Ciclul de viata al speciilor pomicole

Curs

Ciclul de viata al speciilor pomicole

Relatia intre portaltoi si altoi :

Altoirea si utilizarea ei in pomicultura : altoirea este principala metoda de inmultire vegetativa specifica horticulturii care se bazeaza pe capacitatea de reparatie a tesuturilor plantelor si pe proprietatile tesuturilor noi aparute in urma ranirii (calus), de a concreste daca sunt puse in contact.

Procesul fizic al altoirii are loc in 3 faze :

a)calusarea : suprafetele ranite vin in contact cu aerul , ca urmare plasma celulelor traumatizate se oxideaza formand un strat isolator intre cei 2 parteneri, ce impiedica concresterea.

Sub aceasta pelicula la ambii parteneri are loc proliferarea celulelor meristematice cambiale, rezulta un tesut parenchimatos nediferentiat = calus, care acopera suprafetele sectionate si umple toate spatiile goale.

b)sudarea : calusul in formare rupe pelicula initiala si astfel celulele parenchimate ale celor 2 parteneri, epidion si hipodion, ajung in contact, fenomenul consta in formarea unor lamele pectice prin interiorul carora se unesc celulele celor 2 tesuturi cambiale ale altoiului si respectiv portaltoiului si in emiterea de plasmodesme (care constituie legaturile propriu-zise intre parteneri).

c)vascularizarea : realizeaza legaturile vasculare de liber si lemn intre cei 2 parteneri. In urma formarii vaselor conducatoare se asigura circulatia normala intre cei 2 parteneri, sunt numiti simbianti.

Durata de timp necesara difera de la o specie la alta, de metoda de altoire, etc.

Conditiile altoirii :

1)conditii biologice : reusita altoirii depinde de :

v     Existenta zonei generatoare de vase liber-lemn (cambiu)

v     Compatibilitatea intre cei 2 parteneri : modul de a reactiona la altoire si de a convietui in timp a celor 2 parteneri.

Daca avem de-a face cu o incompatibilitate , sudarea si vascularizarea nu se realizeaza , intre cei 2 parteneri se formeaza un strat de suber, rana provocata se vindeca , separand cei 2 parteneri.

Exista si cazul cand altoirea reuseste dar apar diferite simptome datorita unui grad scazut de compatibilitate :

altoiul creste mai gros decat portaltoiul, la altoirea soiurilor pe gutui, , a soiurilor de cires pe mahalet (visin turcesc)

altoiul este mai subtire decat portaltoiul, in cazul soiurilor de rigoare scazuta altoite pe portaltoi foarte vigurosi sau exista cazuri frecvente care numai la locul de imbinare se formeaza hipertrofie (galma) cum e cazul altoirea soiurilor de mar pe portaltoi M9, M26, M106.

v     Simptome    de lipsa mai accentuata de compatibilitate sub forma de :

a)incompatibilitate localizata : de exemplu procent redus de prindere la altoire, slaba rezistenta mecanica in puctul de altoire, de exemplu la altoirea soiurilor de prun pe zarzar sau altoirea unor soiuri de cais pe corcodus.

b)incompatibilitate translocata : care se manifesta dupa unul sau mai multi ani de convietuire, altoirea soiurilor de nuc pe nuc negru, la care dupa o convietuire de 25-30 ani, apar semne de incompatibilitate manifestate sub forma unei zone negricioase, necrozata la locul de imbinare intre cei 2 parteneri. Aceasta manifestare explica talia mai mica al pomilor altoiti pe nuc negru, intrarea rapida pe rod, durata de viata mai scurta, de exemplu altoirea marului pe par.

c)incompatibilitatea virotica : provocata de virusuri si mai ales la drupaceae.

Desi inrudirea botanica ar trebui sa explice compatibilitatea sau incompatibilitatea, exista chiar in cadrul aceleiasi specii , sau soiuri care sunt sau nu sunt compatibile la altoirea pe acelasi portaltoi. De exemplu unele soiuri de par : Cure, Untoasa Hardy, Passe Crassane, sunt compatibile la altoirea pe gutui, iar soiurile Williams , Favorita lui Clapp, Abatele Fetel sunt lipsite de compatibilitate cu acelasi portaltoi.

Aceasta lipsa de compatibilitate poate fi evitata prin altoirea prin intermediari.

v     Starea fizica a partemerilor : succesiunea prinderii la altoire consta in starea de turgescenta mai ales in zonele ranite care sunt procesului accentuat de deshidratare.

Pentru a evita deshidratarea se ia o serie de masuri care depinde de grupul de metode, la metodele folosite in perioada de vegetatie : micsorarea suprafetei de evaporare a apei din altoirea prin inlaturarea frunzelor. Mentinerea altoirii intr-un mediu umed pe timpul transportului si pana la executarea propriu-zisa a altoirii.

Executarea operatiunii de altoire cat mai repede posibil.

- la metoda executata in perioada de repaus vegetative sau metoda cu ramura detasata. Ramurile de altoi se pastreaza in nisip reavan stratificat in beciuri sau spatii frigorifice, rana fiind mai mare se acopera cu ceara de altoire. Varsta altoiului : daca portaltoiul poate fi de varsta indelungata , altoiul trebuie sa fie tanar (primul an de vegetatie)

2)conditiile climatice :

- temperature optima pentru prinderea la altoi de 25-30⁰C in functie de specie.

- umiditatea joaca un rol deosebit deoarece celulele parenchimatice ale calusului cu celulele neoformate au peretii foarte subtiri si nu rezista la uscaciune, dar nici excesul de umiditate mare rezulta mucegaiuri

- aerul - procesul de calusare - diviziune rapida - respiratie intensiva - nevoie de oxigen.

3)conditiile fito-sanitare : starea de sanatate a celor 2 parteneri ce urmeaza a fi altoit este obligatorie.

4)conditiile tehnice : se refera la cunoasterea si indemanarea altoitorului precum si de calitatile lucrarilor.