excesul de amabilitati poate deveni deranjant pentru numerosi oaspeti si, in plus, exista riscul asocierii acestei atitudini, cu existenta unor motivatii ascunse. Naturaletea comportamentului trebuie sa completeze benefic naturaletea peisajului si a mobilierului.

Desigur, nu doar gazda are obligatii morale si profesionale fata de oaspetii sai. Acestia din urma trebuie, la randul lor, sa-i respecte pe cei ai casei si bunurile lor. Este de dorit ca lucrarile de reparatie sau restaurare, generate de superficialitatea sau ignoranta turistilor, sa nu coste proprietarul mai mult decat sumele incasate din inchirierea spatiului si din serviciile prestate. Altfel, acesta poate fi nevoit sa-si reconsidere tipul de activitate sau sa procedeze la afisarea unui 'regulament de ordine interioara' care poate fi stanjenitor pentru majoritatea turistilor. Turistul trebuie sa fie atent in legatura cu odihna necesara gazdelor sale care nu se afla in vacanta si sa nu prelungeasca conversatiile pana la ore tarzii si nici sa solicite micul dejun la ore prea matinale. Turistul nu trebuie sa devina 'un al doilea stapan' al casei prin tendintele de intruziune in diverse spatii sau de posesiune a diverselor obiecte, care nu-i sunt destinate.

Gazda si oaspetii sai trebuie sa se inteleaga clar, in prealabil, asupra a ceea ce este inclus in pretul locatiei si asupra a ceea ce poate fi obtinut prin plati suplimentare si cuantumul acestora. Reglarea directa, anticipata si liber consimtita a aspectelor pecuniare reprezinta un element esential al bunei intelegeri care exclude, de cele mai multe ori, deziluziile sau deceptiile atat de o parte, cat si de cealalta.

Valorificarea produselor gospodariei rurale.

Produsele specifice gospodariei rurale pot fi valorificate prin mijlocirea turismului atat pe cale indirecta cat si pe cale directa. Ambele variante pot genera cresterea rentabilitatii activitatii turistice precum si impunerea sentimentului de satisfactie pentru calitatea prestatiei, aspecte care pot reprezenta, la randul lor, premise favorabile pentru extinderea acestei activitati.

b.1. Surse locale de hrana pentru turisti

Asigurarea produselor agro-zootehnice alimentare biologice pentru nevoile proprii ale familiei si pentru turisti reprezinta temeiul activitatii productiei animale si vegetale pentru o gospodarie agroturistica. In general in zonele rurale si in special in cele de munte, pot fi intalnite urmatoarele surse de hrana:

a) Surse din productia zootehnica bazata pe cresterea animalelor in gospodariile populatiei. Astfel, proprietatea fermelor se pot ocupa cu: cresterea ovinelor, bovinelor si porcinelor, pasarilor de curte si animalelor mici.

b) Surse din productia vegetala. Desi zona montana este mai putin propice pentru cultura plantelor de camp din cauza climei foarte reci, a umiditatii crescute si a vanturilor, totusi prin aplicarea unor masuri agrotehnice, se pot obtine importante cantitati in productia vegetala, inclusiv de cereale. O importanta aparte o are cultura legumelor (cartof, ceapa, radacinoase, verdeturi), multe din acestea realizate prin culturi protejate, dar si pomicultura.

c) Surse din padurile montane: fructe de afine, mure, zmeura, mugurii de brad, diferite specii de ciuperci comestibile, dar si specii de vanat si peste din apele de munte si din helestee.

d) Surse melifere: produse din activitate de apicultura (miere, propolis, laptisor, etc).

e) Surse de bauturi: apa din fantani si de izvor de munte, apele minerale (unele zone) toate oferite de cele mai multe cazuri, in mod gratuit, de catre natura.

Sursele de hrana provin din natura locala, au in general, valoare nutritiva ridicata, sunt nepoluate, fapt pentru care sunt apreciate de turistii romani si straini.

Pot fi avute in vedere urmatoarele modalitati de valorificare: servirea mesei in cadrul gospodariei; vanzarea produselor proaspete din gospodarie; degustarea produselor in cadrul fermei.

Servirea mesei constituie, in majoritatea cazurilor, o activitate complementara celei de cazare si are avantajul ca, pe langa rentabilizarea sensibila a activitatii turistice, contribuie la fidelizarea clientelei.

Servirea mesei este destinata clientilor pensiunilor turistice si agroturistice, campingurilor de ferma, satelor de vacanta etc. Aceasta prestatie nu trebuie confundata sau asimilata cu cea specifica restaurantului sau motelului, intrucat posibilitatea de a servi masa este oferita doar persoanelor care sunt gazduite.

Masa poate fi servita turistilor fie permanent, conform clauzelor de locatie, fie ocazional, pentru instaurarea unei atmosfere agreabile. Pe langa cerintele de ordin gastronomic, ea trebuie sa confirme traditia de ospitalitate specifica casei si regiunii respective, sa permita instaurarea unui contact apropiat intre gazda si oaspeti, aspect favorizat de ambianta calduroasa, mobilierul original si de sentimentele generate de accesul intr-un mediu autentic si prietenos.

Fara indoiala, aceasta activitate necesita disponibilitati tehnice si organizatorice sporite. Bucataria trebuie dotata cu o gama larga de aparate casnice si electrocasnice, vase de bucatarie si vesela conform necesarului, si in perfecta stare de curatenie. Vesela si tacamurile trebuie sa fie sub forma de seturi omogene, aliate in deplina integritate (neciobite, nefisurate). In functie de posibilitati, este recomandabila amenajarea unei bucatarii., destinata exclusiv folosintei oaspetilor, dotata cu masina de gatit, vase de bucatarie, vesela si tacamuri.

Servirea mesei se asigura, de regula, in sufragerie sau eventual in alte spatii (de ex. terase special amenajate) sau chiar in aer liber. Mobilierul destinat acestui serviciu trebuie sa fie adecvat solicitarilor (una sau mai multe mese mari, scaune tapitate etc.) si desigur, trebuie acordata atentie aranjarii mesei si servirii produselor conform normelor consacrate.

Fiind vorba de o vanzare de produse alimentare, este obligatorie respectarea unor anumite reguli, in special de natura sanitara si fiscala (in masura in care acestea din urma sunt reglementate). Prin urmare, trebuie solicitat concursul serviciilor sanitare care pot oferi sugestii de amenajare si trebuie sa avizeze functionarea localurilor utilizate in acest scop.

In general, trebuie urmarite cu maxima exigenta asigurarea facilitatilor tehnice de baza (apa curenta, canalizare, pardoseli si pereti usor lavabili), organizarea spatiului destinat acestei activitati (bucataria in proximitatea salii de servit masa, amplasarea acestor incaperi la distante suficient de mari fata de pubele, toalete, adaposturi de animale), starea ireprosabila de curatenie a incaperilor destinate pregatirii si servirii mesei si respectarea fara cusur a normelor de igiena individuala.

Este preferabil ca materia prima utilizata la prepararea mancarurilor sa provina, in cea mai mare parte, din propria gospodarie, putand fi completata, la nevoie, cu sprijinul furnizorilor locali. In ambele cazuri este important ca turistul sa aiba certitudinea ca produsele oferite sunt autentice, in sensul obtinerii lor prin procedeele specifice agriculturii ecologice si ca prepararea lor s-a efectuat dupa retete care exclud procesarea de tip industrial. Asigurarea unor meniuri diverse, traditionale tot timpul anului impune prevederea unor stocuri necesare in perioadele critice (conserve de fructe, legume, semipreparate din came, bauturi traditionale etc.)

Atentie considerabila trebuie acordata respectarii reglementarilor legale cu privire la controlul starii de sanatate a animalelor sacrificate, a termenelor de garantie pentru consumul produselor alimentare si a normelor de igiena necesare in cadrul proceselor de preparare a acestora.

Exista situatii in care servirea mesei nu este o activitate complementara celei de cazare a turistilor, caz in care ea se poate amenaja.

In primul rand, o pondere importanta este detinuta de puterea economica a producatorului. Prestarea unei activitati complexe si de prestigiu necesita investitii financiare mai mari.

In al doilea rand, ratiunea acestora este motivata doar atunci cand forurile publice interesate de economia rurala (Ministerele Agriculturii. Turismului, Mediului s.a.) isi dau concursul pentru o politica corelata, menita sa asigure cadrul necesar, din punct de vedere legislativ si financiar, pentru valorificarea optima a tuturor tipurilor de resurse existente in spatiul rural, in concordanta cu dezideratele comunitatilor rurale si cu premisele lor reale de dezvoltare. Constituirea de organizatii profesionale ale producatorilor agricoli reprezinta o modalitate eficienta care vine tocmai in intampinarea acestei necesitati.

Alimentatia in ferma agroturistica

a. Modul de pregatire si servire a mesei

Traditii culinare

Este indicat ca in pregatirea si servirea mesei sa se acorde atentie traditiilor culinare care pot constitui un punct de atractie pentru turisti, acestia fiind dornici sa experimenteze aspecte cat mai diverse fata de traiul lor cotidian. Multi turisti aleg destinatia turistica in functie de oferta gastronomica (atat din punct de vedere calitativ cat si cantitativ). Pentru a intelege mai bine principalele elemente de atractivitate catre diferite regiuni, vom prezenta in continuare cateva caracteristici recunoscute, apreciate si cautate de oaspeti in meniurile oferite pe principalele zone din tara noastra.

Se considera ca in Moldova se pregatesc mancaruri care necesita o realizare laborioasa. Specifice sunt borsurile cu smantana, sosuri usoare, fara faina sau cu foarte putina faina. Frecvent utilizata este: carnea de pasare, iar vanatul este apreciat in mod deosebit. La capitolul desert zona este renumita pentru placinte, cozonaci, dulceturi, alivenci.

Mancarurile dobrogene sunt satioase si gustoase desi pregatirea este simpla (friptura la protap, ciorba de peste, ciorba de oaie cu leustean, etc) iar gastronomia in aceasta zona se bazeaza pe carne de oaie, peste, vanat. Specifica este si placinta dobrogeana, preparata cu dovleac, branza de oi si servita cu iaurt. Influenta orientala a adaugat la mancarurile autohtone si alte preparate cum ar fi: mancaruri cu orez, deserturi foarte dulci, imbibate in siropuri concentrate, prajituri cu stafide si rahat s.a.

Deci caracteristicile mai sus mentionate sunt caracteristice pentru intreaga regiune de referinta, totusi, la nivel local pot fi verificate multe particularitati gastronomice, ce trebuie valorificate de catre intreprinzatorii turismului local.

Pregatirea mesei

Indiferent daca va fi inclus sau nu in tarifele de cazare, micul dejun trebuie sa fie consistent, cu bauturi calde (ceai, lapte, cafea, cacao) si produse consistente (branza, oua fierte, salamuri, unt, dulceata).

La pranz sau la cina meniul va cuprinde 3 sau 4 feluri de mancare plus batura, astfel schema unei asemenea tip de mese va arata astfel: la inceput o gustare rece, apoi la pranz supa, ciorba sau bors, felul principal eventual cu salata sau muraturi, iar la desert dulciuri de casa sau fructe.

Ca bauturi: tuica (inainte de masa) si un litru de vin la trei persoane in timpul mesei.

Felurile pentru pranz si cina vor fi schimbate de la o zi la alta si de la pranz la cina, stabilirea felurilor pentru pranz se poate stabili consultand oaspetii, tot atunci fixand si numarul celor care doresc sa ia masa de pranz. Este bine ca stabilirea meniului si a numarului de portii pentru toata ziua sa se faca in seara precedenta. Nu este obligatoriu ca mancarurile sa aiba carne, ci dimpotriva este bine sa se poata oferi meniuri vegetariene sau de post celor interesati.

In general, trebuie dovedita fantezie in alternanta felurilor de mancare, fiind totusi necesar sa se aiba in vedere o apropiere fata de modul obisnuit de a gati in propria familie. Foarte important este sa nu se lase impresia ca gazdele vor sa faca economie pe socoteala turistilor. Practic, cu cat mancarea este mai atent pregatita cu atat pretul cerut poate fi mai mare.

Pregatirea si consumarea produselor alimentare de baza (carne, legume, fructe) trebuie facuta cu atentie pentru a evita furnizare mancarurilor contaminate cu diferiti agenti patologici ai mancarurilor alterate, sau neigenic preparate. In conditiile in care turistii vor sa participe direct la prepararea hranei, trebuie:

- sa li se asigure produse alimentare de baza, pe cat posibil proaspete

- sa fie supravegheati si ajutati pe cat se poate de subtil, in vederea prepararii bucatelor. In cazul meselor servite in natura, este necesara existenta dotarilor specifice pentru preparate in astfel de conditii: gratare, protap etc.

Servirea oaspetilor

Masa poate fi servita intr-un spatiu comun, in camerele de cazare sau in aer liber, in functie de conditiile fermei sau de preferintele turistilor.

In servirea mesei trebuie respectate cateva reguli de baza si anume: fata de masa sa fie din material textil, farfuriile sa fie din portelan, faianta sau lut, tacamurile din inox, sa existe pahare, servetele etc. pe masa trebuie sa existe cafea sau cana cu apa proaspata. Farfuriile si tacamurile trebuie schimbate dupa fiecare fel, pentru fiecare oaspete, trebuie sa fie o farfurie intinsa, mare (farfurie suport) care va ramane pana la sfarsitul mesei si va proteja fata de masa. Tacamurile se aseaza pe masa, paharul de apa se aseaza in fata farfuriei, in centru, servetelul se pliaza in triunghi si se introduce sub furculita, cosul de paine acoperit cu un servetel alb de panza, se aseaza in centrul mesei alaturi de cana cu apa, solnita si eventual vaza cu flori.

Pentru micul dejun, se va utiliza o farfurie mica, asezata pe farfuria suport sau pe fata de masa, iar, in dreapta cutitului va fi asezata cana de ceai cu farfuria sub ea.

Pentru gusturile reci, produsele vor fi triate astfel incat fiecare bucata in parte sa fie luata cu furculita si sa fie asezata estetic pe toata suprafata platoului, in cantitate suficienta in raport cu numarul turistilor de la masa. Oaspetii vor fi consultati in legatura cu optiunea lor pentru lapte sau ceai, ordinea de servire va fi: copiii in primul rand, apoi doamnele si in cele din urma domnii.

Asezarea farfuriei cu produse se va face in fata fiecarui oaspete prin spate si dreapta sa. In acest scop pozitia mesei trebuie sa permita accesul catre fiecare oaspete.

Trebuie sa existe posibilitatea suplimentarii produselor oferite. Atunci cand are loc manuirea obiectelor de servire, tacamurile se prind cu trei degete de mijloc, iar paharele se prind de la baza, indiferent daca au picior sau nu.

Daca oaspetii intarzie dupa luarea mesei si nu s-au ridicat, trebuie sa se ridice tot ceea ce nu implica un consum imediat; totodata se va sterge cu un servetel curat de panza suprafata mesei.

Debarasarea ca si servirea, se fac prin partea dreapta a oaspetelui. Exista o exceptie la servirea si debarasarea mesei, in caz ca furculita si servetelul aflate in stanga oaspetelui vor fi stranse pe aceeasi parte.

In general membrii familiei, gazdele iau masa separat. La masa de pranz si cina, pe langa regulile enuntate mai sus apar particularitati cum ar fi: servirea supei, ciorbei, borsului cu un castron aflat in mijlocul mesei (cu polonic), asezarea felului principal in farfurie in bucatarie, aducerea salatei inaintea meniului principal (intr-o farfurie mica in stanga clientului); desertul poate fi servit individual sau pe un platou comun.

b. Vanzarea produselor proaspete

Cumparaturile de produse agroalimentare din sat, de la producatori, prezinta un mare interes pentru oaspeti, indiferent de natura produselor. Oaspetii trebuie convinsi ca aceste produse sunt mai bune, mai proaspete, sunt biologice, nu contin coloranti si conservanti. Poate fi asigurata de catre producatori degustarea produselor inainte de cumparare. Astfel, pot fi vandute produse alimentare animale sau vegetale (carne, oua, vin, bauturi) sau produse nealimentare obtinute in ferma respectiva: fire de lana si piese de imbracaminte crosetate, articole de lana, cuverturi, produse artizanale etc.

Pentru ca produsele sa fie susceptibile vanzarii, este necesar ca ele sa fie obtinute in conditii igienice, cu conditia de preluare, ambalare si vanzare ca sa garanteze mentinerea calitatii initiale.