INFIINTAREA SI INTRETINEREA CULTURILOR DE LEGUME

Infiintarea culturilor de legume se poate realiza prin: semanat direct in camp (mazare, fasole etc.), plantarea rasadurilor (tomate, vinete, varzoase etc.) cat si prin plantarea de parti vegetative (cartof, ceapa de arpagic). Alegerea corespunzatoare a metodei de infiintare depinde de specie si de sistemul de cultura ( in camp, in solarii, sere).

1. SISTEME DE CULTURI LEGUMICOLE

Principalele sisteme de culturi legumicole sunt legate de tehnologiile care se folosesc. Diferentele care apar in functie de locul unde se face cultura, de perioada de cultura si de destinatia productiei. Astfel, dupa locul de cultura avem:

- culturi in camp

- culturi protejate (in solarii si tunele)

- culturi fortate (in sere si rasadnite)

Culturile in camp ocupa ponderea cea mai mare atat ca suprafata cat si ca volum al productiei. Acestea pot fi: extratimpurii, timpurii, semitimpurii sau de vara, de toamna (tarzii) si intarziate.

La culturile extratimpurii si timpurii in camp sortimentul este destul de restrans, si anume: verdeturi, legume din grupa verzei, radacinoase, tomate timpurii. Productiile obtinute sunt destinate consumului proaspat.

Culturile de vara ocupa ponderea cea mai mare dintre culturile de camp. Sortimentul este foarte larg (lipsesc verdeturile). Productia este destinata consumului proaspat sau pentru industrializare.

Culturile de toamna in camp au o pondere mare, sunt constituite dintr-un sortiment bogat, iar productiile obtinute se folosesc fie pentru industrializare (tomate), fie pentru depozitare si pastrare (ceapa, radacinoase).

Culturile protejate in tunele si solarii se practica in 2 cicluri: ciclu scurt (primvara-vara) si ciclul prelungit (primavara-toamna); se infiinteaza cu 2-3 saptamani mai devreme decat in camp; productiile se realizeaza cu un avans de 2-3 saptamani fata de cele din camp. Sortimentul este asemanator cu cel de la culturile timpurii din camp: verdeturi, varza timpurie, conopida timpurie, tomate timpurii.

Daca practicam culturi protejate pentru toamna, atunci se pot folosi aceste spatii pana in decembrie; sortimentul fiind mai larg: castraveti de toamna, verdeturi pentru consum de toamna.

Destinatia productiei: consum in stare proaspata.

Culturi fortate - culturi in sere si rasadnite incalzite. La culturile in sere deosebim: culturi in ciclul I (iarna-vara), ciclul II (vara-iarna), culturi in ciclul I decalat (primavara-vara sau primavara-toamna). Acestea asigura consumul de legume in perioadele reci ale anului, sortimentul este mai restrans decat in camp si anume: tomate, castraveti, ardei si vinete - culturi de baza si verdeturi, ardei iute, gulioare - culturi asociate. Se folosesc soiuri specifice, adaptate conditiilor climatice din sera. Tehnologiile de cultura sunt mai complexe, incat permit obtinerea unor productii foarte mari.

Destinatia productiei: pentru consum in stare proaspata.

2. FOLOSIREA INTENSIVA A TERENULUI IN LEGUMICULTURA

Asigurarea cu legume proaspete o perioada cat mai mare de timp din an si obtinerea productiilor sporite de legume, presupune organizarea mai multor cicluri de cultura pe aceeasi suprafata, prin culturi succesive, asociate, duble si intercalate.

Asolamentele si rotatia culturilor. Prin asolament se intelege stabilirea structurii speciilor in cadrul unei ferme legumicole si modul de repartizare a acestora pe suprafata de teren (in anul de cultura), iar rotatia reprezinta repartizarea speciilor din cadrul asolamentului, pe aceeasi suprafata de teren, timp de mai multi ani.

In cadrul unui asolament rational, speciile legumicole sunt repartizate pe baze stiintifice. Astfel, la stabilirea structurii culturilor, speciile sa fie diferite din punct de vedere sistematic, pentru a preintampina transmiterea bolilor si daunatorilor specifici plantelor din aceeasi familie botanica. Revenirea pe acelasi teren trebuie sa aiba loc dupa cel putin 3-4 ani. Monocultura este daunatoare legumelor.

Legumele cu sistem radicular profund (morcov, patrunjel etc.) vor alterna cu cele care au un sistem radicular superficial (ceapa, castraveti etc.).

Modul de valorificare a ingrasamintelor organice si minerale este de asemenea foarte important in stabilirea asolamentului, respectiv a rotatiei. Legumele mari consumatoare de ingrasaminte (varza, ardeiul, vinetele) se planteaza in solele ingrasate in primul an sau dupa plantele care amelioreaza fertilitatea solului.

Durata de vegetatie a speciilor prezinta un rol deosebit, deoarece in asolament si respectiv in rotatie trebuie sa fie plante care elibereaza terenul diferit. Speciile legumicole care se seamana primavara devreme (morcov, patrunjel etc.) vor urma dupa culturi care elibereaza terenul toamna devreme (tomate, ardei, vinete etc.), pentru a putea fi pregatit terenul. Culturile timpurii se amplaseaza pe sole pe care in anul anterior au fost plante care se recolteaza devreme (de exemplu, fasole). Pentru legumele radacinoase se recomanda ca premergatoare foarte bune solanaceele, cucurbitacee, bune premergatoare cerealele si contraindicate, radacinoasele, bulboasele, verdeturi.

Durata de vegetatie are rol important si in combaterea buruienilor, deoarece buruienile nu au timp sa creasca si semintelor sa ajunga la maturitate.

Structura culturilor din asolament, destinatia productiei, modul de infiintare a culturilor (prin semanat direct sau prin plantare) si lucrarile de intretinere determina stabilirea unui anumit tip de asolament si o rotatie corespunzatoare.

Speciile legumicole cu desime mare si cu tendinta de imburuienare trebuie sa urmeze celor prasitoare, care lasa terenul mai curat de buruieni.

Se pot intocmi asolamente legumicole pentru culturi in camp cu 4-5 culturi de baza si o sola saritoare de lucerna, ce dureaza 3-4 ani, de trifoi de 2 ani sau de cereale paioase. Dupa lucerna se obtin rezultate foarte bune cultivand tomatele, castravetii, varzoasele.

Numarul solelor din cadrul asolamentului trebuie sa fie egal cu numarul anilor de rotatie. In cadrul asolamentului se stabilesc 2-4 culturi de baza ce ocupa fiecare cate o sola, iar speciile cu pondere mica, dar cu tehnologii asemanatoare se grupeaza in cadrul aceleasi sole, pentru o mai buna rotatie. Numarul culturilor de baza poate fi micsorat (pentru productie destinata industrializarii) sau marit (in fermele mici, familiale).

Cele mai bune rotatii se obtin atunci cand suprafetele solelor sunt egale.

In tabelul 4 este prezentata orientativ o schema de asolament a culturilor, de 4 ani, iar in tabelul 5 o schema de asolament din gradinile de langa case.

Tabelul 4

Schema de asolament legumicol cu suprafete egale ale solelor

Tabelul 5

Scheme de asolament in gradinile de langa casa si microferme

Culturi succesive, asociate, duble si intercalate - reprezinta un mijloc de diversificare si esalonare a productiei legumicole, precum si o folosire mai rentabila a terenului, concretizata in productii mari, fara costuri suplimentare deosebite. De asemenea aceste culturi ne dau posibilitatea folosirii cat mai rationale a fortei de munca.

Prin culturi succesive se intelege cultivarea a 2-3 specii legumicole succesiv, pe acelasi teren, in acelasi an.

In cadrul lor distingem o cultura de baza sau principala (care ocupa terenul o perioada mai lunga de timp si da productii mai ridicate) si o cultura secundara sau succesiva (cultura care are o durata de vegetatie mai mica si o pondere mai redusa). Cand se succed doua culturi cu durata de vegetatie si importanta asemanatoare cea in ogor propriu este cea de baza. Cultura secundara (asociata) are pretentii mai mici fata de lumina si se poate infiinta inainte, in acelasi timp sau dupa infiintarea culturii de baza.

Prin culturi asociate se intelege sistemul de cultivare a doua sau mai multe culturi de legume deodata, pe acelasi teren si in acelasi an.

Cele doua culturi asociate pot fi reprezentate de specii din aceeasi familie botanica (tomate asociate cu ardei iute) sau soiuri ce apartin aceleiasi specii (tomate cu port inalt cu tomate cu port pitic).

In vederea asocierii cultura secundara se intercaleaza pe intervalul dintre randurile culturii de baza; momentul plantarii poate fi in acelasi timp sau decalat.

Culturile succesive si asociate din legumicultura se folosesc in toate sistemele de cultura.

In alcatuirea schemelor pentru culturile succesive si asociate se are in vedere perioada de vegetatie, particularitatile sistemului radicular, talia plantelor, pretentiile fata de temperatura, apa, lumina si substante nutritive, destinatia productiei, gradul de mecanizare a lucrarilor.

Exemple de culturi asociate: - tomate cu salata; - castraveti cu salata; - vinete cu spanac, tomate cu ardei etc.

Culturile asociate sunt mult folosite in sere. Tomatele se asociaza bine cu salata si unele verdeturi (marar, patrunjel, ardei iute). De asemenea, pe marginea aleilor principale din sere se pot produce rasaduri pentru cultura legumelor in camp.

Exemplu de culturi succesive cu 2, 3 culturi: pentru folosirea sezonului rece din toamna, la aceste culturi, prima se poate infiinta in toamna (spanac sau ceapa verde - in prima decada a lui octombrie) si se recolteaza in primavara (sfarsitul celei de a doua decada a lui aprilie), dupa care se planteaza tomate timpurii, iar dupa recoltarea acestora, la sfarsitul decadei a doua a lui iulie, se poate infiinta a treia cultura (conopida), care se va recolta in toamna; spanac- ardei gogosar-spanac; varza timpurie cu castraveti de toamna etc.

In horticultura se mai practica sistemul culturilor duble (plante legumicole dupa furaje sau cereale, care se recolteaza vara devreme) si intercalate (in plantatiile tinere de pomi si vita de vie care in primii ani nu folosesc intreg spatiul dintre randuri si acesta se poate cultiva cu salata, spanac, mazare, varza sau fasole oloaga.

3. INFIINTAREA CULTURILOR LEGUMICOLE

Pregatirea terenului pentru infiintarea culturilor

Alegerea terenului pentru o ferma legumicola trebuie sa tina seama de factorii climatici, pedologici si social-economici existenti.

Este recomandabil ca terenurile sa fie dintre cele cu grad ridicat de fertilitate, cu continut in humus de 4-5 %, plane, cu textura luto-nisipoase, nisipo-lutoase, cu structura buna, care se lucreaza usor, adapostite de vanturi si curenti reci de aer, in apropierea unei surse de apa pentru irigat, cu panza de apa freatica la adancime mai mare de 2 m.

La alegerea terenului se va tine seama si de apropierea de pietele de desfacere precum si de caile de comunicatie practicabile.

Lucrarile de pregatire a terenului sunt:

-toamna: desfiintarea culturilor anterioare; mobilizarea solului cu grapa cu discuri sau cu cultivatorul, la adancimea de 10-15 cm; nivelarea de intretinere, ce are drept scop indepartarea denivelarilor ramase de la cultura anterioara; fertilizarea de baza, care se efectueaza cu ingrasaminte organice sau verzi si cu ingrasaminte chimice greu solubile; aratura de baza se executa imediat dupa nivelarea terenului si concomitent cu fertilizarea de baza.

-primavara: pregatirea patului germinativ in care urmeaza sa se semene este foarte importanta si consta in asigurarea caldurii, oxigenului si umiditatii necesare germinarii semintelor si se asigura prin afanarea stratului de sol la adancimea la care se introduce samanta; administrarea ingrasamintelor chimice cu azot, lucrare urmata de grapat sau discuit pentru incorporarea acestora in sol; erbicidarea inainte de modelare cand se folosesc erbicide volatile, ce necesita incorporarea imediata in sol; modelarea terenului, lucrare prin care se realizeaza un profil al solului sub forma de straturi inaltate, despartite prin rigole pentru apa necesara irigarii legumelor.

b. Semanatul legumelor

Semanatul legumelor in camp se face manual sau mecanizat. Pentru semanatul mecanizat a fost realizata recent o semanatoare de precizie pentru infiintarea culturilor legumicole care asigura o distributie uniforma pentru toate tipurile de seminte (Neagu si Valcu, 1999). De asemenea, se folosesc diverse masini, ca: SPC-6 pentru sfecla, fasole, pepeni; Stanhay (pentru seminte calibrate si granulate), Nibex (pentru seminte necalibrate si nedrajate). Semanatul se poate face prin imprastiere, in randuri simple sau in benzi, precum si in cuiburi. Cel mai raspandit sistem este semanatul in randuri, deoarece permite mecanizarea lucrarilor de semanat si de intretinere a culturii. La culturile cu seminte mici, pe terenurile usoare, se recomanda tavalugirea inaintea semanatului, pentru realizarea unei adancimi constante si un contact bun al semintelor, conditii esentiale pentru o rasarire uniforma. La stabilirea metodelor de semanat se tine seama de asigurarea densitatii optime de plante la unitatea de suprafata si de spatiul necesar efectuarii lucrarilor de intretinere si recoltare.

Epoca de semanat a legumelor direct in camp variaza in functie de: particularitatile agrobiologice ale speciilor (temperatura minima pentru germinarea semintelor si a temperaturilor care pot survine dupa rasarirea plantelor), zona, perioada dorita sa se obtina productia.

Fata de zonele de cultura, intre cele din sudul si vestul tarii si cele din nord si sud est, in ceea ce priveste epoca optima de insamantare in camp, pot fi diferente de pana la 3 saptamani. Din punct de vedere calendaristic, semanatul direct in camp se face incepand cu luna martie. In tabel 6 sunt redate epocile de semanat pentru principalele specii legumicole. Pentru speciile rezistente la temperaturi scazute se recomanda semanatul cat mai timpuriu.

Temperatura necesara incoltirii semintelor este diferita de la o specie la alta, dar sa nu fie sub 0⁰ C si nici peste 35⁰C.

Pentru unele specii se recomanda esalonarea semanarii pe o perioada de timp mai lunga, chiar la alte epoci decat cele normale, cum este cazul mazarii si fasolei pastai, in scopul asigurarii cu legume a fabricilor de conserve.

Tabelul 6

Epoca de infiintare a culturilor de legume in camp

Legumele pretentioase la caldura (tomate, ardei, vinete, castraveti) se planteaza dupa 10 mai, cand a trecut pericolul brumelor tarzii de primavara. Legumele rezistente la frig (varza, conopida, gulia, salata) se planteaza in jurul datei de 15 III; dar aceleasi specii destinate consumului de toamna se planteaza la sfarsitul lunii iunie sau la inceput de iulie.

Adancimea de semanat depinde de marimea semintelor, textura solului, umiditatea solului, epoca de semanat. Cu cat semintele sunt mai mici cu atat adancimea de semanat este mai mica, semintele mici (salata, patrunjel) se seamana la 1-2 cm adancime, cele mijlocii (ardei, castraveti etc.) la 2-3 cm, iar cele mari (pepeni, fasole etc.) la 3-5 cm; pe solurile grele, semintele se seamana mai la suprafata. Toamna semintele se seamana mai adanc decat primavara.

c. Producerea rasadurilor de legume

Majoritatea culturilor de specii legumicole se infiinteaza prin intermediul rasadului. Dintre acestea mentionam: tomatele, ardeiul, vinetele, telina, legumele varzoase, castravetii s.a. Aceasta veriga tehnologica prezinta multiple avantaje: permite largirea ariei de cultura a speciilor pretentioase la caldura si micsoreaza consumul de seminte, scurtarea perioadei de folosire a terenului, practicarea culturilor succesive, obtinerea productiilor timpurii de legume, asigurarea unui material viguros, liber de boli si daunatori etc.

Rasadurile sunt plante legumicole tinere produse in sere, solarii, rasadnite, adaposturi si teren neprotejat si care atunci cand conditiile permit, se planteaza la loc definitiv, in teren protejat sau neprotejat (V. Popescu, 1997).

Rasadurile se produc fie pentru cultura in camp descoperit, fie pentru cultura protejata din tunele, solarii si sere. Modul de producere a lor depinde de destinatie si de perioada de infiintare a culturii.

Verigile tehnologice in producerea rasadurilor de legume sunt urmatoarele: pregatirea spatiilor pentru producerea rasadurilor de legume, pregatirea stratului necesar producerii rasadurilor, semanatul pentru producerea rasadului, lucrarile de ingrijire aplicate rasadurilor (Elena Florescu si colab., 1988).

Pregatirea spatiilor pentru producerea rasadurilor de legume

Inaintea fiecarui ciclu de productie, serele, solariile si rasadnitele se verifica in vederea asigurarii conditiilor optime pentru obtinerea unui rasad de buna calitate. Aceasta pregatire consta in verificarea si repararea elementelor de constructie si a instalatiilor, mobilizarea solului din sere si solarii, dezinfectia solului si a scheletului, instalarea rasadnitelor sau a solariilor cu biocombustibil.

Verificarea constructiilor consta in repararea si consolidarea scheletului serelor si solariilor, etanseizarea spatiilor, inlocuirea geamurilor sparte la sere sau la ramele de rasadnite si se acopera solariile cu polietilena. La instalatiile termice, hidrice din sera se face revizia tehnica.

Mobilizarea solului se face mecanizat, cu masini speciale sau manual, cu cazmaua; iar maruntirea se executa cu freza.

Dezinfectia solului se face atat preventiv, cat si curativ. Se poate face pe cale termica (cu aburi) si pe cale chimica cu diferite insecto-fungicide, in functie de gradul de infestare a solului si natura acestora. Dezinfectia constructiilor, a uneltelor si ghivecelor se face prin stropiri cu diferite produse chimice.

Instalarea rasadnitelor. In cazul folosirii rasadnitelor cu incalzire biologica, lucrarile de pregatire a acestora constau in: procurarea si pastrarea biocombustibilului pana la folosire (principalul biocombustibil il reprezinta gunoiul de grajd, care se pastreaza in platforme, astfel incat sa nu intre in fermentatie), pregatirea acestuia (presupune declansarea fermentatiei), instalarea rasadnitelor, care cuprinde asezarea tocurilor si geamurilor si se lasa 4-5 zile, apoi se introduce un strat de pamant gros de 10-12 cm sau 14-16 cm, dupa cum rasadul se repica sau nu.

Pregatirea substratului necesar producerii rasadurilor de legume

Pentru producerea rasadurilor se pregateste un substrat afanat, permeabil, bogat in elemente nutritive, cu un pH corespunzator, liber de boli si daunatori care sa permita obtinerea unor rasaduri viguroase si sanatoase. Amestecul de pamant se pregateste din toamna, din mai multe componente: pamant de telina sau de gradina, mranita, turba, nisip de rau, compost. Exista o serie de retete folosite de practica legumicola ce tin cont de specia la care se produce rasadul (tomate, ardei, vinete, varza) si de destinatia acestuia (pentru semanat, repicat in strat sau cuburi nutritive).

La pregatirea amestecurilor de pamant se adauga ingrasaminte pentru sporirea fertilitatii substratului si praf de var pentru neutralizarea reactiei turbei, daca turba este acida.

In scopul pregatirii amestecurilor nutritive se executa operatiile: maruntire, cernere, masurare in volume, dezinfectie, omogenizare.

Introducerea substratului in diferitele spatii se face cu 3-4 zile inainte de semanat sau repicat, pentru a se incalzi. Grosimea substratului difera in functie de scop (pentru semanaturi dese, care se repica sau nu) si spatiu (in sere, solarii sau rasadnite).

Componentele care alcatuiesc substratul se pot folosi in diferite proportii si la umplerea ghivecelor de material plastic si la confectionarea cuburilor nutritive. Ghivecele din plastic destinate repicatului se umplu integral cu amestecuri nutritive, in timp ce ghivecele destinate semanatului se umplu doar 2/3. Cuburile nutritive se confectioneaza manual cu ajutorul preselor sau mecanizat cu masini de mare productivitate.

Semanatul pentru producerea rasadurilor

Semanatul se face diferentiat in functie de spatiul folosit, epoca, densitate, suprafata etc.

Perioada de semanat se stabileste in functie de cerintele plantelor fata de caldura si de epoca de plantare a rasadurilor (in sere, in solarii, in tunele sau in camp) , dar se tine cont si de varsta rasadului la plantare.

Semanatul se poate face in rasadnite, sere, solarii sau afara pe brazde reci. Se executa fie manual, fie mecanizat. Semanatul manual in vederea producerii rasadurilor de legume se face in randuri la 4-5 cm in cazul cand se repica si 8-10 cm cand acestea nu se repica sau prin imprastiere. Dupa semanatul manual, stratul de acoperire a semintelor se taseaza cu o scandura, apoi se uda si se acopera cu diverse materiale. Rasadnitele se acopera cu geamuri si rogojini, iar in sere si solarii cu o folie de polietilena pana la rasarirea plantelor. Semanatul manual se mai poate face si in ladite (pentru suprafete mici) sau direct in ghivece (castraveti, dovlecei, pepeni, pentru culturi timpurii in camp). Pentru culturile de toamna se poate face semanatul pe brazde reci.

Adancimea de insamantare este conditionata de dimensiunile semintelor, fiind intre 0,5 si 1,5 cm. Cantitatea de samanta folosita si data semanatului se stabilesc in functie de specie, felul culturii si se prezinta in tabelul

Tabelul 7

Date privind semanatul pentru producerea rasadurilor

Lucrarile de ingrijire aplicate rasadurilor

Lucrarile care se aplica in scopul obtinerii unui rasad de buna calitate (sanatos, viguros) sunt: repicatul, dirijarea factorilor de vegetatie, combaterea buruienilor, a bolilor si daunatorilor, calirea rasadurilor (dupa Elena Florescu si colab., 1988).

Repicarea este lucrarea prin care rasadurile inca mici, rezultate din semanatura deasa, se transplanteaza la distante mai mari pentru a le crea conditii mai bune de lumina si hrana in scopul cresterii si dezvoltarii.

In practica, repicatul se executa dupa 8-10 zile de la rasarire sau cand plantele au formate primele 2 frunze adevarate (tomate, ardei, vinete) ori 3-4 frunze adevarate (varza, conopida, salata, telina, praz).

Repicatul se face direct pe stratul de amestec sau in ghivece. Inainte de repicat rasadurile se uda pentru a putea fi scoase mai usor si se planteaza apoi cu 1-2 cm mai adanc, exceptie facand rasadurile de telina si de salata. Lucrarea se executa manual, cu ajutorul plantatorului.

Repicatul pe strat nutritiv (fig. 16) se practica cu prioritate pentru culturile de vara, in rasadnite sau solarii, iar repicatul in ghivece pentru culturile timpurii in camp si pentru culturile fortate si protejate.

Fig. 16. Repicatul in strat

Repicatul la ghivece este mai costisitor, dar, asigura obtinerea de plante de buna calitate, prinderea este mai buna si mai rapida, ceea ce duce la obtinerea de productii mai timpurii. Ghivecele folosite la repicat pot fi cuburile sau ghivecele nutritive, ghivecele din material plastic, sau de alte tipuri.

Lucrarea de transplantat se executa cu ajutorul plantatorului de lemn, prin introducerea radacinilor rasadului in orificiul facut cu ajutorul plantatorului.

Dirijarea factorilor de vegetatie (temperatura, lumina, apa, aerul, hrana) se face de la semanat si pana la plantarea rasadurilor, in functie de spatiul unde se produce rasadul, de specie, faza de vegetatie.

Combaterea bolilor si daunatorilor in timpul vegetatiei rasadurilor se face periodic prin tratamente la sol si foliare, cu solutii insectofungicide la momentele indicate si in dozele corespunzatoare sau prin tratamente termice.

Combaterea buruienilor se face preventiv prin dezinfectia termica sau chimica si curativ prin erbicidare sau prin plivitul manual. Pentru suprafete mari se recomanda folosirea erbicidelor, cu respectarea dozei si a momentului de aplicare. Plivitul se executa cand buruienile sunt inca mici, dupa o udare, pentru usurarea smulgerii buruienilor, fara a deranja rasadurile.

Calirea rasadurilor consta in pregatirea acestora pentru conditiile care le vor intalni dupa plantare; se realizeaza prin intreruperea fertilizarilor, aerisiri repetate pana la descoperirea totala a rasadnitelor atat ziua cat si noaptea, cat si reducerea udarilor. Lucrarea se incepe cu 6-10 zile inainte de plantare. Un rasad bine calit are tulpina groasa si scurta, iar in cazul unor specii coloratie specifica violacee-rosietica (tomate sau varza).

Tratarea cu substante bioactive pentru accelerarea sau inhibarea cresterii rasadurilor. Dintre acestea mentionam: produsele cu efect retardant: Cycocel, iar dintre cele cu efect stimulator: Radistim, Procaina.

d. Plantatul legumelor

Plantarea partilor vegetative. Acest mod de infiintare se practica in cazul speciilor care se inmultesc vegetativ: cartof, usturoi, ceapa, leustean, tarhon, revent s.a.). Pentru infiintarea culturilor se folosesc diferite parti vegetative (bulbi - la ceapa, bulbili - la usturoi, tuberculi - la cartof, portiuni de tufa - tarhon, revent, anghinare, rizomi - la revent etc.) care puse in conditii de inradacinare, asigura formarea unor noi plante.

Plantarea rasadurilor. Culturile legumicole care se infiinteaza prin producere de rasad sunt: tomatele timpurii, de vara-toamna, ardeiul, vinete, varza alba, gulia, conopida, telina, ceapa de apa, prazul, salata timpurie, castravetii timpurii.

Epoca de plantat este diferita pentru fiecare specie in functie de cerintele lor fata de caldura, durata perioadei de vegetatie a soiurilor si de perioada de obtinere a productiei.

Tomatele timpurii se planteaza dupa 20 aprilie in S tarii si pana la 5 mai in zonele nordice. Legumele pretentioase la caldura (tomate, ardei, vinete, castraveti) se planteaza dupa 5-10 mai, cand a trecut pericolul brumelor tarzii, iar in sol avem 10-14⁰C.

Legumele rezistente la frig (varza, salata, conopida, gulia) se planteaza la 1/2 lui III, cand in sol avem cca 7⁰C; aceleasi specii, dar destinate consumului de toamna se planteaza la sfarsitul lui iunie si inceput de iulie.

Salata pentru toamna se planteaza in august, iar cea destinata productiei timpurii de primavara in septembrie-octombrie.

Pregatirea rasadului pentru plantat consta in eliminarea plantelor bolnave, vatamate sau slab dezvoltate, dezinfectarea acestora, mocirlirea radacinilor rasadurilor, fasonarea radacinilor sa unele specii si indepartarea a 1/3 sau 1/2 din limbul foliar la varza, conopida, ceapa de apa, telina, plantate vara.

Metode de plantat: manual, semimecanizat, mecanizat si automatizat.

Plantatul manual - se face cu plantatorul, cu sapaliga sau cu lingura de plantat. Rasadurile produse direct in strat de pamant se planteaza cu plantatorul, cele produse in cuburi sau ghivece se planteaza in cuiburi deschise cu sapa sau sapaliga. Tehnica plantarii cu plantatorul: vezi laborator 'Infiintarea culturilor de legume'.

Plantatul semimecanizat - deschiderea rigolelor se face mecanizat, iar plantatul manual.

Plantatul mecanizat, se face cu masina de plantat MPR-6 (8) EM, care odata cu plantatul executa si udarea rasadurilor. Se face pe suprafete mari. Ea este posibila daca rasadul a fost produs corect si are talie corespunzatoare (lungimea de la colet 15-25 cm, grosimea tulpinii 4-8 mm). Daca rasadul nu a fost produs in cuburi sau ghivece nutritive, acesta se mocirleste si se fasoneaza (vezi laborator). Dupa plantare, se uda imediat rasadurile.

Distanta minima intre plante pe rand este de 10-12 cm.

Plantarea automatizata a rasadului consta intr-o banda dubla de hartie dispusa sub forma de rola in care au fost introduse semintele la anumite distante. Aceste benzi au fost depuse in conditii optime pentru incoltirea semintelor si dezvoltarea rasadului, iar la momentul plantarii rolele au fost transportate in camp la o masina de plantat cu 5 sau 6 sectii, actionata de tractor.

Adancimea de plantat depinde de particularitatile fiecarei specii. Tomatele pot fi plantate la adancimi mai mari, deoarece pot emite radacini adventive, cand rasadurile sunt alungite pot fi plantate culcat. Rasadurile de vinete, ardei, castraveti se planteaza cu 1-2 cm mai adanc, iar cele cu tulpina scurta: salata, telina se planteaza la aceeasi adancime cu cea la care au fost produse.

Schemele de infiintare distanta intre randuri si intre plante pe rand) difera cu specia si soiul cultivat, tipul culturii si tehnologia aplicata, textura si fertilitatea solului, crearea conditiilor necesare mecanizarii culturii. Distantele de plantare determina densitatea culturii, deci spatiul necesar nutritiei plantelor.in camp, la majoritatea speciilor se planteaza 2 randuri pe strsatul de 94 cm sau 104 cm la distanta de 50-70 cm sau 80 cm pe 12-30 cm. La salata se planteaza 4 randuri, in benzi a cate 2 randuri.

Infiintarea culturilor de legume in spatii protejate (rasadnite, solarii si sere)

Metode: aceste culturi se infiinteaza prin plantarea rasadurilor produse in cuburi sau ghivece, cu exceptia culturilor de verdeturi care se seamana direct.

Epoci: 1. In solarii acoperite se poate planta: - cu 2-3 saptamani mai devreme decat in camp, deoarece acestea fiind acoperite , temperaturile sunt mai ridicate decat cele de afara. De exemplu, tomatele se planteaza la inceputul lui aprilie, ardeii, vinetele, castravetii in decada a doua a lui aprilie;

- in cazul semanaturilor sau plantarilor din toamna epoca este aceeasi ca si in camp, deoarece solariile se acopera doar primavara cat mai timpuriu;

- la culturile succesive epoca este mai tarzie cu 3-4 saptamani, solarul urmand a fi acoperit atunci cand timpul se raceste.

2. In rasadnite epocile de infiintare a culturilor depind de sursa de caldura, de conditiile climatice ale zonei, de modul de folosire anterior al rasadnitei;

3. In sere, epoca depinde de ciclurile de productie din timpul anului, astfel: ciclul I (iarna-vara) cu infiintarea culturilor in ianuarie si ciclul II (vara-toamna), cu infiintarea culturilor la sfarsitul lui iunie.

Tehnica de plantare este asemanatoare cu cea din camp, cu mici particularitati (culturile asociate se pot planta dupa cultura principala, sau odata cu aceasta, deschiderea cuiburilor se poate face si cu lingura de plantat etc.).

4. INTRETINEREA CULTURILOR LEGUMICOLE

In camp, dupa semanatul sau plantatul legumelor se aplica o serie de lucrari care au ca scop asigurarea conditiilor optime de crestere si dezvoltare.

Lucrarile cu caracter general aplicate culturilor legumicole sunt:

- afanarea solului;

- raritul sau completarea golurilor, dupa caz;

- combaterea buruienilor prin prasit, plivit, erbicidare, mulcire;

- tratamentele pentru combaterea bolilor si daunatorilor;

- irigarea si fertilizarea faziala;

Afanarea solului. In legumicultura exista pericolul batatoririi si formarii crustei datorita irigarii prin aspersiune si a lucrarilor de intretinere mecanizate, motiv pentru care in scopul usurarii patrunderii aerului in sol, pentru buna dezvoltare a sistemului radicular, pentru spargerea crustei care ingreuneaza germinatia semintelor (in cazul culturilor infiintate prin semanat direct) se executa lucrarea de afanare a solului. Aceasta se face prin prasile mecanice si manuale repetate, care contribuie si la combaterea buruienilor. Se executa manual intre plante pe rand si mecanizat intre randuri, cu grape, freze, tavalugul inelar, cultivatorul. Efectul negativ al crustei, in cazul in care semintele sunt incoltite se combate prin udari aplicate prin aspersiune, cu norme mici si dese.

Raritul - se aplica unor culturi infiintate prin semanat direct in camp in vederea asigurarii densitatii necesare formarii partii comestibile la: radacinoase, ceapa etc. Se poate face de 2 sau 3 ori/an. Momentul optim de efectuare a primului rarit este la formarea primelor frunze adevarate. Celelalte lucrari de rarit se executa la intervale de 3 sau 6 saptamani. Lucrarea se efectueaza manual, prin smulgerea plantelor de prisos, lasand pe cele viguroase, sau se executa mecanizat. Plantele cazute la primul rarit se pot folosi ca rasad pentru plantarea in goluri. In cazul radacinoaselor, plantele eliminate de la cel de al treilea rarit se pot da la consum.

Neefectuarea la timp a lucrarii de rarit duce la obtinerea de productii necorespunzatoare din punct de vedere cantitativ, dar mai ales calitativ; iar la radacinoase partile comestibile se deformeaza.

Lucrarea este costisitoare si obositoare, motiv pentru care s-au cautat diferite metode pentru eliminarea ei: amestecarea semintelor mici cu nisip sau rumegus, drajarea semintelor, reglarea normei optime la semanat.

Completarea golurilor se face in scopul realizarii unor densitati optime, cu samanta umectata sau preincoltita, pentru a grabi pornirea in vegetatie; iar in cazul culturilor infiintate prin rasad, cu fire din acelasi soi si de aceeasi varsta cu rasadurile folosite la infiintarea culturii, lucrarea efectuandu-se manual.

Combaterea buruienilor se realizeaza prin prasile mecanice, plivit manual, mulcirea solului si erbicidare.

Prasitul se executa cand buruienile sunt mici; se realizeaza manual (de obicei, intre plante pe rand) sau mecanizat (intre randuri). De regula se executa doua prasile manuale pe rand si 3-4 prasile mecanizate intre randuri.

Plivitul consta in smulgerea buruienilor din imediata apropiere a randului de plante. Se executa in culturile cu densitate mare (ceapa, radacinoase) si pe suprafete mici.

Mulcirea inseamna acoperirea solului pe intervalele dintre randuri, cu paie tocate, pleava, hartie, folie de culoare neagra. Pe langa combaterea buruienilor, prin impiedicarea aparitiei lor, mulcirea este folosita si pentru a impiedica formarea crustei, pentru mentinerea umiditatii solului si incalzirea mai rapida a acestuia. Se aplica la unele specii, ca: tomate de vara, ardei, varzoase timpurii s.a.

Erbicidarea este cea mai eficienta metoda de combatere a buruienilor. Reusita acestei lucrari depinde insa de alegerea celui mai bun erbicid in raport cu specia si faza de vegetatie, precum si de doza corespunzatoare si felul echipamentului utilizat la erbicidat.

Erbicidarea se poate aplica: - inainte de infiintarea culturii;

- preemergent, intre semanat si rasarit;

- postemergent, pe cultura.

Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor se face prin folosirea rotatiei, inlaturarea plantelor gazda, aplicarea tratamentelor fitosanitare specifice. Substantele chimice folosite pentru tratamentele impotriva bolilor si daunatorilor se administreaza in doze corespunzatoare, in functie de specie si fenofaza de vegetatie. Cu 2-3 saptamani inainte de recoltare, aceste tratamente se intrerup. La culturile de salata si de spanac nu se fac tratamente anticriptogamice, in schimb la cele de sera se fac cele mai multe tratamente, deoarece pericolul aparitiei bolilor si daunatorilor este foarte mare.

Fertilizarea culturilor de legume. Legumele au cerinte diferite fata de elementele nutritive in functie de specie, soi, sistem radicular. De multe ori necesitatile plantelor nu sunt in corelatie cu starea de aprovizionare a solului si astfel apar manifestari negative ale acestora cu efecte directe asupra cresterii si dezvoltarii lor (plantele devin mai putin rezistente la boli si daunatori, la conditiile nefavorabile de mediu etc.)

Speciile legumicole extrag din sol cantitati mari de substante nutritive intr-un timp scurt, motiv pentru care solurile pe care se cultiva trebuie sa aiba o fertilitate ridicata si sa fie aprovizionate cu doze de ingrasaminte corespunzatoare cu nevoile plantelor cultivate.

Ingrasamintele folosite in legumicultura sunt: ingrasamintele organice - gunoi de grajd, mranita, compost, ingrasaminte verzi si ingrasaminte chimice - cu azot, fosfor, potasiu, mixte si complexe.

Gunoiul de grajd este cel mai complet ingrasamant pentru aproape toate speciile de legume. In functie de tipul solului, acesta mareste permeabilitatea pentru apa si aer, precum si capacitatea de retinere a apei si sporeste fertilitatea solului.

Mranita rezulta din descompunerea balegarului si se administreaza tomatelor, verzei, vinetelor, ardeilor la cuib, in cantitati cuprinse intre 10-15 t/ha.

Compostul este ingrasamantul rezultat in urma descompunerii diferitelor resturi din gospodarii (vreji de plante, frunze, tescovina etc.) la care se adauga balegar si ingrasaminte chimice. De asemenea poate fi folosit si compostul din dejectiile de porcine, precum si apa din canalizarile oraselor (Vajaiala si colab., 1983).

Ingrasamintele verzi (lupinul, trifoiul) imbogatesc solul in substante nutritive, prin incorporarea lor, unde are loc descompunerea.

Ingrasamintele chimice au efecte mai favorabile atunci cand le completeaza pe cele organice. Dozele se stabilesc in functie de cerintele plantelor. Dintre ingrasamintele chimice ce se administreaza, in raport de substanta activa pe care o contin, enumeram: azotatul de amoniu, azotatul de sodiu, superfosfatul, sarea potasica, sulfatul de potasiu, fosfatii si polifosfatii de amoniu.

Metodele de administrare a ingrasamintelor sunt in functie de epoca de administrare: fertilizare de baza, atunci cand ingrasamintele se incorporeaza o data cu efectuarea araturilor, inainte de semanat sau plantat. Toamna se administreaza gunoi de grajd si ingrasamintele pe baza de fosfor, iar primavara ingrasamintele pe baza de azot.

Fertilizarea de pornire (de primavara), se aplica legumelor la semanat sau la plantat, pentru asigurarea rasaririi. Ingrasamintele organice bine descompuse se aplica manual, la cuib, iar cele chimice se administreaza manual.

Fertilizarea faziala (suplimentara) consta in aplicarea ingrasamintelor in timpul perioadei de vegetatie a plantelor, pentru completarea nevoilor acestora in diferitele faze de vegetatie. Se administreaza ingrasamintele cu azot si potasiu. Se aplica o ingrasare suplimentara la plantele cu perioada scurta de vegetatie si 3-4 fertilizari la cele cu perioada de vegetatie mai lunga. Administrarea faziala a ingrasamintelor se executa predominant in perioada formarii partilor comestibile.

Irigarea fertilizanta sau fertirigarea consta in administrarea ingrasamintelor o data cu apa de irigat.

Un rol important in nutritia plantelor il au si ingrasamintele complexe foliare, care pe langa macro si microelemente contin si vitamine, hormoni si aminoacizi. Acestea se aplica prin pulverizare pe planta si sunt absorbite de catre frunze foarte rapid.

Administrarea ingrasamintelor se face dupa o udare, apoi se incorporeaza imediat in sol, printr-o prasila manuala sau mecanica.

Irigarea culturilor de legume. Cerintele plantelor pentru apa difera in functie de specie, durata perioadei de vegetatie, fenofaza, tehnologia aplicata, conditiile pedoclimatice etc. Un regim de umiditate in sol corespunzator duce la obtinerea de productii cantitative si calitative superioare si constante an de an. In cazul in care necesarul apei din sol, care se exprima prin plafonul minim in procente din intervalul umiditatii active (IUA), nu este asigurat din precipitatii, este obligatorie completarea deficitului prin irigare. La legume, plafonul minim trebuie sa fie de 50-80 % din IUA.

Fertirigarea sporeste si eficienta ingrasamintelor chimice, prin marirea gradului de solubilizare.

In general, la legume normele de udare sunt de 300-600 m³/ha de apa si se administreaza in functie de faza de vegetatie si de conditiile climatice (indeosebi de precipitatiile cazute). Primavara, la inceputul perioadei de vegetatie, se administreaza tot la 10-12 zile norme de udare de 300-400 m³/ha, in perioada calda a anului (mai - septembrie) acestea se aplica la intervale de 5-10 zile cu norme de 400-500 m³/ha; iar la sfarsitul perioadei de vegetatie (inceput de toamna) intervalele se maresc din nou.

Metodele de udare practicate in legumicultura:

- irigarea pe brazde sau pe rigole - caz in care apa ajunge la radacinile plantelor prin infiltratie; solul nu se raceste si nu formeaza crusta, iar coronamentul ramane uscat ceea ce permite efectuarea lucrarilor. Necesita nivelarea si modelarea prealabila a terenului; se aplica tuturor plantelor legumicole;

- irigarea prin aspersiune - la aceasta metoda apa este distribuita plantelor prin aspersoare izolate sau aripi de ploaie, sub forma de picaturi. Se recomanda pentru udarea speciilor cu pretentii ridicate la umiditatea atmosferica: castraveti, varza, salata etc. Are avantajul ca terenul nu trebuie nivelat si nici modelat, insa aspersiunea favorizeaza aparitia bolilor criptogamice, formeaza crusta, batatoreste solul si il raceste.

- irigarea subterana - caz in care apa este dirijata la radacinile plantelor printr-o retea de conducte subterane; fiind insa putin extinsa in practica, la noi.

- irigarea prin picurare - metoda a fost introdusa in tara noastra in 1985 si se foloseste mai ales in sere si solarii, apa fiind distribuita plantelor sub forma de picaturi. Cantitatea de apa administrata este mai mica cu 35-50% fata de celelalte metode; permite aplicarea ingrasamintelor concomitent cu apa de irigat, reduce pericolul bolilor criptogamice si se pot aplica acolo unde nu se pot practica celelalte metode de udare.

Momentul udarii trebuie stabilit de asa maniera incat sa fie satisfacute in optim nevoile pentru apa ale plantelor pe faze de vegetatie, pentru fiecare cultura legumicola in parte. Vara, in zilele calduroase, udarea se face seara sau in cursul noptii; ardeii se uda bine la plantare, apoi udarea se intrerupe, pentru a se putea inradacina; varza se uda abundent la inceputul formarii capatanilor; radacinoasele la formarea radacinilor, iar vinetele la formarea fructelor.

Daca momentul udarii nu este bine ales, efectele udarii pot fi nefavorabile, udarea cand solul nu s-a incalzit suficient poate duce la avortarea florilor de la primele inflorescente la culturile timpurii de tomate, vinete si ardei; tomatele nu se uda in timpul coacerii fructelor, deoarece acestea ar crapa.)

Lucrari de ingrijire cu caracter special

In afara lucrarilor cu caracter general, care se aplica majoritatii speciilor de legume, mai sunt unele lucrari cu caracter special care se aplica numai unor culturi. Cele mai frecvente lucrari cu caracter special sunt: sustinerea plantelor, dirijarea plantelor prin taieri, inalbirea, defolierea, polenizarea artificiala, stimularea fructificarii, protejarea plantelor impotriva brumelor, ingheturilor si vanturilor reci, dirijarea factorilor de vegetatie in sere, solarii.

Sustinerea sau palisatul plantelor (fig. 17)- consta in conducerea si legarea unor specii de legume, ca tomate, castraveti, fasole, de suporti pentru mentinerea tulpinii in pozitie verticala. Acesti suporti pot fi: spalieri cu 1 sau mai multe sarme; tutori sau araci individuali si piramida din 3-4 araci.

Taierile - operatii in verde aplicate unor specii legumicole care au ca scop dirijarea cresterii si fructificarii plantelor. Dintre acestea cele mai frecvente sunt copilitul, ciupitul si carnitul.

Copilitul (fig. 18)- indepartarea lastarilor care apar la subsuoara frunzelor (copili) cu scopul obtinerii fructelor timpurii si de calitate superioara. Se aplica frecvent la tomate si castraveti. Se executa de la aparitia copililor si pana cand acestia au 10 cm. Se face manual, de la punctul de insertie sau deasupra a 2 frunze, cand din anumite motive s-a intarziat cu lucrarea.

Fig. 1 Palisatul plantelor

Copilitul se face diferentiat in functie de specie si sistemul de cultura, astfel: la tomate timpurii din camp si cele din sera si solar se inlatura toti copilii (copilit total), iar la cele semitimpurii si cele tarzii, se face partial, lasandu-se pe planta 2-3 copili care vor deveni tulpini (copilit partial). Soiurile cu crestere pitica si cele pentru industrializare nu se copilesc.

Fig. 18. Copilitul

Carnitul (fig. 19)- indepartarea varfului de crestere pentru oprirea cresterii vegetative si grabirea coacerii fructelor; se aplica la tomate in camp, sere si solarii, la ardei, vinete pepeni in solarii. Inaltimea de carnire difera mult in functie de sistemul de cultura: 3-4 inflorescente la tomatele timpurii in camp, iar la cele de vara dupa 5-8 inflorescente; dupa 8-12 inflorescente la tomatele de sera ciclul I, 4-5 pentru cele din ciclul II si solar ciclu scurt sau 8-10 inflorescente pentru solar ciclu prelungit; la ardei si vinete in sera carnitul se face cand plantele ajung la sarma spalierului, la castravetii din sera - la soiurile partenocarpice se carneste la plantare, iar la cele ginoice la sarma spalierului.

Fig. 19. Carnitul

Ciupitul - indepartarea varfului de crestere al tulpinii principale si a varfurilor lastarilor de ordinul I si II la plantele tinere de castraveti si pepeni galbeni, in scopul favorizarii aparitiei lastarilor de ordin superior pe care se formeaza flori femele, pentru obtinerea productiilor.

Inalbirea - consta in acoperirea unor organe sau parti de planta pentru a se etiola, cu scopul imbunatatirii insusirilor gustative care are loc in lipsa luminii, acestea devenind mai fragede si mai suculente, ca la: praz (tulpini false), sparanghel (lastari), telina (petiolul), cicoare (rozeta de frunza). Se face prin bilonare sau musuroire, ori acoperirea cu materiale plastice de culoare inchisa.

Defolierea consta in indepartarea frunzelor de la baza, imbatranite, pentru o mai buna aerisire si efectuare a lucrarilor de intretinere. Aceste frunze doar consuma si constituie si focar de infectie. Se aplica la tomate in sera, castraveti in sera, ardei si vinete in sera si solarii.

Polenizarea artificiala se practica la tomatele din sera - ciclul I, din solarii si la tomatele timpurii din camp, in primaverile racoroase si cu nebulozitate mare, deoarece umiditatea ridicata si lipsa luminii ingreuneaza polenizarea si germinarea polenului. Se executa prin scuturarea plantelor sau a sarmelor. Prin scuturare are loc trecerea polenului de pe stamine pe stigmat, iar fructele rezultate sunt normale, cu seminte.

Stimularea fructificarii se face in scopul evitarii avortarii florilor din primul etaj. Avortarea florilor poate avea loc datorita temperaturilor prea ridicate sau prea scazute cat si din cauza luminii insuficiente. Stimularea fructificarii se face cu substante chimice, numite biostimulatori de fructificare: auxine, citokinine, Tomaset, Tomofix, Duraset, To-stim, Tomatostin etc. Stimularea se face repetat la 2-3 zile - in februarie si zilnic in martie, pe masura ce florile se deschid, o singura data pentru fiecare floare. Se aplica prin stropiri sau imbaierea florilor deschise. Fructele rezultate in urma acestor tratamente sunt partenocarpice (fara seminte)

Acestea prezinta urmatoarele avantaje: favorizeaza legatul fructelor; accelereaza maturarea fructelor; sporesc procentul de fructe legate partenocarpic.

Protejarea legumelor impotriva brumelor, ingheturilor si vanturilor reci se face prin diferite procedee, in functie de factorul negativ. Pentru combaterea brumelor si ingheturilor, se folosesc: perdele de fum (arderea diferitelor materiale organice sau a capsulelor fumigene), irigarea culturilor (prin aspersiune dimineata sau pe brazde seara), acoperirea plantelor cu folii de material plastic, musuroirea la tomate si varza, ventilatia fortata a aerului in sera.

Impotriva curentilor reci de aer, care afecteaza plantele - castravetii si pepenii, se folosesc paravane de protectie, rogojini si plante cu port inalt (porumb).

Protejarea legumelor fata de grindina se poate face cu ajutorul unor plase din material plastic, cu ochiuri mici, ce se intind deasupra plantelor, pe suprafete mici sau cu proiectile antigrindina care disperseaza norii.

Dirijarea factorilor de vegetatie din spatiile protejate:

- dirijarea temperaturii, se face in functie de cerintele fata de caldura a speciilor legumicole, de fenofaza si de intensitatea luminii.

- asigurarea regimului optim de lumina,se realizeaza prin mentinerea geamurilor si a foliei cat mai curate si prin conducerea plantelor (palisarea in V, in pergola), iar in cazul excesului de lumina prin cretizarea si varuirea geamurilor.

- dirijarea regimului de gaze se realizeaza prin aerisiri, in scopul eliminarii excesului de gaze toxice si asigurarea unei concentratii optime de oxigen.