TURISMUL DE MUNTE IN RETEZAT

TURISMUL DE MUNTE IN RETEZAT

Portile de intrare

Ne-am astepta ca un masiv a carui suprafata acopera aproape 850 kmp, sa ofere maselor turistice un mare numar de porti de intrare, dupa exemplul muntilor Fagarasului, strabatuti de o deasa retea de drumuri turistice care pornesc din tot atitea centre insirate ca margelele, la poalele masivului. Retezatul face exceptie si in acest domeniu, dispunind de mai putine porti de intrare decit alti masivi mai putin intinsi si aceasta din cauza invecinarii lui cu vastele intinderi alpine care alcatuiesc ceea ce s-a numit "Masivul Banatic'.

Cea mai frecventata poarta de intrare in domeniul alpin al Retezatului este situata pe versantul nordic, la iesirea din munti a Nucsorului, pe al carui versant sting se strecoara "magistrala nord-sud', artera turistica de primul ordin care strabate intregul masiv de la o margine la cealalta. La aceasta poarta mai poate fi adaugata intrarea prin Hobita-Baleia (magistrala est-vest), cea de la Riu de Mori, pe valea Zlata sau cea de la Cimpu lui Neag pe valea Buta. Putem afirma ca Retezatul este accesibil pentru marile mase turistice si din alte directii, fie dinspre apus, peste Godeanu sau Tarcu, venind de la Baile Herculane sau de la Caransebes si Muntele Mic, fie dinspre sud, venind de la Tismana, peste Oslea. Citi sint insa aceia care s-ar putea decide sa strabata, timp de citeva zile, o succesiune de munti straini de masivul Retezatului, in mare masura lipsiti de caractere alpine, acoperiti de paduri seculare, strabatuti de vai salbatice si greu accesibile, pe unde rar intilnesti vreo fiinta omeneasca, pentru a patrunde cu multe eforturi, in domeniul alpin propriu-zis al Retezatului ?

Chiar daca ne-am hotari pentru una din portile de patrundere cele mai accesibile, vom fi totusi obligati sa strabatem distante care variaza intre 8 si 13 km pe drumuri de tara, de la statiile de cale ferata pina in satele de la poalele masivului, iar de aici alte distante de 10-20 km, pina la un prim punct de adapost; marsul de apropiere este asadar ingreunat de aceste distante care se adauga la celelalte dificultati asezate in calea noastra de insasi natura terenului.

a) Cea mai favorabila poarta de intrare in domeniul alpin al Retezatului ramine aceea careia ii datoram actuala dezvoltare a turismului de munte in acest masiv, destul de putin cunoscut pina mai acum citava vreme; este poarta Nucsoarei, sat hategan asezat la marginea de nord a masivului (637 m alt.) la o departare de 19 km de orasul Hateg si la 13 km de statia de cale ferata Baiesti, pe linia Simeria-Petrosani.

Marele avantaj prezentat de aceasta poarta de intrare este drumul de cal si de picior (in parte si de caruta), care nu dureaza mai mult de 4 ore pina la primul punct de oprire: cabana Pietrile (1475 m), una din cele mai mari case de adapost din cuprinsul masivului. Magistrala nord-sud a Retezatului foloseste aceasta cale de patrundere si traverseaza apoi intregul masiv de la marginea de miaza-noapte pina la periferia sudica, trecind prin punctul de mare interes turistic Bucura si coborind in satul Cimpu lui Neag, dupa ce ne-a purtat timp de 2-3 zile prin locuri de o exceptionala frumusete.

b) O alta poarta, mai putin recomandabila decit precedenta, este aceea a satului Hobita (574 m alt.) situat pe latura rasariteana a masivului, la o departare de numai 8 km de statia de cale ferata Pui, pe linia Simeria-Petrosani si la 16 km pe sosea auto (sau 10 km pe drumul de picior), fata de cealalta mare casa de adapost din cuprinsul Retezatului: cabana Baleia (1450 m). Desi situata atit de aproape de calea ferata si de primele pante ale masivului, intrarea prin Hobita-Baleia prezinta marele dezavantaj ca ne poarta pe la periferia masivului, departe de exceptionalele centre alpine din inima Retezatului.

Magistrala est-vest foloseste aceasta poarta de intrare, dar lasa la o parte marile centre alpine (Peleaga, Papusa, Vf. Mare, Bucura, Vf. Retezat etc.), strabatind masivul de la o margine la alta, de-a lungul spinarilor prelungi ale Lancitului si Dragsanului, pentru a trece apoi peste Godeanu, pe valea Cernei, spre Baile Herculane, unde ajunge dupa 5-6 zile de drum, in majoritate petrecute in afara ariei Retezatului.

c) Un alt punct de intrare in Retezat este satul Riu de Mori, asezat la marginea de nord a masivului, la iesirea din munti a Riului Mare, la o departare de 18 km fata de orasul Hateg si 10 km de la statiile de cale ferata Cirnesti-Retezat sau Sarmisegetuza, pe linia Caransebes-Hateg; distanta de 20 km care desparte satul Riu de Mori de primul punct de adapostire - cabana Gura Zlatei (784 m alt.) - prelungeste cu cel putin o zi drumul de patrundere spre centrul Retezatului, lasindu-ne intr-o regiune periferica si anulind astfel avantajul real al apropierii punctului Gura Zlatei de poalele masivului.

d) Cea mai putin indicata poarta de intrare in domeniul alpin al Retezatului ramine aceea prin Cimpu lui Neag, comuna asezata la poalele versantului de rasarit al masivului (798 m alt.) pe valea Jiului rominesc, la o departare de 19 km de orasul Lupeni; folosirea acestei porti - pe magistrala nord-sud - este indicata numai pentru masele de turisti din Petrosani si centrele industriale invecinate, care nu au alta posibilitate de a patrunde in Retezat pe o cale mai directa, decit intrarea - mai putin recomandabila - pe la Hobita-Baleia.

Pina acum citiva ani, distanta Lupeni-Cimpu lui Neag trebuia strabatuta cu mijloace intimplatoare, cele mai adesea prin bunavointa soferilor de pe camioanele care transporta carbuni de lemn de la exploatarile forestiere din jurul satului Cimpu lui Neag pina la gara Lupeni. Astazi, in urma punerii in valoare a centrului carbonifer de la Uricani, situat la jumatatea distantei dintre Lupeni si Cimpu lui Neag, problema transportului este in mare parte rezolvata cu ajutorul trenului industrial care leaga noul centru carbonifer de orasul Lupeni.

Intrarea prin Cimpu lui Neag are o prima portiune foarte neplacuta care face din acest capat extrem al magistralei nord-sud mai mult un drum de iesire din masiv, decit unul de intrare; este vorba de marsul de apropiere dintre satul Cimpu lui Neag si primul punct de adapost, cabana Buta, mars care dureaza cel putin o jumatate de zi, din care primele ore pe un drum de tara monoton, pe malul Jiului rominesc pina la gura vaii Buta, iar de aici pe o panta foarte obositoare, pe deasupra cheilor Plesii.

Abia mai sus de cabana Buta, linga care notam si marile asezari pastorale: "Stinele la Fete' (1510 m), incepem sa patrundem cu adevarat in peisajul caracteristic retezatian, avind inaintea noastra inca o zi de mers pina in inima masivului.

Din cele de mai sus se poate trage concluzia.ca intrarea prin Nucsoara-Pietrile trebuie socotita, pe buna dreptate, cea mai convenabila pentru practicarea turismului de munte in Retezat, ceea ce justifica de altfel si exceptionala afluenta turistica ce se constata aci. Drumurile noastre in Retezat vor trebui sa fie asadar polarizate mai cu seama in jurul casei de adapost Pietrile, lasind pe planul al doilea celelalte trei porti, mult mai recomandabile pentru iesirea din masiv.

Dat fiind ca drumurile Retezatului sint in general lungi si obositoare, ceea ce face foarte indicata folosirea mijloacelor locale de transport, in special pentru grupurile numeroase sau in cazul taberelor colective, este de la sine inteles ca intrarea prin Nucsoara devine obligatorie, deoarece de aici putem recruta mai usor caii de care vom avea nevoie, mai ales in cazul unui cantonament in inima masivului.

Drumurile mult mai accesibile pentru caii de povara, desi destul de dificile, prezenta cabanei Pietrile pe parcurs si alte conditii avantajoase, fac foarte indicata intrarea in Retezat prin poarta de la Nucsoara-Pietrile.

Alte zavoare se ivesc in calea noastra, pe rindul dinauntru al "portilor' Retezatului, asezate pe crestele care inchid frumusetile majore ale masivului ca intr-o cutie magica; poporul, el insusi, le-a localizat dintr-un inceput sub numele de "porti': Poarta Bucurei.

Intr-adevar, abia ai terminat urcusul dinspre Nucsoara, pe valea Pietrile, si iata-te oprit in pragul Curmaturii Mari (2206 m), poarta inalta pe care trebuie s-o fortezi daca vrei sa te bucuri de minunatele privelisti care te asteapta dincolo, in caldarile vaste ale Bucurei si, mai departe, spre orizontul de miazazi. Iar daca urci de la Gura Zlatei pe la taul Gemenile, trebuie sa te astepti la o incercare si mai grea: Poarta Bucurei (2261 m), agatata printre turnuri si colti de granit, la limita dintre fetele cu soare si cele fara soare, ce se ridica dinainte ca o imensa perdea de piatra negricioasa. In fine, daca vii dinspre Riul Barbat si Baleia si vrei sa treci catre Lapusnic, te vei lovi de o alta poarta, tot atit de inalta este Custura Papusii (2205 m), ridicata ca o pavaza in calea celor care vor sa strabata, in curmezis, imparatia de piatra a Retezatului.

La fel cu aceste trei mari porti interioare, mai sint si altele mai inalte si mai inguste, care inchid fiecare cite un mic tezaur de frumuseti alpine: saua inalta a Pelegii (2420 m), ovalul larg al Curmaturii Pelegii (2274 m), spartura ingusta si inalta a Curmaturii Papusii (2280 m), saua Plaiul Mic (1879 m) de pe Dragsanu si altele.

Drumuri si cabane

In cuprinsul Retezatului exista azi un sistem de semne de marcaje in culori completat cu indicatoare metalice, care usureaza intr-o foarte mare masura orientarea turistilor, favorizind cresterea circulatiei turistice in masivul acesta atit de putin cunoscut pina de curind. Este o opera de mare valoare, realizata in conditii optime dupa anul 1948 si care, luata impreuna cu celelalte lucrari de orientare realizate in restul Carpatilor, fac cinste atit celor care au proiectat, cit si celor care au aplicat pe teren vastul sistem de marcaje din muntii nostri, dovedind marele interes purtat dezvoltarii turismului, de catre noua orinduire sociala.

Conformatia masivului Retezat, lipsita de zone periculoase, abrupturi inaccesibile sau vai inguste si accidentate asezate pe caile de mare frecventa turistica a facut ca lipsa unui sistem de marcaje sa nu constituie cel mai important obstacol in calea dezvoltarii circulatiei turistice. Piedicile cele mai mari au fost puse, un timp, in calea extinderii miscarii turistice din Retezat, de restrictiile de circulatie impuse de fostii proprietari ai masivului; dupa ce acest obstacol a fost inlaturat, au ramas totusi dificultatile reprezentate prin lipsa de cabane, poteci, marcaje, pe de o parte si prin cunoasterea foarte aproximativa a masivului, pe de alta parte.

Retezatul este unul din putinele noastre tinuturi de mare altitudine in cuprinsul carora drumurile turistice nu sint obligate sa treaca prin anumite locuri ; aici fantezia drumetului poate lucra in deplina libertate, cu conditia unei perfecte orientari in spatiu. De cele mai multe ori singura obligatie a turistului dornic de drumuri noi, este doar aceea de a sti sa foloseasca judicios fie "lasatorile' dintre pilcurile de jnepeni, adica zonele libere care strabat ca niste alei inguste si intortocheate paduricile compacte de jnepeni ce alcatuiesc adevarate centuri de conifere tiritoare, fie "surloaiele' care brazdeaza versantii piscurilor si crestelor, hornuri largi adesea pline de un grohotis foarte nestabil, pe unde se poate cobori in panta pronuntata de pe unele creste sau piscuri, in fundul caldarilor.

Drumurile turistice clasice din masivul Retezatului nu sint asadar obligatorii, ca in alti masivi; ele pot fi completate printr-o infinitate de variante, pot fi combinate la voia noastra, pot fi scurtate sau prelungite, cu conditia unei perfecte cunoasteri a infatisarii masivului. Nimic nu ne poate opri de a porni pe un drum clasic si de a ne intoarce pe o varianta mai putin frecventata sau chiar creata de fantezia noastra; putem afirma ca - intocmai florilor celor mai frumoase - imaginile cele mai fermecatoare nu se intilnesc pe potecile cele mai batute.

Caldarile vaste ale Retezatului pot fi strabatute in orice directie, cu dificultatile pe care ni le pun in cale numai conditiile naturale ale terenului; piscurile cele mai inalte pot fi atinse pe toate fetele, cu exceptia citorva zone de abrupt rezervate alpinistilor si despre care vom vorbi mai departe; majoritatea lacurilor pot fi vizitate de pe marile drumuri turistice, cu mici abateri de la itinerariile dinainte stabilite.

De multe ori, ratacind peste intinderile solitare ale Retezatului, vom intilni - din loc in loc - gramezi mai mari sau mai mici de pietre, care par sa indice directia generala a unui drum. Acestea sint asa-numitele "momii' ale Retezatului, pe care ciobanii le intretin si le completeaza, adaugind o mica lespede ori de cite ori au prilejul. Este un stravechi mijloc local de orientare in zonele pastorale de mare altitudine, unde nu exista alte posibilitati de orientare in spatiu pentru cei obligati sa strabata masivul de la o margine la alta, pentru a ajunge din satele hategane pina la stinele asezate in zonele periferice, mai accesibile vietii pastorale. Avem datoria sa respectam si sa continuam acest vechi obicei specific Retezatului, ducind mai departe practica ancestrala de a aseza cite o mica piatra pe virful "momiilor' intilnite in calea noastra si pe care le vom folosi, la nevoie, pentru propria noastra orientare, mai ales pe vreme de ceata.

In ceea ce priveste caracterul general al drumurilor turistice din cuprinsul Retezatului, trebuie sa amintim ca aproape toate drumurile sint de egala dificultate si uniforme ca infatisare, daca ne referim numai la lungimea lor si la dificultatile terenului; ele sint, pe de alta parte, deopotriva de accesibile, daca ne referim la lipsa totala a obstacolelor de mare clasa alpina, pe drumurile turistice clasice.

Retezatul este strabatut, de la o margine la alta, de doua mari drumuri turistice, de-a lungul carora s-a canalizat inca de la inceput circulatia turistica cea mai intensa; pornind de la cele patru puncte cardinale si incrucisindu-se aproximativ in centrul masivului, aceste doua "magistrale turistice' deservesc si cele doua mari cabane ale Retezatului, usurind astfel accesul maselor de turisti spre inima masivului.

Magistrala nord-sud este cea mai frecventata artera turistica din Retezat, pe care-l strabate de-a curmezisul, dinspre satul Nucsoara, din Tara Hategului, pina la Cimpu lui Neag, din depresiunea Petrosani, pe valea Jiului rominesc. In drumul ei, magistrala nord-sud atinge cabana Pietrile, lacul Bucura si, trecind pe linga micuta casa de adapost Buta, coboara in valea Jiului, folosind pe toata lungimea ei de peste 35 km (circa 2 zile de drum), o poteca de cal si de picior, marcata si foarte bine intretinuta, fara puncte prea dificile.

Magistrala est-vest strabate masivul dinspre periferia lui estica, satul Hobita la izvoarele Streiului, trece pe linga marea cabana Baleia,.apoi pe la izvoarele Riului Barbat si peste Custura Papusii si - dupa ce se incruciseaza cu magistrala nord-sud in saua Plaiul Mic - se prelungeste pina la marginea de apus a masivului, peste Dragsanu si Retezatul Mic, facind legatura cu vecinii Retezatului: Godeanu si Tarcu spre valea Cernei - Herculane sau Muntele Mic - Caransebes. Magistrala est-vest foloseste si ea o poteca de cal si de picior, de asemenea marcata, bine intretinuta si lipsita de puncte prea dificile.

Mai putem cita si alte drumuri turistice in cuprinsul Retezatului, dar niciunul din ele nu mai reprezinta importanta celor doua magistrale, fie ca este vorba de drumul care leaga cabanele Pietrile si Baleia, pe un traseu destul de dificil, fie ca este vorba de celelalte drumuri care urca dinspre cabana Gura Zlatei spre centrul masivului, peste Radesul Mare - Zanoaga sau prin valea Gemenile.

Ceea ce trebuie sa urmarim in stabilirea traseelor noastre este vizitarea cit mai multor lacuri alpine, cele mai atragatoare elemente ale peisajului turistic al Retezatului. Masivul fiind lipsit deocamdata de un adapost central, situat in zona lacului Bucura, traseele de mare interes turistic vor fi conditionate de asezarea periferica a celor doua cabane mari: Pietrile si Baleia, precum si de asezarea identica a celor mai marunte: Gura Zlatei, Gura Apei si Buta.

In aceste imprejurari trebuie sa subliniem marea importanta a casei de adapost Pietrile, care ramine cel mai potrivit centru turistic din Retezat; este insa de la sine inteles ca oricit am cauta ca drumurile noastre sa graviteze in jurul acestei case de adapost, din cauza asezarii ei periferice nu vom reusi sa atingem punctele cele mai interesante decit cu pretul a cel putin doua zile de mers, dus si intors.

Nu sint multi ani de cind, pe tot cuprinsul Retezatului nu exista decit o singura casa de adapost, cabana Pietrile (1475 mj), veche de aproape doua decenii, ramasa pina azi cea mai frecventata si cea mai iubita de drumeti, desi nu este cea mai incapatoare. Asezarea ei la mica apropiere de "poarta' Nucsoarei, pe traseul cel mai cunoscut pentru ca este si cel mai scurt, a facut din vechea casa de adapost, situata pe fundul vaii Stinisoarei, o importanta baza turistica a Retezatului.

Cabana Baleia (1450 m), cu voluminoasa ei constructie, a aparut mai tirziu pe meleagurile Retezatului; cu marea ei capacitate de gazduire si cu soseaua de automobil care o deserveste, aceasta casa de adapost ar fi putut lua repede locul cabanei Pietrile, ca baza turistica de primul ordin, daca n-ar fi fost dezavantajata de asezarea ei prea periferica, la marginea de rasarit a masivului.

Datorita straduintelor Sectiei de Turism si Excursii de pe linga Consiliul Central al Sindicatelor, au fost puse in functiune alte trei cabane care - desi nu sint atit de incapatoare ca primele doua - sint totusi de un mare folos pentru dezvoltarea turismului in Retezat, fiind asezate in punctele lipsite pina acum de prezenta unor adaposturi sigure si permanente.

Cabana Buta (1580 m), situata pe versantul sud-estic al masivului, este un vechi adapost care era mai mult inchis decit deschis, turistii fiind nevoiti sa apeleze la adapostul oferit de marea asezare pastorala din apropiere: "Stinele la Fete'; astazi avem aici o cabana permanenta, pe traseul magistralei nord-sud, la citeva ore de urcus din comuna Cimpu lui Neag.

Cabana Gura Zlatei (784 m), situata pe versantul nordic al Retezatului, pe cursul Riului Mare la confluenta cu valea Zlatei, este una din cele mai accesibile case de adapost din cuprinsul masivului, fiind deservita de o sosea carosabila care o leaga de satul Riu de Mori si gara Sarmisegetuza, pe o distanta de 24 km.

Cabana Gura Apei (945 m), se afla pe cursul vaii Riului Mare, 8 km mai sus de Gura Zlatei, la confluenta a trei mari ape de munte: Lapusnicul Mare, Lapusnicul Mic si Riul Ses, fiind si ea deservita de aceeasi sosea care trece pe la casa de adapost Gura Zlatei, oprindu-se in punctul Gura Apei.

In general, daca vrem sa vizitam masivul pe indelete, vom fi obligati sa facem sacrificiul unui cantonament in conditii destul de grele, in centrul geografic al masivului si anume pe malurile lacului Bucura, adapostindu-ne nu sub steiul cel mare numit ,,Bordul Bucurei' si folosit de "bouari' in perioada pastorala, ci sub un cort incapator care ne va oferi un adapost incomparabil mai civilizat.

Acest sacrificiu se va transforma intr-un veritabil izvor de nebanuite placeri si bucurii, daca vom invata sa organizam un cantonament in corturi; in acest caz, pe linga garantia ca nu ne va ramine nici un coltisor necunoscut din tot ceea ce are Retezatul mai caracteristic si mai interesant, vom pretui si usurinta cu care vom strabate distantele, considerabil scurtate, care ne vor desparti de punctele situate la periferia masivului.

Perspectivele alpinismului tehnic

Despre problema eventualelor perspective ce sint rezervate practicarii alpinismului tehnic in cuprinsul Retezatului nu s-a spus nimic pina acum, desi exercitarea acestei forme supreme a turismului de munte in zonele de mare altitudine ale masivilor nostri cristalini, a devenit o problema esentiala cu care au si fost confruntati alpinistii nostri, in clipa cind s-a hotarit trimiterea lor peste hotare.

Poza 09-16

Cind alpinismul nostru a simtit nevoia de a-si extinde aria de dezvoltare dincolo de hotarele Bucegilor, unde acesta s-a nascut si s-a dezvoltat, el a trecut in domeniul Pietrei Craiului, unde staruintele autorului acestor rinduri au deschis alpinismului tehnic numeroase cai noi (14); el nu s-a extins insa in Retezat, din cauza presupunerii (pe care nimeni nu a zdruncinat-o la timp) ca masivul acesta reprezinta un domeniu nepotrivit pentru practica alpinismului de stinca, lipsindu-i elementul esential - abruptul - cu toata varietatea lui de posibilitati de escalada: pereti verticali, creste aeriene, vai abrupte etc.

Aceasta presupunere era numai in parte justificata, deoarece un cercetator atent ar fi putut constata ca Retezatul ofera totusi suficiente posibilitati de escalada pentru a face din el masivul specific "turelor de granit' pe care alpinismul nostru era obligat sa le inscrie la activul sau.

Lipsa de interes manifestata in trecut de alpinismul tehnic rominesc fata de masivul Retezatului, nu mai putea avea nici o justificare din momentul in care s-ar fi stabilit care sint in realitate perspectivele de dezvoltare ale acestuia in cuprinsul Retezatului, de-a lungul unor ture de stinca daca nu dintre cele mai dificile, cel putin din cele mai spectaculoase, data fiind infatisarea abruptului - caracteristica Retezatului - si structura granitica a stincii.

In cursul cercetarilor mele din anii 1944-1948, am reusit sa identific in cuprinsul vastului domeniu alpin al Retezatului, citeva zone de interes alpin tehnic, limitate ca numar si arie de desfasurare si situate exclusiv in abrupturile nordice ale piscurilor Retezat, Bucura, Peleaga, Papusa si Judele. O examinare atenta a acestor zone limitate m-a ajutat sa identific o serie de eventuale trasee de stinca, cu caracter de escalada superioara, care ar deschide mari perspective de dezvoltare alpinismului tehnic in regiunile granitice ale muntilor nostri.

a) In abruptul nordic al virfului Retezat (2484 m) se gaseste o portiune de o inclinare pronuntata, care alcatuieste peretele caldarii glaciare a Steviei, deasupra lacului cu acelasi nume, situat la altitudinea de 2060 m; prezenta acestui abrupt, cu suficiente posibilitati de escalada, in apropierea casei de adapost Pietrile, poate constitui de buna seama principalul argument pentru ca tinutul Steviei sa intre cit mai curind in patrimoniul alpinismului.

Strinsa intre peretii abrupti si inalti ai Lolaiei, Retezatului si muchiei Valereasca, strajuita lateral de piscurile Lolaia (2278 m) si Preluci (2281 m), iar in fund de Vf. Retezat, caldarea Steviei este o incinta pustie si salbatica, izolata la marginea de nord a masivului, in afara marilor drumuri turistice. Peretele care se ridica deasupra caldarii si taului Steviei ar putea oferi o serie de trasee de escalada in granit, pe o diferenta de nivel de cel putin 200 m, iar creasta nordica a virfului Retezat, care coboara in panta accentuata pina in Strunga Retezatului (2213 m), pe o diferenta de nivel de 250 m, ar putea constitui si ea perspectiva unui traseu alpin destul de interesant.

b) Abruptul nordic al Bucurei se inalta deopotriva deasupra fundului caldarii Stinisoarei cit si a Pietrilor, dominind cu peretii lui intunecati si ruinati cele doua lacuri: Stinisoara si Pietrile, aflate la altitudinea comuna de 1990 m.

Deasupra caldarii Stinisoarei acest abrupt - aflat intr-o inaintata faza de dezagregare - se intinde pe o lungime apreciabila intre Custura Retezatului si creasta care constituie inceputul muchiei Stinisoarei; zona superioara a abruptului poate fi atinsa de pe umarul glaciar care face ocolul caldarii, la altitudinea mijlocie de 2200 tn, dupa cum crestele laterale pot fi atinse din Saua Retezatului (2251 m) si respectiv Saua Stinisoarei (2150 m).

Rezulta deci ca eventualele ture de stinca de pe acest mare perete de granit, in conditiile inca necunoscute pe care le prezinta stinca, nu ar putea trece de 150 m diferenta de nivel. Piscul principal Bucura I (2436 m) nu ofera nimic exceptional din punct de vedere alpin, in afara de linia accidentata dar practicabila a Custurii Retezatului; in schimb, virful Bucura II (2373 m), care se ridica maret si intunecat deasupra taului Pietrile, ofera o intreaga gama de posibilitati de escalada atit pe traseul frontal al crestei lui nordice, care se inalta din Saua Stinisoarei pe circa 120 m diferenta de nivel, cit si pe fetele dinspre fundul caldarii Pietrile, unde un imens "diedru' se inalta impresionant, constituind piesa de mare greutate a peisa-jului alpin din aceasta regiune (foto 1).

Fara sa marcheze diferente de nivel mai mari de 150-200 m, socotite de la baza piramidei unde se asterne un vast cimp de bloouri granitice, fetele acestui diedru prezinta citeva hornuri inclinate si citeva creste secundare de o accesibilitate destul de suspecta, datorita rocii aflata in plina dezagregare.[1]

c) Abruptul nordic al piscului Peleaga (2511 m) nu prezinta nici un interes pentru practica alpinismului tehnic; in schimb, zona de mare altitudine care se desfasoara alaturi de acest pisc suprem al masivului, in jurul Coltilor Pelegii (2475 m), ofera o bogata serie de trasee de escalada de-a lungul unor creste zimtate, a caror diferenta de nivel nu poate fi mai mica de 200 m, intrerupte de platforme si locuri de regrupare mai accesibile decit fetele diedrului Bucura II (foto 2).

Situati la apus de monumentalul "dom' al Pelegii, de care ii desparte Strunga Pelegii (2420 m), cea mai inalta strunga din intregul masiv, Coltii Pelegii reprezinta asocierea impresionanta a unor numeroase ,,sulite granitice', ridicate deasupra caldarii finale a Vaii Rele, supranumita popular ,,La Borzii Vineti' (foto 3).

La acestea am mai putea adauga un traseu frontal, care ar urmari creasta nordica a Coltilor Pelegii, mai putin inclinata decit abruptul si care urca din Saua Pietricelelor (2192 m), pe o diferenta de nivel de circa 280 m.

d) Abruptul nordic al piscului Papusa I (2502 m) se ridica pe latura opusa a caldarii "La Borzii Vineti', in fata Coltilor Pelegii, deasupra grupului celor sase lacuri denumite: "taurile Vaii Rele'. De data aceasta ne gasim in prezenta unui perete care se ridica aproape vertical, pe o diferenta de nivel de circa 200 m, dominind intregul peisaj alpin cu fetele lui granitice de o mare inclinare, aparent slefuite, asupra accesibilitatii carora facem serioase rezerve.

e) Vf. Judele (2382 m) ofera doua posibilitati minore de escalada in granit. In primul rind, ar putea fi atacata creasta care se inalta din Poarta Bucurei (2261 m), trece apoi peste piramida pe care am numit-o "Turnul Portii' (2320 m) si dupa o serie de denivelatii cu caracter aerian sfirseste pe un virf secundar al Judelui (2370 m) (foto 4).

In al doilea rind, ar mai putea fi atacata fata nordica a acestui pisc secundar, care cade direct catre zonele superioare ale caldarii Gemenilor, pe o diferenta de nivel de circa 100 m, pina la marile depozite de grohotis care acopera tot fundul caldarii, incepind de la baza acestui pisc.

f) La cele de mai sus ani putea adauga creasta ascutita si destul de aeriana pe care am numit-o "Pintenul Slaveiului', creasta care se inalta pe dreapta vaii superioare a Bucurei, in prelungirea Custurii Slaveiului, astupind vederii noastre caldarea adinca pe fundul careia se afla minunatul lac glaciar suspendat Slaveiu.

Pintenul Slaveiului, cu punctul lui de maxima altitudine situat la 2117 m, ofera un traseu frontal mai mult spectaculos si plin de pitoresc decit de exceptionale dificultati, precum si o serie de mici escalade care nu pot depasi diferente de nivel de 100 m, foarte potrivite pentru instalarea unei scoli de alpinism tehnic in granit, cu baza la lacul Bucura, in imediata apropiere.

Acestea ar fi, dupa cite stim noi, posibilitatile de extindere a alpinismului tehnic in cuprinsul Retezatului, intr-o roca exclusiv granitica. Ramine de buna seama sa se confirme sau sa se infirme constatarile noastre, aducindu-se rectificarile necesare unor afirmatii si presupuneri pe care le infatisam aci discutiei generale; noi raminem insa la convingerea ca aceste posibilitati de escalada, intr-un teren granitic absolut virgin din punct de vedere al ascensiunilor, sint de natura sa faca din masivul Retezatului un mare centru de alpinism tehnic in granit, cu toate ca roca prezinta puternice fenomene de dezagregare.

De altfel forul competent - Comisia Centrala de Alpinism - a si organizat in vara anului 1956 o serie de ture de prospectiuni alpine in Retezat; acest inceput trebuia sa vina, in interesul dezvoltarii si propasirii alpinismului rominesc, la a carui raspindire in jurul marilor mase turistice a contribuit si autorul acestei lucrari, cu modestele sale puteri.

Lacurile Retezatului

Principalul element de atractie al masivului Retezat, asa cum se prezinta el astazi, dupa o viata geologica extrem de framintata, il constituie lacurile alpine. Acestea sint minunatele "ochiuri de mare' pe care le intilnim peste tot locul, mai sus de 1800 m altitudine, podoabe de mare pret pentru turismul de munte, ascunse pe fundul caldarilor unde stau de secole ferite de vint, departe de privirile indiscrete ale oamenilor, in spatele unor bariere de jnepeni greu de strabatut, sau al unor creste taiate in piatra dura, ca niste imense draperii de granit.

De cele mai multe ori nu este de loc usor sa razbati pina la ele; dar cind ai reusit vei putea privi, plin de o neuitata bucurie, cum pe oglinda lor lucitoare se joaca in mii de scinteieri razele oblice ale soarelui, cum pastravii punctati cu rosu lasa in urma lor sute de cerculete concentrice sau cum pe albastrul cerului se rotesc maiestos stoluri de vulturi falnici, aruncind pe luciul lacului linistit, dira neagra a siluetelor lor.

Deseori, pe malurile joase ale unui tau singuratic, vei putea zari silueta zvelta si plina de eleganta, a sfioaselor capre negre venite sa se adape in fapt de zi sau in buza noptii, la izvorul tuturor izvoarelor, acolo unde apa este mai limpede si mai curata decit lumina unei dimineti de primavara. Prezenta lacurilor de munte in cuprinsul Retezatului este strins legata de existenta fostilor ghetari alpini si a urmelor lasate de acestia; in conditiile extrem de favorabile in care au trait si s-au dezvoltat acesti ghetari in Retezat, este limpede ca numai acest masiv putea deveni "paradisul lacurilor alpine' din Carpati.

In mijlocul acestui univers lacustru drumetul rataceste dezorientat, nestiind ce sa admire mai intii: frumusetea, proportiile, cadrul natural, ale marelui lac Bucura; masivitatea severa a Taului Negru; intinderile de apa ale Zanoagei Mari, care umple fundul adinc al unui "gavan' agatat la izvoarele Judelui: frumusetea mult graitoare a minunatului tau al Tapului, inchis intre pereti inalti si ruinati; Galesul, rotund ca un disc, cu sclipiri de otel sau romantica asezare a taului Gemenile, care impresioneaza atit de puternic prin cadrul sau salbatic, izolat, plin de farmec, in mijlocul unei regiuni foarte putin frecventata ?

Intre frumoasele "lacuri insirate' de pe valea superioara a Bucurei: Lia, Ana, Viorica, Florica si micutele dar splendidele "tauri agatate' (Taul Agatat, Taul Portii, Taul Rasucit, Taul Adinc etc.), alegerea este foarte grea. Intre fermecatoarele tauri singuratice aruncate la periferia masivului, in caldari dominate de pereti inalti si prapastiosi (Peleguta, Zanoguta, Taurile Hadesului, Taul Vasielului, Taul Ascuns) si celelalte "tauri insirate' de pe flancul nordic al Custurii (Taurile Custurii), care ocupa treapta cea mai inalta din intregul lant al Carpatilor, cine poate hotari care sint cele mai frumoase ? intre zecile de taulete mici, risipite cu darnicie pe toata intinderea masivului, cine ar putea spune care este cel mai frumos, cel mai pitoresc, cel mai caracteristic ?

Un fapt este neindoios: Retezatul este masivul cel mai bogat in lacuri alpine din intregul lant carpatis, desi in lucrarea sa despre muntii Fagarasului, prietenul nostru din Sibiu Dr. B. Szallay (32) descrie sau citeaza peste o suta de lacuri (mai exact 113) cifra pe care o gasim reprodusa in toate publicatiile turistice ulterioare. Supusa unei serioase verificari in cursul unei expeditii geografice organizate in anii 1956 si 1957, cifra de mai sus a suferit insa serioase modificari in sensul ca aproape doua treimi din lacurile indicate sint semipermanente sau chiar neidentificabile pe teren, disparute prin secare sau devenite simple mlastini, baltoace etc.; numai vreo 50 sint adevarate lacuri alpine ele ghetar, celelalte fiind situate pe diferite coame laterale, in seile largi de pe creasta sau pe fundul unor vai adinci, departe de zona.alpina a masivului.

Ne-am ferit sa cadem in aceeasi greseala cind am catalogat lacurile Retezatului, impunindu-ne drept unic criteriu originea lor glaciara (directa sau indirecta), precum si permanenta lor; am ajuns totusi la cifra de 82 lacuri, din care numai doua sint de origine sigur neglaciara si unul este definitiv disparut; in schimb printre celelalte, unul este cel mai intins lac alpin din Carpati (Bucura), altul este cel mai inalt (Taul Mare al Custurii), vreo zece pot fi socotite drept cele mai mari lacuri de munte din tara noastra (Bucura, Zanoaga, Taul Negru, Gemenile, Galesul, Slaveiu, Taul Mare al Custurii, Taul Tapului, Ana, Peleaga), iar alte vreo 40-50 sint de o frumusete neindoielnica si de o permanenta indiscutabila.

Lacurile din Retezat sint opera directa sau indirecta a puternicei activitati a ghetarilor alpini, desfasurata in cuprinsul masivului la inceputul perioadei cuaternare. Ele se prezinta fie sub o infatisare glaciara clasica (Bucura, Zanoaga Mare, Taul Negru, Galesul, Gemenile, Taurile Pelegii, Taurile Custurii, etc.), fie mai putin definite sub acest aspect (Bucurelul, Taul Urit, taurile din Valea Rea, Taurile Papusii; unele din ele se gasesc pe fundul unor marete caldari de ghetar (Slaveiu, Zanoguta, Judele, Taul Stirbului), altele sint insirate pe cursul unor vai glaciare (Lia, Ana, Viorica, Florica, Taurile Custurii), altele sint ascunse pe fundul unor pilnii adinci (Taul Tapului, Taul Adinc) sau pierdute printre grohotisuri imense (Taul Ascuns, Taul Stirbului). In timp ce unele vai si caldari au suferit grave modificari care le-au facut uneori de nerecunoscut (de pilda cele din Radesul Mare, pe versantul nordic al masivului), lacurile alpine au ramas sa ne vorbeasca despre maretia si puterea fostilor ghetari care au locuit in aceste regiuni ale Carpatilor; ele prezinta intr-o proportie coplesitoare semnele vizibile ale actiunii acestor puternice mase de gheata, pe locurile unde-si oglindesc azi fermecatoarea lor frumusete.

Lacurile alpine nu au luat nastere chiar in timpul retragerii ghetarilor; ele s-au format ulterior acestui mare eveniment din istoria recenta a pamintului nostru, in adinciturile sapate de acestia printr-o indelungata roadere a stincilor, acolo unde s-au adunat apoi anele rezultate din topirea zapezilor, din ploi si din izvoare. Astfel au luat nastere aceste lacuri ale caror ape stau si azi in spatele unor valuri de pietris glaciar (morene) sau al unor diguri puternice sapate de ghetar chiar in stinca, usor de recunoscut si unele si altele, pe fruntea marilor lacuri Bucura, Galesul, Taul Negru, Zanoaga, Gemenile, Slaveiul si Peleaga sau a lacurilor de vale glaciara: lacurile insirate ale Bucurei si Taurile Custurii.

Alte lacuri alpine s-au nascut si mai tirziu dupa disparitia ghetarilor, prin adunarea apelor in spatele unor valuri de grohotis ingramadite de-a curmezisul unor trepte sau platforme ramase de pe urma ghetarilor si pe care acestia nu au mai avut timpul sau puterea sa le mai roada in adincime. Printre aceste lacuri "de baraj', trebuie sa mentionam cele peste cincizeci de "taulete' marunte, imprastiate ca niste margaritare pe tot cuprinsul Retezatului.

Printre aceste numeroase ramasite ale puternicilor ghetari alpini din Retezat sint foarte putine exceptii si anume: doua lacuri de origine sigur neglaciara (Taul Scorotii si Taul dintre Brazi) si alte doua a caror origine este discutabila (Taurile Papusii); in rest, niciunuia din lacurile Retezatului nu i se pot tagadui legaturile, mai mult sau mai putin directe, cu puternica actiune a ghetarilor, de la a caror disparitie s-au scurs nenumarate veacuri.

Lacurile Retezatului au in general un caracter permanent, rezistind celor mai excesive perioade de seceta, cum a fost de pilda cea din 1946, cu toate ca mai mult de jumatate din numarul lor sint lacuri marunte, expuse mai usor pericolului secarii temporare sau chiar definitive. Printre lacurile care seaca in fiecare an catre finele verii, sint patru dintre taurile din Valea Rea, doua taulete de linga Poarta Bucurei, o mica anexa a Zanoagei Mari, lacul Bucurelul si Taul Spurcat; un singur lac a disparut definitiv: Taul Secat de linga Groapa Seselor. Aceasta remarcabila rezistenta a lacurilor alpine reprezinta una din problemele interesante ale Retezatului, a carei rezolvare am incercat s-o obtin asa cum am aratat in alta lucrare (17).

Rezistenta lacurilor din Retezat nu se datoreste - asa cum ne-am putea inchipui - prezentei unor abundente izvoare de suprafata; dimpotriva, spre deosebire de alti masivi, aproape trei patrimi din lacurile Retezatului sint lipsite de astfel de izvoare si totusi puterea lor de rezistenta nu este prea mult micsorata. Termenul de "izvoare de suprafata' nu-i folosim la intamplare, ci vrem sa subliniem tocmai ca numai prezenta unor "izvoare ascunse' ar fi putut da solutia problemei. In cautarea acestei solutii, am fost atras de ideea unor mari depozite de zapada intarita, a caror existenta era de mult banuita sub imensele bolovanisuri de pe fundul caldarilor, in jurul unora din lacuri. Nu raminea de gasit decit dovada ca apa rezultata din topirea lenta, uniforma si permanenta a acestor zapezi subterane, acumulate in timpul lungilor ierni ale Retezatului si intarite pe loc, ar putea deveni sursa de alimentare a lacurilor lipsite de izvoare de suprafata.

Acest lucru l-am dovedit in cazul Taului Adinc, un lac lipsit de izvoare de suprafata, ale carui mari variatii de contur si volum, urmarite metodic, ne-au ajutat sa gasim solutia problemei (17).

Printre lacurile alpine ale Retezatului se gasesc cele mai inalte exemplare din muntii nostri: Taurile Custurii (Taul Mare: 2270 m, Taul Mic: 2250 m precum si alte opt lacuri asezate in jurul nivelului de 2200 m.

Pentru a ne convinge ca acest nivel reprezinta o treapta exceptionala, trebuie sa amintim ca lacurile din muntii Rodnei, de pilda, abia ajung pina la 1970 m (Buhaiescu de sus), ca in Paring cea mai mare inaltime atinsa este de 2160 m (un mic lac din complexul Gilcescu-Gauri) si ca numai lacurile din muntii Fagarasului egaleaza ca inaltime pe cele ale Retezatului: Capra (2241 m) si Iezerul Podu Giurgiului (2249 m).

Sintem asadar indreptatiti sa sustinem ca regiunea ocupata pina in ultimul moment de ghetarii alpini ai Retezatului s-a mentinut in jurul nivelului de 2000-2200 m, fapt dovedit de prezenta a 85% din lacuri intre aceste limite, acolo unde ghetarii si-au sapat lacasurile; sintem in prezenta unei zone bogateatit cantitativ cit si calitativ, cuprinzind nu numai cele mai multe, dar si cele mai mari lacuri din intregul masiv.

Celelalte lacuri ocupa o zona de mijloc (1800-2000 m), unde putem identifica in special lacurile "suspendate': Zanoaga Mare, Zanoguta, Slaveiu etc.; cea de a treia zona, situata sub 1800 m (subalpina), acolo unde fostii ghetari incepeau sa se intinda de-a lungul vailor, parasind caldarile de origine si apropiindu-se de punctul de topire, nu mai adaposteste nici un lac de ghetar, unicul exemplar intilnit in aceasta zona inferioara (Taul dintre Brazi). fiind de alta origine.

Interpretarea elementelor dimensionale ale lacurilor Retezatului ne conduce la unele concluzii tot atit de interesante ca si interpretarea elementelor altimetrice. O comparatie intre acestea si elementele corespunzatoare ale lacurilor din muntii Fagarasului (al doilea mare centru de lacuri alpine din tara noastra) ne va intari convingerea ca masivul Retezatului detine primul loc in ceea ce priveste complexitatea, numarul si proportiile lacurilor alpine din tara noastra, in sensul ca lacurile cele mai mari din muntii Fagarasului (Bilea, Podragu, Capra, Urlea, Galbena, Caltun, Avrig) pot ii puse alaturi numai de lacurile modeste ale Retezatului.

Intr-adevar, in timp ce nici unul din lacurile Fagarasului nu depaseste 5 ha, trei din lacurile Retezatului intrec cu mult aceasta cifra (Bucura, Zanoaga Mare, Taul Negru), iar alte sapte depasesc 2,5 ha (Galesul, Ana, Gemenile, Slaveiu, Taul Mare al Custurii, Taul Tapului, Peleaga). In muntii Fagarasului, numai doua lacuri depasesc lungimea de 1 km cu malurile lor rasucite (Bilea si Podragu), iar celelalte se gasesc cu mult sub aceasta cifra, pe cind in Retezat, patru lacuri ating sau trec cu mult de 1 km prin lungimea malurilor lor (Bucura, Zanoaga Mare, Taul Negru, Taul Mare al Custurii), iar alte 7-8 se gasesc dincolo de limita de 500 m (Ana, Slaveiu, Peleaga, Taul Rasucit, Gemenile, Galesul, Taul Tapului, Viorica). Suprafata totala a lacurilor din Retezat insumeaza cca. 73 ha, in timp ce lacurile din muntii Fagarasului abia totalizeaza 40 ha: volumul total al apelor scoate in evidenta masivitatea lacurilor alpine din Retezat prin rezervele lor de apa de aproape 6 mii. mc, fata de 1,5 mii. mc in muntii Fagarasului.

Iata asadar ce surprize ne rezerva masivul Retezatului, privit si prin prisma obiectiva a cifrelor exacte, nu numai prin mijlocirea subiectiva a simturilor noastre, oricind susceptibile de o justificata exagerare, fermecate si incintate de frumusetile grandiosului peisaj alpin al Retezatului.

De buna seama, se gasesc printre lacurile din Retezat multe "ochiuri' si "taulete' pe care le-am putea aduna intr-o familie asa-zis "liliputana'; ele sint cele mai numeroase, raspindite pe tot cuprinsul masivului, fie in jurul lacurilor mari, fie izolate pe treptele cele mai inalte, fie pierdute printre spinari de "berbeci' (urme de roadere ale ghetarilor de,odinioara), prin grohotisuri haotice sau prin nepatrunse desisuri de jnepeni. Cu toate dimensiunile extrem de reduse ale acestor "miniaturi lacustre', aceasta nu le-a impiedicat pe unele din ele sa fie foarte cunoscute si exceptional de frumoase (Taul Agatat, Tauletul Stinisoarei, Taul dintre Brazi, Taul Vasielului, Taul Spurcat, Zanoagele Galesului, Zanoagele Gemenilor etc.); cele mai multe dintre ele nu au meritat insa atentia unui nume propriu din partea localnicilor, asa ca ramin si mai departe anonime pentru marea masa a turistilor.

Se poate afirma ca lacurile Retezatului manifesta o neindoielnica tendinta de a se grupa in "familii' sau "asociatii', tendinta care se intilneste tot atit de limpede si in muntii Paringului, mai putin in muntii Rodnei si aproape de loc in muntii Fagarasului, adica numai acolo unde zonele superioare ale vailor alpine sint alcatuite din mai multe caldari glaciare grupate la un loc si nu acolo unde fiecare vale isi are caldarea ei glaciara. Daca in Paring gasim cea mai numeroasa familie de lacuri alpine (25 de lacuri asociate in caldarile gemene Gauri si Gilcescu), in schimb in Retezat gasim cele mai multe familii lacustre, cea mai numeroasa fiind asezata la izvoarele Nucsorului, unde intilnim 20 de lacuri adunate in cele patru caldari de la obirsia Nucsorului (Galesul, Valea Rea, Pietrile si Stinisoara).

Cea mai bine organizata familie de lacuri alpine din Retezat ramine insa tot Sistemul Bucura, unde un numar de 17 lacuri alcatuiesc - in vasta caldare glaciara de la izvoarele Bucurei, intinsa pe mai mult de 8 kmp - o familie exceptional de bine inchegata, in mijlocul careia nu mai putin de 1,4 lacuri sint "insirate' de-a lungul vaii, ca perlele pe firul unui colier.

Pe de alta parte, la izvoarele torentului Zlata (in caldarile Gemenile si Birlea), intilnim o grupare de 9 lacuri alpine, iar la izvoarele torentului Judele (caldarile Judele, Zanoaga si Zanoguta) gasim o alta asociatie lacustra care numara 16 exemplara raspindite la obirsia vaii, dar strins legate intre ele; in fine, la obirsia Riului Barbat, in vasta caldare a Custurii, intilnim o ultima asociatie de 8 lacuri alpine, agatate pe pantele greu accesibile ale caldarii, dintre care patru sint strins legate intre ele.

Tinind seama de faptul ca torentii Lapusnicului, Bucurei, Judelui si Zlatei stau in realitate la obirsia Riului Mare, putem afirma ca bazinul alpin al acestui viguros riu de munte aduna la un loc cel mai mare numar de lacuri alpine de pe tot cuprinsul muntilor nostri si anume: 46 de lacuri grupate in diferite puncte ale masivului, asigurind acestui riu de munte rezerve permanente de apa de vreo 5 mii. mc.

O asemenea grupare lacustra nu mai intilnim nici in Paring, unde bazinul alpin al Lotrului numara 35 de lacuri, nici in muntii Rodnei, unde bazinul Borsei nu reuseste sa grupeze decit 8-10 lacuri, cu atit mai putin in muntii Fagarasului, unde conditiile fizico-geografice ale muntelui inalt nu permit bazinelor superioare ale torentilor sa grupeze prea multe lacuri.

Pentru a da drumetilor, care se indreapta in numar tot mai mare catre maretele culmi ale Retezatului, prilejul de a cunoaste si a admira cele mai reprezentative podoabe ale acestui masiv: lacurile alpine, voi prezenta mai departe un numar de circuite care ii vor conduce fie pe malurile celor mai multe din lacurile Retezatului, fie in imediata lor apropiere. In acest fel, o data cu strabaterea intinderilor de piatra ale masivului, drumetii vor putea realiza si vizitarea marilor lacuri ale Retezatului, fapt care trebuie sa constituie obiectivul lor principal

Este o formula care nu poate fi aplicata decit in cuprinsul masivului Retezat, care se arata a fi - si din acest punct de vedere - o unitate geografica si turistica inzestrata cu insusiri pe care nu le prezinta alti masivi.

Am socotit ca punctele de plecare cele mai favorabile pentru vizitarea lacurilor Retezatului nu pot fi decit cabanele Pietrile, Baleia si Gura Zlatei si am orinduit circuitele atit in functie de asezarea acestor trei cabane, cit si de modul de organizare naturala a lacurilor si caldarilor glaciare, asociate la originea unor mari torenti alpini care ne ofera totodata si posibilitatea de a patrunde si strabate masivul.

Cele 20 de lacuri de la izvoarele torentului Nucsorul fiind foarte usor accesibile de la cabana Pietrile, le-am grupat pe un singur circuit care are drept artera principala magistrala nord-sud, cu traseul Nucsoara-Bucura-Cimpu lui Neag.

Cele 16 lacuri din caldarile Judelui le-am socotit mult mai accesibile de la cabana Gura Zlatei decit din oricare alt punct al Retezatului, impreuna cu cele 8 lacuri din caldarile de la obirsia Radesului Mare si Gemenilor, astfel incit pentru fiecare din aceste doua mari grupari lacustre am alcatuit cite un circuit separat.

Pentru lacurile inalte din caldarile Riului Barbat am socotit ca nu poate fi alt punct de plecare mai potrivit decit cabana Baleia si, servindu-ne de un frapment al magistralei est-vest (Baleia-Dragsanu-valea Cernei) am cautat sa dam drumetilor posibilitatea de a vizita aceste minunate lacuri, foarte putin cunoscute, fara sa se indeparteze prea mult de casa de adapost Baleia.

Numai in cazul lacurilor de la izvoarele Lapusnicului Mare, adapostite in caldarile sau pe versantii inalti ai Bucurei, Slaveiului si Pelegii, am fost obligati sa ne inchipuim ca valoarea turistica si frumusetea naturala a acestora vor exercita o atractie suficient de puternica pentru a-i determina pe drumetii nostri sa-si organizeze un bivuac de citeva zile, departe de casele de adapost mentionate, pe malurile lacului Bucura, centrul geografic al masivului.

Prezentam asadar un numar de 3 circuite turistice pentru cele trei familii lacustre din caldarile Bucurei, Slaveiului si Pelegii, polarizate deopotriva in jurul punctului central Bucura.

Dupa ce vor fi urmat cu atentie aceste circuite, majoritatea drumetilor vor cunoaste suficient de amanuntit conformatia geografica a Retezatului si asezarea lacurilor lui, putind sa-si organizeze pe alte baze vizitarea acestor podoabe naturale ale masivului.