Turismul si mediul inconjurator - DOBROGEA

Turismul si mediul inconjurator - DOBROGEA

Relatia turism-mediu ambiant are o importanta deosebita, ocrotirea si conservarea mediului ambiant reprezentand conditia primordiala de desfasurare si dezvoltare a turismului. Aceasta legatura este una complexa, ea manifestandu-se in ambele directii. Mediul natural, prin componentele sale, reprezinta resursele de baza ale turismului, iar pe de alta parte activitatea turistica are influenta atat pozitiva, cat si negativa asupra mediului ecologic, modificandu-i elementele componente.

Mediul inconjurator este definit ca fiind calitatea vietii, conditiile de viata ale oamenilor si cadrul natural cu habitatele potrivite pentru animale si plante. Calitatea vietii este determinata de disponibilitatea pe termen lung in cantitate suficienta si de o calitate adecvata a resurselor precum apa, aer, pamant si spatiu in general dar si a materialelor neprelucrate.

Ca totalitate a factorilor naturali si a celor creati prin activitatile umane si, mai ales, calitatea lui, reprezinta motivatia esentiala a calatoriilor, alcatuind "materia prima" a turismului.[i] De aceea, pastrarea unui nivel ridicat de calitate a resurselor naturale constituie conditia necesara pentru perpetuarea si dezvoltarea continua a consumului turistic.[ii]

De peste 30 de ani, incepand cu Conferinta asupra Mediului, de la Stockholm din 1972, omenirea a inceput sa recunoasca faptul ca problemele mediului inconjurator sunt inseparabile de cele ale bunastarii si de procesele economice, in general. Astfel, s-a ajuns sa se vorbeasca despre conceptul de "dezvoltare durabila" care reprezinta un proces ce se desfasoara fara a distruge sau a epuiza resursele, asigurand dezvoltarea. [iii]

Turismul are o contributie insemnata la mentinerea si imbunatatirea calitatii mediului, manifestandu-se ca un factor activ al dezvoltarii durabile, fiind in interesul sau sa se implice in aceasta problema si sa lucreze in cooperare cu celelalte industrii in asigurarea calitatii bazei de resurse si a supravietuirii acestuia.

Impactul mediului asupra turismului

Mediul inconjurator este un factor care influenteaza cererea turistica. Avand in vedere faptul ca cererea pentru produsele turistice este partial determinata de calitatea acestuia, mediul inconjurator poate avea un impact pozitiv sau negativ asupra turismului.

Conditiile oferite de cadrul natural, prin componentele sale - relief, clima, hidrografie, vegetatie, fauna, monumente naturale, rezervatii - contribuie la atragerea de fluxuri turistice si isi exercita influenta asupra activitatii turismului, determinand, la randul lor, forme particulare de manifestare a acestuia.[iv] Totodata, potentialul turistic antropic - vestigii arheologice si monumente de arta, elemente de etnografie si folclor, institutii si evenimente cultural-artistice, realizari tehnico-economice si stiintifice contemporane, asezarile umane - atrage la randul sau fluxurile de turisti.

Componentele potentialului natural si antropic prezinta interes prin valoarea estetica, cognitiva si recreativ-distractiva, calitatea factorilor naturali de cura, posibilitatea practicarii unor sporturi, aportul formativ si instructiv-educativ.[v]

Calamitatile naturale care s-au abatut asupra lumii in ultimul timp reprezinta un avertisment dramatic pentru oamenii care traiesc in conflict cu mediul inconjurator. Scenele televizate surprinse in zonele distruse de inundatii sau furtuni, imaginile nenumaratelor localitati invadate de ape sau, pur si simplu, spulberate de alte urgii ii pun pe turisti pe ganduri, acestia orientandu-se catre destinatii linistite si care sa le ofere siguranta.

Uraganele, tornadele, incendiile, inundatiile sunt fenomene ale naturii care au influente devastatoare asupra comunitatilor si zonelor in care acestea traiesc. Pentru unele comunitati, singura solutie in asemenea situatii este relocalizarea, adica mutarea definitiva de pe actualul amplasament, din vaile inundabile, fuga din fata amenintarilor naturii. Pentru altele, dezvoltarea durabila inseamna limitarea numarului constructiilor noi, in special in zonele vulnerabile, inaltarea structurilor pentru micsorarea pericolului de inundatii sau construirea altora mai solide, mai rezistente, mai putin expuse la riscuri. Un lucru e cert: este imperios necesara adoptarea unor masuri care sa reduca pierderile in viitor.

Din pacate, relocalizarea acestor comunitati face imposibila exploatarea resurselor turistice din zonele afectate, lucru care duce la eliminarea acelor zone din circuitul turistic mondial.

Oricum am lua-o, anul 2002 a avut o desfasurare dezastruoasa pentru intreaga omenire. Noi, europenii, ne-am confruntat - si ne confruntam in continuare - cu mari calamitati naturale, americanii suporta consecintele unor atacuri teroriste si a nenumarate cutremure, iar locuitorii tarilor nordice, renumite pentru clima lor rece, cunosc acum o vara calduroasa si insorita care bate toate recordurile de temperatura inregistrate in aceste zone din 1860 incoace.

Impactul turismului asupra mediului

Impactul pozitiv

Turismul este una dintre cele mai importante industrii si cunoaste o dezvoltare continua. Din ce in ce mai multi oameni sunt interesati in explorarea destinatiilor si culturilor noi si cat mai indepartate. Astfel, zonele care dispun de resurse naturale deosebite atrag tot mai multi vizitatori, cu atat mai mult daca ele ofera si posibilitatea de a cunoaste traditii si obiceiuri ale altor culturi.

Cand turismul si mediul inconjurator coexista in armonie, mediul beneficiaza de pe urma turismului. Exista multe exemple de acest gen, majoritatea intrand in unul din cele doua tipuri: conservarea si reabilitarea mediului.

Conservarea inseamna pastrarea si utilizarea in cunostinta de cauza a mediului natural si antropic. Conservarea si turismul merg de multe ori mana in mana.

Multe monumente istorice si arheologice au fost salvate de la distrugere datorita interesului turistilor fata de ele. Sute de case cu valoare istorica din Marea Britanie nu ar mai fi fost astazi decat niste ruine sau ar fi fost demult demolate daca nu ar fi fost valoroase pentru turisti. Nu au fost salvate in acest fel doar casele impunatoare si castelele. Beamish Museum, langa Newcastle, este un muzeu in aer liber care cuprinde un mare numar de cladiri cu un aspect umil, cum ar fi colibele minerilor si magazine datand de la inceputul secolului XX. Aceste au fost salvate de la demolare datorita valorii lor de atractie turistica.

In intreaga lume mediul inconjurator a beneficiat de pe urma turismului in variate moduri. Cateva tari din Africa de Est, precum Kenya si Tanzania, si-au facut parcuri nationale si rezevatii de vanat imense pentru conservarea vietii salbatice, cele mai cunoscute fiind Masai Mara si Seregeti. Au facut acest lucru stiind ca viata salbatica este cea mai importanta resursa naturala care atrage turisti in Africa de Est. Parcurile si rezervatiile naturale au reusit sa protejeze multe specii care altfel ar fi fost distruse de vanatul necontrolat. Astazi, Kenya are 13 parcuri nationale si 24 de rezervatii, reprezentand circa 7,5% din suprafata tarii. Turismul nu ofera numai un motiv pentru conservarea mediului natural si a celui antropic, ci furnizeaza si banii necesari pentru conservare: o parte din venitul din turism poate fi utilizat pentru pastrarea mediului inconjurator. De exemplu, multe din parohiile din Anglia utilizeaza donatiile pe care le primesc de la vizitatori pentru reparatii si restauratii.

Reabilitarea insemna redarea vietii unei cladiri sau unei zone si renasterea acesteia ca ceva diferit de starea sa initiala. In timp ce conservarea presupune pastrarea mediului inconjurator intr-o forma cat mai apropiata de cea originala, reabilitarea implica o schimbare majora in utilizarea mediului. Multe cladiri si zone au fost salvate prin turism fiind reabilitate ca atractii turistice sau ca spatii de cazare turistice.

Lumea este plina de exemple de cladiri individuale si de zone intregi carora turismul le-a dat o sansa prin reabilitarea ca atractii turistice. Vechile fabrici si-au inceput o noua viata ca muzee; zone industriale au fost convertite in locatiile unor festivaluri; o mare varietate de castele si case impozante care se aflau in paragina au devenit spatii de cazare pentru turisti. Asemenea exemple demonstreaza cum poate beneficia mediul de pe urma turismului salvandu-se ceea ce altfel ar fi fost pierdut in intregime.

Trebuie avut mereu in vedere faptul ca atat resursele naturale cat si cele antropice trebuie pastrate deoarece acestea sunt disponibile o singura data; odata consumate, capacitatea de existenta a destinatiei turistice este terminata. De aceea dezvoltarea turismului trebuie orientata catre beneficiul social net si mai putin catre contul de profit si pierdere. Conceptul de beneficiu social net presupune acea combinare a activitatilor care sa determine o dezvoltare locala cu deteriorarea cat mai putin posibila a mediului natural si social. Pentru a tine sub control acest fenomen trebuie ca toti participantii sa inteleaga nevoia de dezvoltare durabila si sa recunoasca faptul ca succesul afacerii depinde de resurse si de protectia acestora.[vi]

Impactul negativ

Actiunile distructive ale unor activitati turistice se manifesta, in principal, prin folosirea necorespunzatoare a mediului ambiant, in scopuri recreative si de agrement, dublata de o interventie brutala a omului asupra peisajului si resurselor naturale.[vii]

Turismul este un consumator de spatiu si resurse turistice, participand implicit la degradarea si poluarea mediului inconjurator si a potentialului turistic. Aceasta degradare se realizeaza fie prin presiunea directa a turistilor asupra peisajului, florei si faunei sau altor obiective turistice pe care turismul le poate deteriora partial sau total, fie prin conceptia gresita de valorificare a unor zone, puncte si obiective turistice.

Presiunea omului asupra mediului natural creste zi de zi, oamenii deplasandu-se mai des si pe distante mai mari fata de trecut. Petrecerea timpului liber ofera prilejul unei exploatari mai intense si unei cuceriri a mediului natural, cea mai mare parte a timpului liber petrecandu-se in afara orasului, in natura. Iesirea periodica din oras spre zonele verzi - sub forma excursiilor, a week-end-urilor sau a vacantelor - a devenit un obicei social cu efecte negative asupra mediului.

Multe din pagubele provocate de turism mediului sunt cauzate de numarul mare de vizitatori sositi la destinatiile a caror capacitate optima de primire a fost depasita. Mediul inconjurator scapa rareori de efecte negative atunci cand numarul de turisti este foarte mare. Calitatea apei si a aerului si diversitatea florei si faunei sunt inevitabil afectate intr-un fel, ca si peisajele, orasele si monumentele.

In zonele de mare atractivitate este favorizata desfasurarea de activitati care pun in pericol calitatea mediului. Astfel de zone sunt, de obicei, obiectivele turistice situate in afara traseelor marcate si special amenajate, unde circulatia turistica tinde sa fie necontrolata.

Circulatia turistica necontrolata efectuata la obiectivele turistice naturale sau antropice provoaca de cele mai multe ori distrugerea ireversibila a unora dintre elementele care le-au consacrat ca atractii turistice (distrugerea vegetatiei si florei, ruperea copacilor si in special a puietilor,braconajul, degradarea peisajului s.a.).[viii]

Poluarea naturii se intensifica si datorita turismului automobilistic al carui efect nociv este alterarea calitatilor aerului, distrugerea pajistilor, a arbustilor si a florei etc.

Un alt mod de degradare a mediului il constituie realizarea investitiilor cu caracter turistic nestiintific si nerational, investitii care se concretizeaza prin: supradimensionarea statiunilor din punct de vedere al capacitatii de primire si de tratament, nerespectarea principiilor generale de exploatare a resurselor naturale.

Aspectele analizate sugereaza ca alaturi de celelalte activitati economico-sociale, turismul constituie o importanta sursa de poluare ceea ce impune o dezvoltare ecologica a acestuia.

Recifele de corali sunt amenintate, suferind de pe urma declinului si degradarii datorate unei combinatii de factori naturali si antropogenici. Comunitatea stiintifica este de acord cu acest lucru, iar presa vorbeste despre asta. 58% din recifele de corali sunt potential amenintate de activitatea umana. Supra-exploatarea si dezvoltarea costala prezinta cea mai mare potentiala amenintare.

Cele mai multe pagube facute de om au legatura cu turismul. In acelasi timp, turismul are o mare importanta economica pentru tarile cu arii semnificative de recife de corali, cum ar fi statele si teritoriile din zona Marii Caraibelor. Pentru unele teritorii insulare mai mici, turismul este punctul de sustinere al economiei locale. Deoarece turismul in Marea Caraibelor este dependent aproape in totalitate de resursele de coasta, cea mai mare dezvoltare are loc in aceasta zona. Impactul activitatilor turistice include atat efecte fizice directe (cum ar fi pagubele aduse de scufundari si de ancorari), cat si efecte indirecte provenite din dezvoltarea infrastucturii turistice in general.

Impactul turismului poate fi adeseori redus crescand informarea si schimband comportamentul atat al turistilor, cat si al lucratorilor in industria turismului local.

Un exemplu care sa evidentieze relatia reciproca complexa dintre turism si mediu, in general, si impactul negativ pe care-l manifesta unul asupra celuilalt, in special, il constituie disparitia in ultimii 20 de ani a 14 cabane din Carpatii romanesti, disparitie datorata unor incendii. Cauzele    acestora sunt diverse: trasnet, scurt circuit electric, scurgeri de gaz metan, neglijenta turistilor, lipsa de prevedere a celor care le gospodareau si faptul ca toate aceste cabane de altitudine nu aveau sisteme de prevenire a incendiilor, nici macar nu posedau extinctoare, iar instalatiile erau improvizatii periculoase.

Una dintre aceste cabane este Cabana Diham, o destinatie turistica in sine, care, prin distrugerea cu ani in urma a cabanei Malaiesti, ramasese unul dintre putinele adaposturi montane ce puteau deservi fluxul turistic din zona nordica a masivului Bucegi, cu destinatia in special Varful Omu.

Actiuni de protectie si conservare a mediului si a potentialului turistic

Protectia si conservarea potentialului turistic si a mediului se contureaza ca o activitate distincta, avand probleme specifice, care solicita colaborarea specialistilor din domenii variate. Aceasta actiune poate avea o eficienta satisfacatoare, numai in conditiile asigurarii unui cadru de desfasurare juridico-administrativ adecvat care impune organizarea administrativa, existenta unor resurse economice, un suport legislativ eficient si o sustinuta activitate de educatie cetateneasca.[ix]

Formarea in contextul unei dezvoltari durabile trebuie sa inceapa cu scoala, mai bine zis, cu gradinita, caci exemplul parintilor si apoi al educatoarelor este prima lectie pe care o invata copii. Ori, daca parintii nu au o formare respectuoasa fata de mediu, daca mai ales cei care lucreaza in turism nu au pregatirea necesara pentru a face fata unui turism durabil, degeaba vom dori sa avem in viitor oameni cu o educatie durabila.

Dintre principalele actiuni de protectie si conservare a mediului si a potentialului turistic se desprind urmatoarele:

conservarea resurselor turistice naturale si antropice in scopul unei utilizari continue si in perioada viitoare;

cresterea nivelului de trai al comunitatilor locale;

mai buna cunoastere si constientizare, atat de populatia locala, cat si de vizitatori, a ideii de conservare a mediului;

interventia autoritatilor si agentilor economici in realizarea tuturor componentelor unui turism durabil;

implicarea mass-mediei de care industria turistica a devenit tot mai mult dependenta.

Pe langa acestea, nu trebuie ignorat faptul ca turistul actual este tot mai preocupat de problemele mediului inconjurator. In consecinta, organizatorii de vacante (touroperatori, linii aeriene si lanturi hoteliere) si guvernele trebuie sa dea dovada de un management al mediului corespunzator. Nu are sens economic sa se trimita turisti la destinatii care nu pot raspunde criteriilor de mediu necesare.[x]

In ceea ce priveste potentialul turistic al Romaniei, principalele actiuni care vizeaza protejarea si conservarea mediului si a resurselor turistice sunt urmatoarele:[xi]

exploatarea stiintifica, rationala a resurselor turistice astfeel incat ritmul de exploatare sa nu depaseasca ritmul de reciclare si regenerare;

solutionarea resurselor cu valente turistice in contextul valorificarii tuturor resurselor naturale si a protectiei mediului ambiant;

amenajarea si organizarea adecvata si la nivel superior a zonelor, traseelor si obiectivelor de interes turistic;

organizarea si exploatarea turistica rationala a parcurilor nationale si rezervatiilor naturale, cu asigurarea protectiei lor;

organizarea corespunzatoare a zonelor montane;

innoirea bazei tehnico-materiale a turismului menita sa asigure un turism competitiv si ecologic;

actiuni de educatie cu privire la mediu si la potentialul turistic orientate la nivelul intregii tari.

Problema conservarii si protejarii mediului si resurselor turistice trebuie vazuta ca o conceptie situata la acelasi nivel de importanta ca si problemele de dezvoltare generala a economiei.

Ecoturismul - componenta esentiala a dezvoltarii durabile

S-au implinit 10 ani de la Summit-ul de Rio de Janeiro (1992), respectiv Conferinta la nivel inalt a Natiunilor Unite, privind mediul si dezvoltarea, cand Statele lumii au pus bazele unei dezvoltari durabile, adica folosirea resurselor naturale in asa fel de catre generatiile actuale, incat sa nu pericliteze soarta generatiilor viitoare.

Anul 2002 a fost un an cu semnificatii majore pentru turism. In paralel cu declararea sa ca An International al Muntelui, anul 2002 a fost de asemenea declarat drept Anul International al Ecoturismului. In aceasta calitate, el a fost marcat de doua evenimente de prima importanta pantru ecoturismul din intreaga lume, si anume Conferinta Internationala pe baza ecoturismului (New York, ianuarie) si "World Ecotourism Summit" (Quebec, mai).

Ecoturismul s-a nascut in America de Nord, la mijlocul anilor 80, ca urmare a dezvoltarii turismului iubitor de natura salbatica, in locurile cele mai retrase si fragile ale planetei.[xii] Prefixul "eco" pe care il atasam cuvantului de baza "turism" provine din grecescul oikos care inseamna "casa".

Ecoturismul este definit in moduri diferite, de grupuri diferite, cu planuri diferite. Multi turisti sunt atrasi de aventura, asociata cu zonele naturale, izolate.

'Societatea de Ecoturism' una din cele mai prestigioase organizatii care se ocupa de ecoturism il defineste astfel: 'acea calatorie responsabila spre o zona naturala care contribuie atat la conservarea patrimoniului natural cat si la bunastarea populatiei locale'.

O alta definitie spune ca ecoturismul este vizitarea unei zone relativ neafectate de activitatile umane, cu un impact redus asupra mediului, care are o importanta componenta educationala si care ofera un beneficiu economic direct economiei si populatiei locale.

Unii specialisti definesc ecoturismul drept "calatoria de a te bucura si aprecia natura". In opinia Societatii de Ecoturism, aceasta reprezinta mai degraba turismul de natura. Analizand motivatiile turistilor pentru diversele destinatii ale lumii, 40-60% din turistii internationali sunt turisti "naturali" si 20 - 40 % sunt interesati de viata salbatica. Turistii "naturali" pot fi definiti ca turistii care viziteaza o destinatie pentru a se bucura de natura, iar turistii interesati de viata salbatica pot fi definiti ca turisti care viziteaza o destinatie tocmai pentru a observa si analiza aceasta viata.[xiii]

Turismul de natura se poate combina foarte adecvat cu turismul numit "cultural". Aceasta categorie de turism pune accent pe latura sociala a calatoriei, pe admirarea si studierea traditiilor locale, dar si a manifestarilor creativitatii umane, atat din trecut, cat si din prezent. Daca turismul de natura, cultural, sau combinatia acestora se desfasoara sub semnul unei responsabilitati sporite fata de mediu si/sau fata de comunitatile locale, atunci avem "turism responsabil". Responsabilitatea in turism reprezinta o premisa de baza a ecoturismului.

Pentru turism e bine sa se stie ca el aduce uneori mari prejudicii mediului si asta din cauza unei lipse de educatie sau din prea multa neglijenta. De aceea tine de indivizi ca oameni in primul rand si apoi ca turisti sa participe activ la actiunea de pastrare a mediului prin ecologie si atitudini corespunzatoare.

Este esential ca procesul turistic sa nu distruga natura ci, din contra, sa o consolideze si sa o puna intr-o lumina favorabila. Natura este mediul in care traim fie ca suntem in centrul unui oras fie ca suntem pe cel mai inalt munte din lume, de aceea este important sa ne folosim de ecologie si de educatia noastra pentru a pastra aceasta natura.

Elementele care ar trebui sa garanteze reusita tuturor proiectelor ecoturistice se refera, in primul rand la supravietuirea mediului natural, care reprezinta baza turismului, cum ar fi:

asigurarea ca aceste contributii ajuta la conservarea ariilor naturale si la dezvoltarea sustinuta a zonelor si a comunitatilor;

crearea unor strategii specifice pentru a evita elementele de distrugere a mediului;

coordonarea eficienta intre sectorul public si cel privat, inclusiv implicarea activa a comunitatilor si a proiectelor locale, manageriale si de dezvoltare;

minimizarea impactului facilitatilor de transport, de cazare si a altor activitati turistice asupra mediului;

asigurarea ca miscarea turistica va evita supraaglomerarea anumitor zone 'verzi' si monitorizarea efectelor asupra mediului.

Romania este o tara care beneficiaza de un cadru natural cu un potential ridicat si cu o infrastructura de cele mai multe ori suficienta pentru turismul natural, forma de turism care, din acest punct de vedere, este mai putin pretentioasa.

In tara noastra, in ultimii ani, aceasta ramura a turismului a avut o crestere din cele mai spectaculoase, atat din punct de vedere al turistilor implicati cat si din cel al incasarilor realizate. Dar deseurile care ne inunda in prezent isi fac incet, incet loc si spre destinatiile ecoturismului. Nu trebuie decat sa ne amintim de tonele de deseuri scoase de ONG-urile de mediu din Muntii Retezat, Fagaras, Rodnei sau Bucegi. O cutie de conserve sau o vatra de foc pot compromite un sejur ecoturistic, ceea ce inseamna nu numai ca acel turist nu va mai reveni, dar ca nu va recomanda nimanui Romania ca destinatie. In plus, ecoturismul este, de cele mai multe ori, legat de ariile protejate dintr-o anumita tara, iar la noi situatia acestora este dintre cele mai triste atat din punct de vedere legislativ cat si administrativ. De asemenea, calitatea serviciilor din sectorul turistic in general este atat de slaba incat rata de reintoarcere a turistilor straini (iar ecoturismul, cel putin pentru inceput, va depinde exclusiv de acestia) este dintre cele mai scazute din Europa.

Cu toate acestea, tara noastra are zone, relativ intinse, putin afectate de activitatile umane. In plus, s-ar putea oferi ceea ce se considera a fi o oferta irezistibila, combinatia de ecoturism si turism cultural. In ceea ce priveste calitatea serviciilor stim ca de cele mai multe ori ne putem baza, din fericire, pe bunul simt si pe ospitalitatea oamenilor simpli - si, de cele mai multe ori, ei sunt gazdele traditionale in ecoturism.

ONG de mediu ar putea reprezenta un turoperator deloc de neglijat in acest domeniu. Ele cunosc zonele cele mai valoroase si, in plus, sunt dedicate protejarii lor. Nu le ramane decat sa se transforme in ghizi instruiti si toata lumea va avea de castigat. Trebuie stiut ca doua din cele mai mari organizatii de mediu din Statele Unite (Nature Conservancy si Sierra Club) obtin o parte insemnata din veniturile lor din ecoturism.

Un ultim semnal de alarma: ecoturismul inseamna in acelasi timp obtinerea unui profit economic, conservarea naturii si dezvoltarea comunitatilor locale din zonele unde se practica. Iar lucrul cel mai greu este sa pastrezi un echilibru intre toate acestea.