Morfologia si fiziologia pomilor si arbustilor fructiferi

Curs

Morfologia si fiziologia pomilor si arbustilor fructiferi

Organele hipogee

Clasificarea radacinilor:

-dupa origine : - radacini embrionare numai la inmultirea prin seminte pt portaltoi dar si la nuc si la castan.

-radacini adventive : la butasi, drajoni, marcote.

Longevitatea si ritmul de crestere al radacinilor.

In decursul vietii an de an apar radacini noi unde gasesc apa si hrana, cresc, altele mor datorita secetei sau sunt taiate de utilajele cu care se lucreaza solul.

Sezonul de activitate al radaciinilor este mult mai lung decat al organelor aeriene, incepe in sol primavera in sol 2 C si mult mai tarziu se incheie toamna.

Cresterea dradacinilor atinge un max im inainte de cresterea intense a lastarilor si un al doilea maxim dup ace lastarii au stopat cresterea.

Durata si ritmul de crestere annual al radacinilor sunt influentate de portaltoi , conditiile de mediu (solul) tehnologiile aplicate (fertilizarea, irigarea, taierile).

Functiile organelor hipogee.

ancorarea in sol depinde de particularitatiile portaltoiului , textura si adancimea solului;

-absortia apei si a substantelor nutritive ;

-transportul apei si a substantelor nutritive ;

-respiratia -continutul optim al O2 din sol este de 10%(tasare, balteste apa)

-depozitarea substantelor de rezerva ;

-sinteza primara a unor compusi organici

-sinteza substantelor bioactive (hormone vegetali):

-auxina (acidul indolilacetic) se sintetizeaza in tesuturile mature ale radacinilor, este transportat acropetal de la baza radacinii la varful lor. In afara de radacina , auxina este produsa si in regiunile sub apicale ale lastarilor, in frunzele tinere , in embrionii in curs de dezvoltare.

Auxina controleaza formarea si cresterea in radacinilor. Este inactiva in concentratii mici si inhibitoare in cantitati foarte mari. In practica pomicola auxinele sintetice ANA , AIB , acidul 2,4 D se utilizeaza pt a stimula inradacinarea butasilor.

-giberelinele in varful radacinilor au loc conversia giberelinelor sintetizate in frunzele tinere catre o forma mai active. Se pare ca giberelinele stimuleaza cresterea radacinilor, elongatia celulara si initierea radacinilor laterale.

Din practica s-a constatat ca giberelinele stimuleaza cresterea lastarilor , stimuleaza formarea lastarilor anticipaci , formarea partenocarpica (fruct fara samanta) a fructelor, dar intarzie maturarea fructelor.

-citokinina este produsa in meristemul apical al radacinilor , inhiba cresterea radacinilor avand un rol important in formarea mugurilor adventive de pe radacini si tulpini.

-acidul abcisic -inhibitor natural de crestere care provoaca repausul mugurilor si semintelor , inhiba cresterea radacinilor si lastarilor, absortia si acumuleaza ioni de P si K, stimuleaza imbatranirea , stimuleaza caderea frunzelor si fructelor.

Sinteza acestuia are loc in frunzele mature toamna cu zile scurte si radacini, genereaza in conditii de stress hidric si fizic.

-etilenul nu este un hormone vegetal dar formarea lui are aspecte specifice de reglare a unor fenomene cum ar fi iesirea din repaus a mugurilor , semintelor, accelereaza coacerea fructelor , formarea culorii si stimuleaza inductia florala , inhiba cresterea in lungime a radacinilor.

Efectul acestei substante este legat de raportul cu auxina. Continutul in etilena este sub pragul de inhibare a cresterii.

Este generat de pom mai ales in conditi de stres fizic (ranirea radacinii).

Alte functii ale sistemului radicular :

-secretia : eliminarea din radacina spre exterior a unor substante care au rol in solubilizarea sarurilor complexe din sol care au loc . . . ..rizosferei. Exista si substante care au effect toxic care duc la aleopatie , secretate de plante -interactiunea negative dintre substantele secretate de plante in sol si cresterea radacinilor unei plante invecinate din aceeasi specie sau specii diferite.

Aceasta are ca efect fenomenul de ,,oboseala a solului ''.

-inmultirea vegetativa -unele specii prun , visin, zmeur , mur , radacinile au si functia de inmultire vegetativa.

Pe radacini se formeaza muguri adventivi care evolueaza in drajoni , iar o data cu despartirea de planta mama devin indivizi noi.

Organele epigee

-trunchi

-axul coroanei

-sarpanta sau ramurile de ordin 1

-ramuri de ordin 2 , de ordin 3

Clasificarea ramurilor anuale dupa pozitie.

ramura anuala care a crescut anul anterior

ramuri anticipate , laterale, concrescute , lacome.

Mugurii : vegetative si de rod . Sunt terminali, axiali (laterali) si suplimentari care au asezare colaterala la piersic si seriala la nuc.

Muguri de rod -micsti la semintoase : rozeta frunza , inflorescenta cu 5-7 flori.

-floriferi (la samburoase) flori -1 la piersic, 2-5 prun, cires ,visin.

Floarea : nuc si alun unisexuate monoice (pe aceeasi plata) in general hermafrodita.

Fructul :

Poama la semintoase , ovar+receptacul ingrosat deci fruct fals , endocarpul cartilaginous formeaza lojile . . .

Drupa -la samburoase , ovarul participa, endocarpul este lignificat = sambure iar in el se afla samanta.

Pseudodrupa nuc si migdal , mezocarpul nu este comestibil se consuma samanta.

Polidrupa -zmeur.

Bace -coacaz si afin.

Pseudobace -la agris.

Poliachena -capsun.

Achena -alun si castan, pericarpul este lemons.

Unghiul de ramificare : este unghiul in plan vertical de ramura cu axul.

Unghiul de divergenta : in plan orizontal.

Polaritatea si dominanta apicala.

Este proprietatea celulelor , tesuturilor , organelor a plantelor intregi de a avea 2 poli morfo-fiziologici, determinarea mugurilor apicali care emite lastari si polul bazal care emite radacini.

Acumularea auxinei la polul bazal ca urmare a circulatiei sale bazipetale (de la varf catre baza) stimuleaza formarea radacinilor.

In cazul butasilor polaritatea este determinate de circulatia bazipetala a acestui hormone care este cauzata de amploarea transportata in partea bazala acestora.

In zona apicala unde se sintetizeaza acest hormone se formeaza intotdeauna organe aeriene , iar in partea bazala se formeaza radacini.

Daca pozitia butasilor cu . . .inversata locul de formare a radacinilor si de formare a organelor aeriene nu se modifica.

Polaritatea la plntele pomicole se manifesta numai la organelle axiale (lastarii) nu la frunze.

In afara de polaritate de-a lungul axei este si una transversala. Un butas asezat culcat pe substratul nutritive emite lastari din mugurii situati pe partea superioara si radacini din tesut situatei pe partea inferioara.

Dominanta apicala

Reprezinta o corelatie de crestere prin care muguri terminali poate inhiba cresterea mugurilor laterali.

In cazul lastarilor mugurii axilari formati la subsioara nu pornesc in crestere decat daca se ciupeste varful lor , iar la reluarea cresterii primavera mugurii vor forma lastari cu atat mai mic decat sunt mai indepartati de mugurele terminal din care cel mai puternic lastar.

Mecanismul dominantei este explicat prin mai multe ipoteze:

-ipoteza carentei trofice : mugurii axilari nu se dezvolta deoarece mugurele apical este aprovizionat in mod preferential cu substante nutritive.

-ipoteza inhibitiei indirecte este cea prin care se spune ca dominanta este determinate de prezenta unui inhibitor specific iar auxina anuleaza efectul acestora.

-ipoteza diversiunii nutritive imbina ipoteza carentei trofice cu cea a controlului hormonal si conform ei auxina genereaza un curent de substante nutritive catre mugurii apicali in detrimental celor laterali.

Dominanta apicala se manifesta si in cazul radacinilor , radacina principala avand un effect inhibitor asupra celor laterale.