Turismul - un fenomen major - repere ale unei evolutii indelungate

1. TURISMUL - UN FENOMEN MAJOR

1.1 REPERE ALE UNEI EVOLUTII INDELUNGATE

Turismul este o activitate ale carei inceputuri pot fi identificate in antichitate.

ANTICHITATE

deplasari regulate si importante inspre situri de notorietate: sanctuare, jocuri olimpice (din 776 a. Cr. Pana in 393 d.Cr)

chiar daca nu se poate vorbi de un veritabil turism, are loc o intreaga organizare - structuri de primire;

primele forme de calatorie cu relevanta turistica sunt legate de aparitia urbanizarii

clasele bogate cauta sa evadeze periodic din orasele cu atmosfera sufocanta vara.

In Imperiul lui Alexandru, bogatii construiau case si-si amenajau locuri de destindere si de agrement, asa au aparut Canope (langa Alexandria si Daphne, langa Antiohia)

Roma va dezvolta si mai mult aceasta obisnuinta, astfel ca se va dota cu o centura de vile, in special la Tivoli, locatie apreciata de Traian.

Aparitia de statiuni mai indepartate va duce la practicarea loisir-ului, prin deplasari la: Campania, Capri, Cumea, Puteoli

Roma continua turismul religios, inspre marile sanctuare ale Greciei, Egiptului, Asia Mica, destinatii ale tinerilor aristocrati;

dovezi    ale acestor calatorii se gasesc in consemnari ale unor istorici (Strabon).

EVUL MEDIU

formele initiale de turism involueaza;

Marile invazii, isecuritatea drumurilor, declinul urban limiteaza deplasarile; si dorinta de evadare a claselor bogate;

Pelerinii, comerciantii si militarii parcurg drumurile europene;

Cateva situri se afirma prin fluxurile pe care le atrag: Saint Jacques de Compostella, Lhassa, Meca;

Secolul al XVI-lea este cel in care Renasterea reafirma calatoriile si spiritul de descoperire. (artistii italieni sunt adapostiti la curtea Frantei; se construiesc castelele Loire-ei, tinerii aristocrati viziteaza Italia, Montaigne scrie jurnalul calatoiei sale in Italia, a carei vizitare devine un ideal pentru multi).

In secolul al XVII-lea calatoriile se multiplica.

Englezii sunt cei care dovedesc cea mai accentuata mobilitate. Aristocratul britanic este dator sa realizeze un periplu continental (the great tour) pentru a-si desavarsi educatia. Apar primele ghiduri de calatorie, in Franta, in 1631 si 1672. In Italia, VETTURINO organizeaza transportul calatorilor, se ocupa de bagaje, de cazare si mese, dar se pare ca nu in conditii prea bune.

In secolul al XVIII-lea, turismul cunoaste noi dimensiuni.

Clientela se largeste, se extinde aria geografica, se diversifica activitatile.

Natura, celebrata de scriitori ca Rousseau, devine cadrul privilegiat al sejururilor.

Dupa ce au fost considerati multa vreme inspaimantatori, muntii sunt considerati seducatori.

Jacques Balmat escaladeaza Mont Blanc in 1786, reediteaza ascensiunea un an mai tarziu insotit de savantul Saussure si lanseaza moda alpinismului si demistifica inaltimile.

Cuvantul TURISM apare in Anglia. la sfarsitul sec. 18 si folosirea sa devine curenta rapid, in randul celor bogati.

1800-1950: de la turismul elitelor la turismul de masa

In secolul al XIX-lea si in prima jumatate a secolului XX, turismul cunoaste adevarata sa dezvoltare.

O reala filiera economica se realizeaza progresiv si turismul se concretizeaza intr-o multitudine de amenajari care bulverseaza mediul local si creeaza noi dinamici.

Cu toate acestea, turismul ramane circumscris inca aristocratiei si burgheziei avute.

Britanicii joaca un rol esential in dezvoltarea turismului, atat in regiunile montane, cat si in cele de litoral.

Tucket si Coolidge se ocupa de escalada, se infiinteaza

Clubul Alpin Britanic - 1857

Clubul Alpin Francez - 1874

Chamonix devine capitala alpinismului si hotelurile se dezvolta rapid, la initiativa familiilor locale.

Englezii sunt cei care lanseaza, de asemenea, moda sejururilor hivernale pe litoral: Coasta de Azur devine cadrul preferat al aristocratilor englezi, carora li se vor alatura francezii bogati si familiile princiare ale Rusiei.

Orasele cele mai frecventate se inzestreaza cu vile luxoase: Carlton, la Cannes, Negresco, la Nice.

Cazinourile si terenurile de golf se multiplica. Cazinoul de la    Monte Carlo se deschide in 1863. Se dezvolta si coasta ligurica: Portofino, Rapallo.

Anotimpurile de tranzitie privilegiaza lacurile elveto-italiene: Lugano, Como, Maggiore, unde se dezvolta statiunile Lugano, Stresa, Locarno.

Vara, clientela se deplaseaza la Bath (Anglia), Vichy, Plombieres (Franta), Baden-Baden (Germania).

Repere ale atmosferei acestor statiuni: hoteluri de lux, situate in paduri-parc, in care au loc concerte, avtnd in proximitate un cazino, uneori teren de golf si hipodrom.

Turismul litoral se extinde pe coastele atlantice si ale Marii Manecii: Deauville, Arcachon, Touquet-Paris-Plage.

Initiativa privata este predominanta, ca factor de dezvoltare a turismului. Infrastructura ramane punctuala si efectele economice limitate. Dar, se pot identifica elementele de constituire ale unor filiere.

Lantul Charles Ritz constituie prima astfel de filiera, fiind reprezentat in principalele statiuni.

Apar primele publicatii: RED BOOK - J. Murray, in 1836.

Ghidul Renaniei - Baedeker, 1866

Primul Ghid albastru - 1840

Michelin - 1900 (distribuit gratuit automobilistilor care cumpara pneuri.

Apar primele calatorii organizate: in Anglia, de catre James Cook (1841; formeaza grupuri, pentru care negociaza reduceri la transportul feroviar; asigura anumite servicii: restauratie, divertisment; grupuri-tinta: elevii si pelerinii; spatiu de actiune: Anglia, apoi, Scotia; ulterior Europa continentala. Statele Unite, in 1866, iar in 1872 organizeaza primul tur al Pamantului. La sfarsitul secolului XIX, agentia COOK organizeaza sejururi in numeroase tari, bazandu-se pe o reta de mai mult de 1200 hoteluri.

Prima jumatate a secolului XX marcheaza schimbari importante:

pe litoral, in anii 20, sezonul estival elimina aproape total sezonul hivernal;

turismul balnear se extinde spatial: in Europa, pe coastele Adriaticii si Mediteranei, pe continentul american, se adauga Florida, Insulele Caraibe, in special Cuba si Bahamas, ca si Mexicul;

la munte, ski-ul, practicat la inceput in tarile scandinave si introdus initial in Franta, de Duhamel, gaseste cu repeziciune adepti, atingand apogeul o data cu organizarea J. O. De iarna, la Chamonix, in 1924.

Se creeaza primele statiuni in Franta si in Elvetia: Megeve, Zermatt, Saint-Moritz;

Democratizarea sensibila a turismului are loc in contextul creat de cresterea economica, extinderea retelei feroviare si - mai ales - institutirea concediului platit; in SUA, incepand din 1914,

in Australia si Noua Zeelanda, in 1919-1920,

URSS, in 1922,

Italia - 1924,

Canada, UK, Germania - 1934

Belgia, Franta - 1936

Explozia turismului popular se reflecta accentuat in literatura, cinema si se concretizeaza in diversificarea rapida a structurilor de primire, multiplicarea pensiunilor familiale, a hanurilor, precum si in diferentierea geografica a fluxurilor.

Cu toate acestea, avantul activitatilor turistice are loc mai degraba in cadrul spatiilor nationale si antreneaza doar o mica parte a populatiei.

1.2 EXPLOZIA CONTEMPORANA A TURISMULUI INTERNATIONAL

Abia dupa al doilea razboi mondial are loc democratizarea turismului, in tarile industrializate.

1.2.1 Factorii democratizarii

cresterea economica puternica (trente glorieuse) si cresterea puterii de cumparare favorizeaza accesul la turism a noilor categorii sociale: criza inceputa in anii 70 nu afecteaza turismul, ci se traduce in sejururi mai scurte si alegerea de stricturi de cazare mai ieftine;

afirmarea noilor tari industriale in Asia de Sud-Est contribuie la dezvoltarea turismului de afaceri.

factorii sociali joaca un rol esential: timpul liber (generalizarea concediului platit), sperantei de viata la nastere, coborarea limitei varstei de pensionare (de ex. In Europa Occidentala, un individ dispune de 170 000 de ore de timp liber, fata de 45 000, in 1920, chiar daca doar o parte din acest timp e destinat turismului).

urbanizarea accentuata: determina un avant al dorintei de evadare din constrangerile inerente orasului, ceea ce contribuie la lamsarea modei resedintelor secundare de la periferia marilor aglomeratii si la cresterea fluxurilor de sfarsit de saptamana inspre spatiul rural, munti sau litoralul apropiat, toate acestea fiind posibile in contextul scaderii costurilor de transport, al aparitiei de cazari la preturi reduse si dorintei de evadare, caracteristice mai ales persoanelor de varsta a treia.

factorii tehnologici: a doua revolutie a mijloacelor de transport in comun: automobilul si avionul egaleaza ca importanta transportul feroviar, care fusese mijlocul principal de difuzie a turismului in secolul al XIX-lea si in prima jumatate a secolului XX.

De exemplu, in Franta, in 1951, transportul feroviar asigura 60% din transportul in scop turistic, in 1964, isi reduce ponderea la 25%, iar in 1994 ajunge la 12%. La randul sau, transportul rutier si-a crescut importanta, de la 24%, la 65%, respectiv la 80%.

Progresele facute in transportul aerian si scaderea rapida a pretului biletelor au permis extinderea rapida a clsientelei turistice internationale si lansarea de noi destinatii, cu precadere in tarile tropicale (arhipelagurile din Oceanul Indian sau Pacific).

1.2.2. Diversificarea formelor de turism

Democratizarea turismului s-a concretizat in intensificarea rapida a fluxurilor. De notat este si faptul ca ierarhia diverselor forme de turism s-a schimbat si activitatile anexe s-au diversificat.

1. Turismul balnear si nautic

Turismul litoral se situeaza pe primul loc in lume: in fiecare vara, mai mult de 120 de milioane de persoane petrec sejururi pe litoral sud-european si zeci de mii de nord-americani se regasesc pe litoralul Floridei, al Insulelor Caroline si al Californiei. In tarile Lumii aTreia, o mare parte din sejururi se desfasoara in statiunile balneare, in vreme ce regiunile interioare sunt strabatute ocazional, in scurte circuite organizate;

Litoralul concentreaza, de asemenea si importante spatii de cazare: 90% in Portugalia, 85%, in Mexic, 80%, in Tunisia, mai mult de doua treimi in Italia, Bulgaria, Romania. (exceptie face Franta, datorita diversitatii mari a resurselor turistice si a infrastructurilor

Produsul turistic balnear a evoluat mult: elementele initiale ale turismului balnear al elitelor erau reprezentate de: farmecul sitului, climat, calitatea stucturilor de primire (statiunile Nisa, Cannes, Buiaritz, Deauville); democratizarea fluxurilor a sporit importanta echipamentelor anexe: echipamente culturale, sportive sau destinate manifestarilor recreative. Unele sectoare de litoral mai putin atractive au mizat chiar pe acestea pentru a-si atrage clientela: de exemplu, statiuni ca Blackpool (de la Marea Irlandei) mizeaza pe salile de joc pentru atragerea unei largi clientele. La fel, coastele franceze, de Opal si a Normandiei. Moda sporturilor nautice a determinat amenajarea de porturi de placere (M;arseille, La Rochelle - Minimes, Santa Monica - Los Angeles, cu 80 000 locuri). Avantajele economice sunt enorme: pe Coasta de Azur, veniturile sunt de peste 300 milioane de Euro.

b. Tursimul montan