CLASIFICAREA VITEI DE VIE

CLASIFICAREA VITEI DE VIE

Vita de vie se poate clasifica dupa mai multe criterii, dar cele mai recunoscute sunt: clasificarea botanica, clasificarea ecologico-geografica si clasificarea economica.

Clasificarea botanica Vita de vie face parte din increngatura Terebinthale-Rubiales, clasa Dicotiledonate, ordinul Rhamnales (flori cu corola verde), familia Vitaceae. Vitaceele sunt reprezentate prin 12 genuri, dupa cei mai multi autori, iar dupa altii prin 14 sau 18 genuri. Cele mai importante sunt: genul Ampelopsis si Parthenocissus - folosite ca plante ornamentale si genul Vitis Linné, in care sunt incluse speciile de vita de vie cultivate pentru productia de struguri si speciile de vita de vie folosite ca portaltoi. Genul Vitis a fost impartit in anul 1887, de Planchon, in doua sectii:

sectia Muscadinia, care cuprinde vite cu caractere asemanatoare, din punct de vedere morfologic si anatomic, cu genul Ampelopsis. Aici sunt incluse speciile de vite raspandite in regiunile tropicale si subtropicale ale Americii de Nord: Vitis rotundifolia, Vitis musoniana, Vitis popenoei. Aceste specii sunt imune la filoxera, rezistente la mana si oidium, dar foarte sensibile la ger. Prezinta struguri mici, cu boabe putine, cu gust foxat, ce acumuleaza cantitati mici de zaharuri.

sectia Vitis cuprinde vitele roditoare, raspandite in zonele temperate ale Europei si Asiei, Americii de Nord, Americii Centrale si nordul Americii de Sud. Strugurii sunt mari, cu multe boabe, care acumuleaza cantitati mari de zaharuri. Toate speciile se pot altoi si incrucisa intre ele, rezultand descendenti viabili si fertili.

Clasificarea ecologico-geografica

Speciile subgenului Vitis pot fi dupa originea geografica: vite (specii) americane - 28, vite (specii) mexicane - 2, vite (specii) asiatice - 20 si vite (specii) euroasiatice - 2 (Tardea C. si colab., 1995).

Branas, in 1974, imparte speciile subgenului Vitis din punct de vedere ecologo-geografic in 8 grupe: grupa americana orientala, grupa americana centrala, grupa americana occidentala, grupa americana florida, grupa mexicano-tropicala, grupa asiatica nord-estica, grupa asiatica sud-estica, grupa euro-asiatica.

Grupa euro-asiatica cuprinde 2 specii: V.vinifera - include soiurile de vita roditoare, denumite si soiuri nobile si V. silvestris sau vita salbatica.

Soiurile de vita roditoare sunt grupate dupa Negrul A.M., in 1969, in 3 prolesuri (grupe ecologice): proles orientalis, proles occidentalis si proles pontica.

Proles orientalis este subdivizata in doua subgrupe: antasiatica, cuprinde soiurile de vita roditoare formate in Orient, Asia Mijlocie, Iran, Afganistan, Armenia, Azerbaidjan etc., fiind specializate in struguri de masa (Muscat de Alexandria, Ohanez etc.) si stafide (Kis-mis etc.) si foarte putine in struguri de vin si subgrupa caspica, ce cuprinde soiurile de vita roditoare formate in Marea Caspica, in special folosite pentru struguri de vin.

Proles occidentalis, cuprinde soiurile de vita roditoare formate in vestul Europei; acestea sunt soiuri destinate strugurilor pentru vin (Riesling, Pinot gris, Cabernet Sauvignon).

Proles pontica este formata din doua subprolesuri: georgica, cuprinde soiurile formate in Asia Mica, Georgia (Rkatiteli etc.) si balcanica, cuprinde soiurile de vita roditoare formate in zona Balcanilor, folosite pentru struguri de masa (Ceaus, Coarna), stafide (Corinth) si pentru vin (Furmint, Feteasca, Galbena etc.).

Clasificarea economica (utilitara)

Soiurile cultivate se impart in doua categorii: vite roditoare, de la care se obtin strugurii si vite portaltoi destinate producerii butasilor pentru altoire (vitele americane).

La randul lor vitele roditoare se impart in trei grupe:

Vite nobile (europene). Acestea apartin speciei V. vinifera sativa, dau productii mari de struguri si de calitate superioara, dar sunt sensibile la filoxera - forma radicicola, ger si boli criptogamice.

Hibrizi direct producatori (HPD). Acestia provin din speciile americane sau euroamericane, dau productii mici de struguri si de calitate inferioara, in schimb sunt in general rezistenti la filoxera, ger si boli.

Soiuri rezistente. Sunt vite cu rezistenta biologica sporita la filoxera, ger si boli. Ele sunt rezultatul incrucisarii vitelor nobile cu vitele americane si prezinta productii mari de struguri, de o calitate apropiata de cea a soiurilor nobile.

Din punct de vedere tehnologic soiurile vitelor roditoare se impart in:

soiuri pentru struguri de masa: extratimpurii, timpurii, mijlocii, tarzii, foarte tarzii;

soiuri apirene (fara seminte), pentru consum in stare proaspata si pentru industrializare;

soiuri pentru struguri de vin (vinuri albe, roze sau rosii, vinuri aromate etc.)

soiuri pentru sucuri de struguri (albe sau negre);

soiuri pentru vinuri speciale (spumante, vermuturi etc.);

soiuri pentru distilate de tip coniac

Vitele portaltoi apartin speciilor americane, sunt rezistente la filoxera si se cultiva pentru coardele lor care se folosesc la altoirea soiurilor nobile sau a unora din vitele rezistente, carora le imprima toleranta la filoxera - forma radicicola (V. riparia, V. rupestris, V. berlandieri).