CICLUL BIOLOGIC AL PLANTELOR HORTIVITICOLE

Prin ciclul biologic se intelege modul de crestere si dezvoltare a plantelor hortiviticole de la semanat sau plantat si pana la disparitia lor datorita batranetii.

In biologia lor, plante hortiviticole au doua cicluri de viata: un ciclu biologic anual si un ciclu biologic multianual.

Vita de vie si plantele pomicole au longevitate mare si se caracterizeaza printr-un ciclu de viata multianual, ce reprezinta o succesiune a ciclurilor biologice anuale; plantele legumicole anuale se caracterizeaza printr-un ciclu biologic anual.

1. CICLUL BIOLOGIC MULTIANUAL

Ciclul biologic multianual sau perioadele de varsta ori ciclul de viata al unei plante este reprezentat de schimbarile fiziologice si morfologice ce au loc de la semanat sau plantat, de la formarea plantei ca entitate biologica si pana la pieirea ei naturala (moarte) sau artificiala (desfiintarea culturii).

1.1. Ciclul biologic multianual al vitei de vie

Ciclul biologic multianual (ontogenetic) al acesteia este strans legat de longevitate si varsta (Tardea C. si Dejeu L., 1995).

Longevitatea este durata mare de viata a vitei de vie ca planta cultivata si este conditionata de urmatorii factori:

a) genetici - sunt cei mai importanti, fiind reprezentati de speciile si soiurile care au in general o longevitate diferita. Astfel, V. silvestris are o longevitate de 100-150 ani; in schimb soiurile din V. vinifera, cultivate ca vite nealtoite au o longevitate de 50-60 ani. De asemenea, in aceleasi conditii de mediu soiurile au longevitate diferita: soiurile autohtone sunt mai longevive, comparativ cu cele straine.

b) biologici - influenteaza longevitatea prin modul de inmultire a vitelor, astfel: vitele obtinute din seminte au longevitate mult mai mare decat cele obtinute din butasi, iar vitele nealtoite sunt mai longevive decat cele altoite.

c) ecologici - actioneaza prin temperatura si lumina. Astfel, in climatul temperat-continental vitele traiesc in general sub forma de arbusti si au o durata de viata mai scurta, comparativ cu cele din zona tropicala, unde vita de vie traieste ca liana.

d) tehnologici - pot amplifica sau scurta longevitatea vitei; cel mai important factor este taierea. Astfel, prin taierea nerationala, longevitatea se reduce, in schimb prin amplificarea potentialului de crestere prin taiere, longevitatea se mareste.

Varsta - reprezinta durata in timp de la obtinerea vitei ca planta independenta, pana la finele existentei sale.

In desfasurarea ciclului ontogenetic al vitei de vie sunt stabilite 5 perioade de varsta, caracterizate prin modificari morfologice si fiziologice (Tardea C. si Dejeu L., 1995):

perioada embrionara sau intramugurala

perioada juvenila (de tinerete)

perioada de maturitate progresiva (inceputul rodirii)

perioada de maturitate deplina (productii maxime)

perioada de batranete sau declin.

Perioada embrionara sau intramugurala - se intalneste la vitele obtinute din seminte si cuprinde perioada de la fecundarea ovulului pana la germinatia semintei (exteriorizata prin alungirea radicelei).

La vitele inmultite vegetativ perioada embrionara este inlocuita cu perioada intramugurala si dureaza de la formarea mugurelui si multiplicarea lui in pepiniera sau 'in vitro' - cand rezulta o noua planta.

Perioada juvenila incepe cu germinatia semintelor sau pornirea in vegetatie a mugurelui si se incheie o data cu aparitia primelor inflorescente, respectiv primul an de rodire. In aceasta perioada sunt specifice cresterile vegetative progresive, care duc la formarea si consolidarea vitei (formarea scheletului butucului si a organelor lemnoase) si la stabilirea unui echilibru intre organele aeriene si sistemul radicular, deci la pregatirea plantei pentru rodire. Perioada dureaza 5-7 ani la plantele obtinute din seminte si numai 3-4 ani la cele obtinute prin butasi.

In cursul acestei perioade se urmareste formarea butucului cu elementele de rod ale vitei.

Perioada de maturitate progresiva (inceput de rodire) - incepe cu primul an de rodire si dureaza 5-7 ani, perioada in care se manifesta o crestere progresiva a productivitatii. Pe langa cresterile vegetative (incepute in perioada anterioara) apare si fenomenul de rodire. La inceputul acestei perioade cresterile vegetative sunt foarte puternice si incep sa scada progresiv in fiecare an, in schimb rodirea este redusa la inceput si sporeste an de an.

In derularea acestor perioade se urmareste ca prin tehnologia de cultura care se aplica sa fie stimulata formarea coardelor de rod, asigurarea hranei, combaterea bolilor si daunatorilor.

Perioada de maturitate deplina (productivitate maxima) - incepe o data cu obtinerea productiilor maxime, care se mentin relativ constante an de an timp de circa 20 de ani. Vita atinge perioada de maturitate maxima dupa 10-15 ani de la plantare.

Tehnologia de cultura aplicata vizeaza aplicarea ingrasamintelor, normarea incarcaturii de rod prin taiere, combaterea bolilor si daunatorilor, protectia vitelor fata de accidentele climatice, mentinerea solului curat de buruieni si alte verigi tehnologice, toate in scopul asigurarii unor productii constante an de an, pe o perioada de timp cat mai lunga.

Perioada de declin (imbatranire) - se instaleaza treptat si se manifesta prin scaderea an de an a productiei si uscarea progresiva a organelor vitei de vie. Durata perioadei de declin este de 7-8 ani. Daca aceasta perioada de imbatranire este sesizata din timp, exista posibilitatea ca prin taieri de regenerare, sustinute prin fertilizari, sa fie cat mai mult amanata.

1.2. Ciclul multianual al speciilor pomicole

In ciclul multianual al acestor specii se disting mai multe perioade de varsta, in functie de intensitatea cu care se desfasoara cresterea, rodirea si uscarea, care sunt functii biologice de baza, variind in raport de specie, soi si portaltoi (Draganescu E., 1998, Mihut E., 2001).

Dupa unii autori, ciclul biologic este format din 3 perioade de varsta, dupa altii 6 sau 9 perioade.

Perioadele de varsta ale pomilor:

1.Perioada embrionara - dureaza de la fecundarea ovulului si formarea semintei pana la germinare si aparitia cotiledoanelor. Aceasta perioada se intalneste numai la plantele pomicole obtinute din seminte, la portaltoi. Semintele fiind obtinute prin polenizare incrucisata dau nastere la pomi hibrizi care segrega, nepastrand caracterele plantelor mama.

2.Perioada juvenila - incepe de la aparitia frunzelor adevarate sau de la cresterea altoiului si se termina la aparitia primelor fructe. In aceasta perioada pomii cresc viguros, isi dezvolta sistemul radicular, iar coroana isi desavarseste elementele de schelet. Lucrarile care se executa in aceasta perioada sunt: taierile de formare, apararea pomilor de rozatoare, fertilizarea, irigarea, tratamentele fitosanitare, instalarea mijloacelor de sustinere la mar si par, in cazul culturilor intensive. Taierile trebuie reduse la strictul necesar si inlocuirea lor cu inclinarea si arcuirea ramurilor.

Aceasta perioada dureaza 1-2 ani la mar, 2-3 ani la piersic, 3-4 ani la prun si cais, iar la nuc si castan pana la 10-15 ani.

Inceputul rodirii - dureaza de la formarea primelor fructe si pana la obtinerea primei productii maxime. Durata in ani a acestei perioade este variabila, in functie de specie, soi, portaltoi si sistemul de livada; de la 2-3 ani in livezile superintensive si pana la 6-8 ani in livezile clasice.

Acum cresterile vegetative slabesc in intensitate, ramurile de rod apar la inceput sub forma preflorifera (pinteni, smicele), apoi apar elementele fructifere propriu-zise (tepuse, nuieluse, buchete de mai, ramuri mijlocii); rodirea este modesta la inceput, apoi creste constant; lucrarile de ingrijire urmaresc definitivarea formarii coroanei, intretinerea solului, fertilizarea, irigarea daca e nevoie, protectia fitosanitara. Taierile de formare se impletesc cu cele de rodire.

4. Perioada de mare productie - incepe o data cu obtinerea de productii maxime si se termina cand acestea incep sa scada semnificativ si continuu. Este cea mai importanta perioada si dureaza: 10-12 ani in plantatiile superintensive de mar, par, piersic; 12-15 ani in cele intensive, 20-25 ani si chiar 30 de ani in cele clasice.

- cresterile vegetative slabesc in intensitate, ramurile de rodire se amplifica numeric pana la mijlocul perioadei apoi raman constante si spre sfarsitul ei scad. Ramurile de rod formate in tinerete se usuca de la baza sarpantelor spre varf. Ritmul de uscare este la inceput lent, numarul ramurilor nou aparute este mai mare, iar spre sfarsitul etapei uscarea devanseaza formarea ramurilor.

Procesele biologice de baza se desfasoara in urmatoarea ordine: rodire, crestere, uscare. Vegetatia incepe primavara mai devreme si se sisteaza toamna mai repede, fiind necesara protejarea florilor de ingheturile tarzii de primavara si a fructelor de cele timpurii de toamna. Pomii au nevoi maxime in ceea ce priveste fertilizarea si administrarea apei. In aceasta perioada apare alternanta de rodire, adica ani fara muguri de rod, dupa ani de productii maxime.

Lucrarile aplicate in aceasta perioada sunt numeroase si urmaresc obtinerea de productii mari, de buna calitate si constante. Normarea productiei se face prin taieri de rodire diferentiate. Se aplica atent fertilizarea, tratamentele impotriva bolilor si daunatorilor, irigarea si lucrarile de intretinere a solului.

5. Perioada de diminuare a rodirii - incepe din momentul in care productiile scad relativ constant de la un an la altul si se incheie o data cu sistarea rodirii. In aceasta perioada cresterile vegetative slabesc, coroanele se largesc excesiv si apar lastari lacomi la baza sarpantelor.

Rodirea se deplaseaza spre exteriorul coroanei, fructele devin tot mai mici si de calitate slaba. Rodirea este alternanta, suprafata foliara se reduce continuu, procesul de formare a ramurilor de rod este lent si are loc indeosebi spre exteriorul coroanei sau pe ramurile lacome.

Uscarea ramurilor de rod se accentueaza. Lucrarile tehnologice aplicate sunt aceleasi ca si in perioada anterioara, dar se intensifica taierile de reductie si de regenerare.

6. Perioada de batranete (declinul pomilor)- reprezinta scaderea aproape totala a rodirii, productiile realizate fiind nesemnificative.

2. CICLUL BIOLOGIC ANUAL

Ciclul biologic anual reprezinta totalitatea manifestarilor biologice cu caracter periodic, pe care le desfasoara plantele hortiviticole in timpul anului. Schimbarile care se succed de-a lungul anului sunt denumite faze fenologice (fenofaze); ele au un caracter ereditar si se manifesta indiferent de tipul climatului, dar in corelatie cu conditiile climatice.

In functie de ritmul si intensitatea proceselor biologice, ciclul anual se imparte in: a) perioada activa de vegetatie; si

b) perioada de repaus .

2.1. Ciclul biologic anual al vitei de vie

I. Perioada activa de vegetatie. Durata ei depinde de conditiile climatice (170-220 zile in zonele temperate si se prelungeste pana la 335 zile in apropierea ecuatorului), precum si de natura genetica a soiurilor (soiuri cu perioada scurta, mijlocie sau lunga de vegetatie).

Inceputul perioadei active de vegetatie este marcat de ascensiunea sevei in coarde (plansul) primavara, iar sfarsitul de caderea frunzelor, toamna. Calendaristic, in zona noastra aceasta perioada activa este cuprinsa, cu unele abateri, intre 1 IV si 25 X. In aceasta perioada au loc procesele de crestere si de fructificare ale vitei de vie.

Fenofazele vitei de vie pot fi grupate dupa specificul lor, astfel:

- fenofazele organelor vegetative: dezmuguritul, cresterea lastarilor si maturarea tesuturilor lastarilor;

- fenofazele organelor de rod: inductia antogena, diferentierea mugurilor de rod, infloritul si legatul florilor, cresterea boabelor si maturarea strugurilor;

- fenofazele de trecere de la repaus la activitate si invers: plansul si respectiv caderea frunzelor.

Plansul este fenofaza care marcheaza iesirea din repausul fiziologic si trecerea la perioada activa. Se manifesta prin aparitia picaturilor de seva la varful coardelor, primavara la taierea vitelor. Calendaristic, are loc la sfarsit de martie-inceput de aprilie, in functie de temperatura (cea a solului de 8-10⁰C) si de umiditate; ea dureaza intre 2 zile si maximum 2 saptamani. Se elimina prin plans intre 0,2 l seva/butuc si 8 litri, in unii ani. Pentru a evita aceste pierderi mari de apa se recomanda taierile cat mai devreme primavara, chiar de la sfarsitul iernii. Datorita continutului ridicat in saruri minerale si acizi aminici seva se poate fi folosita la tratarea conjuctivitelor.

In aceasta fenofaza, bratele si coardele butucului au cea mai mare elasticitate, putand fi conduse pe mijloacele de sustinere, in directia dorita fara a se rupe.

Dezmuguritul - declansarea acestei fenofaze este conditionata de temperatura aerului, care trebuie sa fie de peste 10⁰C. Durata acesteia este de 5-10 zile si prezinta 2 subfaze: inmuguritul (umflarea mugurilor) si dezmuguritul propriu-zis. Are loc desfacerea mugurilor si aparitia primelor varfuri verzi ale frunzulitelor. Sub influenta polaritatii se desfac mai intai mugurii de la varful coardelor.

In afara conditiilor climatice ale anului, inceputul dezmuguritului este diferentiat si in functie de specie si de soi. Dezmuguritul dureaza de la 5-6 zile la portaltoi pana la 7-14 zile la soiurile vinifera; acest lucru are importanta practica legata de zonarea soiurilor, in sensul evitarii plantarii celor cu dezmugurit timpuriu in zonele cu frecvente ingheturi tarzii de primavara.

Cresterea lastarilor - in lungime se realizeaza prin activitatea meristemelor apicale si intercalare, pe baza diviziunii celulare si respectiv a alungirii celulelor; iar cresterea in grosime se realizeaza prin activitatea meristemelor secundare. Fenologic, cresterea lastarilor incepe primavara si dureaza pana toamna la distrugerea apexului (pe durata a 4-5 luni, respectiv 120-150 zile). Cuprinde trei etape:

a - cresterea progresiva ce dureaza 2-3 saptamani si se realizeaza in prima parte a perioadei de vegetatie, pe baza substantelor de rezerva din coarde si apoi pe activitatea fotosintetica a frunzei, cumulata cu nutrientii obtinuti din seva.

b - cresterea intensa a lastarilor coincide cu intrarea in mitoza a meristemului apical; apare atunci cand temperatura creste si procesul de fotosinteza se amplifica. Lastarii cresc in lungime, numarul de frunze si suprafata foliara sporesc rapid, frunzele sunt mari, internodurile din ce in ce mai lungi si nodurile mai proeminente. Incepe dupa 15-20 mai si dureaza pana la 15-25 iunie (30-35 zile), cu un maxim in timpul infloritului. Concomitent cu cresterea lastarilor are loc si cresterea organelor aferente (frunze, inflorescente, carcei, copili, struguri).

c - cresterea incetinita sau regresiva - dureaza de la inflorit pana la inceputul lunii septembrie. In aceasta perioada activitatea vitei de vie este concentrata mai mult spre formarea rodului.

Factorii care influenteaza cresterea lastarilor sunt : climatici (de favorabilitate maxima fiind: temperatura intre 25-32⁰C, umiditatea solului 60-80% si lumina 35-45 mii lucsi); biologici (soiuri viguroase: Feteasca neagra si Afuz Ali, soiuri mai putin viguroase Feteasca regala, Chasselas, soiuri cu vigoare slaba Alidor, Pinot); si tehnologici (printre care: formele de conducere ale vitelor, sarcinile de ochi la taiere, tipul de taiere etc.).

Maturarea tesuturilor lastarilor corespunde perioadei de lignificare a acestora si depunerea substantelor de rezerva. Dureaza de la sfarsitul lunii iulie si se termina toamna o data cu caderea frunzelor (pe durata a 60-70 zile). Activitatea fotosintetica se reduce mult, iar substantele rezultate sunt folosite pentru dezvoltarea mugurilor. Procesul de maturare incepe de la baza lastarilor si avanseaza treptat catre varful acestora.

Factorii care influenteaza maturarea lastarilor sunt: factorii biologici (cel mai important fiind soiul - la soiurile cu perioada de vegetatie scurta maturarea lastarilor incepe devreme); factorii ecologici (media temperaturii din timpul verii sa fie de peste 19⁰C, umiditatea solului de 50-60% din IUA, durata perioadei active de vegetatie de minimum 160 zile) si factorii tehnologici (taierea, fertilizarea etc.)

Inductia florala - reprezinta fenofaza de inceput a formarii mugurilor de rod si se datoreaza unor hormoni specifici din frunze, care migreaza apoi in muguri. Cercetari mai recente, sustin ca inductia florala se datoreaza unui aflux mai accentuat de metaboliti spre zona centrala a conurilor de crestere din muguri, sub actiunea stimulilor termici si fotoperiodici. Inductia florala la vita de vie incepe in mai-iunie (Victoria Lepadatu, 1956) in mod esalonat.

Diferentierea mugurilor de rod - este continuarea inductiei, care incepe in mugure (diferentierea intramugurala) si se termina inainte de infloritul vitei (diferentierea extramugurala). Formarea mugurilor de rod se datoreaza aparitiei substantelor proteice, fara de care acestia nu s-ar putea forma.

Diferentierea intramugurala - in aceasta etapa are loc formarea inflorescentelor. Procesul incepe din vara si se continua pana toamna tarziu.

Diferentierea extramugurala - in aceasta etapa are loc formarea florilor (procese de macro si microsporogeneza). Aceasta etapa incepe la sfarsitul lui martie si dureaza pana in mai. Concomitent are loc si cresterea inflorescentelor.

Factorii care influenteaza diferentierea mugurilor sunt factorii interni, de natura fiziologica (raportul substante organice/substante minerale si sinteza hormonilor antogeni), de natura genetica (soiul) si factorii externi, lumina si temperatura.

Infloritul si legatul florilor - aceasta fenofaza are loc concomitent cu fenofaza cresterii vegetative a lastarilor. Cand lastarul are 6-7 cm, apar inflorescentele cu bobocii florali. Infloritul are loc in mod obisnuit (prin desprinderea corolei de receptacul prin actiunea de impingere a staminelor) sau in forma de stea ca la unele soiuri (Braghina).

Infloritul se produce la sfarsitul lunii mai-inceputul lunii iunie, in ordinea : soiurile de portaltoi, HPD, soiurile vinifera. Infloritul dureaza 6-12 zile, astfel: primele cele de la mijlocul inflorescentei, apoi cele de la baza si la urma cele de la varf. La fel se produce si la dispunerea pe lastar a inflorescentelor. Incepe la orele 8-9 dimineata, maximum fiind inainte de amiaza.

Factorii care influenteaza infloritul sunt: temperatura (minima de 15-17⁰C, iar cea optima de 20-25⁰C) si umiditatea relativa a aerului (optima este 55-65%), precipitatiile (sunt daunatoare, ducand la avortarea florilor, meierea si margeluirea boabelor), masurile agrotehnice (in perioada infloritului nu se recomanda irigarea si nici tratamentele fitosanitare).

Legarea florilor Se refera la procesele de polenizare si fecundare a florilor din perioada infloritului, in scopul formarii rodului. Polenizarea poate avea loc: inainte de deschiderea florii, fenomen denumit cleistogamie; in timpul infloritului (ca la majoritatea soiurilor); sau dupa caderea corolei. Polenul ajunge pe stigmatul florii prin cadere libera (flori hermafrodite normale), prin transportul curentilor de aer si intr-o mica masura prin transportul insectelor (heteropolenizare). In cazul soiurilor cu flori functional femele, heteropolenizarea este nelipsita. Receptivitatea stigmatului pentru polen este maxima in a 2 a zi dupa inflorit, apoi se reduce. Germinarea polenului se reduce treptat: in a 7 a zi de la inflorit, polenul germineaza in proportie de 11-76%, iar dupa 14 zile de 5-33%. Temperatura minima de germinare a polenului este de 12-13⁰C, iar cea optima de 25-30⁰C.

Fecundarea - din momentul depunerii polenului pe stigmat, incepe secretia unui lichid zaharos ce persista 1-7 ore, timp in care germineaza mai multe granule de polen.

In cazul soiurilor apirene, fecundarea florilor nu are loc (partenocarpie - boabele strugurilor sunt complet lipsite de seminte ca la Corinth noir) sau este incompleta (stenospermocarpie - soiurile prezinta rudimente de seminte, ca la Sultanina, Calina).

Cresterea boabelor si a ciorchinelui (formarea strugurilor) - incepe o data cu caderea ultimelor corole ale florilor si dureaza pana la intrarea in parga. Fenofaza dureaza obisnuit 5-6 saptamani, in functie de soi si conditiile climatice, din care temperatura este cea mai importanta (peste 20⁰C). Cresterea boabelor se realizeaza prin multiplicarea celulelor (dureaza 2-3 saptamani), apoi se instaleaza elongatia celulelor.

Meierea si margeluirea boabelor. Dupa legarea florilor, pot avea loc anumite fenomene in evolutia boabelor: bobul ramane mic, cat samanta de mei (meiere - lipsa fecundarii), dupa care se usuca si cade sau ramane verde pe ciorchine; bobul creste pana la marimea unei margele (margeluire - intalnita la soiurile cu polen steril, ca Muscat de Hamburg, Bicane; bobul de marimea celui de mazare) si este lipsit de seminte; bobul evolueaza normal.

Maturarea strugurilor - incheie ciclul reproductiv al vitei de vie si incepe cu intrarea strugurilor in parga si se termina la maturarea deplina a boabelor, cand semintele sunt capabile sa formeze o noua planta. Prezinta 2 perioade distincte: parga (acumularea zaharurilor, epicarpul iti schimba culoarea verde, bobul devine translucid si incepe sa se inmoaie) si maturarea propriu-zisa (boabele continua sa sporeasca in volum si greutate). Maturarea strugurilor evolueaza in functie de soi si conditiile climatice.

II. Perioada repausului fiziologic - procesele vitale se desfasoara cu intensitate foarte redusa. Aceasta stare de repaus este o necesitate biologica si o reactie de adaptare a vitei de vie la conditiile din timpul iernii. Inceputul repausului este marcat de caderea frunzelor, in XI, iar sfarsitul perioadei, de plansul vitei de vie (sfarsitul lui martie). In medie perioada de repaus dureaza 4-5 luni pe an.

Repausul fiziologic poate fi obligatoriu sau facultativ. Repausul fiziologic obligatoriu dureaza intre 30 si 70 de zile si incepe o data cu caderea frunzelor, atunci cand au loc procese fiziologice si schimbari biochimice. Repausul fiziologic facultativ incepe la sfarsitul lui decembrie si continua pana la circulatia sevei, respectiv plansul vitei de vie. In aceasta perioada, pe masura ce temperatura creste incep sa se intensifice procesele fiziologice si biochimice.

In aceasta perioada au loc taierile de rodire, plantarea vitei la locul definitiv sau in goluri, aplicarea ingrasamintelor, mobilizarea solului, revizuirea sistemelor de sustinere etc.

Caderea frunzelor - marcheaza sfarsitul perioadei active de vegetatie si intrarea in repausul fiziologic. Incepe in jurul datei de 10-15 octombrie si dureaza pana la 15 noiembrie. Inainte de caderea frunzelor are loc migrarea substantelor de rezerva spre coarde, brate; imbatranirea si moartea frunzelor are loc prin distrugerea cloroplastelor care nu mai sintetizeaza amidon, sporirea cantitatii de acid abscisic care grabeste imbatranirea tesuturilor, astfel la baza petiolului frunzei se formeaza suber, care provoaca caderea frunzelor.

2.2. Ciclul anual al speciilor pomicole

I. Starea de repaus relativ - de la caderea frunzelor pana primavara la dezmugurit. Functiile vitale ale pomilor continua, dar lent. In aceasta perioada se executa numeroase lucrari de ingrijire in livada si anume: taierile de rodire si intretinere a coroanei, tratamentele fitosanitare, plantarea, fertilizarea, lucrarea solului etc.

II. Perioada activa de vegetatie:

- fenofazele de crestere (vegetative): dezmuguritul si inceputul cresterii lastarilor; cresterea intensa a lastarilor; incetinirea si incetarea cresterii lastarilor; maturarea lastarilor si pregatirea pomilor pentru iernare

- fenofazele de rodire: diferentierea mugurilor de rod; infloritul si legatul fructelor; cresterea fructelor; maturarea fructelor.

Fenofazele cresterii:

1.-dezmuguritul si inceputul cresterii lastarilor - de la umflarea mugurilor vegetativi si pana la formarea primelor 5-6 frunzulite. Substantele organice necesare desfasurarii acestei fenofaze provin din rezervele acumulate in anul precedent. In aceasta perioada se efectueaza tratamente chimice pentru prevenirea instalarii bolilor si combaterea daunatorilor.   

2.-cresterea intensa a lastarilor - de la formarea primelor 5-6 frunzulite si pana ritmul de crestere incepe sa incetineasca. In aceasta perioada se recomanda fertilizarea suplimentara, udarea, operatiuni in verde si tratamente fitosanitare.

-incetinirea si incetarea cresterii lastarilor - de la reducerea ritmului de crestere si pana la formarea mugurelui terminal. Fotosinteza este maxima, incep procesele de maturare a tesuturilor, frunzele devin mai rezistente la boli, iar lastarii se acopera partial cu suber protector, unii muguri incep procesele de diferentiere in organele florale.

4.-maturarea lastarilor si pregatirea pomilor pentru iernare - este fenofaza in care au loc procesele de acumulare a substantelor de rezerva in tesuturi, formarea suberului protector, ingrosarea peretilor celulelor etc.

Fenofazele organelor de rodire - se esaloneaza pe 2 ani: -in primul an se diferentiaza si se formeaza mugurii de rod, iar in anul II are loc fructificarea (inflorit, legarea fructelor, cresterea si maturarea acestora).

1.-diferentierea mugurilor de rod - incepe in lunile iunie - iulie, cu o serie de transformari morfologice si fiziologice datorita carora se formeaza organele florale. Pentru a avea loc declansarea diferentierii, pomii nu trebuie sa fie supraincarcati si sa aiba un frunzis bogat, sanatos. Diferentierea este influentata de incarcatura de fructe la samantoase si mai putin la samburoase.

2.-infloritul si legatul fructelor - are loc primavara devreme, desfasurandu-se adesea in conditii vitrege (ploi, ceata, brume), pe seama substantelor de rezerva. Infloritul are loc esalonat pe specii si soiuri, incepand de la 10-25 martie (caisul) si pana la 5-10 mai (gutuiul). Pentru a realiza un grad bun de legare trebuie sa se realizeze conditii favorabile de clima (lumina, caldura, umiditate atmosferica), sa existe insecte polenizatoare (albine) si sa fie asigurate soiuri compatibile pentru polenizarea incrucisata (majoritatea florilor pomilor sunt autosterile sau slab autofertile). Combaterea bolilor, daunatorilor, buruienilor si a ingheturilor tarzii de primavara este obligatorie. Se asigura productii bune atunci cand leaga fructe, in urmatoarele proportii 10-15% din flori la mar si par, 25-30 % la prun si cais, 30-35 % la cires si visin.

-cresterea fructelor - dureaza de la fecundarea florilor si pana la intrarea fructelor in parga (80-85% din greutate si coloratie specifice).Durata in zile este de la 30-35 zile la primele cirese si pana la 160-170 zile la cele mai tarzii soiuri de mar si par. Cresterea fructelor se face pe baza substantelor organice produse de frunze, insa influenteaza mult si substantele hormonale din seminte. In aceasta fenofaza au loc doua valuri de cadere: in iunie (fiziologica) si cu 10-14 zile inainte de cules - caderea prematura.

4.-maturarea fructelor - incepe o data cu intrarea in parga si se incheie cu recoltarea. In acest interval au loc procese fiziologice si biochimice (de transformare a amidonului in glucide simple, de hidroliza a substantelor pectice, a taninurilor etc.) care duc la formarea gustului dulce, inmuierea pulpei, formarea sau accentuarea aromei specifice. La multe fructe maturarea se prelungeste dupa recoltare, in depozite.