 |
|
 |  |
|
|
| |
 | Afaceri | Agricultura | Economie | Management | Marketing | Protectia muncii |
| Transporturi |
PRODUCEREA MATERIALULUI SADITOR VITICOL
Intretinerea si refacerea plantatiilor viticole, precum si infiintarea de plantatii este in stransa corelatie cu activitatea de producere a materialului saditor viticol. In acest scop sunt necesare pepinierele viticole, care se organizeaza in unitati specializate, care ofera conditii ecologice si tehnologice corespunzatoare obtinerii unui material saditor valoros.
Producerea materialului saditor viticol se realizeaza in unitati de stat, particulare sau mixte, autorizate, purtand denumirea de pepiniera viticola.
Pepiniera viticola este o unitate specializata care are ca scop producerea vitelor altoite sau a vitelor nealtoite.
Principalele sectoare ale pepinierei viticole sunt: plantatia de portaltoi, plantatia furnizoare de coarde altoi, scoala de vite cu asolamentul respectiv, complexul de altoire si fortare si sediul social - administrativ.
Plantatia de portaltoi. Marimea acesteia se determina in functie de productia medie de butasi preconizata a se obtine la unitatea de suprafata si de destinatia acestora: pentru nevoi proprii sau pentru livrare in tara si la export.
Plantatia furnizoare de coarde altoi. Marimea acesteia depinde de necesarul de coarde altoi, pe soiuri, tinand cont de faptul ca de la un butuc se recolteaza in medie cate 2 coarde a 6 ochi buni de altoit.
Scoala de vite. Marimea scolii de vite se calculeaza in functie de productia anuala, exprimata prin cantitatea de vite altoite sau nealtoite (denumite si pe 'radacini proprii') care urmeaza a fi produse.
Pe langa producerea vitelor altoite destinate infiintarii de plantatii cu soiuri nobile sau rezistente pot fi produse si vite nealtoite (pe radacini proprii) pentru infiintarea plantatiilor de portaltoi, a celor de hibrizi (in cadrul sectorului de ameliorare), cat si pentru infiintarea plantatiilor de vite cu soiuri nobile (sau rezistente) destinate cultivarii acestora pe nisipuri.
Marimea pepinierei viticole - se determina in functie de marimea scolii de vite, respectiv de cantitatea de material saditor viticol care se produce anual, precum si de suprafetele pe care le ocupa celelalte sectoare din cadrul pepinierei. Astfel, pentru 1 ha de scoala de vite (cu 140 000 de butasi altoiti) sunt necesare: 2 ha de plantatie de portaltoi si 3 ha ale plantatiei furnizoare de coarde altoi.
Alegerea locului pepinierei viticole. Alegerea terenului se face in functie de factorii ecologici si factorii social-economici.
Dintre factorii ecologici, cei climatici prezinta cea mai mare importanta. Datorita particularitatilor lor biologice, plantatiile de portaltoi trebuie infiintate doar in zonele in care numarul zilelor fara inghet este de minimum 170.
In functie de clima tarii noastre, se deosebesc trei zone de favorabilitate ale culturii portaltoilor: a) zona foarte favorabila, situata in sudul tarii, in care temperaturile din lunile iulie, august, septembrie sunt mai mari de 220C; b) zona favorabila care se afla in partea de SE a tarii, unde aceste temperaturi au peste 200C ; c) zona de favorabilitate mijlocie este situata in sudul Moldovei, Banat si sudul Transilvaniei, in care temperaturile din iulie, august si septembrie au peste 180C .
Sub raportul factorilor ecoclimatici cerintele scolii de vite sunt mai reduse cu circa 10% fata de cele ale plantatiilor de portaltoi, insa si in scolile de vite cele mai bune rezultate se obtin tot in arealele favorabile culturii portaltoilor. De asemenea, la alegerea locului scolii de vite este important de retinut, restrictia privind frecventa ploilor si temperaturilor scazute din luna mai, care intarzie intrarea in vegetatie a vitelor altoite. Scoala de vite are nevoie de un sol bogat, cu 3-5 % humus, bine aprovizionat in macro- si microelemente. O buna inradacinare a vitelor se obtine pe soluri nisipo-lutoase, cel mult lutoase, care se incalzesc si se aereaza usor. Apa freatica trebuie sa fie la adancimea de cel putin 0,6 m de la suprafata solului. Vitele altoite sunt sensibile la actiunea sarurilor, indeosebi a clorurei de sodiu, care nu trebuie sa fie peste 0,3%.
De asemenea, terenul nu trebuie sa fie poluat, rezultat al aplicarii pesticidelor si nici infestat cu larve ale unor insecte daunatoare, sau boli virotice ori bacteriene.
Din punct de vedere orografic, terenul trebuie sa fie plan sau cu o panta de cel mult 4%, cu expozitie predominant sudica.
Cerintele plantatiilor furnizoare de coarde altoi fata de conditiile climatice si ecopedologice sunt asemanatoare cu cele ale plantatiilor cultivate pentru producerea strugurilor, cu particularitatile specifice soiurilor.
In concluzie, cele mai mari exigente fata de factorii ecoclimatici, le au plantatiile de portaltoi, iar fata de factorii ecopedologici le are scoala de vite.
Factorii social-economici. In primul rand intereseaza forta de munca din podgoria sau centrul viticol respectiv. Alt factor important care influenteaza alegerea locului unei pepiniere este puterea economica a unitatii producatoare. De asemenea, foarte importanta este existenta unor cai de comunicatii situate in apropierea viitoarei pepiniere, practicabile in tot timpul anului. Traditia si vocatia locului, pregatirea profesionala a oamenilor sunt elemente insemnate care asigura succesul acestui sector complex.
Cele mai bune rezultate ale acestor plantatii se obtin in regiunile din sudul tarii, unde sunt asigurate conditii mai favorabile, deoarece vitele portaltoi au perioada de vegetatia mai lunga cu 20-30 de zile decat cea a vitelor din soiuri roditoare. Cele mai raspandite soiuri de portaltoi fac parte din grupa Berlandieri x Riparia, precum si soiul Precoce care poate inlocui pe Riparia gloire.
Alegerea terenului. Se recomanda terenuri plane sau cu panta de pana la 12%, uniforma, cu o expozitie sudica sau sud-vestica. Solurile indicate sunt cele cu textura lutoasa sau nisipo-lutoasa, cu fertilitate mijlocie.
Pregatirea terenului pentru plantare cuprinde urmatoarele lucrari: curatirea si nivelarea terenului, fertilizarea de baza cu gunoi de grajd si cu ingrasaminte chimice NPK, tratarea terenului prin prafuire impotriva nematozilor si a viermilor sarma, desfundarea terenului la adancimea de 60 cm, nivelarea si pichetarea.
Plantarea vitelor portaltoi se face primavara in luna martie. Distantele de plantare se stabilesc in functie de sistemele de sustinere preconizate de a se folosi, cat si de vigoarea soiurilor. La sistemul de sustinere spalier vertical monoplan distanta de plantare este de 2,0-2,2 m intre randuri si de 1,8-2,0 m pe rand, asigurandu-se o densitate de 2270-2770 vite portaltoi pe hectar. La sistemul de sustinere spalier orizontal in forma de 'T', distanta de plantare intre randuri este de 2,2 -2,6 m si de 1,6-1,8 m pe rand, densitatea fiind de 2140-2840 vite portaltoi pe hectar.
Vitele folosite la infiintarea plantatiilor de portaltoi sunt obtinute prin inradacinarea butasilor portaltoi in scoala de vite sau in solarii.
Pichetarea este lucrarea de marcare pe teren a locurilor de plantare. Pichetarea se face cu picheti inalti de 120 cm, care servesc in primii ani ca tutori pentru legatul lastarilor.
Pregatirea vitelor nealtoite pentru plantat consta in: fasonarea lor, in care cordita principala se reduce la 8-10 cm, iar radacinile la 10-12 cm; umectarea vitelor timp de 18-24 ore in bazine cu apa la temperatura de circa 15oC, pentru refacerea umiditatii fiziologice; zvantarea vitelor si parafinarea corditei fasonate intr-un amestec de mastic (94% parafina, 3% bitum si 3% colofoniu), la temperatura de cca 80o C.
Plantarea se face in gropi cu dimensiunile de 50 cm x 35 cm x 35 cm, la fel ca la vitele roditoare.
Lucrarile de intretinere din anul I
Principalele lucrari de intretinere ale solului constau din cultivatii mecanizate pe intervale si prasile manuale pe rand, precum si udarile cu cate 5-10 litri de apa la fiecare vita plantata, in caz de seceta.
Controlul iesirii lastarilor din musuroi se face prin ruperea scoartei sau desfacerea acestuia, iar in cazul unui atac cu viermi sarma sau alti daunatori, se face prafuirea solului cu insecticide.
Legatul si plivitul lastarilor. Primul legat se face cand lastarii cei mai dezvoltati ajung la lungimea de circa 40 cm, de tutore cu diferite materiale sintetice sau naturale. Legaturile urmatoare se fac la fiecare 40 cm lungime noua de crestere. Plivitul lastarilor consta in eliminarea celor slab dezvoltati, lasandu-se sa vegeteze la fiecare vita numai 3-4 .
Copcitul vitelor se executa de 2 ori, in lunile iunie si august si consta in desfacerea musuroaielor, executarea unor copci in jurul vitelor si taierea radacinilor superficiale, pentru a se forta inradacinarea de profunzime.
Fertilizarea se face cu ingrasaminte foliare de tip F 231, in lunile iunie-iulie, prin stropiri cu 600- 800 litri solutie/ha in concentratie de 0,6-1,0%.
Eliminarea impuritatilor se face in luna iunie, cand lastarii si frunzele diferentiaza caracterele de soi si se executa prin "decapitarea vitelor", adica prin taierea cu foarfeca sub punctul de insertie al corditei principale.
Refacerea densitatii initiale. Vitele neprinse si impuritatile eliminate sunt inlocuite cu vite fortificate la ghivece nutritive. Perioada optima de executare a acestei lucrari este in lunile august-septembrie.
Musuroirea vitelor se face toamna dupa caderea frunzelor, premergator araturii de toamna.
Lucrarile de intretinere din anul lI de la plantare.
Lucrarile de intretinere din anul II sunt aceleasi ca in anul I, la care se adauga instalarea sistemului de sustinere, taierea in uscat si combaterea filoxerei - forma galicola.
Instalarea mijlocului de sustinere este o lucrare obligatorie si poate avea doua tipuri (fig.41):
- spalier vertical monoplan, format din stalpi de beton cu inaltimea de 2,70 m, pe care se fixeaza 3 sarme orizontale la inaltimile 60-70 cm una de alta, precum si sarme oblice pentru condus lastarii, intinse la un unghi de 45 o si fixate la baza pe tarusi;
- spalier orizontal in forma de "T", format din stalpi metalici sau din lemn, inalti de 1,50 m, din care 70 cm in pamant, o bara orizontala de 60 cm si 3 sarme orizontale, fixate de-a lungul randurilor la distanta de 30 cm intre ele.
Taierea in uscat se executa in luna martie, diferentiat in functie de sistemul de sustinere. In cazul sistemului de sustinere pe spalier vertical monoplan la fiecare butuc coardele se taie in 2-3 cepi de 1-2 cm, iar in cazul spalierului orizontal in forma de "T" se taie in 1-2 cordite mai viguroase, care se scurteaza imediat sub planul de sarme orizontale.
Fig. 41. Sisteme de sustinere folosite la vitele portaltoi
a-spalier vertical monoplan; b- spalier orizontal in forma de "T"
Combaterea filoxerei- forma galicola se executa prin eliminarea frunzelor cu gale primare la inceputul lunii iunie si distrugerea lor prin ardere. In cazul unui atac puternic in anul anterior, se recomanda tratamente cu insecticide organofosforice.
Lucrarile de intretinere din anul III de la plantare.
Lucrarile de intretinere din anul III sunt asemanatoare cu cele care se executa in anul II, cu particularitati la taierea in uscat si la plivitul lastarilor.
Taierea in uscat consta in scurtarea coardelor formate in cepi de 2 cm, lasandu-se cate 4-5 cepi la fiecare butuc.
Plivitul si legatul lastarilor se face la fiecare 40 cm lungime noua de crestere si se lasa 5-6 lastari, in scopul asigurarii unei productii de 40 000-50 000 butasi pe hectar.
Revizuirea mijlocului de sustinere, se face in fiecare primavara, inaintea taierii si consta in inlocuirea stalpilor rupti si a sarmelor rupte, precum si intinderea acestora din urma.
Dezmusuroirea se face primavara de timpuriu, insa atunci cand temperaturile nu mai scad sub -10oC si consta din debilonarea mecanizata si completata manual, cu sapa.
Taierea in uscat se face in cepi de 2 cm.
Lucrarile de intretinere a solului: aratura de primavara, 4-5 prasile mecanizate pe intervale si manuale pe rand, aratura adanca de toamna cu rasturnarea brazdei inspre randurile de vite si periodic, la 2-3 ani, se executa subsolarea, alternativ din 2 in 2 randuri.
Erbicidarea plantatiilor de portaltoi de executa primavara sau toamna, folosindu-se erbicide preemergente.
Fertilizarea plantatiilor se face cu gunoi de grajd administrat periodic la intervale de 3-4 ani cu cate 25-30 tone/ha, precum si ingrasaminte chimice NPK, ce se administreaza anual in doze stabilite in functie de gradul de aprovizionare al solului si de productia preconizata.
Plivitul lastarilor se face manual si consta din eliminarea lastarilor de prisos de la punctul lor de insertie, lasandu-se cate 8-12 pe butuc.
Copilitul se executa ori de cate ori este nevoie. Se executa prin suprimarea copililor, care se rup sub prima frunza de la baza, precum si a carceilor.
Legatul sau palisatul lastarilor se executa concomitent cu copilitul si se face la lungimi noi de crestere de cate 40 cm.
Carnitul lastarilor se executa manual la sfarsitul lunii august sau inceputul lunii septembrie si consta din suprimarea varfurilor lastarilor.
Protectia fitosanitara se realizeaza prin efectuarea unor tratamente de prevenire si/sau de combatere a filoxerei galicole, a omizilor defoliatoare, iar mai rar, a acarienilor. Tratamentele anticriptogamice se recomanda doar in cazul plantatiilor afectate de grindina.
1.4. Recoltarea coardelor portaltoi.
Se poate face toamna, dupa caderea frunzelor, in urma unor geruri de -8 .-100C, fie iarna in lunile: ianuarie-februarie. Coardele portaltoi se recolteaza prin taiere la 10-12 cm de la punctul de insertie pe butuc, lasandu-se cate 2 cm sub nodul de la baza si apoi se trag de pe mijlocul de sustinere. Se asaza in manunchiuri, baza la baza se leaga si apoi se scot la marginea parcelei, pentru fasonare.
Fasonarea consta in: indepartarea copililor, a carceilor, a portiunilor torsionate, a (varfurilor) coardelor cu grosimea sub 7 mm sau peste 12 mm. Fasonarea se face la 1, 2 sau 3 lungimi (de circa 45, 90 sau 135 cm). Butasii se leaga apoi in pachete de cate 100 bucati si se eticheteaza, dupa care se trateaza anticriptogamic. Se pastreaza in camere frigorifice (in saci de folie din polietilena) sau in silozuri de nisip.
Productia de butasi portaltoi variaza in functie de conditiile ecologice, de soi, de tehnologia de cultura si este in general de 80 000 - 120 000 butasi pe hectar.
Pentru inmultirea soiurilor de vita de vie, coardele altoi se pot obtine din urmatoarele categorii de plantatii: plantatii specializate pentru furnizarea de coarde, din marcotiere sau din plantatii obisnuite de productie.
Plantatiile mama, specializate in producerea de coarde altoi si marcotierele se infiinteaza cu material biologic cu valoare ridicata si liber de principalele boli virotice, in care se aplica apoi lucrari speciale de intrtetinere. Din aceste plantatii se obtin coarde altoi de categorii biologice (Prebaza, baza, certficat) in functie de actele de provenienta si de buletinele fitosanitare. In cazul producerii coardelor altoi in plantatiile obisnuite este necesara sa fie executata marcarea butucilor necorespunzatori si certificarea lor, acestea furnizand coarde altoi din categoria standard, admise doar temporar la inmultire.
Infiintarea plantatiilor furnizoare de coarde altoi se face pe terenuri situate in zone in care accidente climatice (grindina, brume, ingheturi timpurii de toamna sau tarzii de primavara) sunt rare. Inaintea infiintarii plantatiei este recomandat ca terenul sa fie cultivat cu leguminoase anuale sau perene, o perioada de 2-4 ani.
Pregatirea terenului se face ca pentru plantatiile de productie, cu tratarea terenului impotriva unor daunatori din sol (viermii sarma, larve ale carabusului de mai s.a.).
Vitele folosite la infiintarea plantatiilor trebuie sa fie de categorii biologice superioare, obtinute prin selectie clonala, soiuri noi, devirozate si integral sanatoase.
In plantatiile tinere trebuie asigurata desimea prevazuta prin proiect, eliminarea golurilor si inlocuirea impuritatilor cu vite fortificate de 2 ani la ghivece nutritive.
Obligatoriu se va efectua selectia pozitiva individuala concomitent sau succesiv cu selectia fitosanitara, prin eliminarea impuritatilor, a vitelor virozate si a celor atacate Agrobacterium tumefaciens, ori de alte organisme de daunare, de carantina.
Plantatiile intensive se infiinteaza pe terenuri usoare, nisipoase si au o desime cuprinsa intre 18 000 si 38 000 vite/hectar.
Taierile in uscat se executa lasandu-se pe butuc o incarcatura de 12-14 ochi/mp, ceea ce reprezinta jumatate din cea normala a butucilor pe rod. In plantatiile intensive, taierea se face numai in cepi.
Fertilizarea se executa cu cantitati moderate de azot si cu cantitati mai mari de fosfor si potasiu, pentru a se asigura o buna maturare a lemnului.
Tratamentele fitosanitare se efectueaza atat preventiv, cat si la acoperire.
Operatiile in verde de plivit lastari, copilit si legat sunt obligatorii si trebuie efectuate la timp si corect.
2.4. Recoltarea coardelor altoi
Lucrarea se face toamna, la 2-3 saptamani dupa caderea frunzelor, inainte de venirea gerurilor puternice de iarna (care pot cauza pierderi de ochi).
Recoltarea se face cu foarfeca de vie prin sectionare cu 2-4 cm sub nodul bazal. In cazul recoltarii coardelor din plantatiile de productie, operatia se face o data cu taierea de usurare, pastrandu-se elementele de rod pe butuc necesare obtinerii unei productii moderate de struguri.
Coardele recoltate se asaza cu baza in aceeasi parte, formand pachete de 100 sau 200 de bucati. De la un butuc se recolteaza 2-4 coarde, in functie de vigoarea butucilor. Coardele altoi trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute in STAS: grosimea de 8 - 12 mm si umiditatea , %= peste 44%, cu ochii viabili si sanatosi, scoarta sa fie sanatoasa, fara urme ale atacului unor boli, daunatori sau lovituri de grindina, lemnul sa fie maturat, cu seva, iar lungimea minima a coardelor sa fie de 8 ochi, cu exceptia soiurilor rare care trebuie inmultite.
Fasonarea consta in inlaturarea carceilor si a resturilor de copili, precum si sectionarea la 4 cm sub ochiul de la baza si deasupra celui apical. Dupa fasonare se leaga in pachete de 100 bucati si se eticheteaza, apoi se trateaza anticriptogamic. Durata tratamentului se stabileste in functie de temperatura solului si se face cu Chinosol W 0,5% ; Solvochin extra 0,5% sau cu Cryptonol 0,5%.
Iarna coardele altoi se pastreaza fie in camere frigorifice, fie in silozuri de nisip, dupa ce au fost introduse in saci din polietilena.
Tehnologia de producere a butasilor altoiti cuprinde trei etape: pregatirea materialului pentru altoit, altoirea propriu-zisa si fortarea butasilor altoiti.
Pregatirea materialului biologic se face cu cateva zile inainte de altoire si consta in scoaterea coardelor altoi si a butasilor de portaltoi de la pastrat. Se verifica apoi starea de sanatate si de viabilitate a acestora, se fasoneaza, se extirpa ochii la butasii de portaltoi si se efectueaza tratamentele anticriptogamice.
Controlul viabilitatii si starea de sanatate a coardelor altoi si a butasilor de portaltoi se face imediat dupa ce materialul este scos din siloz. Proba de analizat consta in sectionarea longitudinala si transversala, iar sectiunea rezultata in zona liberiana trebuie sa fie de culoare verde sters, ceea ce inseamna un material biologic viabil si sanatos. La coardele altoi controlul se extinde si asupra mugurilor. Ochii viabili au in sectiune culoarea verde, iar cei neviabili (pieriti) culoarea este bruna sau neagra. Daca peste 10% din ochii de iarna sunt pieriti, lotul de coarde altoi se respinge de la altoit.
Umectarea butasilor portaltoi se face in apa, in cazi sau in bazine, la temperatura de circa 150C. Apa se schimba tot la 2 zile, iar tratamentul dureaza 4-5 sau chiar 7 zile, considerandu-se incheiat atunci cand pe sectiunile apasate cu briceagul apar mici stropi de apa.
Scopul umectarii este rehidratarea butasilor pentru a ajunge la o umiditate de 50 - 55%.
Coardele altoi nu se umecteaza decat dupa fasonarea in butasi si se tin in apa 24 - 36 ore.
In cazul in care tratamentul anticriptogamic nu s-a efectuat de toamna, se va face dupa umectare, cu solutiile mentionate anterior.
Fasonarea butasilor portaltoi de 2 si 3 lungimi se face fie dupa umectare, fie, fie cu putin timp inainte de umectare, in portiuni de minim 40 cm, astfel ca fiecare butas sa aiba cel putin 2 noduri, iar sub nodul bazal sa ramana 0,5 cm, aceasta operatie numindu-se si talonare.
Urmeaza operatiunea de extirpare a ochilor de iarna de pe butasii portaltoi, deoarece acestia cand sunt pusi la fortare, ar porni in vegetatie, impiedicand calusarea la punctul de altoire si pornirea lastarilor din altoi. Extirparea se face cu briceagul de altoit, incepand de deasupra ochiului catre baza sa.
Fasonarea butasilor altoi consta in fragmentarea coardelor in portiuni de un ochi si un internod, prin sectionarea la 1 -1,5 cm deasupra fiecarui ochi.
Se cunosc mai multe procedee de altoire a vitei de vie, dar in practica este generalizata altoirea in uscat, la masa, care se face in copulatie ameliorata (copulatie cu pana sau limb de imbinare). Perioada optima de altoire se considera primavara, la inceputul lunii martie. Altoirea se executa manual sau mecanizat.
Pentru altoirea manuala se foloseste un briceag special de altoit. La altoire se va avea grija ca portaltoiul si altoiul sa aiba grosimi egale, pentru a favoriza prinderea, sau cea a altoiului mai redusa cu pana la 0,5 mm, nu si invers. Succesiunea operatiilor altoirii manuale (fig. 42) este urmatoarea: executarea sectiunii oblice la portaltoi, executarea penei de imbinare la portaltoi, executarea sectiunii altoiului (se face de aceeasi parte cu mugurele), executarea penei la altoi si imbinarea altoiului cu portaltoiul.
Altoirea mecanizata se executa cu masini de altoit electrice sau cu dispozitive de altoire. Dispozitivele de altoire cu pedala au diferite forme de imbinare a altoiului cu portaltoiul: 'omega', 'varf de lance', 'nut si feder' etc.
Fig. 42. Sectionarea altoiului, portaltoiului si imbinarea
Receptia cantitativa si calitativa se face de catre un muncitor experimentat si consta in verificarea lungimii STAS, a sectiunii de la baza butasului, a extirparii ochilor portaltoi, a imbinarii altoiului cu portaltoiul si a aprecierii viabilitatii ochiului altoi (ca format).
Parafinarea butasilor altoiti se executa pentru prevenirea oxidarii si deshidratarii sectiunilor. Inainte de parafinare butasii altoiti se introduc cu partea superioara 3-5 secunde in apa, apoi, dupa o usoara zvantare de suprafata, se introduc cu treimea superioara in masticul de parafinare, foarte rapid (fractiuni de secunda).
Pentru parafinare se foloseste un mastic constituit din: parafina comerciala 94% +bitum (smoala) 3% + colofoniu (sacaz) 3% + un produs anticriptogamic, ex. Benlate 0,15%, la o temperatura de 700 ± 20C.
Stratificarea butasilor altoiti - consta in asezarea acestora in lazi, in pozitie verticala, in straturi alternand cu rumegus de conifere bine umectate (circa 75% apa). Se executa cu scopul mentinerii unei umiditatii in timpul fortarii cat mai favorabile. Fortarea si calirea vitelor dureaza 25-30 de zile. Din 2 in 2 zile se face controlul evolutiei calusului, incepand cu a 10-a zi de fortare.
Vitele altoite reprezinta materialul saditor folosit preponderent la infiintarea plantatiilor viticole. Ele se produc in scoli de vite (pepiniere) in camp sau in solarii ori in ghivece nutritive. Tehnologia de obtinere a vitelor altoite presupune 2 etape: obtinerea butasilor altoiti si fortati si cultura acestora in scoli de vite.
Pregatirea terenului pentru plantarea butasilor altoiti consta in: fertilizarea de baza, combaterea daunatorilor din sol, desfundarea terenului si bilonatul (modelarea terenului). Bilonatul se efectueaza dupa desfundat, din toamna. Biloanele trebuie sa aiba o inaltime de circa 50 cm. Primavara se despica biloanele (sau se deschid santurile, in cazul terenului nebilonat) si se planteaza butasii altoiti si parafinati.
Pregatirea butasilor altoiti pentru plantare, consta in: calirea, scoaterea din lazile de fortare, sortarea, fasonarea si parafinarea.
Calirea se face in scopul adaptarii butasilor altoiti si fortati la conditiile pe care le vor intalni dupa plantare. Aceasta se realizeaza prin deschiderea treptata a ferestrelor si usilor pana se ajunge la o temperatura de 8-100C si dureaza 4-7 zile.
Urmeaza scoaterea butasilor altoiti din lazile de fortare, apoi sortarea care este operatia de indepartare a butasilor cu altoiul cazut si a celor cu calusul de la punctul de altoire neformat.
Fasonarea butasilor altoiti consta in scurtarea lastarilor porniti din altoi la lungimea de 3 -5 cm si a radacinilor la 1 cm. De asemenea, se indeparteaza lastarii porniti din portaltoi si radacinile din altoi.
Parafinarea butasilor altoiti se face ca si la butasii altoi, dar de durata si mai scurta si la o temperatura mai coborata, datorita lastarului pornit in vegetatie care este foarte sensibil la temperaturi inalte.
Plantarea se face cand temperatura solului la adancimea de 25-30 cm depaseste 10- 120C ( sfarsitul lunii aprilie, inceputul lunii mai). Plantarea se poate face fie in teren bilonat (fig. 43), fie in teren nebilonat, in santuri (fig.44).
Butasii se planteaza fie in biloane la 1,2 m intre ele, pe un singur rand (fig. 43 a si b), fie pe 2 randuri, cand distanta dintre biloane este de 1,4 - 1,6 m (fig. 43 c, d, e).
Plantarea propriu-zisa necesita urmatoarele operatii: retezarea varfului bilonului pe o adancime de 5-6 cm, despicarea sa la un unghi de 150 , prafuirea bilonului cu insecticide, asezarea butasilor pe peretele bilonului, cate 15 -18 butasi/m, acoperirea pe o treime din inaltime cu pamant, tasarea usoara a pamantului, udarea cu 5-10 litri apa/m2, refacerea bilonului prin acoperirea butasilor cu pamant reavan (3-5 cm deasupra varfului butasilor).
Fig. 43. Plantarea butasilor in teren bilonat: in randuri simple, a) cu butasi acoperiti si b) cu butasi neacoperiti sau in randuri duble, cu butasi acoperiti (c) si neacoperiti (d) si in randuri perechi (e)
Fig. 44. Plantarea butasilor in teren nebilonat:
a) in zone reci si umede; b) in zone calde si secetoase
4.2. Lucrarile de intretinere aplicate in scoala de vite
Dupa plantare se executa urmatoarele lucrari de intretinere: aratura intre biloane sau intre randuri, fara cormana, imediat dupa plantare; afanarea solului si mentinerea lui fara buruieni, prin 6-8 prasile/an; ruperea crustei, controlul pornirii lastarilor si refacerea bilonului; plivitul manual al buruienilor pe randul de vite; plivitul lastarilor de prisos si lasarea in vegetatie a unui singur lastar, mai viguros si bine pozitionat; copcitul de 3 ori (iunie, iulie si august). Copilitul se executa ori de cate ori este nevoie; marcarea impuritatilor; udarea de 3-6 ori; fertilizari foliare sau radiculare; tratamente pentru prevenirea atacului de boli si daunatori (care se executa la acoperire), primul tratament fiind aplicat cand vitele au 4-5 frunze si carnitul in luna septembrie (lucrare facultativa).
4.3. Recoltarea, clasarea si pastrarea vitelor
Recoltarea se face toamna tarziu, dupa caderea frunzelor (20 octombrie- 15 noiembrie). Se executa mecanizat, cu plugul PSV-1, prin dislocarea vitelor altoite din biloane sau santuri si scoaterea manuala a acestora, cu cazmaua.
Vitele recoltate se leaga provizoriu, in manunchiuri de 150- 200 bucati, se eticheteaza si se transporta la locul de clasare, unde se stratifica temporar (prin acoperire cu rumegus ori cu nisip), pentru evitarea deshidratarii sau inghetarii radacinilor. Dupa clasare, care se face conform STAS-ului, prin apasare pe altoi pentru verificarea sudarii, se leaga in pachete de cate 20 de vite si se eticheteaza.
Pastrarea vitelor se face in camere frigorifice sau in silozuri de nisip, pana la valorificare prin vanzare sau plantare, in exploatatia proprie a producatorului.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate
| Pomicultura | ||||
|
||||
|
| ||||
|
| ||||
|
||||
|
|
||||
