TRANSPORTUL TURISTIC - ELEMENT ESENTIAL AL INFRASTRUCTURII DE RECREERE

TRANSPORTUL TURISTIC - ELEMENT ESENTIAL AL INFRASTRUCTURII DE RECREERE

Infrastructura insumeaza totalitatea bunurilor si mijloacelor prin care resursele atractive ale unui teritoriu sunt exploatate turistic.

In majoritatea cazurilor, elementele sale componente nu au fost create pentru a satisface nevoi recreative sau curative. Acest atribut l-au castigat pe parcurs, simultan cu initierea activitatilor turistice in regiunea respectiva.

Intr-o serie de studii infrastructura este asimilata bazei tehnico-materiale, fiind inclusa oertei turistice. Functia sa primordiala este satisfacerea cererii prin dotari si servicii specifice.

Se remarca relatii de stransa dependenta intre marimea cererii turistice si gradul de dezvoltare al infrastructurii, fiecare dintre cei doi parametri stimuland afirmarea celuilalt.

Infrastructura turistica include:

bazele de cazare si alimentatie publica;

caile si mijloacele de transport turistic;

dotarile pentru recreere si cura;

dotarile auxiliare (complementare).

1. IMPORTANTA ECONOMICO-SOCIALA A ACTIVITATII DE TRANSPORT

Caile si mijloacele de transport turistic constituie pentru turism ceea ce reprezinta sistemul circular pentru organismul viu: o retea densa de limii si noduri de-a lungul careia are loc un ansamblu de distributii si redostributii a fluxului si produsului turistic.

Caile si mijloacele de transport asigura efectuarea calatoriei, adica a acelui segment al actului recreativ fara de care turismul ca fenomen este de neconceput.

Obiectul activitatii de transport presupune deplasarea in spatiu a bunurilor, marfurilor si persoanelor de catre un transportator, activitate care este o modalitate de infaptuire a intereselor de natura socio-economica, reglementate juridic.

Turismul actual datoreaza extrem de mult modernizarii si diversificarii cailor si mijoacelor de transport. Progresul obtinut in acest domeniu a facilitat includerea in sfera turismului a unor resurse situate la distante apreciabile de centrele emitatoare de turisti sau surmontarea unor obstacole naturale deosebite.

Dezvoltarea turismului si a transporturilor sunt doua probleme interdependente: turistii au nevoie ca serviciile in transporturi, pentru care platesc din bugetul propriu, sa fie sigure, rapide si confortabile.

Alegerea unui anumit tip de mijloace de transport, ca si folosirea lor in diverse combinatii sunt determinate de particularitatile lor si motivatiile calatorilor.

a Calatorii individuale sau de grup;

a Calatorii scumpe (pe un singur sens) sau complexe (dus-intors si in circuit);

a Calatorii cu un singur mijloc de transport sau combinat;

a Calatorii in cadrul curselor regulate sau tip charter.

Tinand seama simultan de tipurile de voiaje agreate si de personalitatea turistilor, s-ar putea ajunge la urmatoarele asocieri:

Comparatii privind mijloacele de transport si personalitatea turistului

Tabelul 4

Exista diferente semnificative intre traficul international si cel intern, precum si intre tari si continente, activitatea de vanzare a biletelor de transport turistic fiind astfel variata de la tara la tara.

Pe plan international este evidenta suprematia transporturilor rutiere cu 47%, suprematie care tinde a fi inlocuita de cea a transporturilor aeriene, care, in ultimul deceniu, au inregistrat cel mai inalt ritm de crestere.

Fata de aceasta situatie globala, la nivelul continentului european se constata o dominatie neta a transporturilor rutiere, cu peste 70%, argumentata in buna masura, de ponderea mare a calatoriilor pe distante scurte si de libertatea pe care o confera calatorului acest mijloc de transport.

In privinta celorlalte forme, transporturile navale detin un loc important, stabilizandu-se la 7-8%, ceea ce sugereaza o saturatie a pietei, in timp ce transporturile feroviare, cu toate eforturile de modernizare, se mentin la o cota scazuta ( 3-4% ) si intr-o tendinta descrescatoare. Traficul aerian cunoaste o crestere anuala, ponderea transportului aerian, ca urmare a reorientarii fluxului de turisti, ajungand la 37,2%.

Transportul de pasageri Romania

Tabelul 5

Conform Anuarului Statistic al Romaniei, editia 2007, transportul de pasageri intre anii 2001-2006, arata fara echivoc faptul ca in Romania, mjloacele rutiere detin locul principal (71,53% in anul 2006), urmate de mijloacele feroviare, cu 27,86% in anul 2006.

Mijloacele aeriene sunt solicitate in proportie mult mai mica fata de media mondiala (0,65% in acelasi an de referinta, 2006).

In privinta mijloacelor navale, desi conditiile naturale ofera multe oportunitati pentru dezvoltarea acestora, interesul manifestat de turisti este modest.

2. CAILE SI MIJLOACELE DE TRANSPORT TURISTIC

In desfasurarea transportului turistic se apeleaza la o varietate de mijloace de transport, alegerea acestora fiind determinata de o serie de factori-cauza:

distanta calatoriei,

specificul itinerariilor,

motivul deplasarii,

starea cailor de comunicatii,

numarul de persoane din grup

nivelul tarifelor practicate.

In influenta deciziei de alegere a modului de transport, acestor factori li se mai pot adauga:

Disponibilitatea, frecventa si flexibilitatea fiwcarui tip de transport,

Timpul necesar calatoriei spre o destinatie, folosind tipuri diverse de transport,

Confortul sau fluxul unui tip de transport, fata de altul,

Serviciile terestre sau facilitatile terminale, disponibile pentru fiecare tip in parte,

Statutul sau prestigiul cerut.

Principalele cai si mijloace de transport implicate in turism sunt cele:

¢ rutiere,

¢ feroviare,

¢ aeriene,

¢ navale

¢ mijloacele de transport speciale.

2.1. TRANSPORTUL RUTIER

Transportul rutier detine primul loc in desfasurarea traficului turistic, are vechimea mare si raspandirea cea mai larga.

Il intalnim in toate tarile, in stadii variate de organizare si modernizare, reprezentand forma dominanta de deplasare in calatoriile interne, intrunind 70-80% din optiuni pentru cele efectuate in afara granitelor.

Autovehiculele se caracterizeaza printr-o mobilitate deosebita, nefiind legate de instalatii speciale fixe cum este cazul, de pilda, in transportul feroviar. Datorita acestui fapt, ele pot patrunde in locuri unde alte mijloace de transport nu au accesibilitate, construind o componenta indispensabila a transporturilor multimodale.

Serviciile rutiere de transport se realizeaza cu ajutorul autocarelor, microbuzelor si autoturismelor.

Autocarele si microbuzele sunt folosite in cadrul formelor organizate de turism, pentru serviciile de transport colectiv si sunt administrate de organizatorii de turism. Principalul avantaj al lor il reprezinta costul scazut pe pasager, tinand seama si de cheltuielile variabile, cat si de cele fixe.

Succesul transportului cu autocarul se datoreaza nu numai diferentei de pret fata de alte mijloace de transport, dar si ameliorarii substantiale a echipamentului (confort, servicii interioare, climatizare, radio, televizor), cresterii securitatii, viziune panoramica a peisajelor traversate si unei adaptari optime necesitatilor turismului.

Clientela turismului cu autocarul este formata, in special, din tineri sau din membrii unor asociatii, intreprinderi.

Autoturismele intrebuintate in deplasarile turistice sunt, de regula, proprietatea turistilor. Ele pot apartine si unor intreprinderi specializate sau agentii, utilizarea lor realizandu-se prin sistemul inchirierilor (cu sau fara sofer).

Desi in ceea ce priveste rapiditatea si confortul deplasarii mijloacele auto sunt puternic concurate de cele aeriene si feroviare, optiunea masiva a turistilor pentru transportul rutier este motivata de avantajele pe care acesta si, in special autoturismul, le ofera:

C autonomia in alegerea rutelor pe care turistii vor calatori in circuitele lor itinerare sau

spre destinatiile de vacanta pentru care au optat;

C o disponibilitate mai mare a mijlocului de transport pe perioada unui sejur in cadrul unei anumite destinatii turistice;

C o posibilitate mai mare pentru turistul automobilist de a controla traseul ales, plecarea si timpul de sosire, precum si orice oprire facuta pe parcurs;

C usurinta in transportul bagajelor personale si in utilizarea acestora fara constrangeri de vreun fel anume;

C facilitatea accesului pentru atingerea mai multor destinatii; dorinta turistului pentru a cunoaste cat mai multe intr-un interval cat mai scurt primeaza fata de comoditatea calatoriei, uneori,, chiar si fata de distanta, facand ca autoturismul, prin accesibilitatea pe care o asigura, sa fie preferat altor mijloace de transport;

C diminuarea costului personal, cand doua sau mai multe persoane calatoresc cu acelasi automobil.

De asemenea, datorita calitatilor lui, autoturismul devine tot mai prezent in formele combinate si tipurile de aranjamente:

Fly and drive (avion-autoturism)

Roll route (tren-autoturism)

Package tour (transport aerian-autoturism-servicii de cazare si masa)

Car ferry (nave- autoturism)

Intre dezavantaje se numara orarul fix sau un regim special al autocarelor, obligativitatea posesorilor de autoturisme de a-si rezolva singuri defectiunile tehnice, aprovizionarea cu combustibil, ca sa nu amintim de efortul fizic si psihic al conducatorului auto pe traseu.

Pe langa autoturisme si autobuze, se folosesc, indeosebi de catre tineri, motoretele si motocicletele. Predomina in cazul turismului de scurta durata, desi performantele ultimelor tipuri permit deplasari rapide la distante mari.

Modernizarea cailor rutiere asi are expresia maxima in construirea autostrazilor, fara de care turismul actual este greu de conceput.

Transporturile rutiere de turisti reclama, pe langa reteaua de drumuri modernizate, si o serie de dotari complementare, indispensabile derularii lor in conditii optime, cum ar fi: statiile pentru carburanti, statiile service, telefoane de securitate a traficului, moteluri, indicatoare rutiere si de orientare, etc.

Mentionez de asemenea rolul centurilor periferice construite in jurul marilor orase pentru fluenta si intensificarea traficului auto.

2.2. TRANSPORTUL FEROVIAR

Transportul feroviar asigura deplasarea in spatiu si timp a bunurilor si persoanelor cu ajutorul locomotivelor si vagoanelor, care circula dupa un program prestabilit, pe trasee fixate (caile ferate).

Caile si mijloacele de transport feroviar s-au dezvoltat dupa construirea primei locomotive cu aburi si a construirii primei linii de cale ferata in Anglia anului 1825, luand avant deosebit in a doua jumatate a secolului al XIX-lea cand, in toate continentele, apar magistrale feroviare importante.

Pentru turism, trenurile, prin capacitatea lor superioara de transport, au raspuns in mod convingator dezideratelor turismului de masa.

Principalele avantaje pe care le poate oferi acest mijloc de transport sunt:

C transportul este asigurat, de regula, la preturi mai scazute decat cele practicate in transportul auto si aerian, indeosebi pe distante medii si lungi;

C procesul de transport se desfasoara neintrerupt, ziua si noaptea si in tot cursul saptamanii, in conditii de regularitate si potrivit unor grafice prestabilite;

C prezinta un grad ridicat de siguranta, ca urmare a respectarii stricte a normelor de siguranta a circulatiei pe caile ferate;

C regularitatea si certitudinea deplasarii, ca urmare a independentei relative a mijloacelor feroviare fata de starea vremii;

C costul relativ mai scazut al calatoriei fata de mijloacele aeriene, asociat cu viteza mare de deplasare;

C comoditatea oferita prin vagonul de dormit si vagonul-restaurant;

C posibilitati mult mai largi de vizionare a peisajului:

C faptul ca imbarcarea si debarcarea se realizeaza, in general, in interiorul localitatilor, pentru ajungerea la hotel nemaifiind necesar transferul.

Aranjamentele pe calea ferata sunt organizate de catre agentiile de voiaj, pentru promovarea traficului turistic pe calea ferata. Este sitstemul Rail Inclusive Tour (RIT), aranjament turistic la un pret global, cuprinzand transportul, cazarea si alte servicii turistice atat pentru turistii individuali, cat si pentru grupuri organizate.

Calatoria cu trenul presupune, de asemenea, completarea acestui tip de transport cu sevicii conexe, care sa permita deplasarea turistilor din gari spre centrul oraselor sau spre obiectivele turistice mai indepartate (autobuze, taxi).

Caile ferate inguste din muntii inalti, cu viaducte si tunele, asigura vizitarea multor locuri pitoresti, inaccesibile in alt mod.

2. TRANSPORTUL AERIAN

Transporturile aeriene au diversificat paleta modalitatilor de deplasare turistica incepand cu primele decenii ale secolului al XX-lea.Geniul constructorilor romani de aparate de zbor il ilustreaza figurile legendare ale lui Aurel Vlaicu, Traian Vuia sau Henry Coanda.

Avionul a reprezentat si pentru turism o veritabila revolutie permitand deplasari rapide dintr-un loc in altul, survolarea regiunilor nepopulate sau inospitaliere, introducerea in exploatare a unor resurse izolate.

Dintre avantajele transportului aerian enumar:

C viteza apreciabila de deplasare;

C durata scazuta a calatoriei;

C un grad de confort ridicat;

C o perioada scurta de timp intre momentul achizitionarii aranjamentului turistic.

Dezavantaje:

D dependenta de conditiile atmosferice;

D costul ridicat al calatoriei;

D imbarcarea si debarcarea se realizeaza in afara marilor orase, ceea ce reclama si utilizarea transportului la sol;

D pretul biletului este mare.

Pentru transportul turistic pe calea aerului se utilizeaza cursele regulate si cursele la cerere (Charter).

Cursele regulate se desfasoara dupa un orar bine stabilit, cunoscut din vreme de turistii potentiali. De regula, acestea sunt utilizate de turistii care calatoresc pe cont propriu, care achita costul integral.

In cazul curselor charter se utilizeaza numai la cerere, rutele se stabilesc in functie de cerintele turistice, iar tarifele sunt mai reduse.

In transportul aerian de curse regulate se disting urmatoarele tipuri de aranjamente turistice:

Q "Inclusiv Tour" ( I.T.)

Q "Part Charter".

Aranjamentul I.T. reprezinta o calatorie turistica organizata de o agentie de voiaj impreuna cu o companie de transport aeriana.

Aranjamentele I.T. se comercializeaza sub doua forme:

Q aranjamente de grup;

Q aranjament individual.

Part-Charter presupune folosirea din spatiul aeronavei si vanzarea acestuia in sistem charter.

Aranjamente turistice pe curse charter:

Q chartere de grup cu sau fara afinitate:

Q chartere I.T.;

Q chartere pentru uzul propriu;

Q chartere speciale.

Transporturile aeriene se adapteaza si ele particularitatilor de dezvoltare ale fenomenului turistic. Astfel, au intrat in folosinta elicopterele, avioanele personale cu capacitate limitata, dar cu o fiabilitate sporita.

Un tip de transport aerian de ultima ora este cel cu deltaplanul si parapanta, practicat de o anumita categorie de turisti sportivi.

2.4. TRANSPORTUL NAVAL

Transporturile navale au, in zonele litorale, o vechime similara celor rutiere, desi tenta turistica si-au castigat-o mai tarziu. Alegerea navelor ca mijloc de transport turistic a reprezentat inca de la inceputul secolului o manifestare indeosebi a consumului turistic de lux, apanaj al claselor socio-economice cu venituri ridicate.

Pe langa transporturile maritime, se impun cele pe marile fluvii sau lacuri interioare.

Transportul pe apa reprezinta una din formele de deplasare putin solicitate, datorita conditiilor mai speciale de realizare, vitezei pe care o realizeaza navele si necesitatile continuarii calatoriei, de cele mai multe ori, cu alte tipuri de mijloace.

Transporturile navale se realizeaza in prezent mai mult sub forma croazierelor, transformandu-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare intr-una de agrement.

Croaziera reprezinta, de fapt, un produs turistic (pachet de vacanta) constand in petrecerea sejurului la bordul unei nave special amenajate, oferindu-se calatorilor nu numai un voiaj maritim obisnuit, ci si unele tratamente si conditii de agrement deosebite, precum si vizitarea unor porturi si localitati in afara granitelor tarii, in conformitate cu itinerarul stabilit in prealabil.

Produse turistice oferite de companiile maritime:

J Traversari maritime cu preturi preferentiale;

J Voiaje forfetare care includ transport dus-intors si servicii de sejur la fiecare escala;

J Cvasi-croaziere, care ofera transport, cazare (uneori) si agrement la bordul navelor;

J Croaziere, produse turistice forfetare care ofera circuite maritime si fluviale cu plecare     si sosire in acelasi port (circuit).

In functie de numarul pasagerilor, marimea si confortul navelor, calitatea serviciilor, durata calatoriei, tipologia agrementului, se disting:

J Croaziere de vacanta (nave de mare capacitate, 1.000-2.000 de pasageri, itinerarii medii de circa sapte zile, clientela diversa, destinatii obisnuite);

J Croaziere de lux (nave de capacitate mai mica, 150-900 de pasageri, confort superior, personal de inalta calificare, itinerarii de 14-30 zile);

J Croaziere exotice sau de aventura (nave de capacitate mica, destinatii originale, turisti amatori de explorari, servicii specifice, personal cu instruire speciala etc.).

2.5. TRANSPORTURILE SPECIALE

Transporturile speciale deservesc in exclusivitate actul recreativ, dezvoltandu-se paralel sau ulterior cu activitatile acestuia. Rolul lor consta in facilitarea accesului in areale greu de atins cu alte mijloace, in scurtarea timpului si diminuarea efortului necesar parcurgerii unor distante, in desfasurarea recreerii.

Din grupa mentionata fac parte:

E Telescaunele;

E Telecabinele;

E Teleschiurile;

E Funicularele

E Telefericele

E Transporturile suspendate

E Caile ferate cu o singura sina (mono-rail)

E Caile ferate cu cremaliera

E Transporturile pneumatice

E Caile ferate cu motoare electrice liniare

E Caile ferate cu vehicule pe perna de aer

E Lifturile din marile turnuri.

In desfasurarea traficului turistic se realizeaza o gama variata de mijloace de transport. Alegerea uneia dintre ele, ca si folosirea lor in diverse combinatii, sunt determinate de particularitatile lor si motivatia calatorilor.

EFICIENTA ACTIVITATII DE TRANSPORT TURISTIC

Serviciile de transport turistic se incadreaza in categoria serviciilor turistice de baza si ele asigura deplasarea turistului din bazinul cererii in bazinul ofertei, in cazul turismului de sejur, sau pe toata durata calatoriei, in cazul turismului itinerant.

Transportul turistic reprezinta prima forma de manifestare a consumului turistic, fiind singura componenta din structura produsului la care nu se poate renunta.

Exista o legatura stransa intre turism si transporturi, este vorba de fapt de o interconditionare.

Sistemul de indicatori, evidenta lor si mai ales determinarea, se diferentiaza pe forme de exploatare.

In cazul parcului propriu se utilizeaza urmatorii indicatori:

Coeficientul de utilizare a parcului (C_up), determinat ca raport procentual intre numarul zile active-masina (Z_a) si numarul zile calendaristice-masina (Z_c).

Coeficientul de utilizare a capacitatii de transport (C_uc), se determina ca raport procentual intre numarul de calatori/km (C_km) ce exprima capacitatea efectiv folosita si numarul de locuri-km (L_km) ca expresie a capacitatii teoretice.

Parcursul mediu zilnic (P_mz), se calculeaza ca raport intre parcursul total (P_t) efectuat intr-o perioada de timp, mijloacele de pransport ale parcului si numarul masini-zile in activitate (M_za).

In cazul mijloacelor destinate inchirierii (autoturisme in sistem "rent-a-car"), pe linga acesti indicatori se mai urmareste si:

Incasarea medie pe automobile, pe zi-masina-inventar (in valuta sau in lei);

Cursul de revenire, calculat ca raport intre tariful intern, in lei (in care intra cheltuieli cu uzura masinii, salariile personalului, combustibil, reparatii, intretinere) si incasarea valutara din inchirieri sau din schimbul valutar necesar obtinerii sumei in lei pentru achtarea serviciului;

Pentru mijloacele de transport inchiriate de la alte organisme sau societati comerciale, masurarea eficientei se asigura prin intermediul indicatorilor comuni: coeficient de utilizare a capacitatii, numar de turisti transportati, numar de curse efectuate, platile si incasarile, cursul de revenire, in situatia inchirierii de la companii straine.

Particularitati apar in cazul exploatarii vaselor sau garniturilor feroviare in sistem charter. In aceste conditii, organizatorul de turism plateste tarif global de inchiriere, indiferent de modul si indicele de folosire.

Realizarea unei eficiente cit mai ridicate se realizeaza prin utilizarea capacitatii cat mai aproape de nivelul ei maxim.